Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice



Acasa » didactica » carti
Jude deveraux - femeia pierduta

Jude deveraux - femeia pierduta





JUDE DEVERAUX

FEMEIA PIERDUTA


CAPITOLUL 1

In mijlocul gradinii ce se intindea pe o suprafata de un hectar, se zarea, invaluita intr-o liniste placuta, Weston Manor, o casuta fara pretentii, imaginea perfecta a locuintei unui gentleman englez din anul 1797. Numai un observator foarte atent ar fi putut constata ca stilurile erau amestecate, un colt al hornului daramat, iar o mare parte din picturi aproape sterse de vreme.

Inauntru, singura camera luminata era sufrageria unde, in spatele scaunelor inalte, georgiene, cu tapiseria uzata, bucati mari de tencuiala atarnau din tavanul inalt. Dar tanara asezata la masa nu era atenta la imperfectiunile incaperii; privirile ei erau hipnotizate de Farrell.

Batsford care manca din farfurie si-i zambea cu sfiala.

— Nu te mai zgai si mananca, i-a comandat Jonathan Northland nepoatei inainte sa-si intoarca privirea spre invitatul sau. Deci, ce spuneai, Farrell, despre impuscaturile de pe domeniul tau?

Regan Weston a incercat sa se uite la mancarea din farfurie, chiar sa guste, dar nu reusea sa inghita. Si cum ar fi putut, cand barbatul pe care-l iubea statea exact in fata ei? I-a aruncat inca o privire printre genele lungi si dese, analizandu-i chipul aristocratic, parul blond, frumos aranjat, nasul subtire, lung, si ochii albastri. Haina de catifea cu vesta aurie se potrivea perfect pe trupul lui subtire si elegant.

Unchiul s-a uitat spre ea suparat, in timp ce colturile gurii lui Farrell s-au destins intr-un zambet delicat.

— Poate ca viitoarea mea mireasa ar dori sa faca o plimbare sub clar de luna! a spus tanarul incet, pronuntand cu atentie fiecare cuvant.

„Mireasa! Saptamana viitoare, pe vremea asta, voi fi sotia lui si-l voi avea toata viata numai pentru mine”. Cuprinsa de emotii, Regan n-a putut sa vorbeasca, doar sa incuviinteze printr-o miscare scurta din cap, apoi a aruncat servetul si s-a ridicat. „In curand voi deveni doamna Farrell Batsford”.

Barbatul i-a intins mana si Regan s-a fortat sa n-o insface asa cum ar fi vrut si l-a urmat prin sufragerie spre gradina racoroasa.

— Poate ar fi trebuit sa porti un sal, a spus Farrell imediat ce-au iesit din casa.

— Nu, i-a raspuns ea respirand cu greu si apropiindu-se mai mult. N-as vrea sa pierdem nici o clipa din timpul nostru pretios.

— In seara asta vantul bate dinspre mare si e mai racoare ca noaptea trecuta.

— Oh, Farrell. Inca sase zile si pe urma ne vom casatori… Cu siguranta sunt cea mai fericita fata din lume.

— Da, probabil, a spus el repede, desprinzandu-i degetele de pe brat. Aseaza-te, Regan. Vocea lui era plina de nerabdare si semana foarte mult cu cea a unchiului ei.

— As vrea sa merg alaturi de tine.

— Nici nu ne-am casatorit si esti deja neascultatoare. A privit-o direct in ochi. Tot ce gandea si simtea ea se oglindea in ochii aceia nevinovati, in rochia de muselina, pe gat, era foarte draguta si semana cu un copil sau cu un catelus care cersea afectiunea stapanului.

Inainte sa vorbeasca din nou, Farrell a urcat cateva trepte.

— E totul pregatit pentru nunta?

— Cred ca da. S-a ocupat unchiul Jonathan.

— Bineinteles ca s-a ocupat. Atunci ne vedem saptamana viitoare la nunta.

— Saptamana viitoare? Regan a sarit in picioare. Nu inainte? Dar, Farr… noi… eu…

— Sa ne intoarcem.

Privirea lui a oprit orice protest. Ea trebuia sa se poarte civilizat si imediat ce au pasit in sufragerie, cei doi barbati au expediat-o in camera ei.

— Nu e minunat, Matta? s-a adresat ea cameristei. Ai vazut ce broderie frumoasa avea vesta lui? Numai un gentleman adevarat ar putea purta asa ceva. Si ce maniere elegante! Oh, ce mult as vrea sa fiu ca el.

Chipul Mattei s-a intunecat.

— As prefera sa fie mai barbat decat sa aiba purtari alese! a spus camerista cu un puternic accent vestic. Acum, stai linistita sa-ti scot rochia. A trecut deja ora de culcare.

Regan facea intotdeauna ce i se spunea, dar spera ca intr-o zi sa devina o persoana importanta, sa aiba banii pe care-i lasase tatal ei si sa se casatoreasca cu barbatul pe care-l iubea. Se vor muta la Londra, intr-o casa elegant, unde vor organiza petreceri minunate.

— Nu mai visa, s-a rastit Matta si urca-te in pat. O sa descoperi curand, Regan Weston, ca viata nu este facuta numai din lucruri frumoase.

— Nu sunt atat de naiva cum crezi, a ras Regan. Am reusit sa-l castig pe Farrell, nu? Care fata ar fi putut face asta?

— Orice fata care ar fi avut banii tai, a mormait Matta in timp ce-i invelea trupul subtire. Hai, culca-te!

Supusa, Regan a inchis ochii. „Banii tatei”! Cuvintele rasunau ca un ecou in mintea ei. Nu, Matta se insela! Farrell o iubea cu adevarat pentru ca Dar, oricat ar fi cautat, nu gasea nici un motiv pentru care el sa se casatoreasca Brusc s-a ridicat, in seara in care ii ceruse mana, o sarutase pe frunte, apoi plecase fara un cuvant.

Regan s-a oprit in fata oglinzii. Ochii ei albastri-verzui semanau cu ochii unui copil, iar trupul slabut era mereu ascuns de hainele urate, cenusii si mult prea mari. Chiar si acum, camasa de noapte pe care o purta era lunga pana-n pamant si inchisa in jurul gatului.

Ce-ar fi putut sa-l atraga pe Farrell? Cum ar fi banuit macar ca ea putea fi sofisticata sub hainele-care o urateau? Incercand sa zambeasca seducator, si-a dezvelit un umar si s-a privit din nou. Ah, da! Daca Farrell ar fi vazut-o acum, cu siguranta nu s-ar fi oprit la un simplu sarut parintesc. Chicotind, dupa ce s-a asigurat ca Matta dormea bustean, si-a incaltat papucii moi si a pornit in varful degetelor spre scara.

Usa biroului era deschisa, iar cei doi barbati discutau aprins.

— Uita-te la locul asta! a spus Jonathan. Ieri, in timp ce citeam linistit ziarul, m-am trezit cu o bucata de tencuiala in cap.

Farrell privea fix lichidul din pahar.

— O sa se termine si cu asta, in curand. Tu o sa-ti primesti banii, o sa-ti repari casa sau o sa-ti cumperi una noua, in timp ce viata mea va deveni un calvar.

Jonathan si-a umplut paharul.

— Suna ca si cum ai merge la inchisoare. Ar trebui sa-mi fii recunoscator pentru tot ce-am facut pentru tine.

— Recunoscator? Pentru ca-mi arunci in brate o fetiscana needucata, naiva si demodata?

— Haide, gandeste-te ca unii barbati ar fi fericiti s-o aiba. E draguta si naivitatea ei le-ar fi de folos.

— Eu nu sunt ca ceilalti barbati. Jonathan nu se lasa intimidat.

— Adevarat. Nu multi s-ar arunca intr-o afacere de acest fel. Dupa ce isi goli paharul se intoarse spre Farrell. N-ar trebui sa ne certam, ci sa sarbatorim. Apoi a ridicat paharul. In cinstea surorii mele care s-a casatorit cu un barbat bogat.

— Si pentru moartea mea lenta, nu? Tanarul inghiti furios. Esti sigur de testamentul cumnatului tau? N-as vrea sa descopar dupa nunta ca totul a fost o farsa.

— L-am memorat! spuse Jonathan nervos. Am lucrat sase ani intr-un birou de avocatura si ma pricep. Fata nu se poate atinge de bani pana la varsta de 23 ani, cu exceptia casatoriei.

— Daca stiai, de ce n-ai maritat-o de la doisprezece ani?

Razand, Jonathan a pus paharul pe masuta.

— Ar fi trebuit. Oricum, fii fericit, nu prea s-a schimbat de atunci.

— Daca n-ai fi tinut-o prizoniera in casa asta blestemata, poate ca s-ar fi maturizat si ar fi devenit o femeie interesanta. Doamne! Cand ma gandesc la noaptea nuntii…

— Termina! striga Jonathan. Vei avea destui bani sa-ti aranjezi casa, iar eu voi scapa in sfarsit de ea si de anii grei in care a trebuit sa-i port de grija.

— Ce minciuna! Spune-mi de cate ori ai renuntat la club ca sa vezi macar cu ce se imbraca nepoata ta? Dupa o scurta pauza a continuat si mai indarjit: dupa ce ne casatorim, o voi lasa in casa mea si voi pleca la Londra sa ma distrez. Bineinteles, n-o sa ma incante faptul ca n-o sa-mi pot invita prietenii acasa si va trebui sa angajez pe cineva care sa se ocupe de indatoririle de sotie, pentru ca nepoata ta nu va fi in stare… A ridicat capul si a zarit chipul palid al batranului, cu degetele inclestate pe pahar. S-a intors brusc si a ramas incremenit. Regan era la usa.

— Regan, a spus cu blandete, trebuia sa dormi la ora asta.

Ochii ei mari stralucind de lacrimi il fixau neclintiti.

— Sa nu ma atingi, a soptit cu bratele incrucisate peste piept si spatele rigid. Parea asa de mica, cu chipul ei tras si trupul ascuns in camasa de noapte prea lunga.

— Regan, trebuie sa ma asculti!

— Sa nu folosesti tonul asta cu mine! Cum indraznesti sa-mi ordoni dupa tot ce-ai spus pana acum? S-a intors spre unchiul sau. Nu te vei atinge de banii mei. Ai priceput? Nici unul dintre voi doi!

— Si cum crezi ca te vei atinge tu de ei? a indraznit Jonathan. Daca nu te mariti cu Farrell va trebui sa mai astepti inca cinci ani. Pana acum te-am crescut eu si, daca nu te casatoresti, voi fi nevoit sa te arunc in strada.

Cu mainile la frunte, Regan incepu sa se concentreze.

— Gandeste-te, Regan, i-a spus Farrell atingandu-i umarul usor.

Ea s-a retras.

— Nu sunt deloc asa cum m-ai descris, i-a soptit printre dinti. Pot sa ma descurc si singura. N-am nevoie de mila voastra!

— Bineinteles, a linistit-o Farrell.

— Las-o in pace! N-ajungi la nici un rezultat. Traieste intr-o lume de vis, la fel ca maica-sa. Jonathan ii mangaie obrajii. Stii cum au trecut cei 16 ani de cand au murit parintii tai? Te-am urmarit cum inghiteai din mancarea mea si cum purtai hainele cumparate de mine, in timp ce fundul tau zacea pe milioane de dolari. Cine stie daca o sa-mi oferi macar o moneda din comoara ta?

— Bineinteles ca o sa te rasplatesc, doar esti unchiul meu.

— Ha! a impins-o spre perete. Am hotarat sa-ti dau ceea ce meriti si sa-mi asigur ceea ce mi se cuvine.

— Ia uite! a strigat Farrell surprins. Vrei sa spui ca eu…?

Ignorandu-l, Jonathan a continuat:

— Hotaraste-te! El sau pleci!

— Nu poti… a incercat Farrell.

— La naiba, sunt sigur ca pot si asa voi face! Esti nebun daca speri ca pot s-o mai suport inca cinci ani.

Innebunita, Regan se uita de la un barbat la celalalt. Cum se putuse insela atata in privinta lui Farrell? El iubea numai banii ei.

— Care-i raspunsul? a insistat unchiul. Ce-ai hotarat?

— Imi fac bagajele, a soptit Regan.

— Fara hainele pe care ti le-am cumparat cu banii mei, a mai spus unchiul, in ciuda parerilor celor doi, Regan era o persoana foarte mandra. Semana cu mama ei care-si parasise familia, se maritase cu un vanzator sarac, muncisera impreuna pe branci si agonisisera o avere uriasa. La 40 de ani a nascut-o pe Regan si doi ani mai tarziu a pierit impreuna cu sotul ei intr-un accident, fetita ramanand in grija singurei rude, fratele mamei.

— Plec, a spus repede.

— Regan fii rezonabila, a rugat-o Farrell. Unde vrei sa te duci? Nu cunosti pe nimeni.

— Crezi c-ar fi mai bine sa raman si sa ma casatoresc cu tine? Nu vei fi stanjenit de o nevasta ignoranta ca mine?

— Las-o sa plece! Se va intoarce imediat, a vorbit Jonathan. Cum va da cu ochii de lumea de afara, se va intoarce speriata.

Fata a parasit in graba casa, fara sa scoata un cuvant.

Afara era intuneric si vantul ce batea puternic dinspre mare indoia crengile copacilor. Va reusi, si-a spus, ridicandu-si barbia hotarata si pasind cu picioarele goale pe pietrele foarte reci, numai in camasa de noapte. Intr-o zi se va intoarce purtand o rochie de satin si atunci Farrell se va arunca in genunchi, cerandu-si umil iertare, iar ea va trece peste el ca o regina.

Frigul i-a patruns in oase evaporandu-i visele. S-a oprit frecandu-si bratele. Unde se afla oare? Si-a amintit cuvintele lui Farrell. Da, fusese prizoniera in casa unchiului de la doi ani, de cand n-o mai parasise. Singurele prietene fusesera guvernantele si cameristele, iar gradina, unicul loc de plimbare. Cu toate astea nu se simtise niciodata singura cu adevarat decat in clipa in care l-a cunoscut pe Farrell.

Pe cine voia sa prosteasca? Ce putea face singura, noaptea, in camasa aceea oribila?

A auzit niste pasi apropiindu-se si a zambit fericita. Pana la urma Farrell o cauta!

— Aici, fetito! a strigat un tanar in zdrente. Ai aparut la tanc ca sa-mi incalzesti patul. In incercarea ei de-a se departa, Regan s-a impiedicat in camasa mult prea lunga. Nu-ti fie teama de Charlie, a continuat barbatul. Nu vreau decat ce vrei tu.

Inima fetei batea cu disperare. Nu stia in ce directie se indreapta si daca fugea sau se apropia de pericol. Dupa cateva minute care i s-au parut ingrozitor de lungi, a reusit sa ajunga pe o alee. S-a oprit si tragandu-si sufletul cu greu, s-a concentrat la pasii strainului. Cand intr-un tarziu linistea a inconjurat-o, s-a rezemat de zidul de caramida langa care ajunsese si a respirat adanc mirosul de peste si sare al marii. Camasa de noapte era plina de noroi ca si parul incalcit. Incercand sa nu-si imagineze cum arata, s-a concentrat sa-si stapaneasca frica. Trebuia sa plece urgent din locul acela mizerabil si sa-si gaseasca repede un adapost ca sa se poata odihni. Undeva in dreapta, cineva a izbucnit in ras si Regan a traversat aleea in fuga spre necunoscut cu speranta ca se va salva.

In clipa aceea, un barbat a vrut s-o prinda de brat, iar alti doi barbati i-au sfasiat camasa in trei parti.

— Nu, a soptit ea, retragandu-se cat mai departe cu putinta, Mirosul de peste devenise insuportabil, iar intunericul de nepatruns. A inceput din nou sa alerge, urmarita foarte indeaproape de cei trei. La un moment dat s-a intors si i-a zarit mergand nepasatori, apoi s-a poticnit de ceva si a cazut.

— Travis, a spus un om de deasupra ei, cred ca i-ai schimbat directia.

O umbra uriasa s-a intins peste trupul fetei si o voce puternica a rasunat deodata chiar langa urechea ei:

— Te-ai lovit?

Inainte sa poata gandi ca lumea, s-a simtit ridicata si tinuta in brate de niste maini care-i dadeau siguranta. Era prea terorizata, prea epuizata sa-i poata cerceta chipul, asa ca si-a ascuns fata in umarul lui.

— Cred c-ai obtinut tot ce ti-ai dorit pentru noaptea asta, a spus un alt barbat chicotind. Ne vedem dimineata?

— S-ar putea, a rasunat aceeasi voce grava. Nu ies pana n-o fac sa pluteasca din nou.

Barbatii au ras si si-au continuat drumul.


CAPITOLUL 2

Regan n-avea nicio idee unde se afla si cu cine. Tot ce stia era ca se simtea in siguranta, ca si cum s-ar fi trezit dintr-un cosmar teribil. Apropierea de barbatul acela necunoscut ii transmitea o forta incredibila.

— Ce cari acolo, domnule Travis? s-a auzit o voce de femeie.

Regan a simtit cum rasul infundat al strainului ii cutremura trupul.

— Adu-mi niste coniac, apa calda si sapun. Barbatul parea sa urce cu usurinta treptele, desi cara in bratele sale trupul fetei. Cand a ajuns in camera, a asezat-o cu grija pe pat si i-a adus o perna.

— Asa, a spus el, acum sa te vad mai bine.

In timp ce o inspecta, Regan a aruncat prima privire spre salvatorul sau. Un par negru, moale, incadra o fata minunata, cu ochi intunecati, caprui, si gura senzuala.

— Multumita? a intrebat-o indreptandu-se spre usa.

Era cel mai urias barbat pe care-l vazuse vreodata, cu un chip fascinant. Avea un piept enorm, brate puternice, talie greu de cuprins si picioare lungi, cu muschi ce se conturau prin pantalonii stramti, bagati in cizmele pana la genunchi.

— Bea asta, te vei simti mult mai bine. Esti rece ca gheata si alcoolul te va incalzi.

Intr-adevar coniacul a incalzit-o, ca si camera luminata de sfesnice aurii, iar forta ce emana din trupul lui a facut-o sa se relaxeze ca prin minune. Unchiul Jonathan parea foarte departe.

— Vorbesti ciudat, a spus ea incet.

— Sunt american.

Ochii ei au clipit cu interes si teama. Auzise multe povesti despre cruzimea americanilor, un popor de salbatici care declarase razboi in propria lor tara.

Ca si cum i-ar fi ghicit gandurile, barbatul a inmuiat o carpa in apa fierbinte si i-a sters fata murdara. Parea asa de firesc sa-si plimbe palma mare peste obrajii moi, peste picioarele lungi, declansand prin aceasta miscare o nevoie irezistibila de a-l atinge. Ea si-a ridicat capul si i-a sarutat varfurile degetelor subtiri.

— Pune-ti asta, i-a spus intinzandu-i una din camasile lui curate. Pana te imbraci, cobor sa vad daca gasesc ceva de mancare.

Dupa plecarea lui, camera a devenit brusc intunecoasa si urata. Cu capul pulsand dureros din cauza alcoolului, Regan s-a ridicat din pat. Unchiul Jonathan nu i-ar fi permis sa bea coniac si dintr-o data numele lui a reinviat amintiri neplacute. Oare cum va reactiona cand se va intoarce la bratul americanului urias? A imbracat camasa curata si a adormit.

Putin mai tarziu, Travis s-a intors cu o tava mare plina cu mancare si dupa ce eforturile lui de a o trezi s-au dovedit inutile, a inceput sa manance singur. Toata dupa-amiaza bause cu prietenii lui din America pentru reusita calatoriei in Anglia si pentru afacerile incheiate si exact cand cei patru barbati isi spuneau cat de bine ar fi fost ca in seara aceea sa aiba in pat o femeie draguta… o fiinta delicata s-a aruncat in bratele lui Travis. Era asa cum visase: tanara si curatica in ciuda noroiului pe care-l inlaturase de pe trupul ei firav. Oare ce cauta acolo noaptea, numai in camasa? Fusese aruncata din casa in care lucra sau dorise sa-si incerce norocul singura din nou pe strazile pustii si asta o infricosase?

Mult timp dupa ce si-a terminat masa, Travis a ramas privind-o fascinat. Oricare era povestea fetei, in seara aceea ea era numai a lui, iar a doua zi se va putea intoarce din nou pe strada, acolo unde-i era locul.

S-a dezbracat incet, amintindu-si cat de tare il excitase felul in care i se cuibarise la piept mai devreme. Oare unde invatase smecheria asta? Nici una din tarfele pe care le intalnise pana atunci nu mai folosise o tehnica asemanatoare.

S-a strecurat gol sub cearceafurile curate si a tras-o in brate. In clipa in care i-a desfacut camasa, corpul ei moale si catifelat a inceput sa se trezeasca.

Regan simtea niste maini calde, masculine, mangaindu-i trupul. Nimeni nu-i oferise vreodata un strop de afectiune si era uimita. Undeva in mintea ei, o rana recenta nu voia sa se inchida si dorea cu disperare sa se agate de cineva care sa-i inlature durerea chinuitoare.

Pe jumatate adormita a realizat ca mainile acelea ii inlaturasera camasa, iar sanii acum liberi se atingeau de un piept tare, plin de par. A gemut incantata. Buze necunoscute ii sarutau obrajii, ochii, parul si gura. Nu sarutase niciodata un barbat, dar ii placea la nebunie. Buzele lui moi ii desfaceau buzele si le savura dulceata facand-o sa-si piarda mintile. Cand s-a simtit trasa mai aproape, i-a cuprins gatul cu bratele si s-a impins spre el, incercand sa-l atinga peste tot. Dar miscarile lui s-au intetit si a deschis ochii surprinsa. A avut o clipa de luciditate si l-a impins fara ca el sa-i sesizeze eforturile disperate. A impins mai tare si buzele lui au sarutat-o mai adanc, in timp ce mainile incercau sa alunge prin mangaieri orice refuz. In ciuda avertismentelor pe care le transmitea mintea ei, n-a mai putut rezista si i-a raspuns cu o dorinta frenetica. Apoi, degetele lui Travis i-au dezmierdat parul, iar dintii albi, au muscat usor lobul urechii drepte.

— Dulce, a soptit. Dulce ca o violeta…

Regan si-a ridicat barbia permitandu-i s-o sarute pe gat, pe umeri, si-a afundat mainile in parul lui des si atat de negru, dar cand palmele lui i-au cuprins sanii trupul i-a intepenit. Era ceva nemaipomenit. O senzatie extraordinara s-a scurs prin venele adormite, contorsionandu-i picioarele in jurul taliei lui puternice. Intr-o secunda, Travis s-a asezat deasupra ei si o durere surda i-a strapuns abdomenul cufundat pana atunci in placerea absoluta. A vrut sa se retraga, dar el nu i-a permis pentru ca nici nu o auzea.

Dorinta era prea mare, aproape insuportabila si, desi ametit de bautura, a simtit un obstacol greu de imaginat. Undeva in creierul lui, un semnal de alarma il avertiza ca face o mare greseala, dar era prea tarziu. Nu se mai putea opri. A impins dintr-o data mai tare si s-a lasat purtat de zvacnirile trupurilor lor impreuna in adancul stramt, minunat.

Lacrimi dureroase i-au udat gatul fierbinte, amestecandu-se cu transpiratia de pe trup. S-a rostogolit langa ea fara s-o priveasca.

Soarele se ridica timid la orizont si Travis s-a simtit brusc ingrozitor de vinovat. Si-a pus pantalonii, cizmele si camasa pe care nu s-a sinchisit s-o incheie si abia atunci s-a intors s-o priveasca din nou. Cearceaful o acoperea complet si a atins-o timid.

— Cine esti? a intrebat-o cat de bland a putut. Raspunsul a fost o zvacnire din cap si un geamat surd. Travis a respirat adanc si a tras-o pe perna avand grija sa-i acopere sanii goi.

— Nu ma atinge! i-a suierat ea printre dinti. Mi-ai facut rau!

Barbatul s-a incruntat.

— Stiu si-mi pare foarte rau, dar… Vocea lui a rasunat dintr-o data mai puternic. La naiba! De unde era sa stiu ca esti virgina? Am crezut ca… S-a oprit pentru ca i-a zarit ochii mari, speriati. Cum a putut sa creada ca era o prostituata? Poate noroiul, lumina slaba din camera si betia lui fusesera de vina, dar acum, privind-o atent, realiza cu durere in suflet ca in fata lui se afla o fiinta lipsita de aparare, curata, nevinovata, invaluita intr-o delicatete si un rafinament tipic englezesc. N-are sens sa ma acuz intruna pentru tot ce s-a intamplat, a continuat el, dar, cred ca as putea sa-i explic tatalui tau. Sunt sigur ca el…

— Tatal meu a murit, a spus ea.

— Atunci celui care are grija de tine.

— Nu! a tipat fata. Cum se mai putea intoarce la Jonathan dupa ce-si petrecuse noaptea in bratele americanului? Nu-ti bate capul cu mine.

Daca poti sa-mi faci rost de niste haine, o sa dispar imediat.

— De ce alergai de-a lungul docurilor la miezul noptii? Un copil singur ca tine… A privit-o si a zambit vinovat, Iarta-ma, o tanara care probabil n-a vazut niciodata locurile astea primejdioase.

— Nu e treaba ta. Te rog, da-mi o rochie ca sa pot pleca.

Travis a zambit din nou.

— N-am de gand sa te las prada fiarelor de afara. Stii foarte bine ce s-a intamplat azi- noapte.

— Ce rau mai mare decat cel de noaptea trecuta mi se mai poate face? Si-a ascuns fata in palme. Crezi ca acum ma mai vrea cineva? M-ai nenorocit.

Travis s-a asezat pe pat si i-a indepartat mainile calm.

— Orice barbat te-ar dori. Esti incantatoare si… S-a oprit nesigur.

Regan nu era convinsa ca-i intelegea cuvintele si totusi o idee vaga i-a strafulgerat mintea obosita.

— American vulgar! Esti un salbatic!… Prinzi fetele de pe strada, le ademenesti in camera ta, apoi le tii prizoniere si le faci tot felul de lucruri ingrozitoare.

— Stai putin! Daca-mi amintesc bine, mi-ai picat singura din intuneric direct in brate. Nu asa se comporta o domnisoara respectabila! Iar azi-noapte nu ti s-a parut oribil sa-mi ravasesti parul si sa-ti incolacesti picioarele in jurul trupului meu. Regan il privea stupefiata, Iarta-ma, a revenit el. Daca stiam ca esti fecioara, nu m-atingeam de tine. Acum nu mai putem schimba nimic. M-am culcat cu tine si raspunderea imi apartine.

— Eu… nu… Te asigur ca ma pot descurca si singura.

— Asa cum ai facut aseara? Ai avut totusi noroc sa ma intalnesti, altfel cine stie ce ti s-ar fi intamplat.

A trecut mult timp pana cand Regan a putut sa vorbeasca din nou.

— Cand ai de gand sa termini cu aroganta asta nesuferita? N-a fost nimic bun in aceasta intalnire si cred ca ar fi fost mai interesant pe strada decat inchisa intr-o camera ingrozitoare cu un nebun alaturi. Un violator, asta esti, domnule!

— Mai, mai, am impresia ca tocmai am fost injurat de o englezoaica gratioasa, a spus Travis zambind si trecandu-si mainile prin par, in timp ce ochii o cercetau cu atentie, alunecand peste umerii goi. Stii, incepi sa-mi placi.

— Sentimentul nu e reciproc, a spus Regan disperata.

— Eu sunt Travis Stanford din Virginia, si-mi pare foarte bine ca ne-am cunoscut. I-a intins mana, dar Regan si-a incrucisat bratele peste piept si a intors capul. Bine, a continuat el ridicandu-se. Comporta-te cum vrei, dar sa stii ca nu am de gand sa te las singura in zona docurilor din Liverpool. Alege: sau imi spui unde locuiesti, sau ramai inchisa in aceasta camera.

— N-ai nici un drept sa te porti asa!

— Mi-am castigat dreptul de care vorbesti noaptea trecuta. Noi, americanii, ne luam responsabilitatile. In serios si de aseara te afli sub aripa mea protectoare. Cel putin pana-mi spui adevarul. A urmarit-o in oglinda incercand sa afle motivele pentru care tacea. Apoi, si-a pus haina si s-a indreptat spre pat. Incerc sa te ajut.

— Cine-ti da dreptul sa hotarasti ce e bine si ce e rau pentru oamenii pe care nu-i cunosti?

Chicotind i-a replicat:

— Semeni cu fratiorul meu. Ce zici de un sarut? Gandeste-te, daca-ti descopar protectorul s-ar putea sa fie ultima clipa petrecuta impreuna.

— Sper sa nu te mai vad niciodata! Iti doresc sa te ineci in mare si nimeni sa nu te gaseasca, sper…

Dar Travis a intrerupt-o, capturandu-i buzele intr-un sarut profund, atent sa n-o sperie, mangaindu-i insa infometat pielea catifelata.

Pentru o clipa Regan l-a impins, dar mainile lui mari au strans-o mai tare si forta lor a vrajit-o. Era surprinsa sa descopere in uriasul acela atata tandrete si s-a trezit cuprinzandu-i gatul gros si ravasindu-i parul negru, stralucitor.

Travis a fost primul care s-a desprins din imbratisarea lor infometata, retragandu-se brusc.

— Sper sa-ti descopar protectorul cat mai tarziu posibil. Ma simt excelent in bratele tale.

Palma dreapta a fetei a zvacnit spre obrazul lui, dar a prins-o cu abilitate si i-a sarutat cu pasiune incheietura.

— A fost o dorinta de scurta durata, a continuat el s-o necajeasca. Acum, fii fata cuminte si-ti promit ca-ti cumpar o rochie frumoasa.

Rasul lui a rasunat in holui ingust cand perna pe care a aruncat-o Regan s-a lovit de usa inchisa in spatele lui. Cheia s-a invartit in broasca cu zgomot, ca un lant ce se strange in jurul gleznei. A ramas nemiscata in camera sinistra, intr-o liniste apasatoare, nevenindu-i sa creada ca nu se afla in dormitorul ei albastru din casa unchiului.

Doar in cateva ore viata ei se transformase intr-un cosmar. Barbatul pe care-l iubise dintotdeauna refuzase sa se casatoreasca cu ea, unchiul o abandonase, iar cel mai rau dintre toate: se afla prizoniera in camera unui american salbatic.

Cu gandurile acestea, Regan si-a rotit ochii prin incapere, oprindu-se in fata ferestrei larg deschise. Ce va face? Cum va rezista inca cinci ani pana-si va castiga banii lasati de tatal ei? Singurul lucru la care se pricepea era sa sadeasca flori. Poate…

Mai intai trebuia sa-i dea o lectie americanului infumurat. Dar cum putea actiona fara haine?

Auzind o bataie usoara la usa a sarit din pat si a luat camasa lui Travis. Imediat ce si-a incheiat nasturii, o fetiscana si-a facut aparitia, carand cu greu o tava mare incarcata cu mancare.

— Domnul Travis mi-a comandat sa va aduc mancare si apa calda ca sa faceti o baie… a spus nervoasa privind curioasa in jur si sprijinindu-se de usa.

— Poti sa-mi faci rost de niste haine? a intrebat Regan. Te rog! Ti le inapoiez mai tarziu.

— Imi pare rau domnisoara, dar domnul Travis m-a avertizat sa nu va dau haine. Doar mancare, apa calda si sa pun un om sa pazeasca fereastra in caz ca vreti sa fugiti pe acolo.

Regan a fugit la fereastra si s-a convins ca fata avea dreptate.

— Trebuie sa ma ajuti, a insistat. Barbatul asta ma tine prizoniera. Te rog, te rog, ajuta-ma sa fug!

Camerista a asezat tava pe masa si a privit-o cu teama.

— Domnul Travis m-a amenintat ca ma omoara daca te las sa pleci, Iarta-ma; domnita! Si fara sa mai scoata o vorba, a parasit camera grabita.

Regan nu era sigura de sentimentele ei. Nu- si dorise sa paraseasca vreodata casa unchiului si cu atat mai mult sa fie prizoniera unui barbat infiorator. Infuriata, s-a intins, a luat tava si a izbit-o cu forta de perete, urmarind cum gemul si ouale se prelingeau usor pe podea. Dar asta n-a reusit s-o linisteasca, din contra, i-a sporit starea de nervi si s-a aruncat in pat lovind perna cu pumnii pana la epuizare. In cele din urma s-a cufundat intr-un somn atat de profund, incat n-a auzit cand camerista a revenit sa faca ordine sau cand Travis a pasit in camera cu bratele incarcate de pachete, zambind fermecat la vederea chipului ei inocent si linistit.


