CAP. 1

INTRODUCERE

1.Obiectul cursului

Cursul  are  ca obiect  cunoasterea metodicii de predare  a  disciplinelor  de specialitate  de profil electric si electronic.

Metodica este o parte a didacticii generale care are in vedere cunoasterea metodelor si formelor de predare adoptate  la  specificul fiecarei forme  de invatamant.  

Didactica este o disciplina pedagogica avand drept scop   invatamantul   scolar  ca forma principala de instructiune si educatie. Ea studiaza teoria generala a invatamantului si instructiunii, a diferitelor  obiecte de invatamant,  principiile,  metodele  si  formele de organizare a procesului de invatamant.

Pedagogia este stiinta si arta educatiei.

Educatia   este o activitate sociala care are ca obiectiv integrarea in societate a tinerilor,  astfel incat   prin  activitatea  lor  viitoare,  sa asigure satisfacerea   cerintelor de viata sociala si personale. Prin educatie, tinerii dobandesc un sistem de cunostinte  si de deprinderi in baza carora ei devin apti sa efectueze o activitate profesionala utila societatii si sa-si satisfaca trebuintele materiale si spirituale proprii.  Cu  cat cultura generala si profesionala  a tinerilor este mai cuprinzatoare  si  cu cat capcitatea lor de adaptare la modificarile vietii sociale este  mai mare, cu atat sansele lor de a se realiza pe plan profesional si personal sunt mai mari.

2. Educatia - obiectiv social prioritar

Educatia a devenit un factor activ fundamental in dezoltarea societatii. Ea declanseaza energia umana care, prin atributul ei - forta de creatie, are un impact direct asupra calitatii vietii sociale si a productivitatii muncii in toate sectoarele de activitate.

Dezvoltarea rapida a stiintei si tehnologiei, necesitatea aprofundarii cunoasterii macro si micro cosmosului, cresterea complexitatii structurii sistemelor tehnice, dificultatile legate de rezolvarea problemelor globale ale omenirii au determinat cresterea  rolului educatiei in societate. Eficienta educatiei este dovedita cu prisosinta, de rezultatele obtinute de japonezi, in economie si in viata sociala. Dupa al doilea razboi mondial, in Japonia, demoralizarea era mai grava decat saracia. In aceasta situate, s-a dus o disputa apriga dar discreta, privind calea de urmat, intre economisti, moralisti si pedagogi. S-au propus mai multe solutii, dar strategia care a triumfat poate fi exprimata lapidar astfel:'omul descurajat este o povara; prin educatie sa-i redam increderea in trecutul tarii si in viitorul ei, formandu-l in spiritul muncii, al inventivitatii si  al patriotismului . Educatia a devenit in Japonia o activitate prioritara si este sprijinita moral si material de intreaga societate. Considerata  'sistem nervos al natiunii', 'subsistem fundamental pentru viitorul tarii', 'cea mai importanta si mai rentabila investitie , educatia a fost organizata in legatura directa cu traditiile tarii, cu aspiratiile tineretului si adultilor, cu mutatiile si necesitatile  societatii. Invatamantul  a  devenit   in Japonia, un subsistem activ, influent si productiv care asigura   tinerilor nu numai o  calificare profesionala inalta  ci si o cultura generala superioara.  Japonia dispune in prezent, nu numai de o forta de munca mai bine calificata decat in celelalte state dezvoltate, ci si de o strategie  mai buna privind reciclarea personalului si redispunerea lui, functie de exigentele impuse de progresul economiei.