CAPITOLUL 3

— Esti o bucatica atat de dulce! i-a soptit Travis, mangaindu-i lobul urechii cu limba umeda, si pentru ca ca incepea sa se trezeasca, s-a tras putin mai departe de pat ca sa-i admire trupul unduindu-se in forme seducatoare. Printre nasturii descheiati sanii se rostogoleau spre lumina.

— Tu! a soptit ea. Apoi, ca o felina s-a repezit cu pumnii spre pieptui lui. Travis i-a prins intr-o mana.

— Asta numesc eu primire plina de recunostinta! si a imbratisat-o strans. Mi-e greu sa te tratez ca pe o doamna cand te arunci cu atata entuziasm in bratele mele.

— Nu m-am aruncat! a strigat fata scrasnind din dinti. De ce rastalmacesti totul dupa cum ai chef? Sa nu-ti inchipui ca vreau altceva de la tine decat libertatea. N-ai niciun drept…

Cu un sarut rapid el a facut-o sa-si inghita vorbele.

— Te eliberez imediat ce-mi dai adresa. Cu siguranta, o tanara respectabila ca tine are rude si deci e suficient un nume ca sa te duc acasa.

— Si sa te lauzi cu ce mi-ai facut? Nu sunt de acord. Elibereaza-ma si voi gasi singura drumul spre casa.

— Defectul tau este ca nu stii sa minti, i-a spus zambind. Ai niste ochi de papusa care nu pot ascunde nimic. Ti-am repetat de nu stiu cate ori conditiile eliberarii tale.

— Pot fi la fel de incapatanata ca tine si mai stiu ca trebuie sa pleci foarte curand in America. Deci, in scurt timp voi scapa de tine.

— Pana atunci trebuie sa ma hotarasc. Travis ii mangaia barbia fara s-o slabeasca din ochi. Urasc gandul ca va trebui sa las aceste picioare minunate pe mana unui netrebnic.

Gemand, Regan s-a retras incercand sa-si acopere partea de jos a corpului cu cearceaful de pe pat, dar Travis a fost mai uite si si-a strecurat mainile sub camasa ei.

— De ce te porti asa? Ce-am facut sa merit un astfel de tratament? in viata mea n-am facut rau cuiva.

Cuvintele ei erau pline de durere si Travis a tras-o din nou la piept.

— Trebuie sa ma crezi ca niciodata nu m-am mai purtat asa cu cineva. Poate ar fi mai bine sa te las sa pleci, dar nu pot. Ar fi ca si cum as arunca o floare salbatica intr-o furtuna de zapada. Ochii lui erau calzi si ingrijorati. N-am de ales. Nu te pot lasa sa pleci, desi nu-mi place sa te tin incuiata. Doamne!

Cand a tacut s-a trantit in cel mai apropiat scaun si Regan a simtit dintr-o data o dorinta nebuna de a se arunca la pieptul lui ca sa-i alunge tristetea.

— Mi-ai cumparat o rochie? I-a intrebat incet, cu voce timida.

— Daca ti-am cumparat o rochie… a repetat el zambind trist. A smuls capacul unei cutii si a intins pe pat un val de catifea de o culoare pe care Regan n-o mai vazuse vreodata. Parea maro, sau rosu, stralucitoare si fascinanta. Este culoarea parului tau. Nici rosu, nici saten, nici blond, dar toate la un loc.

L-a privit uluita.

— Ce… ce romantic. N-am crezut ca tu…

Travis a izbucnit in ras si i-a luat rochia.

— Nu stim nimic unul despre celalalt. Nu mi-ai spus nici macar cum te cheama.

Ezitand, Regan si-a plimbat palmele peste catifeaua din bratele lui, dorind din toata inima sa simta materialul acela minunat pe piele.

— Ma numesc Regan, i-a spus calma.

— Numai Regan?

— Atat si, daca ai impresia ca o sa ma cumperi cu o rochie noua de catifea, te inseli.

— Nu e nevoie sa te pacalesc, i-a spus sigur pe el. Ti-am dezvaluit conditiile eliberarii tale, iar rochia n-are nicio legatura. Apoi, a aruncat-o pe pat si a desfacut si celelalte cutii imprastiind in jur o rochie de matase albastra impodobita cu funde, o camasa de noapte de bumbac imprimata cu buchetele de trandafiri roz si doua perechi de papuci din piele moale.

— Sunt minunate. Cu adevarat minunate, a murmurat Regan atingand matasea de obraji.

Travis o privea incantat. Era un amestec minunat de copil si femeie. Cand zgaria ca un pisoi speriat, cand devenea o fata incantatoare prin inocenta ei. Zambetul ei luminos si ochii de peruzea ii fermecasera si nu se mai putea gandi decat la ea. Pierduse ore intregi prin magazine, alegand lucruri care sperase sa-i aduca fericirea.

S-a asezat pe pat langa ea.

— Iti plac? N-am stiut ce fel de lucruri si ce culori preferi, dar vanzatoarea m-a asigurat ca sunt ultima moda.

Regan i-a intors zambetul si Travis a fost cutremurat de un fior pe care-l mai simtise doar pentru pamantul lui din Virginia. Inainte sa-si dea seama ce face, s-a repezit peste rochiile imprastiate, a tras-o in bratele sale si a sarutat-o infometat, incercand sa stearga din minte clipele care-i despartisera toata ziua.

— Hainele, a murmurat Regan cu disperare. Le distrugi!

Printr-o singura miscare a mainii drepte el a indepartat materialele multicolore pe scaun.

— Toata ziua m-am gandit la tine. Ce mi-ai facut? i-a soptit la ureche.

— Nu vreau sa-ti fac nimic rau. Te rog, lasa-ma sa plec.

— Vorbesti serios? a intrebat-o cu gura infundata in gatul ei delicat.

Oare de ce barbatul acela dezgustator ii facea lucruri atat de oribile? s-a gandit Regan fara sa faca vreun gest de refuz cand bratele lui fierbinti i-au cuprins sanii dezveliti.

Incet, Travis s-a retras si s-a dezbracat, infatisandu-se ochilor ei mari, in lumina rosiatica a soarelui ce patrundea prin fereastra deschisa. Tacuta, Regan nu-si putea dezlipi privirile de pe trupul lui perfect. Nu mai vazuse niciodata un barbat gol si curiozitatea era ca o hipnoza. O multime de muschi impletiti infasurau corpul imens parca asigurandu-i un zid de protectie.

— Oh, Doamne, s-a balbait ea, nereusind sa se mai miste.

Travis a ras si s-a tras mai aproape.

— Pun pariu ca in ciuda protestelor tale vei invata foarte repede.

— Nu, a spus Regan cu o ultima farama de luciditate. Dar barbatul a ignorat-o, mangaindu-i usor abdomenul sensibil.

Mainile ei cercetau vrand sa memoreze totul. Era incantata de mangaierile lui si placerea pe care o simtea atingandu-i spatele sculptat ii facea inima sa raspunda intr-uri ritm infernal.

— Dulce, Regan! Vocea lui era ragusita si nefireasca si cand a schitat un gest de retragere, ea l-a tras inapoi infigandu-si unghiile in carnea tare. Da, pisicuta mea, da.

Fermecat, Travis a patruns-o incet si Regan n-a mai simtit nimic dureros, doar nevoia de-a se contopi cu barbatul acela necunoscut din bratele ei si s-a arcuit pentru a-l intampina.

— Usurel, pisicuta, a murmurat el in timp ce-i ridica soldurile.

Nu-i asculta cuvintele, voia doar sa se supuna si sa invete. Un timp a crezut ca se va frange pentru ca imediat sa explodeze impreuna cu el intr-o multime de senzatii necunoscute ce-au facut-o sa uite de sine.

Cand si-a revenit a avut impresia ca cel mai important dintre visele ei s-a implinit. Statea intinsa langa Travis si se gandea cum ar fi fost sa-l intalneasca pe Farrell din nou. Fireste, el aflase de legatura ei cu americanul si poate-i era deja rusine pentru ea…

Alaturi, Travis isi ridicase capul si o privea zambind multumit.

— Am avut dreptate, a mormait. Cu ceva antrenament…

Regan i-a inlaturat mana si i-a suierat printre dinti.

— Sa nu ma atingi! M-ai fortat sa fac destule impotriva vointei mele.

— Vrei s-o facem din nou? Am crezut ca vrei sa-mi spui adevarul.

— Adevarul este ca te comporti ca un criminal ordinar.

Travis s-a rostogolit spre marginea patului si-a inceput sa se imbrace.

— Ti-am spus de ce te tin incuiata. S-a intors brusc spre ea. Ai idee ce ti-ar face barbatii din zona asta a docurilor? Varianta violenta a ceea ce tocmai am sfarsit amandoi acum cateva clipe.

— Si care-i diferenta dintre tine si ei?

— Chiar asa naiva cum esti poti intelege ca noi am facut dragoste. Ei ti-ar ridica pur si simplu fusta in cap si s-ar folosi pe rand de trupul tau tanar.

— Dar eu nu port fusta! a spus Regan. Am numai o camasa de noapte foarte lunga.

Disperat, Travis si-a trecut mana prin par, ravasindu-l.

— Datoria mea este sa te protejez de barbatii care vor sa-ti faca rau.

— N-ai dreptate! Te rog, lasa-ma sa plec…

Purtandu-se ca si cum ea n-ar fi vorbit, Travis a iesit si a comandat niste supa, apoi s-a intors perfect calm. De ce nu-ti pui una din rochiile pe care ti le-am cumparat?

— Daca iesi din camera o sa ma imbrac, a spus emotionata.

Travis a ridicat din sprancene si a tras-o din pat, dar era goala.

— Nu cred ca e ceva ce n-am vazut pana acum, asa ca te sfatuiesc sa pui ceva pe tine, ca sa-l intampini pe proprietarul acestei cladiri.

Regan a pipait cu palmele printre lucrurile imprastiate, dar nu a descoperit niciun fel de lenjerie de corp, asa ca s-a hotarat sa poarte rochia de catifea cu talie inalta.

Cu parul in bucle dezordonate pe spate, obrajii arzand si ochii stralucitori, intruchipa imaginea perfecta a unei femei fericite, care tocmai facuse dragoste.

Privirile posesive ale proprietarului l-au determinat pe Travis sa-i grabeasca plecarea.

— De ce te porti asa? a intrebat fata speriata de unda de gelozie ce plutea deasupra lui.

— Am vrut doar sa-l atentionez sa nu-si faca iluzii, a raspuns Travis ducand la gura o bucatica de friptura de vita. Maine dimineata va trebui sa te las din nou singura si s-ar putea ca el sa trimita pe cineva aici… Ultimul lucru pe care mi-l doresc este un conflict acum, in preajma pregatirilor de plecare. Epuizata, Regan s-a trantit pe scaunul oferit de el. Ultima oara cand mancase fusese la cina dinaintea plecarii, cu Jonathan si Farrell. Ce este? a intrebat-o americanul umplandu-i farfuria.

— Nimic. Numai ca… Si-a ridicat barbia cu demnitate. Nu-mi place sa fiu prizoniera.

— Nu e nevoie sa-mi explici daca nu vrei. Mananca pana nu se raceste.

Pe parcursul mesei, Travis a incercat de mai multe ori s-o faca sa vorbeasca, dar Regan a ramas tacuta, temandu-se sa nu-i scape vreun cuvant care sa-l ajute sa-i afle adresa. Nu mai era drum de intoarcere la viata anterioara din casa unchiului.

— E rusinos ca englezoaicele sunt educate, in asa fel incat sa nu le placa sa faca dragoste, i-a spus Travis incet ghicindu-i gandurile. In America, toate femeile-si iubesc barbatii si nu se feresc s-o arate.

— Atunci de ce nu te intorci acolo, la femeile de care vorbesti? I-a intrebat cu un zambet fermecator.

— Hei, mititico, mai bine zbenguie-te prin pat pana revin sau…

— Sa plec.

— Esti tare insistenta cu treaba asta.

Mai tarziu, el a venit in pat si Regan s-a prefacut ca doarme adanc. A imbratisat-o, i-a mangaiat un timp abdomenul cald, apoi, dupa ce i-a sarutat urechile mici, a adormit. Era ciudat, dar abia atunci a putut si ea sa se scufunde in lumea viselor cu adevarat linistita.

Cand s-a trezit de dimineata era singura in camera mare si a fost imediat intampinata de camerista.

— Scuzati, domnisoara, am crezut ca dormiti. Domnul Travis a poruncit sa va aduc apa fierbinte pentru baie.

Ascultand-o, Regan s-a hotarat sa nu se mai umileasca rugand camerista s-o ajute sa evadeze si s-a strecurat in cada, lasand ca apa fierbinte sa-i relaxeze fiecare muschi si sa-i alunge amintirile neplacute.

Curata din nou, si-a infasurat parul intr-un prosop, a savurat un mic dejun copios, apoi, s-a imbracat cu rochia de matase albastra ce se mula seducator pe trupul ei subtire si tanar.

Ziua se scurgea incet si pentru ca nu avea nimic de facut se plictisea ingrozitor. Curand, camera a devenit racoroasa si ea a inceput sa se plimbe de colo-colo frecandu-si mainile inghetate.

Intr-un tarziu s-a oprit in dreptul ferestrei prin care soarele patrundea timid, raspandind in jur razele-i-luminoase.

In cele din urma, vocea adanca, placuta si plina de umor a lui Travis s-a facut auzita si inima ei a inceput sa bata gata-gata sa-i sparga pieptul. Era bineinteles din cauza singuratatii, s-a gandit speriata, neintelegand ce se petrece si incercand sa nu zambeasca in clipa in care el urma sa intre.

Ochii mari, caprui, au cercetat-o, apoi un zambet cald i-a umplut fata.

— Iti vine foarte bine cu rochia asta, a spus scotandu-si haina si palaria. Dupa o zi de alergatura sunt foarte obosit. Oamenii de pe aici sunt niste snobi infumurati. N-am reusit sa-i fac sa-mi raspunda la intrebari.

Regan se juca cu degetele pe masuta, incercand sa-si alunge curiozitatea.

— Poate nu le-au placut intrebarile.

El o privi insistent.

— Tot ce doream sa aflu era daca cineva a pierdut o tanara draguta si neascultatoare.

— Si?

Travis s-a incruntat, incercand parca sa lege putinele lucruri pe care le descoperise despre ea.

— Mi se pare ciudat ca nimeni n-a vazut vreodata pe cineva cu semnalmentele tale.

N-avea ce sa-i raspunda pentru ca nu existasera vizitatori la Weston Manor. Tot ce stia despre lumea inconjuratoare se rezuma la povestirile guvernantelor si ale cameristelor si deci nimeni nu stia de existenta ei.

Privind-o, Travis incerca sa-i citeasca gandurile. Toata ziua fusese urmarit de o singura intrebare: ce va face cu ea cand va trebui sa se intoarca in America? Nu-i spusese nimic de cei trei oameni pe care-i angajase sa faca investigatii, ca sa n-o sperie. Banuia ca locuia undeva in apropiere de Liverpool, dar verificase fiecare casa si nu aflase nimic… Nici o urma, ca si cum ea se materializase brusc din noaptea intunecoasa.

— Ai fugit de undeva, i-a spus linistit, fara sa-si intoarca privirile si descoperind in expresia chipului ei ca banuielile sale se confirmau. Nu inteleg de ce fugi si de ce nimeni nu te cauta.

Regan s-a intors fortandu-se sa nu se gandeasca la cei pe care-i lasase in urma si care n-o iubisera niciodata. Singura concluzie este, a continuat Travis, ca ai refuzat sa te mariti cu vreun batran bogat?

— Nu chiar.

Travis a izbucnit in ras pentru ca ochii ei ii spuneau foarte clar ca e pe aproape si ca sa-si ascunda furia ce-i mocnea in suflet la gandul ca cineva ar fi putut sa-i faca rau. Deci, nu exista niciun motiv sa ramai in Anglia. Ce-ar fi sa ma insotesti in America?


CAPITOLUL 4

— Ce? a strigat Regan. America e un loc uitat de lume, plin de indieni ingrozitori, animale salbatice si oameni cruzi si inapoiati.

Zambetul a disparut brusc de pe chipul lui Travis, iar ochii au fixat-o dureros.

— Englezoaica nebuna! M-am saturat de cuvintele astea pe care mi le-au aruncat in fata si taranii de pe aici care-si spun „gentlemani”. Mi-au intors spatele pentru ca nu le-au placut hainele mele sau pentru ca au descoperit ca undeva in trecut o ruda de-a lor a murit intr-un razboi de pe vremea cand eu eram copil. Retragandu-se si-a cuprins gatul cu mainile intr-un gest de aparare. Te-am menajat destul! De azi inainte vei face tot ce-ti spun. N-o sa te plictisesc vorbindu-ti de America, cand ai pareri asa de bine documentate, dar te asigur ca in tara mea nimeni n-ar fi alungat o fata numai pentru ca nu vrea sa se supuna. In Virginia vei descoperi lucruri mai interesante decat daca ai hoinari noaptea pe strazile pustii. E clar?

— Da, Travis, a soptit ea in timp ce el parasea camera, trantind usa. Era prea mult. In prezenta lui nu se putea concentra. „Cel putin daca-l enervez poate ca n-o sa ma mai oblige sa ma culc in patul lui si, cine stie, poate chiar sa-mi dea drumul”, s-a gandit, zambind multumita.

Dimineata s-a sculat cu o durere de cap ingrozitoare si prost dispusa pentru ca americanul o lasase singura toata noaptea, dand astfel posibilitatea oricui sa patrunda in camera.

Bombanelile ei au fost intrerupte cand usa a fost deschisa dintr-o data. Cu bratele incrucisate, s-a pregatit sa-l intampine, dar in locul glasului grav, obisnuit, un ras placut de femeie a inviorat-o.

— Sunteti domnisoara Regan? a intrebat micuta femeie. Ma numesc Rosa, iar acestea sunt asistentele mele. Am venit sa va pregatim garderoba pentru calatoria in America,

Lui Regan i-au trebuit cateva momente sa realizeze ca Travis angajase o emigranta frantuzoaica, o croitoreasa renumita (se tragea dintr-o familie de croitorese, renumita chiar si la curtea reginei Maria Antoaneta, ca sa-i lucreze garderoba). Nervoasa, a ramas in pat nemiscata, aruncand din cand in cand priviri furioase spre femeile care, la randul lor, o cercetau incurcate.

— Poate ar trebui totusi sa vad marfa, a spus Regan in cele din urma.

Bucuroasa, croitoreasa si fetele ei au inceput sa scoata pe pat esantioane de matase, satin, panza de in, stofa de lana, mohair, in culori superbe si de foarte buna calitate.

Ochii lui Regan au trecut in revista fiecare material, apoi s-a ridicat concentrandu-se la chipul doamnei Rosa.

— Sunt aproape unicat, a spus croitoreasa.

Fascinata, n-a putut nici sa se miste, nici sa spuna ceva.

— Poate vreti sa va mai ganditi, a continuat doamna Rosa cu blandete. Domnul Travis ne-a rugat sa taiem si sa croim materialele intr-o singura zi, inainte sa porniti in America. A angajat o femeie care va calatori cu dumneavoastra si va termina rochiile pana ajungeti la destinatie.

Cu siguranta, colonistul nu-si putea inchipui cat de costisitoare erau hainele unei femei, asa cum stia unchiul Jonathan.

— Travis v-a intrebat cat costa garderoba?

— Nu, domnisoara, a raspuns femeia surprinsa. A venit la mine azi-noapte, foarte tarziu, mi-a spus ca a auzit ca sunt cea mai buna croitoreasa din Liverpool si ca doreste sa pregatesc o garderoba pentru o tanara domnisoara. N-a adus vorba de pret si mi-a lasat impresia ca nu-l intereseaza aceasta problema.

Regan a deschis gura si a inchis-o intr-un zambet ciudat. Asa deci, uriasul colonist se credea in padurile salbatice ale Americii! Va fi cu adevarat amuzant sa se joace un timp cu banii lui si deci, cu materialele acelea minunate. La sfarsitul zilei va avea grija ca el sa primeasca o nota de plata usturatoare.

— Cu ce incepem? a intrebat, alintandu-se ca un copil.

— Cu rochiile de zi, a sugerat doamna Rosa, intinzand esantioanele de muselina.

Cateva ore mai tarziu, obosita, Regan nu mai era atat de entuziasmata de planul diabolic pe care-l pusese la cale. Garderoba ei devenise mai bogata decat a unei printese. Rochii de muselina de toate culorile, de catifea si satin pentru bal, pentru calarie, pentru plimbare, redingote, camasi de noapte, jupoane cu dantela si camasute cu broderii.

La pranz, cand li s-a adus mancarea, s-a trantit pe scaun epuizata.

— Dar de-abia am inceput, a spus croitoreasa. Modista, blanarul si cizmarul sosesc azi dupa-amiaza si pana atunci trebuie sa fiti pregatita.

— Sigur, a soptit Regan. Cum am putut sa uit?

Si cand toata lumea s-a adunat, a ales din multimea de blanuri de linx, capra de angora, lup, cincila, cateva bucati pentru gulere, mansete si captuseli. Cizmarul i-a vorbit despre cizmele si papucii pe care putea sa-i confectioneze, iar modista i-a prezentat palariile ce se potriveau perfect cu manusile.

Spre seara, cand energiile tuturor au inceput sa se stinga, Regan a fost cuprinsa de tristete. I-a spus doamnei Rosa ca va da notele de plata lui Travis, apoi, dupa ce croitoreasa si-a luat prietenii, a fost cuprinsa de un puternic sentiment de vinovatie.

Tarziu, pasii lui Travis au rasunat pe scari. S-a pregatit si in clipa in care el a deschis usa a luat un pantof si i l-a aruncat in fata.

— Ce-i asta? a spus zambind. Dupa doua nopti de despartire ma asteptam sa ma primesti mai frumos. Si pe urma, parca ziceai ca ai nevoie de haine.

— Nu ti-am cerut nimic si-ti repet: n-ai nici un drept asupra mea. Nu ma poti obliga sa merg cu tine in tara aia barbara. Nu vreau, auzi? Sunt englezoaica si voi ramane in Anglia.

— Unde se afla familia si prietenii tai, nu? a spus Travis sarcastic. Mi-am irosit inca o zi incercand sa aflu unde ti-ai petrecut ultimii ani, dar din nou, nimic. La naiba! Americanul si-a trecut nervos mainile prin par. Ce oameni s-ar descotorosi de un copil ca tine?

Poate din cauza oboselii, ochii mari ai fetei s-au umplut de lacrimi mari ca de cristal. Traise toate zilele astea in camera lui Travis cu speranta ca Farrell sau Jonathan vor veni s-o salveze, convinsa fiind ca americanul ajunsese si la casa unchiului. Oare ii spusesera ca n-o cunosc? inainte sa vorbeasca, Travis o tras-o in bratele sale, dar a protestat impingandu-l.

— Lasa-ma-n pace! i-a strigat, dar el n-a lasat-o sa-i scape si sfarsita si-a coborat capul pe pieptul lui, izbucnind in hohote de plans.

Cu trupul ei subtire agatat de gatul lui Travis s-a asezat pe scaun, incercand s-o linisteasca usor, ca pe un copil.

— Hai, plangi, pisicuto, descarca-te. O meriti din plin.

Strainul acela o tinea strans la piept, avea grija de ea, facea dragoste cu ea, cand oamenii pe care-i cunostea de-o viata negau cu vehementa existenta ei.

Curand suspinele s-au stins.

— Vrei sa-mi spui de ce esti nefericita?

Nu-i putea povesti de Farrell.

— Pentru ca sunt prizoniera, a spus atunci cu hotarare.

El a continuat sa-i mangaie parul si cand a vorbit vocea suna calda si intelegatoare.

— Cred ca erai prizoniera cu mult timp inainte sa ne intalnim. Cineva si-a batut joc de tine tratandu-te ca pe un gunoi.

— Gunoi! a gemut ea. Cum indraznesti?

— N-am spus ca esti un gunoi, doar ca cineva te-a considerat asa.

— Eu… eu… nimeni… nu… Lacrimile au pornit din nou.

— Nu e chiar atat de rau sa fii orfan, a revenit Travis. Mult timp si eu am fost ca tine. Poate intr-un fel apartinem unul celuilalt. L-a privit gandindu-se ca nu si-l putea imagina apartinand cuiva. Nu-mi place ce gandesti, a avertizat-o el. Daca-ti trece prin cap sa evadezi, sa stii ca ma pricep foarte bine sa pastrez ce-mi apartine.

— Ce-ti apartine? a exclamat surprinsa Regan. Abia te cunosc!

Dupa ce-a sarutat-o cu zgomot, Travis i-a spus hotarat:

— Ma cunosti destul. Obisnuieste-te cu gandul ca esti a mea.

— Nu e adevarat! Sunt… s-a inecat. In timp ce sarutarile lui Travis se prelingeau in jos, pe gat in scurte pauze.

— Esti tentanta, a ras el indepartand-o ferm de pe genunchi. Oricat de mult as dori sa raman cu tine, treburi importante ma cheama la datorie. Stii ca plecam peste doua zile? „Poimaine”, s-a gandit Regan. Nu ma saruti? i-a strigat din usa. Nimic sa-mi tina de cald acolo, in intuneric?

Regan si-a scos pantoful si l-a aruncat, nimerindu-l in umar. Travis a inchis usa razand si a coborat scarile in fuga.

Cel putin in noaptea aceea era prea obosita sa ramana treaza, dar, cu fiecare zi care trecea, patul ii parea tot mai mare.

S-a trezit la miscarea usoara a lui Travis prin camera si a inchis ochii prefacandu-se ca doarme adanc in clipa in care el s-a apropiat s-o sarute pe obraz. Dupa ce el a parasit incaperea, si-a ascutit auzul la zgomotul de acum obisnuit al incuierii usii si cand acesta s-a lasat asteptat s-a ridicat brusc. A facut ochii mari, s-a convins ca intr-adevar drumul era liber  si apoi a zvacnit din pat, si-a pus la nimereala rochia de catifea si cu pantofii in brate a pornit spre scari. Inima-i batea gata-gata sa-i iasa din piept in clipa in care cizma lui Travis si-a facut aparitia pe prima treapta a scarii. Norocul i-a suras. Cineva a strigat dupa ajutor si americanul; s-a intors si a iesit.

Intr-o secunda, Regan se afla jos, in – bucataria pustie, apoi in strada insorita.

Nu era timp de pierdut. Trebuia sa mareasca urgent distanta intre ea si Travis.

In ciuda bunelor intentii, foarte curand picioarele au inceput s-o doara asa de tare, ca nu le mai putea ignora mai ales ca atrasese deja atentia celor din jur. „Trebuie sa ma concentrez”! si-a spus cu disperare si realizand ca fara sa faca un plan bine pus la punct nu-si putea castiga libertatea.

S-a asezat pe o lada din apropiere, si-a pus pantofii si s-a gandit la putinele alternative pe care le avea la dispozitie. Avea nevoie de un loc unde sa se ascunda si sa capete o slujba, cel putin pana cand americanul nebun avea sa paraseasca Anglia.

Pierduta in ganduri, i-au trebuit cateva minute bune pana sa auda impuscaturile din strada si sa zareasca silueta lui Travis. El n-o observase. S-a ghemuit printre lazile si cutiile imprastiate in drum, soptind rugaciuni de salvare.

Desi zgomotele pareau sa se indeparteze, a ramas in acelasi loc asteptand speriata. Cu siguranta ca Travis n-ar fi admis sa piarda un prizonier fara lupta.

Intr-un tarziu, s-a hotarat sa porneasca si sa evadeze din zona docurilor, mentinand in spate marea tumultuoasa. Zambind increzatoare s-a gandit ca nu va fi dificil sa faca asta, desi dupa aceea drumul ei devenea neclar.

Orele treceau, soarele era inca sus pe cer, iar zgomotele de la docuri inca aproape. Folosindu-si toate puterile de concentrare a incercat sa ignore crampele din picioare si intepaturile din spate. Pe Travis l-a mai zarit de doua ori si a fost tentata sa-l strige, probabil din cauza ultimei experiente cand purta camasa de noapte primita de la Jonathan.. Acum insa, in rochia de catifea, era o doamna si trebuia tratata ca atare.

Curand soarele a coborat spre orizont si inima a inceput sa-i bata mai tare. Avea sa infrunte singura noua si marea aventura in care se aruncase cu toate fortele si gandul o infricosa. Bine ca scapase de american. Era libera sa mearga oriunde ar fi dorit.

S-a ghemuit incet, incercand sa-si maseze picioarele si sa alunge durerile ascutite care le strabateau de la varf pana la solduri. Cand si-a scos pantofii, degetele erau pline se sange. Atunci s-a ridicat repede si a pornit schiopatand pe strada intunecoasa. Era o doamna si trebuia sa se poarte ca atare…


CAPITOLUL 5

Stirea ca o tanara draguta strabatea zona docurilor fara escorta, s-a raspandit ca un foc printr-o padure uscata. O gramada de marinari, incluzandu-i chiar si pe cei mai beti dintre ei, a navalit in directia femeii ce pasea semeata in rochia ei minunata.

Atenta, incercand din greu sa-si ascunda teama, Regan facea eforturi sa nu urmareasca multimea barbatilor ce se strangea in jurul ei ca un lat. Un iz de peste si rom a izbit-o in fata, in timp ce maini murdare, ce tremurau ingrijorator, ii atingeau fusta lunga.

— N-am mai simtit niciodat’ ceva mai moale, sopteau ei vrajiti.

— N-am mai avut niciodata o dama ca asta.

— Crezi ca doamnele o fac la fel ca tarfele?

Mai repede, mai repede ea isi croia drum printre ei. Trebuia sa fie libera, trebuia sa scape…

Barbatii pareau ca se joaca cu ea, dar cand au realizat ca e singura au devenit salbatici.

— Hei, lasa-ma pe mine primul! Vreau mai mult sa-i ating rochia! a urlat un tanar viguros, pasind in fata si tragand-o pe Regan de umar. Materialul s-a rupt dezvaluindu-i pielea stralucitoare pana deasupra sanului rotund. Un ras general a rasunat in noaptea adanca.

— Va rog, potoliti-va, a soptit Regan retragandu-se din calea lor.

— Pare micuta, dar cine stie cum e pe dinauntru…

— Terminati! a spus din nou tanarul. Hai sa ne convingem.

Inainte sa realizeze ce se intampla cu ea, unul dintre marinari a impins-o si a cazut peste grupul de barbati din spate. Cu un ultim efort s-a pornit sa tipe si a incercat sa se ridice, dar multimea de maini ce s-a napustit asupra ei, pipaind-o pofticioasa, a imobilizat-o.

— Acum sa vedem ce este sub aceste fuste  frumoase.

Cand barbatul s-a aplecat, Regan l-a izbit in fata. Imediat bratele ei au fost ridicate deasupra capului, iar picioarele desfacute cu salbaticie.

Intr-o fractiune de secunda era peste ea, zambind chipului tanar ingrozit.

O impuscatura scurta a strabatut vazduhul transformand adunarea intr-o stana de piatra.

Inca tintuita sub greutatea barbatului, Regan a fost mai intai speriata de tacerea marinarilor, apoi a impins si si-a eliberat un picior. In momentul urmator, Travis s-a repezit spre ea, lovind cu violenta in stanga si-n dreapta oamenii dezorientati. Regan a ramas intinsa, tremurand, pana cand toate mainile s-au retras de pe trupul ei infiorat.

— Mai vrea cineva sa se atinga de doamna? i-a intrebat vocea rasunatoare a americanului.

Retragandu-se asemeni unei turme lase, barbatii bombaneau nemultumiti ca strainul acela nebun le stricase distractia.

Travis si-a pus pistoalele si s-a intors s-o priveasca. Parea nevatamata si a ridicat-o repede, aruncand-o in acelasi timp peste umar ca pe un sac.

— Lasa-ma jos! a strigat fata cu respiratia intretaiata de spaima prin care trecuse.

Travis i-a tras o palma peste fund si a pornit in directia celor doi indivizi care tineau inca pistoalele indreptate asupra multimii.

Marinarul pe care Regan il lovise in frunte a strigat in urma lor ca americanii stiu cum sa-si trateze femeile, iar ceilalti au ras fericiti ca evitasera un conflict cu strainul urias si fioros. In tot timpul acesta, Regan a ramas nemiscata in aceeasi pozitie incomoda, bucuroasa ca parul putea sa-i ascunda fata de ochii celor de la han.

Imediat ce au ajuns in camera, Travis a trantit-o pe pat, tremurand de manie.

— Stii cum te-am gasit? s-a rastit el, cu toti muschii incordati, mainile-n solduri si ochii scosi din orbite. Am angajat niste oameni sa se plimbe pe malul marii si sa-mi raporteze cea mai mica agitatie din randul marinarilor. Stiam ca e mai bine sa astept. Cand ai aparut, toti barbatii te-au inconjurat, a continuat incruntat. A durat totusi mai mult decat m-am asteptat. Te-ai ascuns undeva? Numai privindu-i ochii curati gasea raspunsul la intrebari. S-a indepartat cu un gest de frustrare si a pornit sa patruleze prin camera cu pasi mari. Ce dracu’ ai de gand? Trebuie sa te tin incuiata ca sa te protejez de tine insuti. N-ai idee cum e lumea aceasta? Te-am avertizat, dar nu m-ai crezut. Ai vrut sa te convingi pe pielea ta ca vei fi violata si chiar omorata. Prima data cand te-am intalnit erai urmarita de barbati si iata ca din nou, si numai din cauza ta, istoria se repeta. Ti-ai imaginat ca a doua oara va fi altfel?

Cu mana pe rochia sfasiata si mintea lucrand febril asupra amintirilor recente, Regan a soptit:

— Am crezut ca imbracata ca o doamna, ei nu vor incerca…

— Ce? Travis a cazut ca fulgerat pe scaunul din spatele sau. Nu pot sa-mi cred urechilor… S-a oprit si a privit faptura firava, cu fata zgariata ce tremura ingrozitor si a fost strabatut inca o data de acelasi sentiment de posesie. Ca si cum ea i-ar fi apartinut. Hai sa uitam. Maine pornim impreuna spre America.

— Nu, a gemut ea. Trebuie sa raman in Anglia. Aici e casa mea.

— Vrei un loc unde esti atacata ori de cate ori faci un pas afara din casa? Vrei sa se repete ce s-a intamplat azi?

— Nu asa e tara mea! Aici sunt locuri minunate, oameni extraordinari, prieteni si…

— Si mai ce? a intrebat-o cu rautate. Bani? Banii diferentiaza oamenii in bogati si saraci, neciopliti si delicati. Gentili ca cei care te-au aruncat in strada, mai cruzi decat cei care te-au atacat azi. Lacrimi mari au umplut ochii tristi ai fetei. Avea nevoie sa creada in dragoste si frumusete, sa-si incalzeasca sufletul pustiit de vise. Travis i-a citit in privirile inlacrimate durerea care o macina si s-a simtit neputincios. S-a intins langa ea, a luat-o in brate, cautand sa-i alunge cumva amintirile intunecate. O sa-ti placa in America, i-a spus cu blandete, ravasindu-i parul matasos. Acolo oamenii sunt buni, cinstiti. O sa-ti prezint jumatate din locuitorii Virginiei si inainte sa bagi de seama te vei trezi cu o multime de prieteni.

— Prieteni? soptit clipind des la imaginile mainilor infioratoare care se intindeau s-o atinga, s-o murdareasca.

— In America am un frate mai mic, pe care-l cheama Wesley. O sa te placa imediat. Mai sunt Clay si Nicole, sotia lui frantuzoaica. Ea turuie cu o viteza uluitoare. 

— E draguta?

—Aproape la fel ca tine. Cand am plecat trebuia sa nasca. Acum cred ca gemenii au deja au cateva luni.

Travis a ras si a indepartat-o usor, stergandu-i lacrimile cu degete fierbinti.

— N-ai inteles pana acum ca te duc in America nu ca sa te pedepsesc sau ca-mi place sa rapesc fetite, ci pentru ca n-am incotro?

Cuvintele lui aveau intentia s-o calmeze, dar pentru Regan ele insemnau redeschiderea ranilor vechi.

— Lasa-ma sa ma ridic! i-a cerut impingandu-l.

— Acum ce dracu’ s-a mai intamplat? s-a rastit furios. Putin mai devreme ti-am salvat viata si acum, cand incerc sa-ti spun cat mai bland cu putinta ca vreau sa te protejez, te infurii ca dracu’. Nu te mai inteleg deloc!

— Intelege-ma! a tipat ea aruncand sageti de foc din ochi. N-as fi fugit daca as fi fost libera, intr-un fel, m-ai salvat pentru tine.

Un timp Travis a ramas cu gura cascata.

— Intotdeauna te schimbi atat de brusc?

— Presupun ca originea ta americana nu-ti permite sa intelegi logica lucrurilor. Iti cer sa-mi redai libertatea imediat! a mai spus, intorcandu-i spatele.

Ca prin minune, furia lui Travis a disparut si un ras molipsitor a invaluit camera racoroasa. Ceea ce intelegea ea prin logica n-avea nicio legatura cu adevaratul sens al cuvantului. N-avea rost sa-i povesteasca despre tara lui. Tot ce putea sa faca, deocamdata era s-o lase sa descopere singura adevarul. Si daca ar fi de acord sa-i redea libertatea? La gandul acesta ceva in interiorul lui s-a cutremurat. Atunci s-ar putea sa n-o mai vada vreodata si era deja trist.

— Nu. Mergi cu mine in America, a spus hotarat, mangaindu-i umerii goi. Se simtea vinovat ca seducea o fiinta atat de inocenta, dar panica prin care trecuse cand o cautase pe malul marii, se combina perfect cu imaginea ei de acum si nu mai putea gandi logic.

— Nu ma atinge! l-a avertizat.

— Sa stii ca vor fi destule lucruri cu care nu vom fi de acord, i-a soptit zambind.

Regan voia sa se fereasca de atingerea lui, dar palma calda, senzuala, alunecand pe gat si pe spate, era imposibil de ignorat. Voia sa para imuna la cele petrecute pe malul marii, sa-l faca sa creada ca era curajoasa, insa de fapt, singurul gand care-i bubui in mintea dezorientata, era sa se arunce in bratele lui si sa se ascunda. Cand se asezase deasupra ei cu pistoalele incarcate, amenintand barbatii din jur, nu mai simtise niciodata o bucurie mai mare la revederea cuiva.

— Esti obosita, iubito. Cuvintele lui soptite o hipnotizau, iar degetele ii trimiteau fiori prin pielea fina. Te dor muschii? Printr-un gest vag ea a incuviintat si s-a lasat in voia mainilor lui care-i topeau trupul. Cand eram mic, a inceput el, am navigat trei ani pe o baleniera. A fost o experienta teribila, dar au fost si momente fericite ca popasul in China. Acolo am invatat sa fac masaj.

Tot ce invatase era minunat si Regan ii era recunoscatoare. Mainile lui alungau durerile, masand spatele rigid, picioarele fine, relaxandu-i fiecare muschi, fiecare coltisor al corpului ei traumatizat.

Cand a devenit prea lenesa ca sa se mai miste, a intors-o cu fata in sus si a continuat aceeasi tortura dulce de la degetele de la picioare pana la coapse. Se simtea atat de bine! Avea impresia ca pluteste intr-o lume de vis in care palmele lui mari o modelau dandu-i o alta forma. Un zambet cald a luminat chipul de copil adormit ce prefera doar sa simta.

Presiunea mainilor lui Travis s-a schimbat ca si cum foamea pentru ea se scurgea prin ele atentionand-o. Ea a inteles.

— Da, iubire, a gemut printre buzele deschise.

Nu-si folosea gura sau alta parte a corpului, doar mainile acelea aspre, extraordinare, de parca nu mai aveau greutate si degetele ingrozitor de agile, provocatoare, ce explorau pielea iar si iar pana la exasperare.

In trupul fetei, o masinarie veche, primitiva, s-a pus in miscare si fara sa poata fi ocrotita, arcuindu-se usor, tentant, ritmic, s-a oferit vrajita stapanului ei.

— Te rog, sopti ea apucandu-i bratele puternice. Te rog… si Travis n-a mai pierdut nici o secunda. Era deja la limita bunului-simt. Fermecat de trupul ei sinuos, l-a patruns incet, foarte incet, sporindu-i placerea.

Regan invatase destule despre a face dragoste si prologul ei, asa ca si-a urmat partenerul, unindu-se cu trupul lui intr-o singura fiinta, dorind din toata inima sa ramana asa pentru totdeauna. Curand respiratia ei s-a accelerat, unghiile s-au afundat in carne, iar tandretea s-a transformat in ferocitate, o foame egala pentru amandoi.

Cand in cele din urma pasiunea lor s-a stins, Regan a ramas cateva minute intinsa, linistita si fericita. Travis s-a rostogolit si sprijinit intr-un cot a privit-o cu atentie.

„Cine e barbatul acesta”? s-a intrebat Regan. „Cine e barbatul acesta care face ca trupul meu sa cante o muzica divina”? O tinea prizoniera, avea grija de ea si se purta de parca ar fi reprezentat o valoare incontestabila pentru el. Ce fel de barbat putea fi in acelasi timp tandru si puternic? Ce putin il cunostea. Ce oameni iubea si cine-l iubea? Existase oare vreodata o femeie care sa-i stapaneasca inima? I-a atins pieptul usor, ascultand bataile inimii in palma ei mica, strecurandu-si degetele printre firele aspre de par negru, stralucitor.

— Opreste-te, a murmurat el fermecat de mangaiere. Ar trebui sa-mi fii recunoscatoare pentru felul in care te-am facut sa tipi.

— Recunoscatoare? De cand sclavul multumeste stapanului?

Dar Travis nu i-a raspuns. A imbratisat-o si au adormit inlantuiti.


CAPITOLUL 6

In dimineata urmatoare, inca adormita, a fost smulsa din pat si stropita cu apa rece pe fata. Cand a reusit in sfarsit sa-si deschida ochii somnorosi, un prosop mare i-a aterizat pe cap.

— Imbraca-te! i-a strigat Travis peste umar, aruncandu-i hainele mototolite.

— Termina! Nu-ti permit sa-mi strici rochia! i-a spus repezindu-se spre el. Travis s-a tras din calea ei, urmarind-o cu interes.

— La ce-ti trebuie. Nu vezi ca e sfasiata?

— Ma pricep destul de bine s-o repar.

— De cand englezoaicele tinere si bogate isi peticesc hainele?

— N-am afirmat ca sunt bogata.

— Daca nu era vorba de bani, nu te lua nimeni de urechi sa te arunce in strada. Ochii i-au sclipit si i-a mangaiat usor fundul rotund. Cred ca am gresit. Trebuia sa spun: sa te impinga de fundul asta nostim? inainte ca ea sa-i raspunda asa cum ar fi meritat, Travis a continuat:

— Imbraca-te daca nu vrei sa ramanem toata ziua in pat si vaporul sa plece fara noi.

Regan a pornit sa se imbrace ganditoare, apoi, fara vreun motiv anume, s-a intors brusc.

— Crezi ca te-as putea tenta sa faci… ceva?

Nu stia ce insinua, dar imaginea ei pe jumatate imbracata cu matasea care-i punea in evidenta ochii mari, albastri, si pielea stralucitoare, l-au facut sa creada cu adevarat ca ar fi putut sa faca din el orice.

— Nu ma mai seduce si termina sa te imbraci. La bordul vasului, vei avea la dispozitie luni intregi ca sa faci asta. Acum avem treaba.

Regan s-a imbracat rosind, in timp ce Travis strangea lucrurile intr-o valiza de piele.

— Gata? a intrebat-o.

Ea a incuviintat si au pornit impreuna spre usa. Jos, in bucatarie, ii astepta o masa incarcata cu bunatati si Regan l-a privit surprinsa.

— M-ai facut sa pierd mai multe mese decat mi s-a intamplat pana sa te intalnesc.

— Poate ca-ti fac bine, a ras el. Mancarea era delicioasa, iar manierele lui Travis destul de fine, dar nu se comparau cu delicatetea lui Farrell. Oricum, s-ar fi descurcat destul de bine intr-o societate decenta. De ce ma privesti asa? Mi-au crescut coarne cumva?

Ignorandu-l, si-a vazut de mancarea din farfurie, desi gandul la experienta traita cu o zi inainte ii trezise gustul pentru aventura. Astepta cu emotie calatoria spre America, tara in care se spunea ca oamenii sunt liberi si se pot imbogati foarte usor. Mana calda a lui Travis pe obraz a trezit-o din visare.

— Ma parasesti din nou? i-a spus repede. Sau te-ai gandit sa ma omori in somn?

— Nici una nici cealalta. Nu vreau sa pierd vremea.

— Te vei descurca in America. E nevoie de femei ca tine.

— Am crezut ca in America sunt numai femei gratioase si curajoase.

— E loc pentru mai bine, a ras el luand-o de brat. Acum te rog sa stai foarte aproape de mine, a adaugat foarte serios.

Nu avea nevoie de un al doilea avertisment si, imediat ce-au parasit hanul, s-a agatat de bratul lui. Mirosul greu de peste sarat a izbit-o in fata, transportand-o pentru cateva clipe inapoi in timp, printre barbatii care o incercuisera gata sa-i atinga trupul cu mainile lor scarboase.

Travis o privea ganditor, avertizat de teama din ochii ei fermecatori. A aruncat valiza in caruta ce-i astepta si apoi i-a spus la ureche birjarului sa plece.

— Numai infruntand pericolul poti alunga teama din suflet. Asa cum faci cand inveti sa calaresti.

Nu i-a ascultat sfatul si unghiile ei s-au infipt mai adanc in bratul lui.

— Trasura vine repede? a soptit.

— Nu mergem cu trasura, ci pe jos. Cand vom ajunge acolo, n-o sa te mai temi de nimic. Nu vreau sa te vad tremurand ori de cate ori ne apropiem de tarm sau simti miros de peste.



Au trecut cateva minute bune pana cuvintele lui si-au atins tinta.

— Asta-i vreo logica americana? Nu vreau sa ma plimb prin acest… loc. Iti cer sa-mi aduci o trasura.

— Imi ceri? i-a zambit. Viata m-a invatat ca nu trebuie sa ceri daca nu te descurci singur. Esti pregatita sa mergi singura pana la vapor?

— Doar n-ai de gand sa-mi faci una ca asta, nu? a spus ea incet.

— Nu, iubito. Nu te voi lasa singura in tara asta. Acum zambeste, vom merge.

Curand, in ciuda temerilor sale, Regan a inceput sa savureze plimbarea. Travis ii vorbea de cladiri, hanuri si taverne ce ascundeau istorioare amuzante, iar Regan radea si se arunca in bratele lui.

La un moment dat, in dreptul unei cladiri, sprijiniti de zid, cativa marinari au aruncat niste remarci obscene la adresa ei, cuvinte pe care fata nu le-a inteles. Calm, Travis s-a scuzat si le-a spus cateva vorbe. Barbatii si-au ridicat la comanda bonetele si au salutat-o respectuos. Regan l-a privit uimita, iar Travis s-a aplecat si i-a sarutat nasul.

— Continua sa ma privesti asa, iubito, si nu vom mai apuca sa ne urcam pe vas. Va trebui sa ne oprim la unul din hanurile acelea.

Regan a pornit curajoasa mai departe, abia atingand pamantul si imediat ce-au ajuns s-a oprit fermecata sa admire vaporul.

— Cum te simti? a intrebat-o Travis. Nu e asa ca ti-a trecut frica?

— Da, a raspuns ea, inhaland cu nesat aerul proaspat al marii.

Dupa ce-a ajutat-o sa urce seara ingusta printre franghii si cabluri spre punte, Travis a condus-o intr-o cabina curata cu pereti in minunate nuante de albastru.

— Nu spui nimic?

— E dragut aici. A zambit si s-a asezat pe scaunul de langa fereastra. Camera ta e la fel de placuta?

— Aproximativ. Te-as ruga sa m-astepti pana verific incarcatura. In drum spre usa s-a intors. Ma duc sa-ti trimit si croitoreasa. Ochii lui au clipit cu subinteles. Am atentionat-o sa renunte la camasile de noapte pentru ca am metodele mele ca sa te incalzesc. Cu asta Travis a disparut si Regan a ramas in mijlocul incaperii macinata de ganduri.

Deodata usa s-a deschis si o femeie inalta, subtire, a pasit inauntru.

— Am batut, dar n-am primit nici un raspuns, a zis, privind-o pe Regan cu interes. Daca doriti vin mai tarziu. Numai ca domnul Travis mi-a spus ca va fi foarte mult de lucru. Am auzit ca mai este o doamna pe vapor. As putea s-o rog sa ma ajute. A facut o scurta pauza, apoi a continuat: va simtiti bine, doamna Stanford? Aveti rau de mare sau va e dor de acasa?

— Poftim? Cum mi-ati spus? a intrebat Regan perfect absenta.

Femeia a ras si s-a asezat langa ea. Avea ochi frumosi, gura senzuala, dar un nas lung si subtire.

— Nici dumneavoastra si nici domnul Travis nu aveti aerul ca v-ati acomodat cu viata de familie. Cand l-am intrebat daca sunteti casatoriti de multa vreme, s-a uitat la mine de parca n-ar fi inteles limba. Va potriviti perfect! Barbatilor le trebuie zece ani pana renunta la burlacie. Privea in jur si continua sa vorbeasca. Casatoria a fost facuta ca barbatii sa-si aleaga o sclava pe care s-o exploateze. Apoi a spus brusc Unde va sunt hainele cele noi? Ar trebui sa incepem. In capul lui Regan totul era confuz. In ultimele zile uitase cu desavarsire de garderoba. Am impresia ca aceasta casatorie cu domnul Travis si calatoria spre America v-a dat peste cap. Revin mai tarziu.

„Mireasa”! s-a gandit Regan cu placere. Cand si-a revenit insa, femeia era deja la usa.

— Stai! Nu stiu unde sunt hainele. Ba nu! Travis zicea ca in valiza.

Zambind, croitoreasa s-a apropiat cu mana intinsa.

— Numele meu este Sarah Trumbull si ma bucur ca v-am cunoscut, doamna Stanford.

— Imi pare bine! i-a raspuns Regan cu simpatie, desi limba engleza a croitoresei lasa de dorit.

Au deschis impreuna valiza si cand i-a zarit continutul Sarah a ramas cu gura cascata.

— Cred ca v-a costat o avere, a reusit sa murmure.

O umbra de vinovatie a intunecat chipul lui Regan.

— Iar sunteti palida. Nu cumva aveti totusi rau de mare?

— Nu, n-am nimic.

— Ei bine, trebuie sa recunosc, domnul Travis a avut dreptate cand m-a avertizat ca va dura luni de zile pana cand va voi termina garderoba. Mai sunt si alte valize?

— Ma tem ca da.

Croitoreasa a tacut si la fel de intempestiv cum aparuse in camera a si parasit-o. Regan s-a intors pe scaunul ei din fata ferestrei si s-a intrebat ce alte aventuri ii rezerva viitorul.

N-avea idee cat de mult a stat asa cufundata in ganduri, pana cand zgomotele de dincolo de peretii cabinei au razbatut pana la ea. Toata viata fusese fortata sa se miste intr-un cerc restrans de persoane si lucrul acesta o determinase sa-si cladeasca o lume interioara de care avea nevoie pentru a putea supravietui. Acum realiza ca in sfarsit era libera sa vada si sa faca orice, ca usa cabinei nu era incuiata si numai cateva trepte o desparteau de lumea inconjuratoare. In clipa aceea usa s-a deschis si cineva i-a spus:

— Scuzati, a rasunat o voce blanda de barbat. Nu stiam ca e cineva aici. Pentru ca Regan tacea, el a continuat: ar trebui sa ma prezint, mai ales ca vom fi vecini. Poate e mai bine ca onorurile sa le faca insusi capitanul.

— Daca tot vom fi vecini, ar fi bine sa renuntam la formalitati.

— Atunci… sunt David Wainwright.

— Iar eu Regan Alena… Stanford.

I-a scuturat mana cu caldura, apoi a invitat-o sa urce pe punte.

— Va fi amuzant sa-i urmarim pe americani cum incarca vaporul. Cateodata mi-e foarte greu sa le inteleg dialectul.

Regan privi in jur. Scaldati in soarele stralucitor, oamenii urcau si coborau cu spatele incarcat de bagaje spre puntea din spate.

Desprinzandu-si cu greu privirea de la imaginea incredibila ce se desfasura in fata ochilor sai, Regan s-a intors incet spre barbatul care o insotea. Hainele lui erau din lana de buna calitate, cravata alba, iar in picioarele subtiri incaltase niste papuci comozi. Era genul de gentleman cu maini de pianist, degete lungi si subtiri, opusul lui Travis, care le avea groase si mari. Zambind discret i-a evitat privirea si i-a ascultat sporovaiala despre motivele calatoriei in America, incercand sa-l descopere pe Travis undeva in multimea ca un furnicar.

— Nici nu va puteti imagina cat ma bucur sa calatoresc alaturi de o englezoaica autentica, a spus David. Cand tata m-a rugat sa-i urmaresc afacerile din lumea vestului salbatic m-am simtit ingrozitor. Uita-te la ei!

Jos, doi marinari aruncau butoaiele pe care le carasera pana atunci unui al treilea care-i astepta undeva in stanga, apoi, fara motiv, cel putin pentru Regan si David, unul din ei s-a intors si l-a pocnit pe celalalt. Aparut de nicaieri, Travis i-a apucat pe amandoi de gulerele camasilor si i-a carat undeva in spatele puntii. Vorbele lui raspicate au rasunat mult timp in aerul sarat.

— Iata un exemplu tipic de indisciplina americana, a adaugat David. E un vas cu echipaj si capitan pur englezesc si americanul acesta brutal se comporta dupa cum are chef, ignorand orice regula. Regan il aproba. Auzise de la unchiul ei multe lucruri urate la adresa americanilor, dar interventia lui Travis fusese singura eficienta in cazul acela. Parca vrea sa va atraga atentia, a continuat David. Incercand sa para relaxata si sofisticata Regan i-a facut un semn cu mana dreapta. Nu. Pare multumit. Vine incoace. Ar fi bine sa-l chem pe capitan.

— Nu, a gemut Regan zambind cu greu.

— Mi-ai simtit lipsa? a ras Travis tragand-o in brate si invartindu-se cu ea.

— Da-mi drumul! a strigat furioasa, desi chipul ei era scaldat de placere. Mirosi ca un gradinar.

— De unde stii cum miroase un gradinar? a necajit-o, in, timp ce din spate David isi dregea glasul ca sa-i atraga atentia.

Rosind, Regan l-a impins pe Travis si s-a eliberat.

— Domnule Wainwright, acesta e Travis Stanford, sotul… meu, a soptit ea.

Fara sa clipeasca, Travis a zambit politicos si i-a intins mana.

— Ma bucur sa va cunosc, domnule Wainwright. O stiti pe sotia mea din Anglia?

— Nu, abia ne-am cunoscut, i-a raspuns David linistit, uitandu-se de la bratul posesiv al lui Travis la fata ei stralucitoare si dorindu-si sa-si spele cat mai repede mana cu care-l atinsese pe americanul necioplit.

— Sper s-o cunosti mai bine, a spus Travis, ignorand privirea mustratoare a lui Regan. Mai am niste treaba, iubito, si te-as ruga sa stai aici, departe de puntea inferioara. Da? Nu l-a asteptat raspunsul si. S-a intors spre David. Pot s-o las in grija dumneavoastra? a marait politicos, dar si pe un ton amuzat, desi tare mult ar fi dorit sa-l pocneasca. Apoi brusc, s-a rasucit pe calcaie si a coborat in fuga, in timp ce Regan se intreba daca nu cumva era gelos pe calitatile de gentleman ale lui Wainwright.


CAPITOLUL 7

Vaporul inainta linistit, inconjurat de pescarusi ce se roteau liberi pe curentii de aer.

— Pari fericita, a rasunat vocea lui Travis langa urechea ei.

— Ah, da, i-a raspuns, tresarind la aparitia lui brusca. Ce fac oamenii astia? Unde sunt ceilalti pasageri? Cabinele lor sunt la fel ca ale noastre?

Zambind bland, Travis s-a simtit nevoit sa-i povesteasca despre vapoare vechi, tunuri agatate la bord, pentru protectie impotriva piratilor, si despre restul pasagerilor care ocupau puntea de jos, perpendicular pe pozitia lor. Nu i-a spus nimic insa de regulile stricte aplicate acestor persoane si spatiile inguste, fara aer, pe care trebuiau sa le ocupe pana la sfarsitul calatoriei.

— Unde ai invatat toate astea? l-a intrebat Regan.

— Alta data, acum hai sa mancam. Sau nu ti-e foame?

— De ce nu mi-ar fi? A trecut doar atata vreme de la micul dejun.

— M-am temut ca ai rau de mare. Jos, jumatate din pasageri sunt imobilizati la pat.

— Adevarat? Oh, Travis, trebuie sa ma duc sa dau o mana de ajutor.

Dar Travis i-a prins bratul inainte sa se repeada pe scari.

— Oamenii vor fi acolo si mai tarziu. Mai intai, trebuie sa mananci si sa te odihnesti. Ai avut o zi foarte lunga.

Era obosita, dar si satula de ordinele lui.

— Nu-mi e foame, n-am chef sa dorm si ma duc imediat la pasagerii bolnavi.

— Iti propun sa ma asculti. Ea l-a infruntat, refuzand sa se miste si Travis s-a apropiat mai mult. Daca nu, sunt obligat sa te duc sus prin multimea de pe punte.

Se simtea neajutorata. Cum putea s-o scoata la capat cu el?

Imediat ce Travis si-a luat mainile de pe umerii ei, Regan s-a intors pe calcaie si a pornit cu barbia sus spre cabina lor. De cum a intrat, s-a aruncat pe scaunul de la fereastra, fortandu-se sa nu planga.

A trecut multa vreme pana la revenirea lui Travis cu tava plina de mancare.

— Cina e gata, a spus el asezand-o pe masuta si incercand sa-i atinga bratul. Regan s-a retras insa dezgustata. La naiba! a sarit in picioare. Arati de parca te-am batut. Ti-am spus doar sa mananci si sa te odihnesti.

— Ai spus ca „trebuie” sa ma odihnesc si nu ca „ar fi bine”. Intotdeauna dai ordine. Nu ti-a trecut prin cap ca am si eu creier? M-ai tinut prizoniera in Anglia, acum sunt prizoniera in aceasta cabina. De ce nu ma legi de pat sau de masa?

Emotiile au trecut ca niste umbre peste chipul lui Travis.

— Ti-am explicat de ce nu puteai ramane in Anglia. Am intrebat pe toata lumea despre familia ta si, crede-ma, daca o gaseam te lasam acolo.

— Iarta-ma ca-ti sunt o povara, a spus Regan cu ochii plini de lacrimi. Poate ar fi mai bine sa ma arunci peste bord.

— De ce nu incerci sa mananci ceva ca sa ai forta sa-i ajuti pe bolnavi? A ajutat-o sa se ridice si sa se aseze la masuta. Bea-ti vinul, a sfatuit-o cu blandete.

Ascultatoare, Regan a pus mana pe pahar si l-a baut dintr-o suflare, in timp ce Travis isi lua o tigara si iesea.

— Totul e-n ordine?

S-a intors spre vocea din spatele sau.

— Facem tot posibilul.

— Nu esti in apele tale, i-a spus capitanul.

Travis a zambit tacut. Tatal sau si capitanul fusesera prieteni foarte buni, pana cand holera il ucisese pe primul.

— Ce stii despre femei?

— Nici un barbat nu le cunoaste cu adevarat, i-a raspuns batranul, multumit ca nu era vorba de nimic grav. N-am vazut-o pe mireasa ta. Am auzit ca e minunata.

— Mireasa mea… da, a repetat Travis strambandu-si gura, ganditor. N-o prea inteleg. Apoi schimband brusc subiectul a adaugat: mobila sta bine?

— Cred ca da. La ce-ti trebuie atat de multa?

— E pentru un prieten, i-a raspuns Travis. Am cumparat niste pamant si vreau sa mai cultiv bumbac.

— Cati acri ai pana acum?

— Patru sute.

— Sper ca tanara ta sotie se va descurca.

— Se va descurca. Noapte buna.

Dar cand s-a dezbracat mai tarziu in cabina lor, a murmurat visator „intrebarea e, o voi scoate cu ea la capat”?

Lui Regan i-au trebuit 24 de ore ca sa se convinga ca Travis avusese dreptate in legatura cu pasagerii bolnavi. Oamenilor le era prea rau ca sa-si tina capetele deasupra ligheanelor si deveneau inconstienti imediat ce-si eliberau stomacurile de continutul lor. Mame cu copii care plangeau alaturi zaceau aproape in nesimtire, in timp ce Regan cu inca doua femei curatau mizeria de pe podea si incercau sa le aline durerile. Dormitoarele erau niste camarute stramte, cu paturi suprapuse si bagaje ingramadite unul peste altul intr-o dezordine de nedescris.

— A fost greu, iubito? i-a soptit Travis, aruncand cartea imediat ce Regan a intrat in cabina lor luxoasa.

Mainile lui calde i-au desfacut nasturii, apoi au purtat-o in cada cu apa de mare, fierbinte.

— Nu te inteleg, a spus ea incet, privindu-i degetele puternice, pline de spuma, alunecandu-i pe trup.

— De ce? Ti-am explicat ce vei gasi acolo.

— Acum cateva saptamani consideram ca un barbat care rapeste oameni este insusi diavolul si ar trebui inchis, dar tu…

— Eu ce? Eu rapesc fete dragute si le seduc fara sa le bat? Nu se-ntampla prea des, i-a zambit amuzat.

— Nu, nu le bati, dar esti in stare de orice altceva. Nu te inteleg.

— Atunci ce gen de barbat intelegi? Unul ca Wainwright? Spune-mi, cati barbati ai cunoscut pana acum si de cate ori te-ai indragostit?

Nu era pregatit pentru raspunsul ei.

— Un singur barbat, a venit raspunsul ei linistit. Am fost indragostita doar o data si nu cred ca se va mai intampla.

Travis i-a studiat expresia fetei, felul in care ochii ei s-au imblanzit, revazand imagini trecute, iar colturile gurii i s-au arcuit usor intr-un zambet cald.

— Spala-te singura sau asteapta-ti iubitul, a gemut, iesind in graba din cabina.

In sfarsit il facuse gelos. Trebuia sa-i intre in cap ca nu era singura persoana din viata ei. Cand vor ajunge in America si drumurile lor se vor desparti, va gasi un barbat ca Farrell care s-o iubeasca fara s-o judece.

S-a spalat furioasa, apoi s-a urcat in pat cu un sentiment ciudat de singuratate care-i strangea inima. Adevarul era dureros. Farrell nu-i iubise decat banii, unchiul la fel, iar Travis, strainul, arogantul american, ii aratase foarte clar ca pe moment o dorea doar in patul sau. Singura, obosita, flamanda, a inceput sa planga incet. Cand mai tarziu Travis a strans-o la piept, s-a agatat de el cu disperare temandu-se sa n-o paraseasca la fel ca ceilalti.

— Linisteste-te, iubito. Acum esti in siguranta, i-a soptit, cautand s-o faca sa se relaxeze. Imediat insa ce buzele ei s-au repezit flamande sa-l sarute, a uitat de toate.

Regan nu s-a mai gandit ca e prizoniera, ci doar ca avea nevoie de el s-o iubeasca, s-o faca sa insemne o parte din lumea inconjuratoare si nu o fiinta deznadajduita si fara viata.

Degetele ei au rupt nasturii camasii, avantandu-se spre parul lui des de pe piept, ce-i amintea cat era de masculin, explodand nu bland, ci ferm, chiar aspru, simtindu-l cum geme sub aceasta mangaiere.

Travis a lasat-o un timp pe pat ca sa-si inlature restul de haine. Cand s-a asezat insa sa-si scoata cizmele, ea s-a apropiat cu sanii de spatele lui fierbinte si musculos. Buzele au alunecat usor peste curbele largi, sarutand fiecare bucatica de piele.

Printr-o miscare brusca, Travis a tras-o din nou in brate si s-a intins peste ea pentru ca imediat s-o imbete cu tot focul pasiunii ce-i zvacnea in vene.

Cand in cele din urma au revenit la realitate, erau complet epuizati.

— Ce mi-ai facut? a gemut Travis, strangand-o tare cu mana petrecuta peste mijlocul ei subtire. Dar Regan s-a intins si a adormit imediat.