Semnificativ   pentru   importanta  educatiei  in dezvoltarea stiintei si tehnicii si implicit a societatii este mesajul 'Atentie la  educatie trimis Casei Albe de catre specialistii NASA, in anul 1957, cu ocazia lansarii de catre Uniunea Sovietica a primului satelit artificial al Terei. Prin acest mesaj  lapidar, specialistii   NASA avertizau factorii de decizie ca dezvoltarea societatii  nu poate avea loc decat prin educatie, prin produsele ei ­ oameni cu o solida cultura generala si profesionala, cu o mare capacitate de creatie. In 1973, un nou apel este lansat in SUA privind necesitatea sporirii calitatii si eficentiei educatiei, apel datorat miracoluluui japonez. Japonia, prin performantele si dinamismul ei, asalta  si cucerea piete care prin traditie erau rezervate SUA si Europei occidentale.  Cu  mai putin de jumatate din populatia SUA, Japonia forma mai multi specialisti cu studii  superioare decat in SUA si cu o pregatire profesionala mai buna.  Apelul a determinat Camera Reprezentantilor sa voteze  un credit  de  un  miliard de dolari pentru cresterea nivelului de educatie. Programul federal actual al SUA are in vedere: insusirea temeinica de catre tineri a limbii engleze; stapinirea matematicii  si a folosirii acesteia pentru rezolvarea   problemelor practice; dobandirea cunostintelor de baza ale stiintelor   fundamentale;  promovarea unei mai mare flexibilitati in pregatirea profesionala; formarea mai rapida a tinerilor la nivelul exigentelor cerute de  diversificarea aplicatiilor informaticii.

In tara noastra, educatia a fost considerata,  cu putine exceptii, o activitate sociala prioritara. Poporul nostru a dovedit respect pentru carte, semnificativ pentru intelepciunea sa fiind proverbul: 'Cine  are carte, are parte'. Dupa Unirea  Principatelor (24 ian. 1859),  s-au pus bazele invatamantului modern prin Legea instructiunii publice din 1864. Aceasta lege n-a fost un simplu act juridic. Ea a fost rezultatul unei analize minutioase a evolutiei scolii romanesti in cele doua Principate, pana la unirea lor, precum si a sistemelor de invatamant  din unele tari europene avansate. Invatamantul  era considerat ca una din  'cele mai importante chestiuni de stat'. Domnitorul Alexandru Ioan  Cuza referindu-se la educatie a spus:'In educatia poporului, bine condusa, se afla cele mai bune garantii de ordine, de progres si de patriotism luminat'

A  devenit  clar faptul ca educatia are  un rol esential in dezvoltarea societatii. Progresul natiunilor, mari sau mici, se bazeaza tot mai mult pe modelarea  fiintei umane potrivit cerintelor  evolutiei viitoare a omenirii. Educatia face posibila dezvoltarea societatii, cu conditia sa asigure, atat buna pregatire profesionala  a tinerilor, cat si pregatirea lor pentru viata sociala si familiala. Ea trebuie sa aiba in vedere pregatirea tinerilor pentru invatarea continua; simpla asimilare si  aplicare a cuceririlor stiintei si tehnologiei nu este suficenta.

Tinerii trebuie sa fie pregatiti pentru evaluarea schimbarilor  care au loc in stiinta, tehologie   si  in societate, si prin cunoasterea acestor schimbari sa-si aduca contributia la rezolvarea problemelor cu care se confrunta pe plan profesional si in viata personala. Un  loc  important in educatie, il va detine in viitor invatarea inovatoare bazata pe anticipare si inovare, singura in masura sa dezvolte capacitatea de creatie a tinerilor.

Educatia  tinerilor se realizeaza, in cea mai mare masura, in familie si scoala. In paralel cu familia  si scoala,  educatia   tinerilor are  loc  si in cadrul asociatiilor de tineri si prin intermediul mass mediei (ansamblul mijloacelor de informare a maselor: radioul, televeziunea, cinematograful, imprimante de mare tiraj, s.a.). Dupa  terminarea   scolii,  procesul de  educatie continua in colectivul de munca, in asociatii de masa si prin mass media.

Un loc important in formarea tinerilor il ocupa autoeducatia. Aparuta spontan prin imitatie si din dorinta de-a cunoaste, caracteristica proprie fiintei umane, autoeducatia devine ulterior un proces constient, iar dupa terminarea scolii programul propriu de complectare a sistemului de cunostinte si deprinderi, constituie factorul esential al perfectionarii omului.

3.Evolutia electrotehnicii in Romania (pana in 1944)

Evolutia electrotehnicii in tara noastra, ca de altfel si a altor ramuri ale tehnicii, se caracterizeaza prin asimilarea, cu prioritate, a aplicatiilor cu cea mai mare pondere, in ridicarea gradului de civilizatie a poporului. Astfel, dintre aplicatiile electrotehnicii, cel mai mare interes l-au cunoscut: telecomunicatiile (telegrafia, telefonia, radiotehnica, televiziunea), iluminatul electric si tractiunea electrica. Introducerea si extinderea iluminatului electric, iar mai tarziu si celelalte ramuri ale electrotehnicii au determinat dezvoltarea electroenergeticii.