Ziua urmatoare a fost o replica identica a celei ce trecuse, cu aceeasi munca istovitoare de ajutorare a pasagerilor bolnavi. Tarziu, la pranz, Travis a indemnat-o sa intre in cabina si sa se odihneasca.

Cand s-a trezit, el era langa pat.

— Te pot ajuta cu ceva?

— As avea nevoie de cineva care sa aiba grija de copii, i-a spus repede. M-am gandit la Sarah Trumbull, dar de cateva zile n-am mai vazut-o.

— Sarah e ocupata, a ordonat el si Regan n-a mai insistat. Apoi, simtindu-se mult mai bine, s-a intors la indatoririle ei.

In scurt timp, Travis si-a facut aparitia in usa dormitorului pentru femei, cu o cutie plina de scule de tamplarie. Pe jumatate imbracate, femeile au inceput sa tipe, dar Travis, cu umorul sau innascut, le-a facut foarte repede sa rada si sa se relaxeze. Facandu-i parca in ciuda lui Regan, a aplecat capul uneia dintre femei deasupra ligheanului, i-a sters gura cu un servet curat, a schimbat doi bebelusi de scutece si a reparat cateva banci de lemn, reusind sa creeze mai mult spatiu de trecere.

Dupa plecarea lui, majoritatea femeilor zambeau. Fusese ca un aer curat ce le improspatase inimile.

Doamne, a spus una dintre ele al carei copil fusese mai devreme schimbat de scutece de Travis. Cine este acest barbat minunat?

— Barbatul meu! a raspuns Regan atat de tare si cu atata fermitate, incat toata lumea a izbucnit in ras, determinand-o sa se inroseasca.

— Nu trebuie sa te simti jenata, draguto. Multumeste-i in fiecare seara Domnului ca ti-a dat norocul asta.

— Poate ca noaptea are ceva mai bun de facut, a adaugat cineva.

Regan a fost recunoscatoare celei care a schimbat subiectul, putand astfel sa iasa si sa scape de glumele lor. Era furioasa. Travis flirtase cu ele chiar in fata ei. Nu era nici o indoiala ca-i placeau femeile si mai ales sa fie admirat de ele. Travis Stanford nu cerea niciodata permisiunea sa faca ceea ce-si punea in gand si bineinteles ca pe ea n-o cunostea decat in pat. Pentru el toate femeile, bolnave sau imbracate in rochii de satin, erau destinate sa-i satisfaca cele mai ciudate placeri.

Cand soarele era gata sa apuna, Regan a coborat pe puntea inferioara sa spele ligheanele de ceramica. Acolo, a dat din nou peste Travis si inca doi marinari care invatau cativa baieti si fete sa faca noduri marinaresti. O fetita de 12 ani se chinuia cu o franghie, in timp ce baietelul de pe genunchii lui Travis privea fermecat cum degetele lui iscusite impleteau sfoara. S-a intors si si-a continuat treaba plina de furie. Le spusese femeilor din dormitor ca Travis era barbatul ei, dar stia ca nu avea nicio putere asupra lui.

In clipa in care s-a hotarat sa paraseasca dormitorul, furia atinsese cote de neimaginat. A ajuns aproape in fuga in cabina acum pustie, pe care o impartea cu Travis. A lasat usa deschisa si s-a dus la fereastra, cu ochii atintiti asupra cerului instelat.

O cana din aliaj de cositor si de plumb a aterizat in capul lui Travis facandu-l sa se aplece involuntar.

— Ce dra…? a inceput el.

Regan a aruncat inca o cana din dulap.

— Ti-a placut sa flirtezi, nu? l-a acuzat. Ti-a crescut inima in piept cand ti-au spus femeile: „Ce barbat dragut”! O alta cana i-a atins umarul. Dar cand s-a repezit spre cea de-a treia, el a traversat camera si a prins-o de brat.

— Nu lasa ca furia sa-ti intunece mintea. Te rog, incearca sa te aduni, candva erai o lady.

— M-am saturat de tine! i-a strigat cu mainile in solduri.

— Nu vrei sa vorbim? Ce naiba te-a iritat in halul asta?

— Ce m-a iritat? a punctat ea fiecare cuvant. Sunt furioasa pentru ca ai impresia ca primul loc de pe pamant ti se cuvine. Te-au distrat privirile admiratoarelor tale? A fost dezgustator sa te folosesti de bebelusi ca sa ajungi la mamele lor. Dupa ce m-arunci, ai de gand sa o rapesti pe una dintre ele?

— S-ar putea, i-a raspuns el cu ochii in flacari. Cel putin ea ar fi mult mai recunoscatoare. De ce nu te intrebi cu cine m-ai inlocui?

— Esti cel mai arogant animal care a existat vreodata pe pamant! i-a suierat printre dinti. Nu te-ai gandit ca nu vreau sa fiu prizoniera ta? Da, ar trebui sa-ti fiu recunoscatoare ca ma tii aici impotriva vointei mele, obligandu-ma sa indur o calatorie spre o tara pe care o urasc si sub amenintarea ca vei divulga tuturor adevarata relatie dintre noi daca nu raman cu tine?

— Ti-am explicat de ce nu te-am putut lasa in Anglia. Vocea lui era din nou calma. M-am purtat cat de bland am putut. Iti amintesti cum era acolo, la docuri, cand te urmareau barbatii aceia?

— Nu-ti sunt recunoscatoare, i-a spus incet. Si nu mai vreau nimic de la tine. Ma mut cu celelalte femei. Si-a aplecat ochii spre rochia de muselina pe care i-o terminase Sarah cu o noapte inainte. Cand ajungem in America, voi incerca sa-ti inapoiez banii pentru aceasta rochie. Pe celelalte le poti vinde. S-a intors si a pornit spre usa.

Lui Travis i-a fost de ajuns o secunda ca sa inteleaga ca voia sa-l paraseasca si ca era destul de incapatanata s-o faca. Fara sa se gandeasca prea mult, a prins-o de rochie. Muselina subtire a cedat si s-a adunat la picioarele ei. Brusc, privirea lui fioroasa s-a transformat in dorinta, ochii alergand pofticiosi peste sanii stransi in camasuta scurta de dedesubt.

— Nu, s-a auzit soapta ei. Dar bratul lui puternic i-a inconjurat mijlocul, tragand-o aproape si fortand-o sa se arcuiasca.

S-a luptat neputincioasa, dorind sa-i arate ca era propria ei stapana, dar atingerea aceea, buzele lui pe buzele ei, au lasat-o fara respiratie.

— Vei face ce-ti voi spune eu, iubito, a mormait Travis ridicand-o de pe podea si sarutandu-i gatul subtire. Esti a mea cat voi dori.

Cu ochii inchisi si capul pe spate, si-a lasat trupul in voia mangaierilor lui.

— A mea, a soptit, Travis. Te-am gasit si esti a mea.

A sprijinit-o de perete si cu sarutari devastatoare incerca parca s-o devoreze. Respiratia ei se accelerase, iar mainile i se inclestau adanc in umerii lui.

Travis i-a asezat coapsele in graba peste soldurile sale si prin miscari excitante a determinat-o sa-i simta pasiunea frenetica din interior. Apoi, a patruns-o aproape inconstient, controlandu-i unduirile odata cu ale lui. A ridicat-o si a coborat-o din ce in ce mai repede, agatandu-se de ea pana cand a facut-o sa tipe de placere. Atunci, gura lui a alunecat peste gura ei, eliberandu-i pe amandoi de energiile tinute in frau, strangandu-i pentru o ultima data corpul subtire extenuat.

Regan si-a revenit incet-incet, realizand unde se afla, cine era si cum trupul ei moale era sarutat de Travis cu disperare, in timp ce o sprijinea de perete. Apoi, el a carat-o ca pe un copil si a asezat-o pe pat cu atentie, ca si cum ar fi fost cea mai delicata si mai pretioasa creatura de pe pamant, dupa care, obosit, si-a scos camasa si s-a intins langa ea.


CAPITOLUL 8

Lui Regan i-a venit greu sa intalneasca privirile lui Travis dimineata. Felul sigur in care o examina, purtandu-se de parca stia totul despre ea, controlandu-i actiunile, o facea sa-l deteste.

In timpul micului dejun, dupa ce-a ciocanit scurt, Sarah Trumbull si-a facut brusc aparitia.

— Oh, scuzati! a spus ea. Am crezut ca sunteti plecati deja.

— Vino si mananca Sarah, a invitat-o Travis, privind-o pe Regan si zambindu-i cu talc.

Dar Sarah parea mult mai interesata de muselina sfasiata care cu o zi inainte fusese o rochie adevarata si chicotind i-a aruncat lui Travis o privire dojenitoare.

— Daca aveti de gand sa va bateti joc de munca mea, cred c-ar fi bine sa ma opresc.

— Voi incerca sa ma controlez, i-a spus el trecandu-si mana prin par si amuzandu-se de chipul ca de gheata al lui Regan. Trebuie sa ma duc pe punte sa-l ajut pe capitan, desi nu mi-a mai ramas prea multa energie. S-a intins, sarutand obrazul rece al sotiei si a iesit.

— Daca ar mai exista barbati ca domnul Travis, as fi tentata sa ma casatoresc.

— N-ai treaba? i-a trantit-o Regan.

— Si eu as fi geloasa daca ar fi barbatul meu, i-a replicat croitoreasa fara sa se simta ofensata.

— Nu e… dar Regan s-a oprit. Travis Stanford nu apartine nimanui, a spus in cele din urma incepand sa spele vasele. Urmarind-o, croitoreasa s-a hotarat sa schimbe subiectul.

— Il stiti pe barbatul din camera alaturata?

— David Wainwright? L-am cunoscut de curand. S-a intamplat ceva?

— Nu stiu, dar-de doua zile de cand lucrez aici, n-am auzit nici un zgomot in camera lui.

Regan s-a incruntat si scuzandu-se s-a repezit spre cabina lui Davis. Inauntru, bezna. A cautat un timp poticnindu-se de diverse lucruri imprastiate pe podea, apoi a reusit sa-l descopere intr-un scaun langa fereastra cu trupul tremurandu-i de spasme. A traversat camera si a observat ca avea febra, ochii-i straluceau primejdios de tare si bolborosea cuvinte neintelese.

— Cum poate cineva sa locuiasca intr-un asemenea loc? a spus Sarah care o urmase.

— Vrei sa-l rogi pe Travis sa-mi trimita niste apa fiarta, sapun si prosoape?

— Sigur, a aprobat femeia indepartandu-se.

Razele soarelui, strecurate prin fereastra de la cabina lui David Wainwright, se reflectau in parul lui Regan, invaluind-o intr-o aura de particule de praf. Barbatul statea intins in scaunul sau, imbracat cu pantaloni curati si camasa alba deschisa la gat. Trecuse deja o luna de cand Regan il descoperise bolnav in camaruta lui.

La primele miscari ale corabiei, David simtise o durere in stomac si indispus se intorsese in cabina. Acolo, s-a impiedicat de prag, a cazut si s-a lovit la mana. Cand a vrut sa se ridice, s-a impiedicat din nou si s-a prabusit pe podea inconstient. Regan il gasise intr-o stare jalnica. L-a spalat si a stat langa el pana cand si-a revenit, apoi i-a ascultat ore intregi sporovaiala pesimista despre sfarsitul existentei sale.

Pentru ea aceasta intamplare constituise un prilej de-a sta cat mai departe de Travis.

— Te rog, Regan, s-a plans David, nu mai citi. As vrea sa vorbim.

— Despre ce? Am epuizat aproape toate subiectele.

— Despre viata, despre tine. Cine-ti sunt parintii si cum l-ai cunoscut pe american?

— Cred c-ar fi mai bine sa facem o plimbare pe punte.

Zambind usor, David si-a trantit picioarele pe podea si a asteptat ajutorul ei.

— Doamna mea misterioasa!

Cu mana pe umeri si bratul ei in jurul taliei, Regan inainta cu greu si bineinteles ca prima persoana care i-a iesit in cale a fost Travis.

— Luati aer? a intrebat zambind politicos.

David a dat din cap si au trecut mai departe fara cuvinte.

— Cum te-ai putut marita cu unul ca asta? a intrebat-o pe Regan cand au ramas singuri. Esti cea mai blanda, cea mai buna femeie de pe pamant si cand ma gandesc la ce trebuie sa induri din partea unui barbat atat de insensibil…

— Nu e insensibil, a spus ea repede. Travis e…

— Cum?

Nu exista raspuns la intrebarea lui. I-a desprins bratul si aplecandu-se peste balustrada a cercetat tacuta apa inspumata.

— Regan, a insistat David. Nu mi-ai raspuns la intrebare. Te simti bine? Poate te-ai obisnuit sau poate ca…

— Nu, i-a raspuns cu caldura. Stii foarte bine ca-mi place compania ta. Ne asezam aici?

A stat cu el toata dupa-amiaza incercand sa se controleze la cuvintele lui, desi ochii ei urmareau pe ascuns fiecare miscare a lui Travis. De cateva ori el s-a oprit, chiar intorcandu-si capul in directia lor si studiind-o atent.

In noaptea aceea, pentru prima oara dupa cateva saptamani, Regan s-a intors in cabina.

— Esti o binecuvantare dupa o zi de munca grea, i-a spus el imediat ce-a intrat, fericit ca ea era acolo. Crezi ca-mi poti oferi un sarut sau le-ai dat pe toate tanarului Wainwright?

Parea mult mai frumos, iar muschii lui mult mai tari ca inainte.

— Ai impresia ca o sa ma las insultata fara cuvinte? Numai pentru ca ma obligi sa intretin o relatie indecenta, nu inseamna ca si alti barbati ar face la fel.

Intorcandu-se cu spatele, Travis si-a scos camasa si-a inceput sa se spele.

— E placut sa stiu ca baietelul nu s-a atins de ce-i al meu. Nu ca n-ar fi putut, dar…

— Esti nesuferit! intelege ca nu-ti apartin!

— Vrei sa-ti dovedesc adevarul?

— Nu-ti apartin, a insistat ea, retragandu-se din calea lui. Pot sa-mi port si singura de grija.

— Mmm, a gemut Travis apropiindu-se. Apoi, cu un singur deget a trasat o linie de foc pe bratul ei. Poate tinerelul acela sa te faca sa tremuri doar atingandu-te cu un deget?

— David e un gentleman care discuta despre muzica si carti, lucruri despre care tu nu stii nimic. Familia din care provine este una dintre cele mai vechi din Anglia. Imi place sa stau cu el si nu voi permite ca gelozia ta sa ne strice prietenia.

— Gelozie? a ras Travis. Daca voi fi vreodata gelos, atunci nu voi alege un baietel prapadit. Chipul lui devenise brusc serios. Stiu insa ca el se simte legat de tine si ar fi bine sa te opresti.

— Termina!… i-a strigat Regan. Exista vreo bucatica din viata mea pe care sa n-o controlezi? Sunt o femeie libera si cand voi ajunge in America voi profita de acest statut. Sunt sigura ca David e genul de barbat care s-ar casatori cu o femeie fara s-o faca mai intai sclava.

Calm, Travis i-a pus mana pe umeri.

— M-ai trada pentru un barbat si o verigheta?

S-a aplecat si a sarutat-o, abia atingandu-i buzele.

— Poate ca as vrea sa incerc, i-a soptit ea. Barbatii se deosebesc asa de mult… Daca David ma iubeste, poate ca ne vom potrivi si la pat.

Mainile lui Travis i-au strans umerii brutal.

— Daca tipul ala te atinge vreodata, ii rup oasele unul cate unul si-ti promit ca vei asista la intreaga demonstratie. Apoi a impins-o si a parasit cabina trantind usa.

Regan si-a petrecut noaptea fara Travis, refuzand sa admita cat de mult ii lipsea si cat de singura se simtea fara bratele lui ocrotitoare. S-a zvarcolit pana tarziu, incercand sa nu planga si sa-si infranga teama.

Dimineata, Sarah si-a facut aparitia ca de obicei, i-a vazut cearcanele din jurul ochilor, dar n-a intrebat nimic. S-a asezat tacuta la masuta si s-a apucat de treaba.

Abia cand soarele se apropia de asfintit a sosit si David. Dupa ce a ciocanit usor, a intrat si a invitat-o pe Regan la plimbare. Pe punte s- au intalnit cu Travis, dar el nu i-a mai bagat in seama ca altadata si Regan s-a infuriat cumplit, concentrandu-si toata atentia la monologul lui David legat de alimente si calatoria insuportabila. Schimbarea de la dezinteres la adoratie din ochii ei, l-au determinat sa se opreasca si s-o cerceteze.

— Esti minunata azi, i-a soptit. Lumina soarelui iti transforma culoarea parului in rosu- auriu.

— Multumesc, David, a spus ea tare ca s-o auda Travis care tocmai trecea pe acolo. Complimentele tale au darul de-a preschimba o femeie intr-o regina. Ma simt extrem de flatata.

Noaptea care a urmat si-a petrecut-o din nou singura si ar fi vrut tare mult sa-i arate sotului ei infumurat ca n-avea nici o importanta ca o abandonase.

Astfel, pe masura ce zilele treceau, flirtul ei cu David se intetea, mai ales cand Travis era prin preajma. In cea de-a treia seara, cand David a condus-o ca de obicei pana in fata cabinei, in locul strangerii de mana prietenesti, el s-a repezit si a imbratisat-o.

— Regan, a murmurat cu buzele in urechea ei. Te iubesc. Te-am iubit de cand te-am vazut pentru prima data. In fiecare noapte stau intins in pat si ma gandesc la bruta cu care esti maritata, care are tot dreptul sa te atinga… Regan draga mea, spune-mi ca si tu simti la fel.

Surprinsa, si-a dat seama ca sarutarile pe obraz care o framantau cu ardoare ii provocau repulsie. L-a impins, incercand sa se elibereze.

— Sunt o femeie maritata!

— Cu un barbat care nu merita sa-ti sarute nici poalele rochiei. Vom pastra in secret dragostea noastra si cand vom ajunge in America vom anula aceasta casatorie. Nu poti sa-ti petreci tot restul vietii cu un marinar sarac. Vino cu mine si-ti voi construi o casa cum n-a mai existat vreodata.

— David! a ridicat ea vocea impingandu-l din nou. Da-mi drumul in clipa asta!

— Nu, iubito! Daca n-ai curaj sa-i spui, o voi face eu.

— Nu! Te rog, nu! Deodata si-a dat seama ca sotul ei avusese dreptate. Nu-l dorise niciodata pe David, se folosise doar de el ca sa-l faca gelos pe Travis.

David insa i-a intors fata acoperind-o cu sarutari fierbinti, in timp ce ea se zvarcolea scarbita. In clipa aceea, ca prin ceata pumnul lui Travis a lovit puternic pieptul lui Wainwright, trantindu-l de perete. Disperata Regan a prins din zbor bratul ce voia sa loveasca iar.

— Nu! a tipat. O sa-l omori.

Atunci chipul lui s-a intors desfigurat de furie, cu ochii arzand si buzele incordate. Ingrozita Regan s-a rezemat de perete.

— Acum ai obtinut ce-ai vrut? i-a strigat, parasind coridorul si urcand pe punte.

Tremurand inca, a vrut sa-l ajute pe David, dar pentru ca el arata destul de bine a intrat in cabina, s-a trantit pe pat si a izbucnit in plans. Cateva ore mai tarziu, cand incerca sa adoarma, o smucitura infioratoare a invartit corabia, usa cabinei s-a izbit de perete si Travis a navalit inauntru ud pana la piele. S-a repezit la patul ei si a tras-o la piept strigand:

— Esti ranita?

— Ce s-a intamplat? Regan s-a strans la pieptul lui fericita.

— E doar o furtuna, a strigat el peste zgomotele de afara. Ne-am pregatit pentru asta, asa ca nu vor fi stricaciuni mari. Vreau sa ramai aici. Ai inteles? Sa nu-ti treaca prin cap sa vii pe punte sau sa vizitezi vreun pasager. Am fost destul de explicit? Ea a incuviintat in tacere si dupa ce-a sarutat-o cu pasiune, i-a mangaiat pleoapele rosii. Ramai aici! Si cu asta a lasat-o in camera intunecoasa, mai speriata ca inainte. Dupa un timp, imaginatia ei a pornit sa lucreze activ. Deasupra ei valurile inalte loveau mica ambarcatiune, maturand in calea lor oameni si obiecte. Si Travis era printre ei! Travis care era in stare sa creada ca si fortele naturii i se vor supune.

O noua trosnitura, ca un lemn ce se rupe… Sprijinindu-se cu greu de lucrurile din jur a reusit sa iasa din cabina. Cineva trebuia sa-l determine pe Travis sa se intoarca in siguranta camerei sau sa-l ajute daca se afla in pericol.


CAPITOLUL 9

Nimic n-o pregatise pe Regan pentru uraganul de vant si sare care i-a biciuit trupul de cum a pasit afara. Cu bratele incolacite in jurul pieptului, abia pastrandu-si echilibrul, a urcat scarile incercand sa desluseasca umbrele ce se iveau adesea printre valurile de apa.

Dupa ce ochii i s-au acomodat cu intunericul, a inaintat cu mai multa usurinta, urmarita de aceleasi zgomote de lemne ce trosneau infricosand-o.

Pe punte, marinarii erau stransi in cerc si faceau eforturi uriase sa tina piept furiei apelor ca sa poata repara stricaciunile pricinuite de furtuna. Printre ei se afla si Travis care, imediat ce-a observat-o, a venit si a prins-o de umeri. Nu i-a spus nimic. S-au privit pur si simplu, pana cand un val s-a aruncat asupra lor si el a acoperit-o cu propriul lui trup.

— Ar trebui sa te bat pentru asta, i-a strigat in ureche.

Stransoarea lui Travis devenise dureroasa si Regan s-a intors. In spatele ei David aparuse ca din senin.

— Daca aveti nevoie de cineva care sa se catere pe catarg…

— Nu! a tipat Regan agatandu-se de bratul lui Travis. Opreste-l! Dar sotul ei l-a privit pe David si a inteles. In clipa aceea si-a facut aparitia si capitanul, fericit ca gasise in sfarsit pe cineva destul de curajos sa ajute la salvarea corabiei. Fara cuvinte, i-a infasurat franghia in jurul mijlocului si i-a dat cateva explicatii mai mult prin semne. David trebuia sa se urce pe franghia velaturii spre capatul vergii, sa se tarasca pe toata latimea ei ramanand suspendat deasupra apelor involburate si sa lege panza rupta.

Regan abia respira stiind ca privea pentru ultima oara un om condamnat la moarte, in timp ce vantul sufla nemilos incercand parca sa-l desprinda de pe franghie. Cand a ajuns in cele din urma la capatul velaturii, s-a agatat cu bratele de ea, odihnindu-se cateva minute si asteptand retragerea valului urias. La un pas de locul rupturii si-a prins sfoara intre dinti.

— Atentie! a strigat cineva care se afla langa Regan.

Dar David n-a putut auzi avertismentul pentru ca un nou val il separase complet de multimea aflata jos.

Pe punte, spargerea valului a fost urmata de o alta trosnitura. Cu respiratia oprita, Regan privea tinta capatul velaturii unde David atarna in bataia vantului si un zambet mic, incurajator i-a inflorit in coltul gurii. Imediat insa fata ei s-a intunecat. Platforma de veghe se rupsese si o parte din ea lovise capul lui David, iar corpul lui parea nemiscat. S-a strans langa Travis speriata. Nici nu banuia ca el o urmarise, studiindu-i atent teama de pe fata.

— Ramai aici! i-a spus, infasurandu-si repede o franghie in jurul taliei.

O teroare noua i-a cutremurat trupul si Regan si-a inclestat degetele de balustrada rece.

Bratele lui Travis pareau mult mai sigure decat ale lui David, in ciuda greutatii ce-o aveau de ridicat. Si de fiecare data cand valurile ii blocau vizibilitatea, Regan avea senzatia ca moare un pic. Intre timp Travis ajunsese la capatul velaturii, cu trupul incordat la fel ca otelul din care era fabricata balustrada. In momentul acela David si-a ridicat capul incet, iar marinarii de jos au inceput sa-l incurajeze, desi celalalt barbat nu manifesta niciun pic de entuziasm.

Travis a reusit sa ajunga la David si sa-si lege franghia de franghia lui, apoi prin cuvinte scurte sa-l ghideze spre catargul principal. Cu mainile pe picioarele lui, Travis l-a ajutat extrem de greu sa faca fiecare pas. Cand David a ajuns la sase metri deasupra platformei, Regan a respirat din nou. La semnul lui Travis, David a inceput sa coboare singur, tinandu-se strans de franghia sustinuta de trupul barbatului de deasupra. In momentul in care picioarele lui au atins podeaua, Regan a ghicit ca Travis sesizase ceva dincolo de corabie, ceva ce oamenii de sus nu puteau vedea si l-a privit fix cu ochii in lacrimi.

Intr-o fractiune de secunda el a strans sfoara de brat si s-a ascuns dupa panzele din apropiere. Valul urias care a urmat a fortat corabia sa se invarta, a izbit-o pe Regan de balustrada, iar catargul principal incepu sa trosneasca avertizandu-i ca sfarsitul era aproape.

In ciuda apei care nu contenea sa loveasca puntea, Regan s-a agatat de sfoara velaturii, incercand sa se catere. Ii era foarte greu sa respire, sa-si tina ochii deschisi, dar stia ca Travis era undeva sus, izolat si in pericol. In pauza dintre valuri a ridicat capul si i-a zarit fata schimonosita de durere. Trebuia neaparat sa inainteze pana la piciorul lui. Jos, marinarii tipau si glasurile lor se amestecau cu vantul si apa distrugatoare.

Speriata de sforile grele si mult prea groase pentru mainile ei mici, a reusit cu greu sa urce pana la piciorul lui Travis si inainte de atacul unui nou val sa lege franghia velaturii de glezna lui. In momentul acela, apa a impins-o cu repeziciune, determinand-o sa se legene mult timp suspendata deasupra platformei.

— Travis! a strigat cineva de jos.

— Doamna Stanford! a urlat, capitanul.

Ea a deschis ochii cu greu, inca infricosata sa priveasca spre dreapta ei, acolo unde Travis putea sa fie sau nu. Si atunci furtuna s-a oprit ca prin farmec, iar marinarii au inceput sa se agite fericiti, strigandu-i. De la sase metri inaltime, Regan ii privea stand intr-una din panzele prinse de catarg ca intr-un leagan, cu mana agatata de sfoara ce lega piciorul lui Travis.

— Dati-i jos! a comandat capitanul.

Inconjurata de rasetele lor, Regan si-a intors capul spre Travis. Era acolo. Pe fruntea lui era o rana urata care sangera abundent si marinarii ce se catarara ca sa-i ajute n-au mai ras.

— Ia-ti salvat viata, a spus unul dintre ei. Daca nu l-ati fi legat de picior, probabil ca ar fi sfarsit spanzurat.

— E teafar? i-a intrebat ingrozita.

— Respira.

— Duceti-l mai intai pe Travis, a soptit cand marinarul a schitat un gest s-o ajute. Seriozitatea cu care le-a vorbit i-a facut pe cei doi barbati s-o priveasca tacuti, cu admiratie, apoi sa-i asculte porunca, incercand sa nu se uite la picioarele ei goale, frumoase.

Cand mai tarziu Regan s-a alaturat celorlalti, a fost intampinata de doctorul de pe corabie care, dupa ce-a examinat cu atentie rana lui Travis, i-a spus:

— Probabil ca a fost lovit de partea de sus a catargului principal. S-a intors incet. Am auzit ca l-ai ajutat sa nu fie aruncat peste bord.

— Se va face bine? l-a intrebat ea fara sa dea vreo importanta cuvintelor de lauda.

— In cazul loviturilor la cap nu pot face pronosticuri. Tot ce e bine pentru el acum e sa-i dai apa si sa-i asiguri linistea. Imi pare rau.

Regan a mangaiat parul lui Travis, apoi cu ajutorul marinarilor l-a dus in cabina lor unde imediat ce-au ramas singuri l-a dezbracat, lucru foarte dificil avand in vedere greutatea lui. L-a invelit cu paturi uscate si calduroase, apoi la bataia usoara la usa s-a dus sa deschida si Sarah Trumbull a navalit inauntru speriata.

— Unul dintre marinari mi-a povestit ce s-a intamplat si m-am gandit ca aveti nevoie de ajutor asa ca v-am adus niste apa fiarta.

Regan a luat apa si a spus:

— Multumesc, dar ma descurc singura, ingrijeste-te mai bine de ceilalti pasageri, i-a facut un semn scurt din cap spre cabina lui David.

— Sa stiti ca toata lumea se roaga pentru dumneavoastra si domnul Travis, a mai adaugat Sarah inainte sa iasa.

Singura din nou cu Travis, Regan s-a apucat sa-i spele taietura nu prea lunga, dar probabil foarte adanca, pentru ca el nu-si revenise inca.

Trupul lui, desi cald si curat, ramanea in continuare inert. Singura solutie pentru a-l aduce la viata era sa se strecoare in pat langa el si sa-l stranga in brate, ceea ce si facu. Cand s-a trezit dupa cateva ore cu dintii clantanindu-i de frig, a constatat ca purta inca hainele ude de pe punte, din timpul furtunii. Travis zacea alaturi palid si nemiscat. L-a privit tremurand cu mana la gura si lacrimile siroindu-i pe obraji. Apoi, trezita ca dintr-un vis urat, si-a scos din dulap o rochie grea din matase maro si bustul roz. Rochia pe care i-o facuse Sarah la comanda lui. Odata imbracata, s-a apropiat din nou de Travis, i-a sters fata rece si rana ce inca sangera.

La miezul noptii trupul lui a fost scuturat de spasme ingrozitoare si Regan a trebuit sa se aseze deasupra pentru a-i imobiliza mainile ca sa nu se raneasca.

Spre dimineata, cand lupta l-a invins, s-a cufundat obosit intr-un somn adanc, iar Regan si-a pus capul pe umarul lui si a inchis ochii.

Au trezit-o degetele lui strecurate prin par si a ridicat capul brusc.

— De ce esti imbracata? a intrebat-o el ragusit de parca acela ar fi fost cel mai important lucru din lume.

Ea nu stia cu precizie cate ore statuse incordata, pandind un semn de viata din partea lui, dar acum, cand se eliberase dintr-o data de tensiunea acumulata, a inceput sa tremure si sa planga cu suspine. Travis a intins un deget si a sters o lacrima de pe obrazul ei.

— Ultimul lucru pe care l-am auzit inainte sa lesin a fost ruperea catargului principal. El m-a lovit la cap? Tot ce-a putut ea sa faca a fost sa dea din cap. Cand s-a intamplat asta? in ce zi a fost? Ieri sau alaltaieri?

— Alaltaieri, a murmurat ea simtind ca hohotele amenintau sa-i strapunga gatul.

— Deci lacrimile astea sunt pentru mine? a intrebat zambind si din nou ea a incuviintat tacuta. O simpla lovitura la cap si iubita mea plange pentru mine?

Regan si-a lasat capul la loc pe umarul lui si a continuat sa planga mult timp dupa aceea.

Travis era un pacient minunat. Atat de minunat, incat Regan era epuizata. Lui ii facea placere sa fie rasfatat de prezenta ei, cu mancare la pat, doua bai pe zi si masaj din cap pana in picioare. Se simtea fericit.

In cea de-a patra zi, cand ea era pe punctul de-a-i spune in gluma ca l-ar fi aruncat peste bord, un ciocanit usor i-a atras atentia.

— Pot sa intru? a intrebat-o David cu bratele bandajate.

— Sigur, i-a raspuns Travis, ridicandu-se singur in sezut pentru prima oara. Vino si ia loc.

— Nu. David vorbea fara s-o priveasca pe Regan. Am venit doar sa-ti multumesc pentru ca mi-ai salvat viata.

Travis a studiat un timp chipul tanarului.

— Am facut-o pentru a sterge rusinea ca noi, ceilalti, ne-am purtat ca niste lasi.

— Multumesc, a incheiat David scurt, desi ochii lui spuneau mult mai mult.

— Ce dragut din partea ta! a spus Regan dupa plecarea lui David, sarutand obrazul lui Travis.

Imediat bratul lui a prins-o de mijloc si a tras-o in pat adancind sarutul pana cand mainile ei i s-au incolacit in jurul gatului, raspunzand prin miscari unduitoare chemarii lui.

— Acum o ora ziceai ca esti prea obosit ca sa te scoli din pat.

— Nu vreau sa ma scol, dar asta n-are nicio legatura cu oboseala, i-a explicat ei in timp ce-i desfacea rochia.