1.Telecomunicatii.

Telegraful. Este cea mai veche aplicatie a electricitatii in tara noastra. La 2 februarie 1853, la numai cativa ani dupa punerea in functiune a primei linii telegrafice Morse in S.U.A (1844), s-a inaugurat prima linie telegrafica in tara noastra. Prin aceasta linie s-a stabilit legatura intre Iasi si Bucovina si mai departe cu Viena. Un an mai tarziu, s-a realizat legatura Iasi - Predeal si apoi Iasi - Bucuresti. Tot in anul 1854: s-a realizat legatura Bucuresti - Giurgiu, prelungita apoi, prin cablu, peste Dunare, pana la Russe (Lucrarile au fost efectuate de o companie franceza de militari de geniu); s-a construit linia Bucuresti - Predeal ( de catre specialisti austreci); s-a inceput constructia mai multor linii de telegraf, pentru a face legatura intre Bucuresti si alte localitati din zone de granita si in special, din Transilvania; s-a inceput constructia liniilor Timisoara - Brasov si Timisoara - Lugoj - Orsova; s-a infiintat prima scoala de telegrafisti.

In anul 1894, s-a instalat primul cablu telegrafic subacvatic din tara noastra, in albia Dunarii, intre Braila si Macin, pentru a asigura comunicatiile cu santierele pentru podurile de la Fetesti si Cernavoda.

In anul 1905 se instaleaza, la Constanta, prima statie de telegrafie fara fir din Romania cu o raza de actiune de circa 600 Km, in scopul asigurarii legaturii cu vasele care navigau pe Marea Neagra. Primele experiente cu telegrafie fara fir (T.F.F) s-au facut la scoala nationla de poduri si sosele, realizandu-se transmisii intre aceasta scoala si scoala de artilerie si geniu.

In septembrie 1914, cu aparatura de laborator, instlata in turnul Tepes, din actualul Parc al Libertatii din Bucuresti, se realizeaza prima legatura radiotelegrafica intre Romania si strainatate.

In anul 1915, Nicolae Vasilescu Karpen (1870 - 1964) instaleaza primul post de radiotelegrafie cu o putere de 150 kW, cu care a intrat in legatura cu statiile similare din Europa (Sevastopol, Lyon, s.a.). Postul era de tip cu scantei, pe lungimea de unda de 11000 m; in anul 1920, a fost inlocuit cu un post cu arc electric.

Telefonul. In anul 1884 are loc la Bucuresti prima convorbire telefonica, iar in anul 1889 se instaleaza prima centrala telefonica cu numai 5 numere, in scopul asigurarii legaturii intre Parlament si principalele ministere. In 1890 se trece la instalarea de telefoane la particulari, numarul de telefoane particulare, in anul 1893, fiind de circa 300. Primele comunicari telefonice interurbane s-au facut pe traseele Bucuresti - Sinaia si Bucuresti - Braila - Galati.

In anul 1899, statul roman cumpara de la Expozitia internationala de la Paris o centrala telefonica cu 1200 numere.

In 1905, fizicianul si inginerul roman Augustin Maior (1882 -1964) demonstreaza, primul, posibilitatea transmisiei simultane pe acelasi circuit a mai multor convorbiri telefonice, cu ajutorul curentilor alternativi de inalta frecventa. El a aratat "ca fiecare curent poate fi purtatorul unei convorbiri separate, datorita fenomenului de rezonanta electrica". Prin ingeniosul dispozitiv prezentat in ETZ in 1907, A. Maior este considerat initiatorul telefoniei multiple.

In 1906, se instaleaza la Bucuresti, cu prilejul Expozitiei jubiliare, prima centrala telefonica automata (cu 20 de numere), din tara noastra.

Dupa primul razboi mondial, s-au instalat centrale automate cu 500 numere in Timisoara, Arad, Craiova si Braila.

In 1927, la Bucuresti, se instaleaza o centrala telefonica automata cu 3000 de numere.