— Travis Stanford! a strigat ea sarind pe podea. Daca indraznesti sa-mi strici si rochia asta nu mai vorbesc niciodata cu tine.

— Nu-mi pasa de rochie, a spus el, dand patura la o parte.

— Doamne… a gemut ea, dezbracandu-se si intinzandu-se langa el in pat.

Travis a ridicat-o peste trupul sau nerabdator, ghidand-o, facand-o sa scanceasca de placere, plimbandu-si degetele in sus si-n jos de-a lungul spatelui ei moale si necajind-o cu buzele.

Regan nu mai simtise niciodata atatea senzatii impreuna si fara sa gandeasca de doua ori s-a prins in ritmul soldurilor care o ridicau si o coborau. Travis s-a rostogolit si a impins-o sub el preluand controlul asupra trupului ei subtire, patrunzand adanc in centrul fiintei sale pana cand valurile de extaz i-au topit impreuna.

Tarziu, foarte slabit, a ramas nemiscat, cu muschii pulsand inca si scaldati de sudoare. Sub el, Regan zambea si-l tinea inca strans la piept. Era ca o prelungire a placerii, o incercare disperata de-a fura o picatura din taria lui.

Inca zambind si agatata de trupul lui, s-a cufundat neputincioasa in lumea viselor.


CAPITOLUL 10

Trupul lui Regan zacea pe pat slabit si infiorat din cand in cand de frisoane si crampe. Travis i-a asezat pe frunte o carpa umeda si ea i-a zambit cat de cald a putut.

— Ce aiurea sa mi se faca rau de mare tocmai acum, a murmurat ea.

Travis n-a spus nimic, a luat ligheanul in care ea vomitase si a iesit sa-l goleasca.

Regan era linistita si prea slabita sa se miste, dar in mintea ei acest rau de mare i se parea foarte suspect. Bineinteles ca nu-i putea spune lui Travis, dar era de-a dreptul infricosata de America si perspectiva stabilirii intr-un loc necunoscut.

De aproape o luna, de cand trecuse furtuna, ea terminase cu flirtul, iar majoritatea timpului si-l petrecea in compania lui Travis, mancand cu el, facand dragoste si adesea stand ore intregi de vorba. Asa a descoperit ca era un povestitor neintrecut, amuzand-o cu istorioare distractive despre prietenii lui, Clay si Nicole Amstrong din Virginia, fratele sau mai mic, Wesley, familia Backer si ceilalti vecini din lungul raului. L-a ascultat cu interes, incercand sa-si imagineze casutele lui, femeile in rochii simple, din panza alba de bumbac, fumand pipa si barbatii puternici, fermieri innascuti, muncind din greu pe campurile intinse.

Povestirile lui Travis si imaginatia ei au facut ca timpul sa treaca mai repede. Apoi, in ultima saptamana a calatoriei, grijile au revenit intunecandu-i mintea. Slabea tot mai mult, iar senzatia de voma se accentua, starea de indispozitie ii rascolea stomacul.

De cand se imbolnavise, Travis o trata cu blandete si atentie deosebita, ajutand-o sa se aplece deasupra ligheanului, spalandu-i fata palida, urmarind-o si fortand-o sa se odihneasca. Iar Regan credea ca purtarea lui era un fel de ramas-bun, un semn de recunostinta pentru clipele minunate pe care ea i le oferise.

Lacrimile au pornit sa i se rostogoleasca pe obraji. De ce n-o lasase in Anglia, acolo unde era acomodata cu obiceiurile oamenilor?

Planuise sa-i vorbeasca despre toate temerile ei, dar imediat ce el a intrat in cabina, stomacul i s-a revoltat din nou si gandurile i s-au spulberat.

— Am zarit pamantul, i-a spus apropiindu-se si sprijinindu-i capul de pieptul sau. Maine pe vremea asta suntem in portul Virginiei.

— Foarte bine. Poate ca, imediat ce vom pune piciorul pe tarm, imi voi reveni.

— Da, in curand, a incurajat-o mangaindu-i parul frumos.

Toata noaptea a ramas treaza in bratele lui Travis privind lumina vrajita a lunii, dorindu-si ca el sa nu insemne atat de mult pentru inima ei, hotarandu-se sa-l urasca pentru a-l putea uita.

Urmatoarele ore au fost deosebit de agitate. Croitoreasa i-a strans rochiile intr-o lada, Travis i-a platit, apoi Regan si Sarah s-au despartit cu lacrimi in ochi, ultima ramanand pe corabie singura, Travis fiind nevoit sa verifice incarcatura.

— Doamna Stanford?

S-a intors spre vocea timida din spatele ei si l-a vazut pe David Wainwright. Parea schimbat si privea undeva in partea ei stanga, evitandu-i ochii. Vreau sa va urez la amandoi tot binele din lume.

— Multumesc, i-a raspuns ea. Chipul lui reflecta o teama ascunsa. Sper ca America sa ne placa mai mult decat am visat.

— Spune-i sotului tau… N-a fost in stare sa incheie, in schimb i-a sarutat mana si a privit-o fix cateva secunde. La revedere. Apoi a pornit cu pasi mari spre locul de depozitare al bagajelor.

Regan s-a rezemat de balustrada si l-a zarit pe Travis urmarind-o incruntat. Ea a ridicat mana si a fluturat-o un timp deasupra capului, simtind dintr-o data o senzatie ciudata, ca se va putea descurca si singura in tara aceea necunoscuta. Doar isi facuse atatea planuri…

Travis nu i-a dat insa prea mult timp de visare pentru ca putin mai tarziu a venit langa ea si a sfatuit-o sa manance ceva si sa-si stranga lucrurile.

— Unde mergem? l-a intrebat curioasa.. Mi-ai… mi-ai gasit slujba?

El a saltat lada in spate si a ras in hohote.

— Ti-am gasit una nemaipomenita, la care te pricepi de minune. Sa mergem.

Folosindu-si toate puterile, Regan a incercat sa nu se lase necajita de cuvintele lui si l-a urmat spre vehiculul cel mai urat pe care-l vazuse vreodata.

— Imi pare rau, a ras el urmarindu-i dezamagirea de pe fata. N-am putut alege ceva mai bun. In noaptea asta ramanem la un prieten, iar maine pornim mai departe.

Tinutul pe care l-au strabatut, pe drumuri ca niste poteci inguste, parea mai salbatic decat Anglia. Chicotind, Travis o urmarea cu atentie.

— Acum cred ca intelegi de ce calatorim mai mult pe apa.

Cand soarele a ajuns la asfintit, s-au oprit in fata unei case mari, albe, curate, inconjurata de pajisti frumos ingrijite, cu flori de primavara. Era o casa spatioasa si mult mai frumoasa decat isi imaginase Regan.

La bataia lui Travis la usa, a raspuns o femeie grasa, cu parul grizonat, imbracata intr-o rochie de muselina peste care purta un sort din panza alba, de bumbac.

— Ah, Travis! a strigat ea. Omul pe care l-am trimis dupa tine s-a intors de cateva ore.

— Buna, Martha. Travis a sarutat-o pe obraz, incarcatul ne-a luat mai mult timp decat am crezut. Judecatorul e aici?

— Esti tare nerabdator. Martha a inceput sa rada. Ea e tanara doamna?

Travis a inconjurat umerii lui Regan cu un gest posesiv.

— Ea e Regan, iar aceasta e Martha.

— Ma bucur de cunostinta, doamna…?

— Doar Martha, aici esti in America, i-a spus femeia zambind. Haideti, sa mergem, judecatorul va asteapta.

Regan a pasit alaturi de Travis intr-o camera placuta cu mobila destul de veche, dar bine intretinuta, cu catifea verde ca si draperiile grele ce acopereau ferestrele mari. Inainte sa se dezmeticeasca a fost prezentata judecatorului, un barbat inalt si bine facut.

— Dragii mei, ne-am adunat azi aici… Martha zambea ca un inger plimbandu-si ochii peste persoanele din jurul sau, apoi s-a intors la sotul ei care citea din cartea pentru oficierea casatoriei. In timpul acesta, Travis tinea mana lui Regan solemn, atent la cuvintele judecatorului.

Lui Regan i-au trebuit cateva minute sa realizeze ce se intampla cu ea. Era casatorita fara consimtamantul ei cu Travis Stanford, in fata acestor straini, desi avea fata murdara si rochia verde-inchis sifonata din timpul calatoriei. Travis mersese prea departe.

In momentul acela judecatorul si-a ridicat ochii si zambind a intrebat-o:

— Regan, vrei sa-l iei pe acest barbat de sot?

Ea si-a intors capul incet spre chipul fermecator al lui Travis.

— Nu.

Secundele s-au scurs foarte incet pana cand cei de fata au reactionat. Martha a izbucnit in ras, judecatorul si-a ascuns capul in carte, iar Travis si-a infipt mana in bratul ei si a tras-o cu brutalitate spre hol.

— Ce dracu’ a vrut sa insemne asta? i-a mormait cu gura aproape de fata.

Regan s-a retras involuntar, parasindu-si insa pozitiile.

— Nu te-ai sinchisit sa ma intrebi macar daca vreau sa ma casatoresc, nici daca vreau sa vin in America. Sunt satula sa tot iei decizii in numele meu.

— Decizii! Nu e vorba de decizii. Soarta a vrut sa fim impreuna. La figura ei consternata,

Travis a continuat: ar fi trebuit sa te scutur un pic, dar mi-e frica sa nu ranesc bebelusul.

— Bebelusul? a murmurat ea.

Travis a inchis ochii si s-a rugat cateva minute sa-si recapete calmul.

— Doar nu vrei sa cred ca n-ai stiut ca joaca noastra din pat va avea acest deznodamant. N-ai stiut ce-nseamna „raul de mare”? I-a mangaiat cu blandete obrazul cald. Iubito, nu obisnuiesc s-o parasesc pe mama copilului meu.

Incremenita, Regan nu putea inca sa vorbeasca coerent.

— Dar slujba? a soptit ea. Si nu ma pot marita in rochia asta fara flori… Si… fara.. Oh, Travis! Un copil!

El a strans-o la piept cu caldura si a leganat-o un timp ca pe un copil.

— Am crezut ca stiai, iubito. Te rog, vrei sa te casatoresti cu mine? Pentru ca ea a ezitat, a continuat: in ceea ce priveste rochia, te prefer dezbracata si daca vrei flori iti voi culege cateva din gradina Marthei.

— Nu, i-a raspuns clipind des. El avea dreptate. Va avea copilul si se va marita. N-avea incotro. Sunt gata.

— Nu e o executie, a chicotit Travis.

In timp ce-l urma in holul mare, Regan si-a dat seama ca el n-o intelesese. Nunta era momentul cel mai important din viata unei femei, iar ea isi va aminti mereu aceasta ceremonie trista inconjurata de straini, rezultatul poverii ce-o purta in pantece.

Cand judecatorul a incheiat, Travis s-a aplecat s-o sarute, iar ea i-a intins obrazul.

— Nu prea seamana a nunta, nu? in orice caz nu ceea ce si-ar dori o fata sa povesteasca nepotilor ei.

— Nu, i-a raspuns simplu, dorind cu ardoare sa mearga cat mai repede la culcare.

— Trebuie sa plecam, si-a anuntat Travis gazdele si s-au urcat din nou in caruta.

— Am ajuns? a intrebat Regan mai tarziu cand s-au oprit.

— Nu inca. Vocea lui devenise brusc serioasa. Suntem la un han, iar maine dimineata pornim mai departe.

Intinsa pe pat, acolo unde Travis o lasase imediat ce intrasera in camera, Regan asculta miscarile lui usoare pe scara, in timp ce cara bagajele grele. Poate ca nu-i va fi totusi imposibil sa traiasca alaturi de el.

— Ma intorc repede, i-a soptit trimitandu-i pe spate fiori de gheata.

S-a ridicat brusc. Apa fierbinte o astepta si s-a grabit pentru ca stia ca Travis era un mire nerabdator. Apoi, a zarit cheile de la lada cu rochii si s-a imbracat cu una de matase, foarte frumoasa.

Materialul fin ii mangaia corpul mulandu-se dupa el. Regan s-a asezat pe pat intr-o pozitie seducatoare si a asteptat.

Si-a rotit ochii prin camera si a observat ca nu exista nici un ceas. Dintr-o data gandul ca el nu se mai intoarce a infiorat-o si s-a repezit sa deschida fereastra. O ploaie marunta i-a atins usor fata si aerul curat i-a umplut plamanii.

Travis era un barbat onorabil si acest barbat onorabil se casatorise cu ea. Oare toti barbatii onorabili, adevarati gentlemani, rapeau femeile si le duceau in America impotriva vointei lor? Poate ca tot ce-si dorise el fusese pe cineva care sa-i incalzeasca patul intr-o calatorie lunga pe mare. Si ea tocmai asta facuse!

Travis n-o dorise niciodata, la fel ca Farrell si unchiul Jonathan.

Lacrimile se rostogoleau pe obraji odata cu ploaia de afara. De ce se casatorise cu ea? O adusese in America, se casatorise cu ea imediat, iar acum avea acea bucatica de hartie si putea sa-i ia banii daca n-o mai dorea. O abandonase intr-o tara necunoscuta, fara bani, fara ajutor si cu grija unui copil.

A izbucnit in hohote furioase, lovind cu pumnii perna din mijlocul patului, apoi, cand oboseala a doborat-o, a cazut intr-un somn adanc ca un lesin.


CAPITOLUL 11

— Deschide usa asta afurisita! a rasunat inconfundabila voce a lui Travis. Cu capul greu si ochii umflati, Regan s-a indreptat bajbaind spre usa ce zbamaia sub loviturile lui. Regan!

— E incuiata! i-a raspuns Regan, incercand clanta.

— Cheia e pe lada cu haine, i-a strigat Travis nerabdator.

Cand in cele din urma usa s-a deschis, i-a fost imposibil sa-l zareasca sub minunatele flori ce-i acopereau fata, reusind sa recunoasca cateva specii: stanjenei, violete, liliac in trei culori, lalele, narcise galbene, zambile, maci si trandafiri. Cu pasi mari, nervos, Travis s-a apropiat si a aruncat florile pe pat.

— La naiba! N-am crezut ca le voi uri vreodata, dar in noaptea asta s-ar putea s-o fac. Cand si-a scos palaria, apa din ea s-a scurs pe podea cu zgomot. S-a asezat apoi cu greu pe scaun, si-a scos cizmele si a spus: am vrut sa fac un drum scurt de cativa kilometric pana la un prieten de-al meu care are o sera, sa-i aduc flori miresei mele. Si-a scos ciorapii si haina si un val de apa s-a scurs la picioarele lui. La mijlocul drumului m-a apucat ploaia, dar am continuat sa merg. Cum am ajuns, prietenul meu si sotia lui s-au apucat sa culeaga flori si nu s-au oprit pana cand n-au terminat gradina si sera. Necazurile au inceput pe drumul de intoarcere. La un moment dat, mi-a cazut un pantof, dar nu m-am oprit sa-l caut ca sa nu pierd ce mai ramasese din noaptea nuntii mele. Fascinata, Regan il urmarea tacuta. Fulgerele au pornit sa brazdeze cerul si atunci calul ala blestemat s-a speriat si m-a trantit in noroi. L-as fi lasat liber, daca florile mele n-ar fi fost in sa. L-am cautat doua ore si cand l-am gasit saua disparuse. Pachetele disparusera si am fost nevoit sa-mi umplu bratele si hainele cu florile de pe jos. Pentru prima oara de cand intrase in camera ochii lui s-au intalnit cu ai ei. Un barbat in mijlocul furtunii, umplandu-si bratele cu flori. M-am simtit ca un prost. De ce dracu’ plangi?

Regan a ridicat un trandafir ud din pat si l-a apropiat de nas.

— O mireasa trebuie sa aiba flori, a soptit ea. Ai facut asta pentru mine…

Uimirea si exasperarea i-au umbrit un timp chipul obosit.

— Unde credeai ca puteam sa ma duc in noaptea nuntii mele decat pentru mireasa mea?

Regan nu putea sa-i raspunda, iar lacrimile i se scurgeau incet adunandu-se sub barbie. El s-a apropiat incet si i-a mangaiat obrazul ud.

— Ai plans mult, i-a spus. Ai crezut ca nu ma mai intorc, nu-i asa?

Ea s-a intors stanjenita si s-a urcat in mijlocul patului.

— Nu, doar ca…

Un chicotit scurt a facut-o sa priveasca peste umar.

Travis se dezbracase si asa cum statea in semiintuneric parea un zeu imbracat in flori, cu ochii arzand de dorinta.

— Nu primesc nici macar un premiu pentru efortul meu? a soptit, desfacandu-si bratele. Cu un geamat din gat, Regan s-a aruncat inainte, incolacindu-se ca un sarpe in jurul trupului lui minunat. Cum ai putut crede ca te voi parasi dupa cate necazuri am trait de cand te-am intalnit? a intrebat, sarutandu-i buzele.

Senzatia pielii lui goale, reci, o facea sa se infioare de placere si sa-si ridice picioarele peste coapsele lui. Numai matasea subtire cu care era ea imbracata le mai separa trupurile si Regan si-a strecurat degetele prin parul lui ud si des in timp ce buzele trasau dare fierbinti pe gura infometata. El era acolo, era barbatul ei si-i putea face orice ar fi dorit.

Intr-o secunda s-a trezit sub Travis, intr-o mare de flori in nuante incredibile. Cu o miscare gratioasa i-a dezlipit o narcisa galbena de pe fruntea transpirata si i-a zambit. Travis o privea fermecat, cu mainile peste soldurile ei si muschii incordati, gata sa explodeze.

— Travis… a gemut ea, ridicandu-se din nou ca sa-l intampine. Florile isi sfaramau petalele sub greutatea trupurilor lipite parca intr-unul singur, iar Travis le ignora pe masura ce gura lui explora, saruta, alina fiecare bucatica din pielea pe care o atingea de parca o gusta pentru prima data.

Regan era pregatita pentru el, tanjea dupa el si simtea ca innebuneste daca se va lasa. Rascolita in continuare.

— Te rog, Travis. Te rog, l-a implorat.

Cand el a patruns-o dureros de adanc, ea si-a inaltat soldurile inconstienta, sustinandu-l, vrand parca sa-l cuprinda tot, sa-l pastreze.

Au trecut cateva momente pana cand Regan a revenit incet la realitate, abia respirand, in timp ce Travis, cu fruntea ingropata in umarul ei si cu trupul scaldat de sudoare, tremura inca acoperit de flori. Si-a intors capul incet spre el si a inceput sa rada.

— Ce ti se pare oare asa de caraghios? a intrebat-o.

— Florile pentru mireasa, a ras ea aproape inecandu-se. Oh, Travis am vrut doar un buchet, nu o gradina intreaga.

S-a intins langa ea si a strans cateva flori mai putin ofilite si i le-a oferit.

— Uite un buchetel.

Regan l-a luat si s-a rostogolit peste celelalte fericita.

— Oh, Travis tot ce faci tu e… maret. Grandios, dominant… si-a plimbat ochii peste trupul lui minunat ce lancezea printre lalele, stanjenei, narcise si violete… Travis a prins matasea usoara intr-o mana, gata s-o smulga. Sa nu indraznesti sa mi-o strici si pe asta… a adaugat ea scotand-o repede.

— Dai ordine? a spus el incet, urmarindu-i miscarea de felina.

Regan s-a retras din calea lui pana cand s-a lovit de perete, apoi cu mainile departate de corp a luat o pozitie dezarmanta.

— Oh, Maria Ta, i-a spus cu teama prefacuta. Fa ce vrei cu mine, dar lasa-mi virtutea.

Travis a vrut sa se ridice, dar a cazut inapoi, gemand de durere si frecandu-si cu mana genunchiul stang.

— La naiba!

— Chiar trebuie sa injuri? Regan s-a apropiat si i-a studiat genunchiul. Uite! Ai mai vazut un ghimpe asa de mare? a izbucnit intr-un ras zgomotos care-i zguduia intregul trup.

— Ma bucur ca te amuzi..

— Ah, Travis, esti atat de romantic!

Gura lui s-a strans, transformandu-se intr-o linie subtire ce-i inasprea trasaturile.

— Atunci la ce dracu’ ti-as mai fi adus florile astea blestemate? a intrebat-o furios.

Lui Regan i-au trebuit cateva minute ca sa realizeze cat de mult il ranise. El facuse ceva pentru ea. Nu, nu era vinovat pentru ca nu intelegea ca de multe ori un simplu buchet de violete putea sa fie mai romantic decat o caruta de flori.

— Travis, florile sunt minunate, i-a spus, mangaindu-i umarul incordat. Imi plac sincer si nu as vrea sa mai fi suparat. Poate daca iti sarut genunchiul o sa ma ierti si durerea o sa dispara.

— S-ar putea, a aprobat Travis cu vocea schimbata. As vrea sa incercam.

Pornind de la genunchi, buzele ei au inceput sa urce, iar mainile sa-l framante pana cand dorinta, nevoia de ea au devenit insuportabile si Travis a rasucit-o violent acoperind-o in intregime. Si din nou soldurile ei s-au ridicat cu aceleasi miscari unduite, iar Travis s-a cufundat in adancurile misterioase, pierzandu-si aproape cunostinta.

— Ridica-te! a strigat palmuindu-i fundul. Daca nu pornim imediat, nu vom ajunge la casa lui Clay la timp si nu vreau sa innoptam in barca.

Desi nu pricepea ce voia sa-i spuna, Regan si-a dat parul din ochi si i-a deschis incet.

— Cum adica innoptam in corabie?

— Nu e corabie, ci barca, a corectat-o. Cu obrajii acoperiti de spuma, a privit-o prin oglinda si zambetul lui a facut-o sa se infioare si sa se intinda la loc. Daca nu te scoli, cand ajungem acasa vei fi nevoita sa dormi intr-o camera separata.

Amenintarea lui absurda i-a provocat un ras molipsitor si ridicandu-se cu greu a inceput sa se spele. Dupa cateva minute era gata de drum.

Caruta i-a purtat spre barca legata la tarm.

— E mare ferma ta? Ai angajati multi sau te ocupi singur de ea? Casa e la fel de frumoasa ca a Marthei?

Travis a fixat-o un timp zambind.

— Ferma mea este destul de mare. Am cativa angajati, dar uneori imi place sa ma ocup singur de pamanturile mele.

—Casa mi se pare deosebit de frumoasa, poate pentru ca imi apartine.

— Si ai construit-o cu mainile tale, a continuat ea plimbandu-si mana prin apa. O casa cu doua-trei camere… se va descurca cu siguranta.

Caldura placuta a soarelui, gandurile optimiste si leganatul usor al barcii i-au creat o senzatie usoara de ameteala si a inchis ochii.

La pocnetul pistolului a sarit brusc in picioare gata sa cada in rau.

— Te-am trezit? a intrebat-o Travis cu arma indreptata spre cer.

Ea si-a rotit capul de jur-imprejur, dar n-a vazut decat apa si vegetatia deasa de pe maluri. Suntem aproape de teritoriul lui Clay, i-a explicat tragand a doua oara.

Pe malul drept, acolo unde padurea se termina brusc, iesea din apa un mic debarcader din lemn la care acostasera doua barci mult mai mari decat a lor. Pe masura ce distanta s-a micsorat, imaginea s-a largit si in fata lor s-au ivit deodata cateva cladiri mari si mici, gradini, campuri proaspat arate, cai, carute…

— Casa ta este in acest oras? l-a intrebat Regan in timp ce el lega barca de debarcader.

— Regan, ceea ce vezi e plantatia lui Clay si nu un oras.

Ea nu mai auzise niciodata acest cuvant si era pregatita sa ceara lamuriri, dar a fost intrerupta de chicotele celor doi copii frumosi ce se apropiasera de ei alergand.

— Unchiule Travis! au strigat cand americanul i-a imbratisat si s-a invartit cu ei. Ne-ai adus ceva? Unchiul Clay era ingrijorat. Cum e in Anglia? in loc de unul, mama a facut doi bebelusi si avem un catelus nou, au turuit ei abia respirand.

— Mama? a ras Travis.

Baiatul a aruncat o privire mustratoare spre sora lui.

— Vrea sa zica, Nicole. Uneori e greu sa-ti aduci aminte ca nu e mama noastra.

In spatele copiilor si-a facut aparitia un barbat, cu parul si cu ochii negri si avand fata scaldata de fericire.

— Unde dracu’ ai fost? a intrebat el, scuturand mana lui Travis.

— Stii foarte bine c-am venit cu mult mai devreme. Nu m-a asteptat nimeni, asa ca m-am descurcat cum am putut.

— Ah, ia uite cine e aici! a strigat Travis tragand in brate tanara frumoasa ce li se alaturase si sarutand-o cu foc pe gura. Apoi, s-a intors spre Regan. Vreau sa-ti prezint pe cineva, i s-a adresat femeii din brate. Ea era mult mai frumoasa de aproape in rochia de muselina purpurie cu funde verzi in talie, fata ovala, ochi mari caprui si gura senzuala. Aceasta e sotia mea, Regan. Cei doi neastamparati sunt Alex si Mandy, nepoteii lor.



— Imi pare bine, a spus Regan cercetandu-i linistita. Ei erau departe de ce-si imaginase despre cum trebuiau sa arate americanii.

— Vrei sa intri in casa? a intrebat-o Nicole. Sunt sigura ca Travis nu prea te-a lasat sa-ti tragi sufletul.

Regan a urmat-o tacuta privind cu curiozitate in jur, incercand sa inteleaga in ce fel de loc se afla. In clipa aceea o blonda inalta s-a indreptat in fuga spre ei cu fusta ridicata mult deasupra gleznelor.

— A venit Travis? a tipat de la distanta.

— Da si aceasta este sotia lui, Regan. Regan ea e Janie Langston.

— Sotie? a intrebat Janie surprinsa. A facut-o deci! A zis ca pleaca in Anglia sa-si caute o nevasta si iata! Iubito, a continuat, luand-o pe Regan de brat, spre a-i da destul curaj, sa te ridici la nivelul lui.


CAPITOLUL 12

’ – Mai locuieste cineva aici? a intrebat-o Regan pe Nicole.

— Da, lucratori ai campului, gradinari, tesatori, laptari si tot felul de oameni care sunt necesari intretinerii unei astfel de plantatii.

— Plantatie, a soptit Regan. Travis mi-a spus ca veti avea un copil, iar nepotii vorbeau de doi.

Un zambet bland a luminat chipul lui Nicole.

— Gemeni. Ca in familia lui Clay, l-am nascut acum patru luni si daca vrei sa-i vezi o sa-i aduc jos.

In fata lor se inalta o casa uriasa, construita din caramida rosie, asemanatoare lui Weston Manor, iata ca si in America existau oameni sanatosi ce trebuiau cunoscuti, desi impresiile ei din Anglia nu se potriveau cu realitatea.

Inauntru camerele erau placute, spatioase, cu mobila tapisata cu matase, pereti pictati de mana pe care atarnau tablouri imense, iar pe masute si birouri multe flori de gradina.

— Mergem in birou, a adaugat Nicole. Voi aduce copiii acolo.

Ramasa singura in incaperea incantatoare, Regan a inceput sa studieze pe rand biroul Sheraton, dintr-un colt, oglinda cu rame aurii de deasupra lui si biblioteca plina de carti. Atentia ei a fost intrerupta de aparitia lui Nicole cu cate un bebelus in fiecare brat.

La inceput Regan a refuzat sa tina unul la piept dar cand timiditatea a parasit-o, a ridicat baietelul si l-a asezat cu mare atentie pe bratul stang indoit, exact in clipa in care in camera intra Travis.

— Crezi c-am putea face si noi doi bebelusi? Chipul lui stralucea.

— Chiar vrei un copil, nu?

— Nu mi-am dorit prea mult o sotie, dar mi-a placut intotdeauna sa fiu inconjurat de copii.

Ar fi vrut sa-l intrebe de ce se hotarase brusc sa se casatoreasca, dar raspunsul ii era deja cunoscut. El isi dorea doar copilul din pantecele ei.

— Ce parere ai, Travis? a intrebat Clay din usa cu celalalt bebelus in brate.

Incurcat, Travis a schimbat subiectul.

— Clay, cum te descurci cu vacile? Au destul fan?

Inainte ca barbatul sa poata raspunde, Regan i-a dat copilul lui Travis si a spus:

— Ma duc s-o caut pe Nicole. Si Clay i-a indicat drumul spre bucatarie, adaugand dupa iesirea ei, fara sa bage de seama ca ea-l putea auzi: e mai draguta decat m-am asteptat.

Regan a trecut mai departe si a intrat in bucatarie furioasa. Camera era la fel de mare ca si celelalte, dar intr-o harababura de nedescris. Tocmai atunci nepotica rasturnase din greseala cosul cu oua peste castronul cu unt de pe masa fara s-o supere insa pe Nicole. Si dupa ea au urmat doi copii imbracati saracacios, dar curat, care s-au napustit alergand asupra lui Nicole gata-gata sa-i smulga paharul cu lapte din mana.

— Asa e mereu? a intrebat Regan ingrozita.

— Cam tot timpul. E multa lume de hranit pe aici, a spus Nicole desfacandu-si sortul. Trebuie sa tai niste plante medicinale si daca nu esti prea obosita, putem face un tur prin imprejurimi.

— Am dormit aproape tot drumul, i-a zambit Regan si mi-ar face placere sa vad… plantatia.

La semnul lui Nicole un barbat le-a tras in fata casei o caruta doar cu doua roti si doua locuri si au pornit impreuna intr-o incursiune prin domeniul lui Clay.

Plantatia era un sat inconjurat de hulubaraie, tesatorie, tabacarie, grajduri, iar in apropierea bucatariei, afumatoarea, camera pentru grane si spalatoria. Nicole i-a aratat apoi hectare si hectare de pamant semanat cu bumbac, in, grau, tutun si vitele, oile, caii inchisi in grajduri separate de zona casei.

— Si tu te ocupi de toate astea? a intrebat Regan uluita.

— Cu ajutorul lui Clay, a ras Nicole. E intr-adevar foarte mult si nu prea iesim din zona, dar avem aici tot ce ne trebuie.

— Sunteti foarte fericiti, nu?

— Acum da, dar n-a fost mereu asa. Ochii ei s-au plimbat peste pamant de-a lungul raului. Clay si Travis sunt prieteni vechi si sper ca noi sa le urmam exemplul.

— N-am avut niciodata o prietena, a spus Regan, privind spre femeia de aceeasi inaltime cu ea.

— Nici eu. Sau cel putin nu una adevarata, caruia sa-i pot destainui toate secretele mele. Intr-o zi, cand vom avea mai mult timp, iti voi povesti cum l-am cunoscut pe Clay. Rosind, Regan s-a gandit ca ea nu va putea sa-i spuna niciodata cum l-a intalnit pe Travis. Mi-e foame. Tie nu? a intrebat repede Nicole. Simt ca bebelusii sunt lihniti.

— Fara indoiala si Travis, a ras Regan.

— E la fel de tanara precum pare? a intrebat Clay, mutandu-si fiul pe celalalt brat si privind prin fereastra la Regan si Nicole care tocmai ieseau din casa.

— Ma crezi ca nu stiu? Mi-e teama s-o intreb. As avea noroc daca s-ar apropia de 16 ani.

— Doamne, Travis, despre ce vorbesti? Cum ai cunoscut-o? Nu i-ai cunoscut parintii?

Travis nu intentiona sa spuna povestea nimanui.

— Mereu e asa tacuta? Pareti un cuplu foarte ciudat.

— Sa fiu sincer nu stiu exact cum e, a zambit Travis. Cateodata pare o fiinta dragalasa ca o fetita ce viseaza iubirea adevarata, pentru ca alta data sa fie… Vocea lui s-a pierdut, amintindu-si buzele ei intredeschise si ochii plini de dorinta. Oricum ar fi, o gasesc fascinanta.

— Dar Margo? Nu cred ca se va bucura sa-ti intalneasca nevasta.

— O sa ma descurc.

— Fii atent cand e in preajma lui Regan. O femeie ca ea e in stare sa inghita o fiinta sensibila ca Regan.

— Te asigur ca Margo nu va face nimic si voi avea grija de sotia mea.

Clay a tacut. Fusese o vreme cand altii ii oferisera si lui sfaturi si nu-i ascultase. Stia acum cat de usor se nasteau barfele in jurul unei casnicii.

In noaptea aceea Regan s-a strecurat in pat langa sotul ei si i-a povestit cateva dintre impresiile zilei.

— N-am crezut ca asa ceva poate exista pe pamant. E ca si cum Clay si Nicole ar fi proprietarii unui adevarat oras.

— Deci iti place sistemul nostru cu plantatiile, a murmurat el somnoros, tragand-o mai aproape.

— Bineinteles, dar ma bucur ca nu sunt prea multe. Slava Domnului ca esti doar un biet fermier. N-a primit nici o replica si s-a intors spre Travis. Dar el adormise si, zambind, Regan s-a cuibarit la pieptul lui, lasandu-se purtata de aripa viselor.

Dimineata s-au despartit de Nicole si Clay si au pornit mai departe cu barca spre casa lui Travis.

Dupa putin timp, padurea s-a rarit din nou si in fata lor s-a ivit un debarcader mult mai mare ca al lui Clay, cu o multime de barci ancorate la tarm.

— Alta plantatie? a intrebat Regan. Pare mult mai mare… Un oras!

— Mai mult ca sigur! i-a raspuns Travis cu un zambet larg.

— Ii cunosti pe proprietari? Cand s-au apropiat mai mult, ea a putut vedea ca plantatia semana cu cea a lui Clay. Aceea ce e? a intrebat, indicand o cladire langa casa impunatoare.

— Un atelier de reparatii pentru barci si depozitul aferent. Capitanii care sosesc aici isi pot repara ambarcatiunile. Cladirea mai mica e pentru asistenta tehnica.

La debarcader erau ancorate trei vase, doua slepuri si patru salupe, cum le spunea Travis.

— Am crezut ca vom merge acasa, a continuat Regan consternata. Vrei sa-ti mai vizitezi un prieten?

Travis i-a ridicat barbia cu blandete.

— Asta e plantatia mea.

Pentru o clipa a fost prea uluita ca sa mai vorbeasca.

— Toa… toata? a soptit in cele din urma.

— Cu fiecare fir de iarba de pe ea. Hai sa-ti arat noul tau camin.

Strigate ca: „Travis!” si „Domnul Stanford!” au rasunat de la o cladire la alta. Fara sa dea drumul mainii lui Regan, el si-a intampinat angajatii, salutandu-i si prezentandu-le sotia.

— Unde e Wess? a intrebat, mergand atat de repede, incat Regan trebuia sa alerge.

— La Boston, sa rezolve afacerile unchiului Thomas care a murit, a spus un barbat ce ocupa functia de supraveghetor.

— Si Margo? Travis s-a incruntat. Putea sa se ocupe ea de treaba asta.

— Are 20 de vite molipsite de o boala ciudata.

— Travis, le-a atras atentia o femeie cu par rosu. Trei razboaie de tesut s-au stricat si de fiecare data cand am rugat un barbat sa le repare, ei mi-au raspuns ca nu e treaba lor.

— Si Travis, a vorbit alta femeie. Familia Backer a adus niste pui din Est. Putem cumpara si noi cativa?

Travis s-a oprit, ridicand bratele.

— Terminati! Maine va voi raspunde la toate intrebarile, le-a spus, intalnind privirea lui Regan si apucand din nou mana ei mica. Sotia mea se va ocupa de toate treburile unei gospodine. Tu, Carolyn, vei discuta cu ea despre razboaie, iar tu, Susane despre pui. Sunt sigur ca stie mult mai bine decat mine ce trebuie facut. Regan era fericita ca el o tinea inca de mana, pentru ca altfel s-ar fi intors si ar fi luat-o la fuga. Ce stia ea despre razboaie de tesut si despre pui? Acum, a continuat Travis, intentionez sa-i arat casa, asa ca sunteti liberi cu totii. Daca n-ar fi fost atat de deprimata, ea ar fi ras de viteza cu care s-au risipit oamenii din jurul lor cu exceptia unui batran. Acesta e Elias, a spus Travis cu mandrie. Cel mai bun gradinar din Virginia.

— Am adus ceva pentru mireasa ta, a spus batranul, intinzandu-i lui Regan o floare cum nu mai vazuse niciodata, in minunate nuante purpurii, parand in acelasi timp stralucitoare si fragila. Centrul ei ca un horn in miniatura era incercuit de petale mici de aceeasi culoare si lui Regan i-a fost frica s-o atinga. E o orhidee doamna, a adaugat Elias. Primele seminte au fost aduse de doamna Stanford din Marile

Sudului. Poate cand vei avea timp, vei dori sa vizitezi sera noastra.

— Da, mi-ar placea, i-a spus ea incet.

Casa era mai mare decat parea din exterior, cu un culoar larg in centru, din caramida, prelungit pe margini cu doua aripi in forma de L. Travis a condus-o pe scara spre primul etaj, apoi prin camerele: albastra, verde, rosie, alba, cea pentru studiu, cea a cameristelor si la depozitul de alimente, o incinta exact cat dormitorul ei din Weston Manor.

In clipa in care s-a gandit infricosata la tot ce vazuse si cat de greu ii va fi sa se descurce, Travis a indemnat-o spre scarile din est la al doilea etaj. Acolo, incaperile le puneau in inferioritate pe cele de jos, in mijlocul lor tronand o sufragerie imensa cu separeuri pentru servit ceaiul, pentru membrii familiei, o biblioteca pentru barbati si inca doua incaperi pentru orice alta activitate.

— Tot ce vezi ne apartine, a spus Travis inainte s-o conduca in sala pentru petreceri.

Daca pana atunci Regan a reusit sa se mentina pe picioare, de data asta privelistea a coplesit-o si s-a prabusit extenuata pe canapeaua din colt.

Pereti pictati cu migala in bleu stralucitor, podele din lemn de stejar acoperite cu ceara, canapele tapisate in satin roz, scaune cu spatar inalt, o harpa, un pian si multe masute pe margini, lasand in mijloc un spatiu larg acoperit cu un covor oriental.

— Cand vom organiza petreceri, vom strange covorul, i-a explicat el. Poate ti-ar placea sa facem asta in curand. Am putea invita cateva sute de persoane, iar tu impreuna cu Malvina, bucatareasa, ati putea stabili meniul. Ce zici?

Era prea mult. Lacrimile din ochi, stomacul plin de emotii, au facut-o pe Regan s-o porneasca traversand sala spre usa. Cum a putut sa-i ascunda totul? in cateva secunde Travis era langa ea strangand-o la piept.

— De ce plangi? a intrebat-o cu durere.

— Esti bogat!

— Plangi pentru ca sunt bogat? Chiar daca ar fi incercat sa-i explice, el tot n-ar fi inteles. Era asa de sigur ca tot ce facuse fusese drept si bine… Daca nu-mi spui despre ce e vorba, n-am cum sa te ajut, i-a spus el, intinzandu-i batista. Nu poti fi suparata pentru ca nu sunt un fermier amarat.

— Cum… a suspinat ea. Cum pot sa…? N-am vazut niciodata un razboi de tesut.

— Regan, linisteste-te, tu va trebui sa dai cateva dispozitii si slujnicele vor face tot ce trebuie. E foarte simplu.

Dar Regan s-a smucit din imbratisarea lui, a trecut din nou prin sala de bal si prin coridoarele intortocheate pana in dormitor, unde s-a trantit pe pat, plangand in hohote. Pasii lui Travis s-au apropiat usor, dar s-a oprit in cadrul usii, apoi a disparut fara un cuvant.

Cateva ore mai tarziu, o camerista i-a batut la usa si a intrebat-o ce doreste sa manance la cina. Suparata, Regan a strigat:

— Budinca Yorkshire! Si-a dat seama insa imediat ca nu se afla in Anglia, ci in America, si a refuzat-o politicos.


CAPITOLUL 13

Indiferent care fusese prima ei impresie despre cat de greu se conducea o plantatie, Regan avea sa constate ca realitatea era cu mult mai dura. Travis parasise patul inainte de rasarit si, imediat dupa plecarea lui, camera s-a umplut de femei care i-au cerut sfatul in tot felul de probleme incurcate. Nereusind sa le dea un raspuns multumitor,  una dintre ele a pufnit nervoasa, mormaind ceva urat la adresa ei. Atunci a auzit pentru prima oara, aproape pe toate buzele, numele lui Margo. Un tesator ii aratase lui Margo covorasul pe care-l terminase, un gradinar sadise niste bulbi de la domnisoara Margo, in camera albastra se aflau rochiile lui Margo pentru ca obisnuia sa ramana adesea peste noapte in casa lui Travis…

Seara, la cina, i-a cerut cateva explicatii lui Travis, dar el s-a multumit sa-i spuna ca era o simpla vecina. Dupa ce lipsise atata vreme de pe plantatie, el era din ce in ce mai ocupat, studiind adesea diferite acte, cu privire la marfurile primite sau exportate, chiar si in timpul mesei. Regan nu indraznea atunci sa-l supere si cu necazurile ei.

Apoi intr-o zi a intalnit-o. Travis tocmai se intorsese sa ia cina si-i povestea cu gura plina ultimele stiri, cand zgomotul unui cal, oprit cu bruschete, l-a facut sa se ridice si sa alerge la fereastra.

— Margo! a strigat furios. Daca mai biciuiesti calul o singura data voi fi nevoit sa-ti aplic acelasi tratament.

Un ras cristalin a umplut sufrageria.

— Nici ca s-ar putea mai bine, iubitule. Vocea femeii a fost urmata de o noua plesnitura si un nou nechezat.

Travis s-a repezit pe scari, iar Regan a aruncat servetul si s-a apropiat de fereastra. In curte, o femeie roscata, cu pelerina verde- smarald, sani mari, talie subtire si coapse rotunde, strunea cu abilitate monstrul de sub ea. In clipa in care Travis si-a facut aparitia, a ridicat biciul, razand zgomotos.

In cateva secunde, americanul i-a prins bratul si Margo s-a lasat in bratele lui, prelingandu-se cu intregul trup peste fata, pieptul si soldurile lui tari, parca vrand sa-l devoreze.

Regan s-a intors si a pornit in fuga spre curte, exact in momentul in care sarutul lor plin de pasiune se incheia.

— Tot mai vrei sa ma biciuiesti? l-a intrebat Margo ragusita, dar destul de tare ca sa auda si Regan. Sau vrei sa ma pedepsesti cu obiectul acela gingas… daca-mi aduc bine aminte, a adaugat arcuindu-se spre el semnificativ.

Travis i-a strans bratul si a indepartat-o.

— Inainte sa te faci de ras pe deplin, trebuie sa-ti prezint pe cineva. Ea este sotia mea, a spus aratand in directia lui Regan.

Chipul lui Margo s-a transformat treptat. Sprancenele frumos arcuite s-au incruntat, ochii au aruncat flacari, in timp ce narile se umflau, scotand aerul din plamani cu zgomot, iar buzele se strangeau intr-o grimasa urata. A vrut sa spuna ceva, dar s-a abtinut. Apoi, s-a intors si, brusc, s-a arungat in sa, biciuindu-si cu salbaticie calul care-a pornit-o la galop, dezorientat.

— Aceasta a fost Margo Jenkins, cea mai apropiata vecina, a spus Travis, incheind astfel episodul jenant. Regan a ramas nemiscata, privind obrazul lui inrosit. Esti putin palida, ce-ar fi sa te duci sa-ti continui masa? Ne vedem diseara. Apoi a pornit spre aripa de est a cladirii, acolo unde se afla biroul lui.

Lui Regan i-a trebuit aproape o ora sa-si revina si sa se intoarca in camera ei. Imaginea seducatoarei, splendidei Margo, a bantuit-o toata ziua. De doua ori s-a oprit in fata oglinzii studiindu-si ochii verzi, umbriti de gene lungi, fata frumoasa, invaluita intr-un farmec misterios. Era mult mai frumoasa decat Margo, dar si-ar fi dorit sa fie mai sofisticata.

In urmatoarele zile, de cate ori auzea numele ei rostit de cineva, Regan devenea tot mai nesigura de puterile ei. De ce se insurase Travis daca nu pentru copil? De cate ori incercase sa obtina un raspuns din partea lui, el se multumise doar sa rada cu pofta.

La o saptamana dupa vizita lui Margo, Regan strabatea coridorul din partea de est spre bucatarie. Era timpul sa stabileasca meniul pentru saptamana urmatoare si, bineinteles, sa dea ochii cu Malvina, bucatareasa. Batrana n-o simpatizase de la inceput, bombanind in spatele ei nemultumita. Una dintre slujnice ii mentionase chiar ca ea ar fi verisoara cu familia Jenkins si ca se asteptase, la fel ca si ceilalti, ca Travis sa se casatoreasca cu Margo.

Prinzand curaj, Regan a intrat in bucatarie.

— N-am timp, a spus Malvina inainte ca Regan sa vorbeasca. Tocmai a sosit o corabie cu marfa si trebuie sa hranesc echipajul.

Regan a refuzat sa dea inapoi.

— In regula, vreau numai o cana de ceai. Meniul il discutam maine.

— N-am timp de ceai, a pufnit batrana aruncand priviri amenintatoare catre cele trei ajutoare.

Indreptandu-si tinuta, Regan a pornit cu pasi mari spre masina de gatit.

— Mi-l voi face singura, a spus ea incercand sa se calmeze si, intorcandu-se sa-i zambeasca superior batranei, a apucat manerul fierbinte al ceainicului. Ca la comanda, zambetul de pe fata ei a disparut si tipand s-a retras, rasturnand apa fierbinte pe podea.

— Asezati-va, a spus una dintre ajutoare intinzandu-i o bucatica de unt. Va fac ceaiul imediat. Dar tacuta, cu capul plecat, Regan a parasit bucataria, frecandu-si locul dureros de pe mana. Voia sa mearga direct in dormitor, dar un barbat i-a taiat calea si a informat-o ca este asteptata de cineva in sufragerie. Tocmai cand se gandea cum sa scape de musafirul nepoftit, Margo a aparut brusc in fata ei.

— Ce ti-ai facut, copila? a intrebat-o ingrijorata. Charles, adu bandaje si trimite-o pe Malvina cu ceaiul, cu sherry. Spune-i ca vreau si niste prajituri cu fructe.

— Da, doamna, a spus barbatul grabindu-se.

Margo a prins-o pe Regan de talie si a condus-o pe scari.

— Cum s-a intamplat de ti-ai ars mana in halul asta?

— Am atins manerul ceainicului, a spus ea vadit stanjenita.

Abia a apucat Margo s-o ajute sa se aseze pe canapea, cand a intrat o camerista.

— Tu unde-ai fost Sally? Te-ai si saturat de munca?

— Oh, nu, domnisoara, o ajut pe doamna Stanford in fiecare dimineata. Nu-i asa? a spus fata cerand ajutorul lui Regan. Dar ea tacea.

— Iesi, nenorocito, si vezi cum te porti ca sa nu-l avertizez pe Travis.

Cu o privire speriata, camerista a parasit incaperea in fuga.

— Hai sa-ti vad mana. Doamne, ce arsura! Sper ca-i vei povesti lui Travis de servitorii astia care-si fac de cap. E nevoie de cineva puternic sa-i puna la punct.

Cat a vorbit Margo, i-a bandajat mana si cand a terminat, Charles le-a pus pe masuta o tava imensa pe care se aflau un serviciu de ceai din argint, o sticla de sherry cu doua pahare si o farfurie cu sandvisuri si prajituri.

— Spune-i Malvinei, a continuat Margo, ca vreau sa-i vorbesc mai tarziu.

— Da, domnisoara.

Margo a turnat ceaiul si s-a intors la Regan.

— Motivul pentru care sunt aici este ca sa-mi cer scuze. Nu stiu ce-ai crezut despre mine dupa iesirea de saptamana trecuta, dar… eu am venit totusi.

— Ai facut… bine.

— Stii, eu si cu Travis am fost foarte apropiati de mici si toata lumea a crezut ca ne vom casatori, asa ca a fost un soc sa aflu ca el si-a gasit deja o sotie. Intelegi?

— Bineinteles, a soptit Regan. Cat de mult se asemanau Margo si Travis, amandoi siguri pe puterile lor ca niste conducatori ai universului.

— Tata a murit acum doi ani, a spus Margo cu atata durere, incat Regan s-a surprins suspinand. De atunci imi conduc singura ferma.

Regan se simtea in inferioritate. Margo putea conduce o plantatie, in timp ce ea nu era in stare sa-si faca un ceai. Mai exista totusi o posibilitate si, cu mai mult curaj, a spus:

— Travis spera ca toti copiii pe care-i vom avea sa-l ajute la ferma. Bineinteles ca pana atunci mai este destul timp, dar primul e deja pe drum.

Ochii lui Margo s-au aprins ca doua faclii.

— Deci de-asta s-a insurat Travis cu tine! Regan era socata, Iarta-ma, a adaugat punandu-i mana pe umeri. Se pare ca nu prea am tact. Poate pentru ca eram aproape logoditi, inteleg, Travis e un tip onorabil si s-a simtit dator sa se casatoreasca cu femeia care-i poarta copilul. Stii, a izbucnit in ras, poate daca as fi ramas insarcinata inaintea ta s-ar fi insurat cu mine. Doamne, iar! Trebuie sa plec inainte ca gura mea s-o ia razna de tot. Fireste ca Travis s-a casatorit cu tine pentru ca te iubeste. Spunea mereu ca vrea sa aiba copii si o sotie care sa se ocupe si de afaceri. Acum chiar trebuie sa plec. Sper sa devenim cele mai bune prietene si poate te voi ajuta cu cateva secrete despre Travis. A sarutat usor aerul din jurul obrajilor lui Regan, apoi s-a intors spre usa. Voi da dispozitie sa vina cineva sa ia tava ca sa nu te obosesti. Du-te, odihneste-te si ai grija de copilul pe care Travis si-l doreste atat de mult. Si cu asta Margo a iesit, iar Regan s-a trantit pe canapea, epuizata. Nu Travis o alesese pe ea, ci ea pe Travis. Onoarea il determinase s-o protejeze si mai tarziu sa se casatoreasca. Ce-i spusese la nunta? Ca se va insura cu mama copilului sau.

Zilele treceau si angajatii de pe plantatie o tratau din ce in ce mai insolent. Travis se intorcea tarziu, o saruta, apoi intra in dormitor cu ea in brate si faceau dragoste pana cand uita de toate.

Margo i-a mai vizitat de doua ori si de fiecare data i-a vorbit eu blandete, plimbandu-se prin casa cu dezinvoltura, de parca ea ar fi fost stapana acolo si nu Regan.

Intr-o dupa-amiaza, in timp ce Regan se afla in biblioteca cu o carte in mana, a intrat Travis.

— Aici erai? a zambit el luminos. Am crezut c- ai disparut.

— S-a intamplat ceva?

El purta peste haine o uniforma ca marinarii de pe corabie.

— A inceput furtuna si fulgerul a aprins un grajd, iar caii s-au speriat si au fugit.

— Te duci sa-i cauti?

— Imediat ce-o gasesc pe Margo.

— Margo? Regan a inchis cartea. Ce legatura are ea cu caii?

Travis a izbucnit in ras.

— Multi dintre ei ii apartin si se pricepe la treaba asta mai bine ca majoritatea barbatilor din tinut. Adevarul e, frumoasa mea cu ochii verzi, ca am nevoie de ea.

— Eu cu ce te pot ajuta?

l-a zambit indulgent si a sarutat-o pe nas.

— Nu-ti bate capul tau dragalas, ai grija de copilul nostru si in cele din urma, dar nu in ultimul rand, incalzeste-mi patul.

Regan a ramas mult timp in acelasi loc in care se afla. Primul impuls a fost sa planga, dar era satula de plans! N-avea de gand sa stea cu mainile-n san si sa aiba grija de copilul lui Travis, cand el isi dorea asa de mult sa fie cu singura femeie pe care o placea: Margo, cu aroganta si mandria ei insuportabile.

A pornit spre dormitorul lor si a aruncat cateva lucruri intr-o valiza. Gandul ca trebuia sa faca repede ceva a determinat-o sa se grabeasca, intr-o caseta dintr-un sertar a gasit bratara cu safire si cerceii cu diamante ce apartinusera mamei lui Travis si pe care le primise cadou in noaptea nuntii. A pus caseta in valiza. S-a imbracat si cu pasi usori a deschis usa, asigurandu-se ca nu era vazuta de cineva, si a coborat scarile. Cum a iesit din casa s-a repezit pe drumul intunecos din dreapta.

Mergea de-o ora, iar aerul greu prevestea ploaia. Drumul se afunda in noroiul ce-i patrunsese in pantofi, facandu-i inaintarea imposibila.

— Vrei sa mergi cu mine, domnisoara? a strigat cineva.

S-a intors si a vazut o caruta si un batran.

— Nu-ti pot asigura prea mare confort, dar, e mai bine decat pe jos.

Recunoscatoare, i-a intins mana si el a tras-o pe locul de alaturi.

Margo a intrat ca o furtuna, cu hainele ude si parul incalcit. La naiba, Travis! s-a gandit.

Trimisese dupa ea ca si cum nu mai avea cine sa-l ajute, in timp ce pretioasa lui nevasta statea linistita acasa.

In ziua in care Travis se intorsese din Anglia, ea se asteptase s-o primeasca din nou in patul lui asa cum obisnuia. In schimb, el insistase sa-i prezinte nevasta-copila ce-i purta progenitura, in dimineata urmatoare ii ceruse o explicatie, dovedindu-i, dupa ce aflase amanunte de la Malvina, ca dulcea lui sotie nu era buna de nimic. Atunci Travis ridicase vocea pentru prima oara, spunandu-i clar ca nu-i pasa daca Regan nu putea conduce armata de servitori din casa si ca, daca ea, Margo, voia sa mai calce pe-acolo, trebuia sa-i ceara permisiunea.

Dupa o saptamana, Margo si-a invins mandria si s-a intors la plantatia lui Travis. Si ce-a gasit acolo? Pe copila lui plangand in hohote, incapabila sa-si trateze arsura de la mana. Atunci a aflat motivul casatoriei lui. Slabiciunile ei combinate cu severitatea lui, il determinasera pe Travis sa obtina ce-si dorise, iar fata sa ramana insarcinata.

Acum, el voia ca Margo sa vina sa verifice daca Regan era in siguranta. A inspirat adanc si a deschis usa, ramanand un timp in cadrul ei.

Camera era goala si intr-o dezordine de nedescris. A cautat si in celelalte camere ale cladirii. In biblioteca unde ardea o lumanare, a descoperit pe biroul lui Travis un bilet, pe care dupa ce l-a citit l-a strecurat in buzunar si l-a inlocuit cu un altul pe care l-a compus repede.

Draga Travis,

Regan si cu mine am vrut sa ne cunoastem mai bine, asa ca am hotarat sa petrecem cateva zile la Richmond.

Cu toata dragostea, Margo.

Dupa patru zile Margo s-a intors singura, iar Travis a intampinat-o in fuga, cautandu-si din ochi sotia.

—Unde e?

Mai tarziu Margo s-a bucurat mult de reactia lui, desi nu mai asistase niciodata la o asemenea iesire. El a cautat-o pe Regan pe o raza de cincizeci de kilometri, intrebandu-i in stanga si-n dreapta pe toti cei care-i ieseau in cale si-i puteau oferi o informatie despre ea.


CAPITOLUL 14

Caruta s-a oprit in fata unui han. Regan a sarit si a intrat in fuga.

Aceasta a fost casa noastra, a informat-o proprietara. Dupa ce mi-a murit barbatul, am vandut pamantul fermei si am inceput sa primesc in gazda tot felul de persoane. A fost mult mai usor decat sa gatesc pentru cei zece copii ai mei.

Regan a innoptat acolo, apoi dimineata s-a urcat in prima diligenta si s-a asezat, obosita, la fereastra. Un timp, un calaret singuratic a mers paralel cu trasura si ea l-a urmarit zambindu-i, crezand ca e Travis. Cand s-a apropiat insa si a observat ca se inselase, s-a retras jenata. Cei patru calatori din diligenta au intrebat-o de mai multe ori in ce directie mergea, dar ea nu le-a raspuns, cufundandu-se intr-o tacere absoluta.

Fugea oare de Travis ca sa-i dovedeasca de ce era in stare? Credea cu adevarat ca el o placea pe Margo? N-avea raspunsuri la toate intrebarile.

A calatorit schimband diligentele, urmand un scenariu bine pus la punct, fara sa ia in calcul insa mancarea si somnul. In cele din urma a poposit intr-un loc pustiu, inconjurat doar de cateva case.

— Capatul cursei, doamna, a spus vizitiul ajutand-o sa coboare.

— Poftim?

Barbatul a cercetat-o cu compatimire. In cele patru zile cat durase calatoria, o surprinsese adesea privind uimita in jur la locurile pe care le strabateau si credea ca nu e in toate mintile.

— Aici e Scarlet Springs, capatul cursei. Mai departe e tinutul indienilor si daca vrei sa intri trebuie sa inchiriezi o caruta.

— Pot gasi o camera?

— Doamne, dar locul asta nu e nici macar un oras. Nu exista hoteluri.

„Sa se intoarca din nou la Travis si la amanta lui”? Vocea unei femei din spatele diligentei a facut-o sa tresara.

— Eu am o camera. Poate sa ramana aici pana se hotaraste ce sa faca.

Regan s-a intors spre femeia mica, voluptuoasa, cu ochi albastri si par blond ca mierea.

— Sunt Brandy Dutton si am o ferma putin mai jos. Ti-ar placea sa stai la mine?

— Da, a spus repede Regan, iti voi plati…

— Nu-ti face probleme, ne descurcam noi, i-a spus, ridicandu-i bagajul si pornind impreuna pe strada ce cobora. Te-am vazut cum stateai acolo pierduta… Cu trei luni in urma, cand mi-au murit parintii, si eu aratam la fel. Mi-au lasat o ferma saracacioasa… Atat! Gata, am ajuns. A poftit-o pe Regan intr-o casa prapadita si joasa, la loc, in timp ce eu ma duc sa fac o cafea. Cum te cheama?

— Regan Stanford.

— Se pare ca treci prin clipe grele, Regan, a spus Brandy, taind o bucatica dintr-o prajitura si oferindu-i-o. Au mancat in tacere, apoi a condus-o intr-un dormitor mic. Ramanand singura, a inceput sa planga fara sa bage de seama ca Brandy se afla langa ea. Daca vrei, poti sa-mi povestesti.

— Barbatii, a suspinat Regan. Am iubit doi si amandoi…

— Suficient, sunt experta in barbati. Acum doi ani m-am indragostit si mi-am parasit parintii, fara sa le las un bilet macar. Am fugit cu el, sperand ca ne vom casatori, dar dupa sase luni l-am gasit in pat cu o alta femeie. N-am stiut incotro sa apuc, a continuat Brandy, si m-am intors acasa. Iubitii mei parinti m-au primit cu bratele deschise, fara sa ma judece, iar dupa doua saptamani au murit de scarlatina.

— Imi pare rau, a mormait Regan. Inseamna ca si tu esti singura.

— Exact. Am mostenit o ferma ce in curand se va prabusi peste mine si am cunoscut o multime de barbati care mi-au jurat dragoste vesnica.

— Sper ca nu i-ai crezut! a sarit Regan.

— Incepi sa-mi semeni, a ras Brandy. Sunt constienta ca voi muri de foame daca nu ma marit.

— Am eu niste bani, a spus Regan, golindu-si buzunarele pe pat. Erau numai monede de argint. Stai putin! a strigat, amintindu-si ceva si rascolind in bagaje. A scos, fericita, bratara si cerceii cu diamante oferiti de Travis.

— Am impresia ca unul din cei doi barbati ai tai a fost foarte darnic. Brandy le-a luat si le-a examinat la lumina.

— Cat a fost cu mine. Fata lui Regan s-a schimonosit si, involuntar, si-a dus mainile la abdomen.

— Esti bolnava?

— Cred ca m-a lovit copilul.

Ochii lui Brandy s-au marit.

— Ce mai pereche! Doua femei respinse ce urasc masculii, o bratara, o pereche de cercei, o casa care se darama si un copil pe drum. Ce punem pe masa in iarna care bate la usa? Felul in care Brandy spusese „noi”, a facut-o pe Regan sa clipeasca emotionata. Travis n-o dorise alaturi, dar putea supravietui si fara el. Simti o noua lovitura in abdomen si un zambet cald i-a umplut chipul de stralucire. In ultima saptamana nu se prea gandise la bebelusul ei. Ce-ar fi sa mai mancam o bucata de prajitura?

— Tu ai facut-o? a intrebat, flamanda, Regan.

— E singurul lucru pe care-l stiu: sa gatesc.

— Cel putin tu ai un talent, a spus Regan cu amaraciune.

Brandy s-a asezat la masa veche.

— Te-as putea invata si, impreuna, am putea pregati niste gustari pentru cei care trec prin Scarlet Springs.

— Asa se numeste locul asta? Scarlet Springs?

— Da, capatul liniei. Daca vrei sa incerci, s-ar putea sa ne descurcam.

Si-au strans mainile, pecetluind intelegerea lor. Dar, dupa o saptamana de incercari nereusite, Brandy a renuntat sa-i mai dea lectii de gatit.

— N-are rost.

— Imi pare rau, a spus Regan. Sa stii ca m-am straduit.

— Si tu ai totusi un talent. O frumusete ce farmeca si atrage barbatii. Uite cum facem: eu gatesc si tu vinzi.

A doua zi, din diligenta au coborat sase persoane si Regan a marit preturile din proprie initiativa, iar ei au cumparat toata marfa, fara sa comenteze. Dupa-amiaza, trei colonisti din Vest si-au descarcat carutele, manifestandu-si intentia de-a arunca in rau niste felinare, sfoara si haine. Ea s-a oferit sa le cumpere si alergand pana la ferma a luat toti banii agonisiti dintr-o cutie si i-a dat colonistilor. Cand s-a intors, Brandy turba de furie. Nu mai aveau bani, alimente, in schimb umplusera o camera intreaga cu tot felul de lucruri inutile.

Trei zile s-au hranit numai cu mere dintr-o livada aflata la patru mile departare de ferma lor. In cea de-a patra zi, in Scarlet Springs au sosit alti colonisti si Regan le-a vandut echipamentul, la un pret de trei ori mai mare. Fericite, au dansat pana tarziu in jurul bucatariei, apoi s-au culcat. Din ziua aceea, increderea in fortele proprii a crescut.

Au incheiat un targ cu proprietarul livezii de mere, achizitionand fructele cazute la preturi derizorii si fiecare banut pe care-l strangeau le marea capitalul si dorinta de-a munci mai mult, desi se sculau inainte de rasaritul soarelui si se culcau mult dupa apus.

Si atunci s-a intamplat. Cativa barbati care au ajuns la Scarlet Springs prea tarziu ca sa mai poata calatori spre vest, le-au rugat sa-i gazduiasca si astfel, de Ziua Recunostintei au primit cei dintai chiriasi.

— Daca nu te superi, a spus Regan deodata, mangaindu-si burta rotunda, m-am hotarat sa merg sus sa nasc.

— Nu e de mirare ca ai avut dureri intreaga zi. Cand o sa indraznesti sa ceri ajutor cuiva?

In numai o luna, femeile s-au obisnuit cu munca, preluand pe rand grijile bebelusului si ale casei. Odata cu venirea primaverii casa lor s-a umplut de chiriasi.

— Orasul nostru va creste, a murmurat Regan fericita, tinandu-si copilul la piept. Cateva saptamani mai tarziu i-a povestit lui Brandy despre planurile ei de a transforma casuta intr-un hotel.

— Pare… pare o idee minunata, i-a spus socata de veste. Dar ce stim noi despre un hotel?

— Nimic, a ras Regan.


CAPITOLUL 15

Farrell Batsford a pasit in lumea fermecata a oraselului Scarlet Springs, Pennsylvania, intr-o dimineata rece din martie 1802. Scuturandu-si hainele si mangaindu-si reverele de catifea s-a pregatit sa coboare.

— Aici, domnule?

Nu s-a sinchisit sa-i raspunda, ci doar sa dea din cap.

— Vreti sa va duc bagajele? a intrebat un barbat corpolent.

Din nou Farrell a incuviintat din cap, ignorand cat mai mult rasa americana pe care o considera inferioara. A pasit ingandurat in hanul Delfinul Argintiu, cu porticuri duble sprijinite pe stalpi albi, inalti pana la acoperis. Peste drum, se infatisau ochilor lui uimiti biroul avocatului, al doctorului, o farmacie, apoi o fierarie, un magazin universal, o scoala si la capatul strazii o biserica inalta. Totul arata fermecator.

Intorcandu-si atentia la han, a observat cu usurinta ca aceasta cladire dantelata ce domina zona se continua in spate cu o aripa mai veche. Fiecare fereastra stralucea de curatenie, iar obloanele erau proaspat vopsite.