Pana in anul 1944, reteaua telefonica s-a extins putin: 3 abonati/1000 locuitori si 0,5 convorbiri telefonice pe locuitor.

Radioul. In introducerea radiofoniei s-au intampinat insemnate greutati, din cauza nivelului tehnico-economic scazut al tarii noastre.

In anul 1924, se realizeaza primele emisiuni experimentale de radiofonie, la Institutul electrotehnic al Universitatii din Bucuresti sub conducerea profesorului Dragomir Hurmuzescu.

In 1925 a luat fiinta Asociatia "Prietenii radiofoniei", sub conducerea prof. D. Hurmuzescu si apar revistele Radio - Roman si Radiofonia.

In anul 1928, se infiinteaza "Societatea de difuziune radiotelefonica din Romania" tot sub conducereea lui D. Hurmuzescu. Sub egida acestei societati incepe constructia statiei Baneasa. Statia de radio Baneasa este terminata in 1929 (primele experiente) si intra in functiune in iulie 1930. Postul de radio Baneasa (Bucuresti) este primul post de emisie romanesc(12 kW nemodulati;18 kW modulati).

In anul 1929 s-au efectuat emisii pe unde scurte cu ajutorul unui post al Asociatiei "Prietenii radiofoniei" si a unui post de putere mai mare pus in functiune la Scoala politehnica din Bucuresti, de catre profesorul Tudor Tanasescu.

In anul 1935, se instaleaza, la Bod, postul de radio pe unde lungi, cu o putere de 150 kW.

2.Iluminatul electric. In anul 1882 o firma anglo-austriaca a organizat la Bucuresti o expozitie de iluminat cu lampi electrice cu incandescenta fabricate de Edison. Cu acest prilej, s-au instalat primele generatoare electrice de tip Brush care alimentau, printr-o linie aeriana, Palatul de la Cotroceni, Teatrul National (numai pentru spectacolele de gala) si, din anul 1883, Cismigiul. "Fabrica de curenti" se afla pe locul unde se afla astazi Biblioteca centrala universitara. In acelasi an, s-au aprins lampile si la Directia cailor ferate.

La 1 nov. 1884, Timisoara devine primul oras din Europa continentala cu un mare numar de strazi iluminate electric (au fost montate 731 lampi). Tot in Timisoara, in 1888, se foloseste pentru iluminatul caselor particulare, curent alternativ monofazat, cu sistemul de distributie in derivatie prin transformator Goulard.

In anul 1885 se permanetizeaza iluminatul electric la Teatrul National Bucuresti. La castelul Peles - Sinaia s-au introdus lampi cu arc electric, tip Jablocikov.

In 1912-1913 s-au introdus, pentru ilumintul strazilor,lampi cu fir de Wo si gaz neutru (P =500 W).

3. Tractiunea electrica. Prima linie de tramvai (cu 8 vagoane motor si 8 remorci) a fost data in exploatare in Bucuresti, in decembrie 1894, la un interval destul de scurt, dupa introducerea tramvaiului in tari industrializate. Din cauza puternicii impotriviri a cercurilor interesate in exploatarea tramvaielor cu cai (introduse in 1871) si a tramcarelor, nu s-au mai construit linii de tramvaie electrice , in Bucuresti, pana in anul 1912. S-au mai construit linii de tramvaie electrice la Timisoara (1899), lasi (1899), Galati, Braila, Oradea, Sibiu.

Electrificarea cailor ferate a cunoscut un inceput, prin electrificarea liniilor secundare Arad -Ghioroc - Pancota si Ghioroc - Radna, construite inca inainte de al doilea razboi mondial.

4. Electroenergetica. Dezvoltarea electroenergeticii, in perioada de inceput, a fost stimulata de introducerea si extinderea iluminatului electric. Dupa cum s-a prezentat mai sus, prima "uzina electrica" a fost construita la Bucuresti, in anul 1882, pentru alimentarea iluminatului electric.

In anul 1884, a intrat in functiune, la Timisoara, o centrala (4 grupuri a 30 kW) pentru alimentarea instalatiei de iluminat electric. Pana la sfarsitul sec. XIX-lea, s-au mai construit centrale la Caransebes (1887 - c.a. monofazat), Galati (1892), Craiova si Sibiu (1896).