Articolul din ziar ii atrasese atentia. Doamnele Regan Stanford si Brandy Dutton, o fata batrana, proprietarele oraselului Scarlet Springs.

Gandurile lui s-au intors in timp, cu aproape cinci ani in urma, cand Jonathan Northland isi aruncase nepoata in strada. Sarmana, simpla Regan, nici nu banuise ca Weston Manor ii apartinea.

Anii au trecut si Farrell a inceput sa se concentreze din ce in ce mai mult asupra milioanelor lui Regan, adunate in banca si inmultite sub ocrotirea atenta si inteleapta a executorilor ei. Cautase cu disperare o mireasa bogata, cu titlu, care sa-i stea alaturi, dar fusese in zadar.

A durat pana cand a descoperit-o in Scotia pe Marta, fosta camerista a fetei, care i-a dat informatii despre Regan, pentru ca apoi, punandu-le cap la cap sa realizeze ca ea pornise spre America.

A cautat-o peste tot si tocmai cand se pregatea sa revina in Anglia a zarit anuntul din ziar.

Cu pasi siguri a intrat in holul spatios al receptiei, apoi spre dreapta, urmarind cateva persoane, bine imbracate, in camera larga, cu scaune si canapele confortabile, tapisate in satin roz si verde-deschis si cu un camin din piatra cioplita. Se trecea apoi intr-o sufragerie larga, pentru public, urmata de inca doua mai mici pentru clientii apropiati.

S-a intors in holul receptiei.

— Cate dormitoare aveti?

— Douasprezece, i-a explicat receptionerul. Plus doua cu anticamera si bineinteles apartamentele proprietarelor.

— Te referi la cele doua doamne?

— Da, domnule, Regan si Brandy. Regan locuieste la parter, la celalalt capat al aripii vechi, iar Brandy in apartamentul de deasupra.

— Sunt proprietarele intregului oras, nu?

— Preotul spune ca singura cladire care nu le apartine e biserica, desi au donat sume importante de bani pentru construirea ei.

— Unde as putea s-o gasesc pe doamna Stanford? a intrebat Farrell, nemultumit ca barbatul cu care discuta ii spunea pe nume lui Regan.

— Pretutindeni, i-a raspuns repede, atent la noul cuplu ce se apropia.

Farrell a urcat la etaj si a deschis usa dormitorului sau. Camera era curata, cu un camin micut in colt si luminata din plin de soarele ce patrundea prin fereastra.

Dupa ce si-a schimbat hainele, a coborat in sufragerie. Meniul era bogat, cu sapte feluri de carne, trei feluri de peste, vanat, legume, creme, budinci, paste. Sosita la timp, mancarea era fierbinte, bine pregatita si delicioasa.

In timp ce gusta dintr-o prajitura cu zahar de Moravia, in incapere si-a facut aparitia o femeie si, ca la comanda, toate capetele, fara exceptie, s-au intors spre ea. Nu era doar frumusetea ei iesita din comun cea care atragea atentia, ci mai ales mersul sigur si fata luminoasa. Acea femeie mica de statura, imbracata in rochia scumpa de muselina verde, stia foarte bine cine era.

A trecut usor, adresand cate un cuvant in soapta, apoi s-a oprit la una dintre mese, a studiat farfuria si a trimis-o la bucatarie nemultumita.

Farrell nu-si putea lua ochii de la ea. Nu mai avea nimic din fata pe care o cunoscuse odata. Rezemat de spatarul scaunului, a asteptat-o calm sa se apropie. Cand ea l-a vazut, i-a zambit fara sa schiteze vreun gest de recunoastere. Apoi s-a intors si l-a privit din nou. Farrell i-a sustinut privirea mult timp si a zambit incantat cand a observat emotia si graba cu care ea s-a indreptat spre iesire.

— Te simti mai bine, Regan? a intrebat-o Brandy, aflata de partea cealalta a mesei imense de stejar din bucatarie, de unde urmarea activitatea celor trei bucatarese.

— Da, da, i-a raspuns Regan abia respirand si incercand sa zambeasca. Am vazut o fantoma.

Bucataresele au schimbat priviri intre ele si Brandy a tras-o intr-un colt.

— Tatal lui Jennifer?

— Nu, a spus Regan, gandindu-se cat de mult semanau ochii fetitei cu ochii lui Travis. Iti amintesti de barbatul cu care am fost logodita acum cativa ani, Farrell Batsford? Nu existau secrete intre cele doua prietene. E acolo, in sufragerie.

— Nenorocitul! a spus repede Brandy. A comandat ceva? l-as putea pune niste otrava in mancare.

Regan a ras cu pofta.

— Si eu simt acelasi lucru. Dar ma intreb: poate cineva sa treaca de prima dragoste? Revederea lui mi-a improspatat memoria. Eram asa de indragostita si el era atat de frumos si de elegant…

— Acum cum arata?

— La fel. Il voi invita in birou sa stam de vorba.

— Regan, a avertizat-o Brandy. Fii atenta! Nu e o coincidenta ca el se afla aici.

— Sunt convinsa si banuiesc motivul venirii lui. Peste mai putin de o luna implinesc 23 de ani si atunci mostenirea parintilor imi va apartine.

— Sa nu uiti nici o clipa, i-a strigat Brandy din urma.

Regan a mers in biroul ei de langa bucatarie si s-a asezat in scaunul de piele din spatele biroului. Nu Farrell o tulburase asa de mult, ci amintirea noptii in care aflase adevarul despre unchiul si logodnicul ei.

Si amintirea aceasta le-a adus si pe celelalte. Travis tinand-o in brate, dirijand-o ce sa faca, iubind-o, apoi Regan cea terorizata.

In cei patru ani de cand fugise de pe plantatie, incercase de multe ori sa-i scrie despre fiica lui si despre cat de bine o duceau impreuna, in Scarlet Springs. Invatase sa se sprijine pe propriile puteri si nu era sigura ca si in preajma lui s-ar fi descurcat la fel de bine.

Un ciocanit in usa a readus-o in prezent si la raspunsul ei, Farrell a intrat.

— Sper ca nu deranjez, i-a spus, bucurandu-se din plin s-o revada.

— Deloc. Regan s-a ridicat oferindu-i mana. Tocmai ma pregateam sa-ti trimit un bilet ca te astept in cabinet.

El si-a aplecat capul si i-a sarutat mana.

— Probabil ca n-ai fi vrut sa ma intalnesti atat de curand, a murmurat el. Dar am insemnat asa de mult unul pentru celalalt…

— Da, au trecut atatia ani! la loc, te rog. Vrei ceva de baut?

— Whisky.

l-a umplut cu gratie un pahar mare de whisky irlandez. Zambind inocent, intreba:

— Unchiul meu ce mai face?

— A murit, imi pare rau.

Nesigura pe emotiile ei, Regan a tacut.

— De ce-ai venit, Farrell?

— Ma simt responsabil pentru ce s-a intamplat in noaptea aceea. Indiferent ce-ai auzit, sa stii c-am tinut la tine foarte mult. Am fost ingrijorat, erai atat de tanara si atat de naiva. S-a oprit si a ras usor. Trebuie sa recunosti ca nu erai o companie prea placuta la cina, iar eu nu eram genul care sa se dea in vant dupa scolarite.

— Si acum? i-a zambit Regan seducator.

— Te-ai schimbat. Nu mai esti demult un copil.

Inainte sa-i raspunda, usa s-a dat de perete si Jennifer a intrat alergand cu un buchetel de flori in mainile murdare. O frumusete de copil de trei ani, micuta ca Regan, dar cu ochii si parul lui Travis.

— Mami, ti-am adus niste flori.

— Ce dragut din partea ta! Acum stiu ca primavara e aproape, i-a spus Regan mangaind-o pe par.

— El cine e? a intrebat fata fara teama.

— Farrell, as vrea sa ti-o prezint pe fiica mea, Jennifer, iar el este domnul Bastsford, un vechi prieten.

Jennifer a murmurat un „imi pare bine”, apoi s-a retras in fuga.

— Cine e tatal ei? s-a grabit Farrell sa intrebe.

Ea i-a aruncat binecunoscuta minciuna cu vaduvia, dar ochii au tradat-o din nou.

— Te las sa-ti vezi de treburi, a rupt el tacerea apasatoare. Vrei sa iei diseara masa cu mine? L-a aprobat fara cuvinte. Atunci ne vedem mai tarziu.. Farrell a iesit zambind si s-a indreptat direct spre bucatarie ca sa puna la punct ultimele detalii ale cinei. Cand a intalnit-o pe Brandy cu ochii ei ostili, si-a dat seama ca-i cunostea foarte bine trecutul lui Regan si deci avea posibilitatea de-a afla mai multe. Folosindu-se de farmecul lui irezistibil, a rugat-o sa-i arate orasul. Fata a acceptat, vrajita, petrecandu-si o dupa-amiaza de vis, fara sa banuiasca insa ce se ascundea sub masca frumosului gentleman.


CAPITOLUL 16

Travis se sprijinise de peretele de sticla al magazinului din Richmond, asteptand plictisit ca Margo sa termine de probat rochiile.

— Asta cum ti se pare, iubitule? a spus ca, inlaturand draperia cabiniei de proba si infatisandu-se dinaintea lui intr-o rochie ce-i acoperea doar partial sanii plini. Nu e cam indecenta? a adaugat, inaintand cu miscari seducatoare.

— E bine, i-a spus el nelinistit. Ai cumparat tot? As vrea sa ajung acasa inainte de apusul soarelui.

— Acasa! a strigat furioasa. Candva ne plimbam, ma scoteai la dans, apoi…

Inlaturandu-i mainile de pe piept, i-a aruncat o privire obosita.

— Asta era inainte sa ma insor.

— Nevasta-ta te-a parasit, i-a soptit ea printre dinti cu venin. Ti-a dovedit clar ca nu te vrea. Care barbat i-ar mai fi fidel?

— Cand am fost eu ca alti barbati? i-a spus ca un avertisment.

Clinchetul clopotelului le-a intrerupt cearta. S-au intors in acelasi timp, intalnind-o pe Ellen Backers, vecina si vechea prietena a familiei Stanford.

— Travis, Margo, a inceput ea. A aruncat o privire spre Margo, lasand sa se vada clar ce gandea despre femeia ce se agatase cu disperare de un barbat insurat. N-o intalnise pe Regan, dar aflase totul despre ea de la Nicole, sotia lui Clay. Doream foarte mult sa te intalnesc, Travis. Tocmai adusesem niste flori pentru biserica in momentul in care un barbat scund s-a apropiat de preot si l-a intrebat ceva despre tine.

— Poate vrea o slujba, i-a sugerat Travis.

— Asa am crezut si eu la inceput, dar, cand a pronuntat numele lui Regan…

— Regan? a soptit Travis.

— Am vrut sa astept pana la sfarsitul slujbei, dar m-am temut ca nu te mai prind.

Fara cuvinte, Travis a parasit magazinul, a sarit in prima caruta iesita in cale si a indemnat caii sa porneasca in galop.

— La naiba! a strigat Margo. Trebuia neaparat sa-mi strici ziua?

— Imi pare rau. Ellen a ras si s-a rugat in gand ca Travis sa afle ceva despre sotia pe care o cauta de atata vreme.

Cand americanul a ajuns in fata bisericii, a sarit din mers din caruta si s-a repezit la barbatul de care-i vorbise Ellen, care tocmai iesea.

— Cine esti? l-a intrebat cu brutalitate.

— N-am facut nimic, domnule!

Dar Travis l-a impins cu putere in perete.

— Tu esti cel care l-ai chestionat pe preot despre mine?

— M-a platit cineva numai ca sa aflu daca mai traiesti.

— Ar fi bine sa vorbesti. Cine te-a platit?

— Un gentleman englez al carui nume nu-l cunosc. A zis ca ti-e prieten.

Travis si-a inclestat mainile mai tare in gatul lui.

— Ai spus ceva de Regan.

— Am spus ca tipul sta in localul lui Regan.

— Care Regan si unde este localul ei?

— Scarlet Springs, Pennsylvania, si se numeste Regan Stanford ca si tine. L-am intrebat pe preot daca sunteti cumva rude.

L-a eliberat dintr-o data si a facut eforturi mari sa-si revina.

— Urca in caruta, mergem la Scarlet Springs si pe drum o sa-mi povestesti tot.

Travis a indemnat caii inainte ca strainul sa apuce sa se aseze, trecand in viteza pe langa magazinul lui Margo, fara sa arunce vreo privire: Apoi s-a oprit, aparent fara motiv.

— Jake! a strigat. Da-mi o caruta solida care sa reziste la drum lung. S-a intors si a pus niste bani pe locul sau. Ai grija ca proprietarul asteia sa-si primeasca banii.

— Vezi ca se apropie furtuna, i-a raspuns Jack, aratand in directia lui Margo care se indrepta spre ei furioasa.

In timpul acesta, Travis l-a avertizat pe omuletul de alaturi cu voce ridicata:

— Daca te misti, va fi pentru ultima oara.

— Cum indraznesti sa treci pe langa mine fara sa ma bagi in seama? a strigat Margo abia respirand.

— N-am timp de cearta. In cinci minute plec.

— Am terminat o parte dintre cumparaturi. Ar mai trebui totusi sa trec pe la inca patru magazine pentru alimente, a adaugat Margo.

— Jack! a insistat Travis. E gata caruta? apoi s-a intors spre Margo. Nu merg acasa. Gaseste pe altcineva sa te insoteasca si anunta-l pe Wess ca nu stiu cat lipsesc.

— Travis, a suierat Margo printre dinti. Unde pleci?

— Scarlet Springs, Pennsylvania, s-o aduc pe Regan, i-a strigat el dintr-un nor de praf.

Cand Brandy a intrat in cabinet, Regan verifica incasarile.

— Cum merge?

— Destul de bine. Anul viitor vom putea construi cateva cladiri si cea mai importanta dintre ele va fi magazinul de mobila pentru modernizarea hotelului.

— Stii bine ca nu la bani ma refer. Cum merge cu Farrell? Ai luat masa cu el aseara, nu?

— Da si am constatat ca a ramas aceeasi companie placuta din trecut. Conversatiile lui excelente, manierele impecabile au darul de-a schimba o femeie intr-o printesa.

— Inteleg ca ti-au dat lacrimile.

— Exact. Cu Farrell nu exista surprize. Totul e perfect.

— Am vazut ca Jennifer il place.

— Lui Jennifer ii plac darurile lui, a ras Regan. Vreun client nou?

— Un tip trasnit care tocmai a coborat dintr-o caruta.

— Esti incorigibila Brandy, a ras Regan. Ma duc sa-l primesc.

Iesind din cabinet l-a intalnit insa pe Farrell.

— Buna dimineata, a spus el scotandu-si palaria. Esti mai dulce decat razele soarelui ce se reflecta in roua de pe petalele gingase ale florilor.

— Iti multumesc pentru acest compliment minunat, dar trebuie sa plec acum.

— Regan draga, muncesti prea mult. Hai sa ne petrecem ziua impreuna. O luam pe Jennifer cu noi si mergem precum o familie fericita.

— E o oferta foarte tentata, dar imi pare rau, n-am timp.

— Nu scapi de mine asa usor, a zambit el, luand-o de brat si pornind alaturi de ea spre holul receptiei.

Regan a simtit prezenta lui Travis inainte sa-l vada. Statea in cadrul usii, blocand lumina cu statura lui uriasa, cu trupul rigid si ochii fixand adanc ochii ei. Au stat nemiscati, continuand sa se priveasca, in timp ce valuri de emotie au strabatut-o pe Regan, infundandu-i urechile.

Dupa minute ce i s-au parut ore, ea s-a invartit pe tocuri cu fusta fluturandu-i usor si a facut cale intoarsa spre cabinet.

Farrell nu era sigur ce se intampla intre ea si barbatul din usa, dar nu agrea deloc situatia si, fara sa piarda timpul, a ajuns-o din urma.

— Regan, iubito, a spus punandu-i mainile pe umeri. Ea tremura asa de tare, incat abia se tinea pe picioare si tot ce auzea erau bataile inimii ca niste tobe uriase si pasii lui Travis grei, mergand spre ea.

Usa cabinetului s-a deschis cu forta, izbindu-se de perete.

— De ce m-ai parasit? a intrebat-o in soapta, tintuind-o cu privirea.

Pe masura ce el inainta, Regan nu mai putea sa vorbeasca, ci doar sa se uite fix in ochii lui, speriata.

— Te-am intrebat ceva, a continuat sotul ei.

Atunci Farrell s-a aruncat intre ei!

— Hei, nu stiu cine esti, dar n-ai niciun drept sa-i vorbesti asa.

Travis l-a dat la o parte cu usurinta, apoi, cand a ajuns doar la cativa centimetri de Regan, i-a atins tampla cu varful degetelor si a luat-o in brate. Fara cuvinte a traversat cabinetul si holul spre dormitorul ei. Dupa doua zile petrecute in compania omului lui Farrell, Travis aflase totul despre planul hotelului Delfinul Argintiu.

Cu mintea confuza, Regan astepta clipa in care el urma sa faca dragoste cu ea.

Travis a asezat-o cu blandete pe pat si s-a intins langa ea, mangaindu-i continuu fata delicata.

— Aproape ca uitasem cat esti de frumoasa, a soptit, si de delicata.

— Travis, au reusit sa rosteasca buzele ei inainte sa fie cucerite.

Infometate, disperate, trupurile lor au pornit sa se tortureze. Nu era timp de gesturi delicate, doar de nevoia violenta a unuia pentru celalalt. Hainele au fost smulse si contopirea lor s-a produs cutremurator de adanc, intr-o explozie de lumina ce incerca sa le descatuseze energiile.

Regan a fost cea care a rupt vraja, izbucnind in ras de infatisarea lui Travis, cu pieptul gol, unul din brate in camasa stransa sub el, picioarele incaltate cu cizme lungi, negre, apoi de rochia atarnata de marginea patului si pantofii cu tocuri de alaturi.

Travis a lasat-o sa rada si a strans foarte tacticos lucrurile imprastiate, dupa care a revenit sarutand-o usor pe umerii rotunzi si pielea delicata de sub barbie.

Gura lui a coborat seducator si ea s-a lasat purtata de instinct inchizand ochii, apoi prinzandu-i bratul, i-a sarutat palma mare, puternica, ce-i provoca atata placere.

Cand Travis si-a ridicat capul zambind si ea l-a tras inapoi sarutandu-l cu pasiune, surasul lui a disparut. A privit-o serios cateva secunde, apoi i-a desfacut picioarele, inconjurandu-se cu ele si patrunzand dureros de incet in adancul trupului ei, prelungind astfel prologul extrazului cand n-a mai stiut cine e si unde se afla. Cand a simtit ca innebuneste, el a impins dintr-o data, tragand-o spre pieptul sau, unduindu-se strans, pana cand trupurile lor s-au eliberat impreuna.

Fara cuvinte, extenuati, transpirati, au adormit unul in bratele celuilalt.

Surprinsa de lumina soarelui de dincolo de perdea, Regan s-a trezit prima si s-a intors sa-l priveasca pe Travis. Nu se mai intamplase niciodata sa uite de responsabilitatile ei fata de copil, prieteni sau afaceri. A parasit patul incet, sa nu-l deranjeze pe Travis si dupa ce s-a imbracat, s-a apropiat si l-a sarutat pe par, invelindu-i partea de jos a trupului cu o cuvertura aurie.

Travis s-a trezit incet, cuprins de senzatia ciudata ca dormise pentru prima data bine de cand il parasise Regan. Cu zambetul pe buze, s-a intors sa-si sarute sotia, dar in locul ei l-au intampinat niste ochi mari, caprui si curiosi.

— Buna, i-a spus incet. Cum te cheama?

— Jennifer Stanford. Tu cine esti?

Inainte sa-i spuna numele ei, Travis stiu ca era fata lui, dupa privirea aceea ce semana cu a lui Wess si sprancenele arcuite la fel ca ale lui Regan.

— Pe mama ta o cheama Regan? Copilul a  incuviintat serios, iar Travis s-a ridicat atent sa-si infasoare bine partea de jos a trupului gol si i-a vorbit la fel de serios. Ce-ai spune daca eu as fi tatal tau?

— S-ar putea sa-mi placa. Esti?

— Da.

— Vei locui cu noi?

— Ma gandeam sa va iau la plantatia mea sa locuim impreuna. Daca vii mai aproape as putea sa-ti povestesc despre casa mea. Anul trecut am cumparat patru ponei pentru fiica mea.

— Ma vei lasa sa-i calaresc?

— Ii vei calari, ii vei ingriji, vei face tot ce vei crede de cuviinta.

Dupa o clipa de ezitare, Jennifer a sarit in pat, la inceput mai departe, apoi din ce in ce mai aproape, pe masura ce asculta vrajita povestioarele tatalui ei.

Asa i-a gasit Regan pe amandoi cand a intrat in dormitor, fascinati unul de celalalt. Si tabloul a incantat-o.

Imediat ce-a zarit-o, fetita a inceput sa strige bucuroasa:

— El e taticul meu si vom merge sa stam cu el. Are patru ponei pentru mine, porci, gaini, o casa minunata si un helesteu unde putem pescui.

Regan i-a aruncat o privire scurta lui Travis, apoi si-a desfacut bratele ca sa-si intampine copilul ce alerga spre ea.

— Brandy ti-a pregatit masa in bucatarie.

— Poate sa vina si tati?

— Trebuie sa vorbesc putin cu el. Va veni sa te vada mai tarziu, daca mananci tot.

— Asa voi face, a promis Jennifer, salutandu-si tatal din usa.

— E frumoasa, a spus Travis. Sunt asa de mandru… S-a oprit intalnind privirea ei plina de furie. Am facut ceva?

— Daca ai facut ceva? a strigat ea, incercand apoi sa se tempereze. Cum indraznesti sa-i spui fiicei mele ca vom sta cu tine?

— Dar e evident din moment ce acum v-am gasit. A durat putin, dar gata, s-a terminat.

— Te-ajuta cu ceva daca-ti aduc la cunostinta ca-n tot acest timp eu am stiut unde locuiesti? M-as fi putut intoarce oricand pe plantatie.

— Regan, a incercat el s-o opreasca ingrosandu-si vocea. Nu stiu de ce-ai plecat, dar fii sigura ca tu si fiica mea va veti intoarce acasa, cu mine.

— De-asta am plecat, a intervenit Regan. Din prima clipa in care ne-am intalnit, mi-ai spus ce sa fac si cum anume. Am vrut sa raman in Anglia si m-ai adus in America. Ai pus la cale o nunta fara consimtamantul meu. Apoi a urmat plantatia! M-ai lasat pe mana celor o suta de angajati care au facut tot ce le-a stat in putinta sa-mi calce cuvantul. In timpul acesta, tu… alergai caii cu draga ta Margo.

Travis a zambit.

— Gelozia te-a determinat sa ma parasesti?

— N-ai auzit nimic din tot ce ti-am spus pana acum? Nu mai vreau sa conduci viata mea si a lui Jennifer. Vreau ca ea sa creasca luand singura decizii.

— Cand te-am oprit sa hotarasti singura? Ti-am oferit jumatate din plantatie ca sa-ti exerciti autoritatea si nu m-am amestecat.

— Dar eu n-aveam de unde sa stiu cum sa procedez. Nu intelegi? Mi-a fost teama. O tara noua, inconjurata de straini care-mi spuneau mereu ca nu voi fi in stare sa… mi-a fost foarte frica…

— Din cate am auzit, te-ai descurcat fara sa te temi de americani. Acolo de ce n-ai putut?

— Nu stiu, i-a raspuns cinstit. Aici trebuia sa fac totul ca sa nu mor de foame, in casa ta puteam sa stau pur si simplu in camera si restul venea de la sine.

— Aici ai construit un oras intreg, a continuat el. Comparativ, munca de pe plantatie ar fi fost floare la ureche. Am venit cu o caruta incapatoare. Daca ne grabim si strangem toate lucrurile tale si ale lui Jennifer, maine putem pleca. Sau, mai bine, hai s-o facem acum, fara bagaje.

Acasa ai destule rochii, iar pentru Jennifer vom cumpara altele noi.

— Opreste-te! a tipat ea. Auzi? imi place sa hotarasc singura ce e mai bine pentru mine fara ca tu, unchiul meu sau chiar Farrell sa se amestece in treaba mea?

— Cine e Farrell?

— Barbatul cu care te-ai intalnit azi dimineata, i-a raspuns privindu-l de sus.

— Ce e intre voi? A cercetat-o cu o privire de soim.

— L-am cunoscut in Anglia. De fapt, am fost chiar logoditi. Acum a venit in America sa ma caute.

Travis era linistit.

— Mi-ai spus odata ca ai fost indragostita de un barbat? Farrell e acela?

Era uimita de memoria lui.

— Da. Eram singura si el mi-a acordat multa atentie. Da, cred ca l-am iubit. Pe atunci gandeam altfel.

— Ce simti acum pentru el?

— Nu stiu prea bine ce simt in legatura cu o multime de lucruri. De-a lungul anilor m-am temut de tot ce ma inconjoara, apoi am ramas dintr-o data singura si am fost nevoita sa ma descurc. In ultimii patru ani am muncit din greu, iar barbatii n-au avut loc in viata mea. Aparitia lui Farrell mi-a amintit brusc de fetita nedorita care am fost, apoi te-am intalnit pe tine si m-ai facut sa tanjesc dupa mangaierile tale… Nu intelegi, Travis? Nu ma pot intoarce pe plantatie. Unicul loc de pe pamant unde sunt eu insami este departe de tine. In ciuda intentiilor sale, Regan a izbucnit in plans. Sa te ia naiba! De ce a trebuit sa ma intorci din nou pe dos? Pleaca, Travis Stanford! Du-te departe si sa nu ma mai cauti vreodata. A iesit in fuga.

Dupa plecarea ei, Travis s-a rezemat de pat surazand. Cand o intalnise prima data, vazuse in ea doar umbra femeii ce urma sa devina si nu fusese in stare s-o ajute sa se transforme. Poate ca avea dreptate si plantatia fusese prea mult pentru ea. Cand descoperise cum o tratasera angajatii fusese la un pas de a-i concedia pe toti, insa gandul ca ea trebuia sa-si descopere singura puterea l-a oprit.

Acum, inchizand ochii, era coplesit de imaginea femeii care devenise: sigura pe ea, sensibila, cu visurile ajunse realitate. Construise piatra cu piatra drumurile orasului si crescuse o fata frumoasa si inteligenta.

Zambind fericit, a aruncat cuvertura si s-a imbracat. Ea credea ca-i va rezista. Care erau vorbele acelea pline de talc? „Varsta si intelepciunea vor invinge tineretea si talentul” si el planuia sa profite din plin din toate acestea.

Numai in cizme si pantaloni a parasit dormitorul foarte hotarat.


CAPITOLUL 17

Adulmecand cu pofta, s-a oprit in usa deschisa a bucatariei si, chicotind, si-a amintit cat de des il facea Regan sa sara peste mese.

Dintr-o singura privire si-a dat seama ca femeia draguta, cu par blond, din colt nu era alta decat Brandy Dutton, despre care auzise multe lucruri de la barbatul pe care-l intalnise in Richmond.

— Scuza-ma, a spus el tare. Tocmai ma intrebam daca voi gasi ceva de mancare pe aici, avand in vedere ca nu sunt imbracat pentru a servi masa in public.

— Oh, Doamne! a gemut Brandy fermecata de pieptul lui gol si musculos. Deci tu esti barbatul care a readus sanatatea in obrajii lui Regan, a spus ea revenindu-si incet.

— Da, a aprobat-o linistit.

Razand, Brandy l-a luat de brat si l-a invitat sa se aseze.

— Sunt sigura ca ne vom intelege. Acum ia loc sa-ti aduc mancarea. Elsie, a strigat peste umar. Da o fuga la magazin si adu-i domnului Stanford doua camasi din matasea cea mai fina si masura cea mai mare pe care o are Will.

Brandy i-a pregatit lui Travis o masa cum nu mai mancase vreodata si cu cat el manca mai mult, cu atat ea-l placea mai tare.

— Da, e foarte singura, i-a raspuns ea la intrebari. Am incercat s-o determin sa inceteze, dar nu vrea sa ma asculte.

— Nici un barbat? a insistat el cu gura plina de placinta.

— Cam o suta au incercat, dar n-au avut succes. Bineinteles, cand il ai pe cel mai…

El a zambit, a luat camasa de pe spatarul scaunului si s-a ridicat.

— Regan si Jennifer vor parasi Scarlet Springs. Ce crezi ca putem face ca partea ta din afaceri sa nu fie afectata?

— Avem un nou avocat in oras si voi vorbi cu el sa se ocupe de vinderea proprietatilor si investirea banilor. Cu partea mea mi-ar placea sa calatoresc prin Europa, l-ai spus lui Regan ca trebuie sa plece?

Travis i-a raspuns doar dand din cap si Brandy a ras.

— Mult noroc, i-a urat.

Regan a reusit sa-l evite pe Travis doua zile, desi fizic nu se putea desparti nici o clipa de el. Jennifer il considera cel mai apropiat prieten de joaca, iar Travis o lua adesea sa calareasca, sa se catere in copaci, impresionand-o cu abilitatea si farmecul lui.

Fetita l-a prezentat tuturor, laudandu-se ca vor pleca impreuna pe plantatia lui minunata, plina de animale, unde vor trai fericiti.

Regan a ignorat cat a putut prezenta lui Travis, vorbele seducatoare ale copilei despre tatal ei si zvonurile ce circulau prin oras. De la sosirea lui Travis, ea nu-l mai intalnise pe Farrell si a fost uimita sa constate ca nu-i simtea lipsa.

Intr-o zi el a aparut si a intrebat-o:

— Pot sa-ti vorbesc intre patru ochi?

Arata obosit si foarte murdar, de parca ar fi calatorit zile in sir.

— Sigur. Vino in cabinetul meu. Dupa ce-a inchis usa in urma lui, s-a intors si i-a spus: Se pare ca ai ceva foarte important de comunicat.

— Am fost la Boston.

— O afacere importanta presupun, a adaugat Regan, turnandu-i ceva de baut intr-un pahar. Am impresia ca e ceva in legatura cu banii tatalui meu.

— Da, despre testamentul tatalui tau. Am trimis o copie in Boston sperand sa te gasesc. A scos din haina o scrisoare si i-a intins-o.

— Ar fi bine sa-mi spui tu.

— Parintii tai au murit cand tu erai la o varsta foarte frageda si te-au lasat in grija unchiului.

— Mi-l amintesc.

— Fiind singura ruda, executorii testamentului te-au lasat in grija lui.

— Farrell, treci la subiect.



— Subiectul, draga mea, este ca nu te puteai marita fara consimtamantul unchiului tau.

— Asta e tot?

— Regan, tu nu intelegi? Te-ai casatorit cu Travis Stanford fara acordul scris al unchiului tau si aveai doar saptesprezece ani.

— Nu se poate, aveam optsprezece.

— In scrisoare era trecuta adevarata data de nastere. Unchiul Jonathan ti-a falsificat-o pentru a intra in posesia banilor tai.

Regan s-a rezemat de scaunul inalt, uimita.

— Deci casatoria mea cu Travis nu e valabila?

— Mai rau. Erai minora si deci n-ai fost si nu esti maritata, domnisoara Weston.

— Si Jennifer?

— Imi pare rau, e nelegitima. Bineinteles cand te vei casatori, sotul tau va putea s-o infieze.

— Nu cred ca lui Travis i-ar placea sa stie ca fata lui este a altcuiva.

— La dracu’ cu acest Travis! a sarit Farrell. Eu te-astept de-o viata, Regan. Nu ma poti condamna ca la inceput nu mi-am dorit drept sotie o copila, dar cel putin eu nu te-am fortat sa te culci cu mine, asa cum a facut tatal lui Jennifer. S-a oprit si i-a luat mana cu tandrete. Casatoreste-te cu mine, Regan, si-ti promit ca voi fi un sot atent, credincios si un tata bun pentru Jennifer.

— Te rog, Farrell, i-a spus ea impingandu-l. Trebuie sa ma gandesc. E un soc pentru mine sa constat ca am trait in pacat atatia ani si asta ar putea s-o afecteze pe Jennifer:

— De aceea… a inceput el, dar Regan l-a oprit cu un gest scurt.

— Vreau sa raman singura, iar tu trebuie sa faci o baie si sa te odihnesti.