In 1904, existau in tara 53 uzine mici care totalizau o putere instalata de numai 2031 kW in c.c.

Odata cu aparitia tramvaiului electric in orasele mari si a primelor actiuni (inca inainte de 1900) cu caracter local de electrificare, productia de energie electrica a cunoscut un nou impuls.

In anul 1893, la Sibiu, a fost organizata o expozitie care demonstra posibilitatiile utilizarii electricitatii pentru actionari mecanice, iluminat, incalzit. Cu aceasta ocazie, s-a acordat o concesiune ing. german Oscar von Miller care, pana in anul 1897, a construit o centrala hidroelectrica pe Valea Sadului si linii de transport pe o distanta de 18 Km. Astfel, a devenit posibila alimentatrea a 7500 lampi cu incndescenta, a 160 lampi cu arc electric, a 60 aparate de incalzit si a 32 electromotoare. Tot in 1887, s-a introdus experimental, cu succes partial, actionarea electrica a instalatiilor de foraj si extractii in exploatarile petroliere din Valea Prahovei, energia electrica pentru aceste actionari fiind furnizata de o hidrocentrala de circa 220 kW, instalata la Campina.

In 1910 - 1912, la Bucuresti, a fost construita uzina Grozavesti, cu o putere instalata de 2200 kW (c.a. trifazat). Adaptarea curentului alternativ trifazat, intr-o perioada cand sistemul trifazat era inca in discutie,a fost o realizare remarcabila datorata ing. I. Stefanescu-Radu si Dimitrie Leonida.

In anul 1924, s-a votat "legea energiei" care prevedea concesiunea de catre stat a dreptului de exploatare a resurselor energetice ale tarii. In realitate, aceasta lege nu s-a aplicat. Tot in 1924, intra in functiune uzina hidroelectrica de la Dobresti (16000 kW).

Legea energiei din 1930 a deschis drum liber capitalului strain. Firmele straine au acaparat trei concesiuni regionale si trebuiau sa instaleze, incepand din 1931, 600 MW. Pana in anul 1944, au instalat doar 6 MW.

La 1 iulie 1960, apele Bistritiei au fost oprite de primul baraj din tara, un baraj de greutate, care a creat cel mai mare lac artificial din Romania si a constituit scoala hidroenergeticii romanesti. La baza realizarii acestei hidrocentrale a stat studiul efectuat de profesorul Dimitrie Leonida, studiu efectuat la nivelul anilor '30, pentru electrificarea caii ferate. Sef de proiect al barajului de la Bicaz a fost prof.dr.ing. Alexandru Diacon, cel mai tanar sef de proiect din Romania (25 ani). Au lucrat si specialisti rusi si cehi. Lucrarile la baraj au inceput in toamna anului 1949, primul director a fost ing. Amedeo Georgescu, un mare inginer constructor. Ulterior a fost judecat si dat afara, deoarece a facut imprudenta sa spuna ca e imposibila terminarea barajului pana in 1956, primul termen de dare in functiune. Era periculos sa contrajici conducerea de partid si de stat. Un alt constructor de seama a fost Rusmanica, care a fost adus de la Canalul Marea Negra-Dunare si numit director tehnic, dupa ce a lucrat la Canal un an si jumatate, din 1947, unde efectua o condamanre de 25 ani. Alti constructori remarcabili ai acestui baraj: Dumitru Mosoara, ing. Gh. Opris, s.a.

Perspective. Potrivit strategiei Ministerului Economiei si Comertului, precum si a Foii de Parcurs negociate de Romania, pana in anul 2015 vor fi puse in functiune capacitati noi de productie cu o putere de 7313 MW.

Pana in anul 2005 se are in vedere punerea in functiune a urmatoarelor capacitati:

129 MW - hidro, din care 30 MW reabilitate;

555 MW, prin reabilitarea unor capacitati termo.

Pentru perioada 2006 - 2010, sunt prevazute punerea in functiune:

200 MW - hidro;

3505 MW - termo (capacitati noi - 1445 MW; reabilitate - 2060 MW);

700 MW - nucleare (Grupul 2, la Centrala atomoelectrica de la Cernavoda).

Pentru perioada 2011 - 2015 se prevede:

200 MW - hidro;

710 MW - termo (capacitati noi - 510 MW; reabilitate - 210 MW);

707 MW - nucleare (Grupul 3, la Centrala atomoelectrica de la Cernavoda).

La stabilirea grupurilor termoenergetice ce vor fi reabilitate se va avea in vedere ca investitiile sa fie mai mici de 50% decat costurile de realizare a unor capacitati noi.

Evolutia invatamantului electrotehnic in Romania

1855 Se inregistreaza infiintarea unei Scoli Tehnice de telegrafie.

Iasi

A luat fiinta Scoala de Electricitate Industriala, in cadrul Facultatii de Stiinte din Iasi, la initiativa prof. Dragomir Hurmuzescu.

A luat fiinta Facultatea de Inginerie Electrica.

Facultatea de Inginerie Electrica devine Facultatea de Electromecanica, in

cadrul Institutului Politehnic "Gh. Asachi", cu doua sectii: Inginerie electrica si

Inginerie mecanica.

Se infiinteaza specilizarea Electromecanica.

S-a infiintat specailizarea Centrale electrice.

Specializarea Electromecanica se transforma in Inginerie electrica.

Bucuresti

1913 Infiintarea Scolii de electriceni, in cadrul Universitatii din Bucuresti.

1920 Prof. Nicolae Vasilescu-Karpen a elaborat proiectul de lege pentru transformarea

Scoalei Nationale de Poduri si Sosele in Scoala Politehnica din Bucuresti'.

1921 Regele Ferdinand a promulgat decretul lege de infiintare a Scolii Politehnice din

Bucuresti, cu patru sectii, intre care si cea de Electromecanica. Pe langa aceasta

sectie a functionat si sectia de Telegrafie si Telefonie.

1938 Prin legea din 1938, Scoala Politehnica se transforma in "Politehnica Carol II" din

Bucuresti. Transformarea "Scolilor politehnice" in "Politehnice" a avut ca urmare

incadrarea acestora in regimul general al invatamantului superior alaturi de

universitati, academii comerciale si alte scoli superioare, renuntandu-se astfel la

conducerea si administrarea "Scolilor politehnice" dupa legii proprii. Prin aceeasi

lege avut loc contopirea Institutele universitare de Electrotehnica si Chimie

Indusriala de la Universitatea din Bucuresti cu sectiile de Electromecanica si de

Chimie Industriala ale Politehnicii. De asemenea, in lege a fost prevazuta

transformarea anului preparator in anul I si durata totala a studiilor de 5 ani.

Facultatea de Electromecanica a functionat, la inceput cu urmatoarele grupe:

Mecanica, Aviatie ,Armament,TehnicaNavala ,Electrotehnica, Electrocomunicatii.

Cel de-al doilea razboi mondial a perturbat desfasurarea normala a procesului de

invatamant, dar nu a fast intrerupt. La sfarsitul razboiului Politehnica din

Bucuresti, functiona cu sapte facultati: Constructii, Electromecanica, Mine si

Metalurgie, Silvicultura, Chimie Industrials, Agronomie, Arhitectura.

1948 Reforma invatamantului - Legea 3 august 1948 a transformat Politehnica din

Bucuresti in 'Institutul Politehnic din Bucuresti' avand patru facultati: Chimie

Industriala, Electrotehnica, Mecanica, Textile. Facultatea de Electrotehnica,

devine o facultate de sine statatoare cu trei sectii: Masini si Aparate electrice,

Productia si Distributia Energiei Electrice, Electronica si Telecomunicatii.

1951 Energetica se rupe de Faculatatea de Electrotehnica si devine Facultate de

Energetica cu trei: Termoenergetica, Hidroenergetica si Electroenergetica, iar

Facultatea de Electrotehnica continua sa functioneze cu doua specailizari: Masini

si Aparate electrice, Electronica.

1953 Electronica se separa de Facultatea de Electrotehnica si devine facultate

independenta

1957 Facultatile de Electrotehnica si Energetica fuzioneaza intr-o singura facultate cu denumirea de Facultatea de Electrotehnica si Energetica. Dupa trei ani se separa, se unesc din nou in 1986. O noua separare are loc in 1990.

1965 (28 iunie) S-a deschis santierul pentru construirea celui mai mare edificiu de invatamant superior din tara, constructie finalizata in 1971

1977 Facultatea de Electrotehnica la 1090 de studenti, cu specializarea Electrotehnica la cursurile de ingineri de 5 ani si

specializarea Masini si Aparate electrice la cursurile de zi de 3 ani si serale de 4 ani de subingineri.

1981 Facultatea de Electrotehnica are 1185 de studenti.

1995 Facultatea de Electrotehnica are peste 1200 de studenti, cu specializarile: Constructii electrotehnice, Electrotehnica generala, Actionari electrice, Metrologie, Inginerie matematica.

Timisoara

1920 Infiintarea Departamentului de Inginereie Electromecanica in cadrul Scolii Politehnice din Timisoara .

1933 Se creeaza doua facultati distincte: Electromecanica; Mine si Metalurgie.

1948 Facultatea de Electromecanica se divide in Facultatea de Electrotehnica si Facultatea de Mecanica.

1961 Se infiinteaza 'Centrul de calcul'

S-au infiintat sectiile de subingineri de la Facultatea de Electrotehnica.
A luat fiinta sectia de Electronica Aplicata la Facultatea de Electrotehnica.
1975 A luat fiinta Centrul de calcul electronic al Institutului
S-a dat in functiune noul local al Facultatii de Electrotehnica

Brasov

1962 Se infiinteaza Sectia de Electromecanica la Facultatea de Mecanica a Institutului Politehnic Brasov, dat ffind dezvoltarea industriei in orasul si judetul Brasov, in perioada anilor 60, si in special a industriei de autocamioane si tractoare, precum si a dezvoltarea intreprinderii de echipament electric pentru autovehicule-Electroprecizia Sacele a facut sa creasca necesarul de ingineri electromecanici. Contributia majora la realizarea sectii revenindu-i eminetului inginer si pedagog Mircea Cristea. Prin infiintarea Catedrei de Electrotehnica, a carui obiectiv principal a fost formarea de ingineri electromecanici, a devenit posibila si perfectionarea pregatirii in domeniul electric, electronic si automatizari a studentilor de la sectiile cu profil neelectric din Institutul Politehnic Brasov, respectiv din Universitatea din Brasov, incepand cu anul 1971.

1962 - 1989, Sectia de Electromeanica a functionat cu invatamant ingineri - zi (5 ani), cu invatamant ingineri-seral (6 ani) si cu subingineri ( 3 ani).

1990 S-a infiintat Facultatea de Electrotehnica cu trei sectii:

n   Electrotehnica generala-ingineri, cursuri de zi (5 ani) si cursuri seral (6 ani);

n   Electronica aplicata - ingineri, cursuri de zi (5 ani);

n   Electromecanica - ingineri, cursuri de zi (5 ani);

iar din 1995 si cu sectia de:

n   Automatizari si informatica industriala.

2003 S-a schimbat denumirea Facultatatii de Electrotehnica in Facultate de Inginerie Electrica si Stiinta Calculatoarelor.

Personalitati ale invatamantului electrotehnic

Bucuresti

Atat in perioada dintre cele doua razboaie mondiale cat si dupa cel de al doilea razboi, Facultatea de Electromecanica, respectiv de Electrotehnica a beneficiat de un corp profesoral de elita, in cea mai mare parte fosti absolventi ai Scolii Nationale de Poduri si Sosele, care, cu toate vicisitudinile razboiului si apoi ale comunismului, au tinut sus faclia unei scoli ingineresti cu totul meritorii. Trebuie sa ne amintim astfel de: Nicolae Vasilescu-Karpen (1870 - 1964), primul rector al Scolii Politehnice, in conducerea careia a ramas timp de 20 de ani, eminent profesor si savant in domeniul fenomenelor electromagnetice, cu o teza de doctorat referitoare la campul magnetic al corpurilor incarcate cu sarcina electrica aflate in miscare si citata si astazi in bibliografiile complete privind teoria relativitatii; Constantin I. Budeanu (1886 - 1959), renumit profesor de Electricitate, care a elaborat teoria fenomenelor reactive si deformante in retele electrice, impunand-o pe plan international, reprezentant activ si deosebit de apreciat al tarii noastre in Comunitatea Electrotehnica Internationals (CEI), in care a condus Subcomitetul pentru fenomene reactive si deformante; Ion S. Gheorghiu (1885 - 1968), profesor de Masini electrice, autor al primului tratat de masini electrice in limbs romana, cel care a elaborat in 1914 - 1915 primul project de electrificare a caii ferate Ploiesti Brasov; Tudor Tanasescu (1901 - 1961), profesor de electronica, autor a numeroase lucrari in domeniul circuitelor si tuburilor electronice; Dionisie Ghermeni (1877 - 1948), profesor de hidraulica si electrotehnica, a condus numeroase lucrari de alimentare cu apa si de canalizare in diferite crase ale tarii, a adus contributii in teoria similitudinii si a campurilor magnetice invartitoare; Cezar Antoni Parteni (1900 - 1956), profesor de Masini electrice la Politehnicile din lasi si Bucuresti, fast rector al acesteia din urma, cu numeroase contributii la studiul masinilor electrice speciale; Alexandru Popescu (1900 - 1974), profesor de Electrotehnica si de Masuri electrice, cel care a proiectat si realizat laboratoarele de Masini electrice, de Masuri electrice, de Incercari industriale si de Inalta tensiune din localul din Polizu, cel care a inzestrat prin stradanii deosebite Facultatea de Electrotehnica, cu 0 biblioteca care actualmente face parte din patrimoniul national;; Constantin Dinculescu (1898 - 1983), profesor de Centrale si Retele electrice, initiatorul si proiectantul principal sub aspectul cerintelor de invatamant al noului local din Splaiul Independentei, fost decan al facultatii, unul din principalii autori ai electrificarii tarii dupa al doilea razboi mondial.

Iasi

Fiz. Dragomir Hurmuzescu (1865 - 1954). Unul dintre fondatorii scolii electrotehnice romanesti, promotor al introducerii radiofoniei in tara noastra, sub conducerea sa introducandu-se primele posturi de radiodifuziune. Membru fondator al asociatiei "Prietenii radiofoniei".

Timisoara

Plautius Andronescu (1893-1975)

Corneliu Miklosi (1887-1963)

Personalitati romanesti cu studii in domemiul fenomenelor electromagnetice recunoscute pe plan mondial

Nicolae Vasilescu-Karpen (1870-1964) Primul rector al Scolii Politehnice (a condus IPB timp de 20 ani), eminent profesor si savant in domeniul fenomenelor electromagnetice, cu o teza de doctorat referitoare la campul magnetic al corpurilor incarcate cu sarcina electrica aflate in miscare si citata si astazi in bibliografiile privind teoria relativitatii;

Constantin Budeanu (1886-1959) Renumit profesor de electricitate, care a elaborat teoria fenomenelor reactive si deformante in retelele electrice, impunand-o pe plan international, reprezentant activ si deosebit de apreciat al tarii noastre in Comisia Electrotehnica Internationala (CEI), in care a condus Subcomitetul pentru fenomene reactive si deformante;

Ion S. Gheorghiu (1885-1968) Profesor de Masini electrice, autor al primului Tratat de Masini Electrice in limba romana, cel care a elaborat in 1914-1915 primul proiect de electrificare a caii ferate Ploiesti-Brasov;

Alexandru Popescu -1974) Profesor de Electrotehnica si de Masurari electrice, cel care a proiectat si realizat laboratoarele de Masini electrice, de Masuri electrice, de Incercari Industriale si de Inalta Tensiune din localul Polizu si care a inzestrat prin stradanii deosebite Facultatea de Electrotehnica cu o bibliografie care actualmente face parte din patrimoniul national;

Remus Radulet (1904-1985) Profesor de teoria electromagnetismului, autorul axiomatizarii acestei stiinte, cu contributii remarcabile in teoria electrodinamicii relativiste si teoria marimilor fizice primitive, initiatorul imensei enciclopedii tehnice intitulate "Lexiconul tehnic roman", presedinte al Comisiei Electrotehnice Internationale (CEI), creatorul scolii romanesti de Bazele Electrotehnicii (profesorii Constantin Mocanu, Alexandru Timotin, Alfons Ifrim, Andrei Tugulea, Constantin Bala)