Dupa plecarea lui Farrell, a inceput sa citeasca scrisoarea, iar o jumatate de ora mai tarziu zambea multumita. Era adevarat, casatoria cu Travis era nula. Oare cum avea el sa reactioneze la primirea stirii? Avea sansa sa castige pentru prima oara in fata lui si experienta era deosebit de placuta. In ceea ce-l privea pe Farrell, el o considera inca acea copila naiva din trecut, gata sa creada in juramintele lui de iubire. Ce incurcatura amuzanta! si-a spus, apucandu-se sa-i scrie un bilet lui Travis, prin care-l invita la o cina intima in doi.

Sala aleasa de Regan pentru intalnirea cu Travis era minunata. Lumanari parfumate, pahare din cristal cu picior din Viena, farfurii de portelan din Franta, tacamuri de argint din Anglia, vin din Germania si mancare americana.

— Ma bucur sa constat ca ti-ai revenit, a spus el muscand dintr-un biscuite. Jennifer se va simti mult mai bine inconjurata de prieteni si nu de acesti straini care-ti bantuie hotelul.

— Iar tu, cu experienta ta vasta in ceea ce priveste educatia copiilor, stii foarte bine ce le trebuie lor, i-a continuat Regan gandurile.

— Stiu destul ca sa fiu sigur ca plantatia e un loc mult mai bun pentru un copil decat acest hotel, un loc minunat unde tu vei putea creste in liniste si ceilalti copii ai nostri care vor veni.

— Travis… a inceput ea, dar acesta a intervenit prompt:

— Nu-ti poti imagina ce fericit sunt ca ai reflectat si te-ai hotarat sa-mi urmezi sfatul, desi m-am asteptat la o lupta. Ai crescut mai mult decat mi-am imaginat.

— Poftim? a strigat ea, scuipand vinul din pahar. Mi-am revenit? Am crescut? Ce tot indrugi acolo?

El i-a prins mana si a sarutat fiecare deget.

— Invitatia la cina a fost o surpriza excelenta. Mi-am dat seama cat ti-a fost de greu cand ai luat aceasta decizie si te asigur ca n-o voi folosi niciodata impotriva ta.

Respirand in reprize ca sa se calmeze, Regan i-a zambit radioasa.

— Tu, fermier ingamfat! Nu intentionez sa ma intorc in casa ta, iar „oraselul” cum ii spui tu, este un camin adevarat pentru fata mea. In ciuda bunelor intentii, ea a inceput sa ridice tonul. Te-am invitat la aceasta cina blestemata, ca sa te anunt ca nu mai suntem casatoriti. Era randul lui Travis s-o priveasca uimit, in timp ce ea manca linistita, apoi s-o rasuceasca dintr-o data si s-o ridice in picioare. Ce faci? a strigat ea.

— Presupun ca exista un preot in oras care sa ne poata casatori imediat.

— Nu! Si daca nu te asezi s-ar putea ca eu si Jennifer sa plecam din nou.

Ezitand, Travis s-a asezat.

— Povesteste-mi.

Intalnind ochii lui tristi, lui Regan aproape ca-i parea rau.

— Tipul ala la patru ace ti-a spus toate astea?

— Farrell vrea sa ne casatorim. Mi-a declarat ca ma iubeste atat pe mine, cat si pe Jennifer si ca o va adopta.

— Doar n-ai face asa o prostie, i-a soptit la ureche. Ce femeie si-ar dori un slabanog, cand ar putea avea un barbat ca mine?

— Farrell e un gentleman. Stie cum sa se poarte cu o doamna, s-o curteze… i-a spus cu emotie. Pe cand voi, americanii, stiti doar sa va impuneti cu forta dorintele voastre.

— Orice american amarat poate invinge un englez slabanog.

— Oh, Travis, a zambit Regan, nu stii sa faci curte unei femei. In mentalitatea ta, a seduce, inseamna a obliga o femeie, tragand-o de par, sa te urmeze.

— De cateva ori chiar ti-a placut, i-a soptit conspirativ.

— Un exemplu de salbaticie coloniala.

— Iar tu, draga mea, esti o englezoaica snoaba. Mi-ai spus ca ziua ta de nastere va fi peste trei saptamani. Ei bine, atunci ne vom casatori si o vei face de bunavoie.

A doua zi foarte devreme, Brandy a intrat in cabinetul lui Regan, bombardand-o cu tot felul de acuzatii pentru faptul ca Travis parasise hotelul. Apoi, cand s-a mai calmat, a anuntat-o ca o femeie roscata, inalta, intreba de barbatul ei.

— Ai intrat intr-o mare incurcatura, i-a spus blonda.

— Exact ce-mi trebuie. Dupa ce Farrell m-a informat de plecarea lui Travis, apoi Jennifer, urmeaza sa primesc vizita bunei mele prietene Margo Jennkis. Ma aranjez in cateva minute si pe urma ma duc sa-i vorbesc.

Brandy a iesit, scuturandu-si capul nemultumita, iar Regan s-a intors in timp la clipele petrecute cu Margo, care se dovedise o prietena prefacuta, incercand sa le arate tuturor ce sotie naiva adusese Travis din Anglia.

Regan a parasit cabinetul zambind si s-a oprit in bucatarie s-o roage pe Brandy sa le pregateasca ceaiul de dimineata. Apoi a pornit cu pasi siguri spre holul receptiei unde era asteptata.

— Vai, vai, gingasa floare englezeasca! a exclamat Margo cu invidie. Am auzit ca hotelul asta-i al tau. Cine ti l-a cumparat?

— Vrei sa iei loc? a spus Regan, invitand-o in sufragerie. Da, hotelul, precum si celelalte cladiri din Scarlet Springs imi apartin.

Ochii roscatei au clipit des, apoi ascunzandu-si cu abilitate surpriza, a spus:

— Cu cati barbati te-ai culcat? Lui Travis i-ar face placere sa stie.

— Ce dragut din partea ta sa te interesezi de mine, a spus Regan cu entuziasm prefacut. Ma tem insa ca nu am talentul tau de a-mi oferi trupul pentru a obtine tot ce-mi doresc. Eu a trebuit sa-mi folosesc inteligenta, combinata cu o munca istovitoare, iar banii castigati sa-i reinvestesc si sa nu-i risipesc pe tot felul de lucruri inutile.

In momentul acela, Brandy si-a tacut aparitia si a pus o tava mare pe masuta.

— Cum merge? i-a soptit lui Regan la ureche. Ea a zambit si Brandy a parasit incaperea multumita.

— N-are rost sa ne prefacem ca suntem bune prietene, a continuat Regan, turnand ceaiul cu multa gratie. Presupun c-ai venit pentru ca-l vrei pe sotul meu.

Margo s-a recules. Era o batalie pe care dorea din tot sufletul s-o castige.

— Vad c-ai invatat sa torni ceaiul, a atacat ea.

— Am invatat multe in acesti ani si in mod special sa nu mai am incredere in oricine. Spune mai bine ce vrei.

— Pe Travis. A fost inainte al meu, inainte sa-i sari tu in pat, sa ramai insarcinata si sa-l fortezi astfel sa se insoare.

— Situatia pare asa, din punctul tau de vedere Spune-mi, te-a cerut vreodata in casatorie inainte sa ma cunoasca pe mine?

— Nu era nevoie, eram logoditi inainte sa te intalneasca pe tine. Acum a innebunit. Esti prima femeie care-l paraseste si a devenit salbatic.

— Daca e asa, de ce l-ai urmarit?

— Catea! i-a suierat printre dinti. Travis Stanford e al meu! Tu i-ai furat bijuteriile si ai fugit. Daca n-as fi dat peste biletul ala… S-a oprit brusc, dezorientata, iar Regan i-a surprins privirea speriata.

Atunci a inteles motivul pentru care Travis n-o gasise. Biletul ei ajunsese in mainile lui Margo.

— M-a cautat mult? a intrebat ea linistita.

— Nu-ti mai spun nimic. Te avertizez insa! Travis e al meu! Si nu cred ca vei fi in stare sa-mi tii piept. Intotdeauna obtin ce vreau.

— Adevarat? Ai langa tine un barbat care sa te tina in bratele lui puternice noaptea cand esti necajita, sa-i poti incredinta cele mai ascunse secrete? Stii cum e sa iubesti si sa fii iubita? Sau te gandesti la oameni in functie de banii lor? Daca Scarlet Springs ti-ar apartine, te-ai mai gandi la barbatul meu?

Margo a avut intentia sa vorbeasca, apoi s-a razgandit si a parasit sufrageria mai mult in fuga, in timp ce Regan ducea ceasca la buze cu mainile tremurande. Scarlet Springs insemna totul pentru ea. Aici erau prietenii, oamenii pe care-i iubea. Puteau ei oare sa tina locul barbatului pe care-l dorea alaturi, chiar si in momente de indispozitie, care sa iubeasca toate partile ei bune sau rele? Da, trebuia sa-i anunte victoria si asta cat mai repede cu putinta. Cui ii mai pasa acum cine castigase? Era mai bine sa traiasca langa barbatul pe care-l iubea, decat sa renunte la el pentru ambitii prostesti.

— Pari multumita, a spus Brandy.

Regan n-o auzise cand intrase.

— Ma gandesc la Travis.

— Cand pleci cu el?

— Ce te face sa crezi…? S-a oprit studiind-o pe Brandy care radea in hohote. Stiu la ce te gandesti si trebuie sa recunosc, ai dreptate. Am trait multi ani terorizata de gandul ca personalitatea lui ma va devora si voi inceta sa mai exist. Acum realizez insa ca plantatia e un loc minunat pentru fetita mea. In caz ca plec, tu ce vei face? Vrei sa gasesc pe altcineva care sa ma inlocuiasca?

— Nu-ti face probleme, i-a spus Brandy incurajand-o. Am aranjat deja cu Travis.

— Travis si tu! Adica, tu… si barbatul meu?

— Din cate am aflat, nu mai e barbatul tau si nu e genul caruia sa-i pot rezista. Stii prin ce iad a trecut de cand l-ai parasit si ca de atunci nu s-a mai culcat cu alta femeie?

— Poftim? a intrebat Regan inrosindu-se. De unde stii?

— In timp ce tu te ocupai de afaceri, eu mi-am petrecut mult timp in compania lui Jennifer si a lui Travis si astfel am aflat multe lucruri deosebit de interesante despre el. Vrei sa-ti povestesc suferinta lui din toti acesti ani?

Brandy n-a asteptat prea mult raspunsul ei si a inceput sa-i vorbeasca despre zilele si noptile in care Travis a cautat-o disperat, desi toti ceilalti incercau sa-l convinga sa se opreasca.

Intr-o zi, chiar preotul de pe plantatie i-a propus sa faca o slujba de inmormantare pentru sotia disparuta, pentru a-l scapa de obsesia ei.

O ora mai tarziu, Regan parasea ametita sufrageria, ignorand strigatele lui Farrell, cautandu-l cu infrigurare pe Travis, tanjind sa-i spuna cat de mult il iubea, ca dorea sa se casatoreasca si sa se intoarca acasa.

La sfarsitul zilei, cand el inca nu aparuse, entuziasmul ei s-a risipit dintr-o data. A refuzat discret invitatia lui Farrell la cina, petrecandu-si seara cu Jennifer.

A trecut si a treia zi de la disparitia lui Travis, si Regan isi dorea din tot sufletul sa nu-l fi intalnit vreodata. Probabil c-o parasise! Putea el s-o faca, dupa ce luptase atat s-o gaseasca? „Oh, Doamne, te rog, si-a spus in seara aceea cand s-a urcat in pat, nu-l lasa sa ma paraseasca”.


CAPITOLUL 18

La ora cinci, a doua zi dimineata, Regan a fost trezita de un ciocanit usor in usa dormitorului. S-a rostogolit lenesa si a imbracat halatul aruncat pe scaun.

Din holul ingust, Timmie Watts, fiul unui farmacist, i-a intins un trandafir rosu, cu coada lunga, de care era agatat un biletel:, Regan, vrei sa te casatoresti cu mine? Travis' A trecut ceva timp pana cand creierul a reactionat la ceea ce vedeau ochii. Deci el n-o uitase!

— Mami! a strigat Jennifer. A venit tati?

— Aproape, i-a raspuns razand si strangand-o la piept cu caldura. Acest minunat si perfect trandafir este de la tatal tau. El vrea sa ne intoarcem la plantatie si sa locuim impreuna.

— Da, da, a izbucnit fetita. Voi putea sa-mi calaresc poneiul?

— Incepand de acum, in fiecare zi, a ras Regan. Hai sa ne imbracam. El trebuie sa soseasca dintr-o clipa intr-alta.

Inainte insa sa-si puna rochia verde cu auriu, un alt ciocanit i-a atras atentia. In fata usii statea Sarah Watts, sora lui Timmie, cu doi trandafiri roz in mana.

— Era tati? a intrebat Jennifer.

— Nu, dar ne-a mai trimis doi trandafiri. La coada lor era atasat un bilet pe care scria:, Regan, vrei sa te casatoresti cu mine? Travis'.

— Mami, s-a intamplat ceva? De ce nu vine tati?

Regan a privit absenta ceasul. Trimisese un trandafir la ora cinci, doi la cinci jumatate, nu era posibil…

— Nu s-a intamplat nimic, scumpo. Vrei tu trandafirii astia?

Fetita a luat florile de coada cu mare atentie si a pornit in fuga spre camera ei.

La ora sase, cand au coborat in bucatarie, au fost intampinate de inca trei.

— Minunat! a spus Brandy. Nu pari prea entuziasmata ca dupa trei zile primesti un semn de la barbatul tau. Pe mine un cadou ca asta m-ar fi dat gata.

— Am primit deja sase. Unul la ora cinci, doi la cinci si jumatate si trei acum.

— Vezi ce sensibili sunt americanii? a incheiat blonda, revenind la masa de gatit, in timp ce Regan mangaia florile, ganditoare. Oare Travis nu putea face nimic la scara redusa?

In jurul orei zece, zambetul ei a disparut. La fiecare interval de o jumatate de ora, alti si alti trandafiri erau trimisi pe numele ei. La pranz a urmat un buchet de cincisprezece fire, apoi la ora saisprezece, unul de douazeci si trei de fire, cu binecunoscutele bilete agatate de cozi.

— Adica doua sute saptezeci si sase de bucati, a informat-o proprietarul florariei, verificand chitantierul.

— Ati avut multi clienti azi?

— O multime.

Regan s-a rasucit pe calcaie si a aruncat un trandafir in bratele lui Brandy.

— Trandafiri! O, ce surpriza placuta! a exclamat ea.

La ora nouasprezece primise douazeci si noua, iar la ora douazeci, treizeci si unu. Pe la ora douazeci si doua a inceput sa se intrebe daca se vor termina vreodata.

La miezul noptii cineva a batut la usa ei. Cand a deschis a dat nas in nas cu reverendul Wentworht de la biserica din Scarlet Springs!

— Vreti sa intrati?

— Nu. Am venit doar sa-ti dau asta. L-a intins o cutie lunga, in care se afla o floare delicata din cristal roz, cu tulpina si frunzele verzi. Alaturi, biletul lui Travis.

— Spera sa-ti placa, a adaugat reverendul.

— Unde l-ai gasit si cum a ajuns in Scarlet Springs?

— Asta, draga mea, numai domnul Stanford iti poate spune. Acum trebuie sa plec. Noapte buna.

Sprijinita de perete, fixand trandafirul elegant din cristal, abia l-a auzit.

A doua zi s-a trezit tarziu, in jurul orei opt. A sarit din pat, a imbracat halatul si a observat pe podea langa usa un bilet albastru.. „Regan, vrei casatoresti cu mine? Travis”. S-a intors zambind sa-si aleaga o rochie din dulap. In rafturi alte bilete. Chiar si sub perna era unul si pe masura ce le aduna devenea tot mai furioasa. Cum reusea Travis sa patrunda in cele mai intime locuri? Si cand?

A iesit suparata si s-a indreptat spre cabinet. Acolo, pe birou, se afla alt bilet. L-a luat si l-a rupt in bucatele in momentul in care a aparut Brandy.

— Observ c-a ajuns si pe aici.

— A depasit masura. N-are ce cauta in biroul meu, neinvitat.

— Nu vreau sa te supar mai mult, dar ai verificat in seif?

— In seif? a intrebat uimita. O pereche de chei era la ea, iar cealalta in banca, undeva in partea de sus a orasului. Brandy nu se pricepea sa deschida seiful deci… L-a deschis incet, atenta la cifru. Inauntru a gasit un bilet legat cu funda roz pe care l-a aruncat fara sa-l citeasca.

— Cum ai ghicit? a intrebat-o pe Brandy care s-a asezat cu teama.

— Sper ca esti pregatita pentru ce va urma. Ieri, in timp ce majoritatea locuitorilor orasului se aflau aici, iar magazinele lor erau inchise, cineva a patruns inauntru si a pus biletele cu acelasi continut ca acelea primite de tine. Unii s-au suparat, marea majoritate insa e nerabdatoare sa-l cunoasca pe Travis.

— Eu nu vreau sa-l mai vad vreodata.

— Doar nu vorbesti serios, a zambit Brandy. Poate ca biletele tale se aseamana, dar sa stii ca ceilalti au primit poezii de Shakespeare, chiar cantece dragute si acum se simt cu totii implicati in povestea voastra.

— Cum a putut sa-mi faca una ca asta?

— Tu nu intelegi ca te doreste cu disperare, incat e in stare sa te duca inapoi cu orice pret? Stii ca a slabit cinci kilograme cand l-ai parasit si ca singura persoana care a reusit sa-l scoata din starea depresiva in care cazuse a fost doar Clay, cel mai bun prieten al sau?

— Travis ti-a spus toate astea?

— Doar niste franturi pe care le-am ansamblat singura. Barbatul asta te doreste din toata inima si nu-i pasa de nimic altceva. Poate ca metodele lui nu sunt… prea… subtile, dar ai prefera un trandafir si pe Farrell in locul celor doua sute si a lui Travis Stanford?

— E totusi necesara toata reprezentatia asta?

— Dupa cate imi amintesc, l-ai refuzat prima data cand v-ati casatorit, pentru ca nu te-a intrebat inainte daca vrei sa te mariti cu el si pentru ca nu te-a curtat. Acum vrea sa-ti dovedeasca prin flori si biletele ca stie s-o faca si nu-l poti condamna.

Regan a inceput sa zambeasca.

— Eu ma refeream doar la sampanie si cativa trandafiri.

— Ah, nu spune nimic de sampanie. S-ar putea sa curga rauri.

— Oh, Doamne!

— Ce n-as da sa fiu in locul tau!

— N-ai avea unde. E plin de biletele.

Brandy a pornit spre usa razand.

— Pregateste-te, lumea te asteapta!

Regan s-a gandit mult la cuvintele prietenei sale. Totul la Travis era maret, pornind de la trupul lui, casa, pamanturile. Atunci de ce i se parea ciudat ca ceea ce facea acum era la fel?

I-au trebuit ore sa treaca in revista lumea ingramadita in holul receptiei, zambind si raspunzand la intrebarile lor legate de Travis.

— Mami.

Regan si-a aplecat capul si a zarit chipul micut al fetei, ingrijorat de ceva.

— Vino, a indemnat-o, luand-o in brate si inaintand spre bucatarie. Hai sa vedem daca Brandy ne poate pregati ceva pentru un picnic.

O ora mai tarziu, Regan si fiica ei se asezau pe malul unui raulet ce curgea la nord de Scarlet Springs, infruptandu-se din puiul fript si tarta cu cirese.

— De ce nu se mai intoarce tati? a intrebat Jennifer. Si de ce nu mi-a trimis si mie biletele ca celorlalti?

— Poate pentru ca tati incearca sa ma ceara in casatorie si presupune ca oriunde voi merge eu, vei merge si tu.

— Nu vrea sa se casatoreasca si cu mine?

— Vrea sa fim impreuna si cred ca jumatate din trandafiri sunt pentru tine, ca sa accepti sa locuiesti cu el.

— As vrea asa de mult sa-mi trimita trandafiri… Timmie Watts zice ca tati te vrea doar pe tine, iar eu voi ramane aici cu Brandy.

— Foarte urat din partea lui si complet neadevarat. Tati te iubeste foarte mult. Nu ti-a povestit el de poneii pe care i-a cumparat pentru tine si despre casuta din lemn, dintr-un copac, pe care a construit-o special pentru tine? Si asta cu mult inainte sa vina aici?

— As vrea ca tati sa vina mai repede, sa nu mai plece niciodata si sa-mi trimita flori si scrisori.

Regan a ciufulit-o usor, incercand sa alunge tristetea din ochii ei. Cum putuse Travis sa-si excluda propria fiica din toata reprezentatia si ce mai punea oare la cale in continuare?


CAPITOLUL 19

Jennifer si-a trezit mama de dimineata, leganand un buchet de trandafiri chiar sub nasul ei.

— Crezi ca sunt de la tati?

— S-ar putea, a mintit Regan, incercand sa-i dea o speranta, desi stia ca ea-i pusese buchetelul pe perna.

— Sunt de la tine, a spus Jennifer suparata parasind incaperea in fuga.

Holul receptiei era plin de oameni nerabdatori sa-l intalneasca pe Travis. Pana la pranz insa nu s-a intamplat nimic nou si necajiti au inceput sa se retraga spre casele lor.

Spre seara, sufrageria mare s-a umplut din nou si Regan a putut sa-i observe pe Margo si pe Farrell luand masa impreuna. „Ciudat!” si-a spus. Oare ce descoperisera unul la celalalt?

La un moment dat atentia i-a fost atrasa de un zgomot asurzitor de carute, cai si o muzica, ce nu se mai auzise vreodata in acel oras.

— Ce se intampla? a intrebat Jennifer curioasa.

— Habar n-am, i-a raspuns Regan.

Clientii s-au repezit la ferestre si usi.

— Jennifer, a strigat cineva. Vino!

— E circul!

Numele fetitei a fost repetat de mai multe ori, pana cand Regan a impins-o prin portita spre iesirea din hotel. In fata lor, cativa clovni se rostogoleau veseli, in costume ce aveau inscrise pe piept numele ei.

— Clovnii sunt pentru tine, draga mea, i-a spus Regan emotionata.

— Pentru mine?

— Da, da, da! Taticul tau ti-a trimis un intreg circ numai pentru tine. Uite, oameni care fac jonglerii pe spinarea cailor.

Jennifer privea cu ochii mari cei trei cai impodobiti cu funde si ghirlande aurii, pe spatele carora trei barbati sareau si se agatau de seile lor cu o viteza uimitoare.

— Taticu’ a trimis circul pentru mine! a strigat copila mandra spre cei din jur.

Apoi oamenii s-au dat la o parte si din mijlocul lor a aparut un elefant urias care inainta incet, cutremurand pamantul. Dresorul de pe spinarea lui a strigat:

— Capitanul John Crownshield va prezinta primul elefant din America si care acum, la cererea domnului Travis Stanford, va da o scurta reprezentatie pentru… La semnul lui Regan barbatul a continuat: Jennifer.

— Ce parere ai? si-a intrebat Regan fetita. Nu e minunat?

Copilul a tacut mult timp, dupa care a intrebat brusc:

— Trebuie sa-l pastrez?

— Sper ca nu, i-a raspuns Regan, razand cu pofta.

Dupa plecarea elefantului a urmat un ponei alb, cu o patura roz pusa pe spinare, pe care era scris numele lui Jennifer.

— Mami, poneiul e al meu?

— Bineinteles, a raspuns o blonda intr-un costum scandalos ce i se mula pe trupul atragator. Tatal tau ti-a gasit cel mai dragut calut din lume si daca vrei, il poti calari la parada.

— Chiar pot?

— Voi avea grija de ea, a anuntat-o femeia pe Regan, luand fetita in brate si asezand-o cu atentie pe spinarea calutului, in timp ce coloana se deplasa in uralele multimii.

— Ce crezi ca mai pune la cale Travis? s-a auzit vocea lui Brandy.

— Sa ajunga la mine prin Jennifer, a dedus Regan. Hai, avem treaba, si-a indemnat ea prietena. Incuiem hotelul si mergem la circ.

— O idee nemaipomenita! Ma duc sa pregatesc niste sandvisuri.

Dupa doua ore de pregatiri intense, Regan si Brandy au reusit sa ajunga pe campia unde fusese intins cortul circului. Imediat ce s-au asezat pe bancuta din dreapta ringului, indicata de o femeie imbracata in roz, o multime de cai si calareti minunati, ce sareau si se ridicau in sei, au invadat in cerc ringul.

— Priveste-ma, mamico! a strigat Jennifer sarind de pe ponei direct in bratele femeii blonde pe care o intalnisera mai devreme.

— Ti-a placut?

— Ai fost minunata, Jennifer, si m-ai speriat de moarte!

— Stai sa-l vezi pe tati.

Inima lui Regan a inceput sa bata cu putere in timp ce ochii ei il cautau flamanzi.

— Si acum, doamnelor si domnilor, a spus barbatul imbracat cu haina rosie si cizme negre, urmeaza un numar deosebit de periculos. Un acrobat va merge pe sarma fara plasa.

— Nu cred c-o sa-mi placa numarul asta, a mormait Regan privind spre sarma intinsa deasupra capetelor lor, intre doi stalpi inalti. Poate c-ar trebui s-o iau pe Jennifer si sa plecam.

— Poate ar trebui sa ramai, a sfatuit-o Brandy vesela.

Urmarindu-i privirea, Regan l-a zarit pe Travis agatat de unul dintre stalpi, intr-un costum negru, stramt, ce-i scotea in evidenta spatele lat, pieptul, bratele si picioarele pline de muschi. Apoi s-a intors spre femeia din apropiere, imbracata cu un costum de baie satinat.

— Barbatul asta pur si simplu te innebuneste, a adaugat Brandy.

— Ce face acolo sus? Doar n-are de gand sa faca vreo prostie ca…

N-a mai putut continua. Travis urca mai sus spre ultima platforma.

— Acesta e taticul meu! Taticul meu! tipa Jennifer de pe bancuta ei, in timp ce Regan statea nemiscata, cu ochii atintiti asupra platformei.

Cand Travis a ajuns acolo, s-a facut dintr-o data liniste si el a pasit incet pe sarma, pastrandu-si echilibrul cu bratele desfacute. Aplauzele spectatorilor au rasunat furtunos, iar Regan si-a ascuns fata in palme.

— Anunta-ma cand se intoarce pe pamant, i-a soptit lui Brandy, care tacea. Brandy? Expresia prietenei sale a facut-o sa se uite din nou la Travis printre degete.

— Vrea sa mai incerce o data, a anuntat-o blonda tot in soapta. Cel putin de data asta foloseste cablul de siguranta. Dar cablul nu era altceva decat un stegulet din panza rosie pe care scria:, Regan, vrei sa te casatoresti cu mine?', cuvinte pe care toti spectatorii le-au rostit in cor.

Regan s-a inrosit ca focul.

— Ce scrie mami? a intrebat Jennifer, facandu-i pe cei din jur sa izbucneasca in ras.

Nesigura de raspunsul ei, Regan a tacut, refuzand sa priveasca la coborarea triumfatoare a barbatului pe care-l iubea din toata inima.

— Ma duc acasa, a reusit sa rosteasca in cele din urma. Te rog, ai tu grija de Jennifer. Apoi s-a strecurat prin multimea ridicata in picioare, ignorandu-le strigatele.

Nimeni n-a indraznit s-o deranjeze restul serii si a fost recunoscatoare celui care reusise sa-i acorde acele ore de liniste.

La ora douazeci si patruzeci si cinci fix, Travis s-a infatisat la usa ei, imbracat intr-o haina verde-inchis si pantaloni intr-o nuanta mai deschisa. Ochii lui au alunecat un timp peste trupul ei, seducator in rochia de matase de culoarea piersicii.

— Esti mai frumoasa ca oricand, i-a spus oferindu-i bratul. Ea si-a sprijinit capul de umerii lui si Travis i-a ridicat barbia, privind adanc in ochii ei frumosi. Mi-a fost dor de tine, i-a soptit conducand-o apoi spre trasura cu doua locuri care-i astepta la iesire.

— Oh, Travis… A fost tot ce-a putut ea sa ingane fermecata, cand el a indemnat caii sa porneasca.

Era o noapte senina, cu luna plina, nemiscata, minunata pentru plimbarea lor romantica. Dupa evenimentele din ultimele zile, nu avea idee la ce se mai putea astepta din partea lui, asa ca a ramas profund impresionata cand trasura s-a oprit pe malul raului, langa patura in dungi argintii si albastre, intinsa pe pamant. Pahare de cristal, farfurii de portelan si cateva feluri de mancare apetisante, acoperite cu capace din sticla, ii asteptau intr-un aranjament deosebit.

— E minunat, Travis! a spus in timp ce el o ajuta sa coboare si sa se aseze comod pe una din pernele de pe patura. Esti ranit? l-a intrebat apoi ingrijorata, sesizandu-i grimasa de pe fata, in clipa in care s-a rezemat de cealalta perna.

— Cred ca ma doare fiecare oscior afurisit, i-a spus aproape gemand. N-am muncit niciodata atat de mult, intr-un timp atat de scurt. Sper ca-ti ajunge cat ai fost curtata.

— Da, e suficient.

— Vrei sa-mi pui ceva de mancare?

Din nou comanzi, s-a gandit Regan, dar surazand fericita i-a umplut o farfurie cu pui cald, friptura de vita rece si garnitura de orez si morcovi.

— A fost greu sa inveti sa mergi pe sarma?

— A durat cam trei zile. Inca doua si m-as fi descurcat mult mai bine.

— Ai acordul meu pentru inca o zi, i-a soptit seducatoare.

— Ca sa-ti faci de cap cu snobul englez? Chiar, ce-a mai facut in ultimul timp?

— Ma tem c-am fost prea ocupata ca sa-l urmaresc.

Travis s-a intins zambind, atent la mancarea din farfurie.

— Abia astept sa ajungem acasa si sa mancam regulat. Zilele trecute cu o mana scriam si cu cealalta mancam.

— Da? M-am intrebat adesea cine-ti scria biletelele.

— Cine altcineva ar fi vrut sa-ti ceara sa te mariti cu el? Oh, iarta-ma, a revenit prinzandu-i privirea mirata. Crezi ca Jennifer a fost impresionata de circ?

— I-a placut la nebunie. Ai facut din ea cel mai fericit copil de pe pamant.

Chipul lui Travis s-a luminat dintr-o data.

— Nu eram sigur ca voi putea aduce elefantul la timp.

Regan a izbucnit in ras.

— Oh, Travis, crezi ca mai exista cineva pe pamant care sa-ti semene?

— M-am descurcat destul de bine pe sarma, nu? Hai, da-mi niste placinta. Crezi ca Brandy ar veni sa gateasca pentru noi?

Regan a facut o pauza ca sa taie placinta. Cu cateva zile in urma ii ceruse cu disperare prin intermediul biletelelor sale sa se casatoreasca, dar niciodata in mod direct si nu-i spusese niciodata ca o iubeste.

— Brandy are alte planuri, dar sunt convinsa ca voi gasi o bucatareasa mult mai buna decat Malvina ta.

Chicotind, Travis a muscat cu pofta din placinta.

— Te-a cam pus la incercare, nu? Ea a fost adusa in casa noastra de Margo, dupa moartea bucataresei celei vechi. Eu n-am avut niciodata probleme cu ea, doar Wess din cand in cand. Trebuia s-o dai afara.

— Asa voi face.

— Ma bucur s-aud asta, i-a spus linistit. Wess te va ajuta cat timp eu voi fi plecat pe plantatie.

— O sa ma descurc. Cum e Wess?

— Un tip de treaba, cateodata cam incapatanat, dar ma ajuta foarte mult. Vezi asta? a indicat el o cicatrice de pe obraz. Fratiorul meu mi-a facut-o.

— Vei ridica pumnul si asupra mea daca voi indrazni sa te contrazic?

— Tu m-ai contrazis de la inceput si la fiecare cuvant, dar nu te-am lovit niciodata. Continua sa-mi faci niste copii la fel de frumosi ca Jennifer si voi fi multumit. Hai sa ne intoarcem acum, sunt foarte obosit.

— Te intereseaza doar copiii pe care ti-i voi face? l-a intrebat serioasa.

— Las-o balta! S-a ridicat cu greu. O sa vina cineva sa stranga.

— Cati oameni ai angajat pentru reprezentatie si cum ai patruns in seiful meu?

Fara prea multe cuvinte, Travis a ridicat-o si a depus-o la locul ei din trasura.

— Barbatii au intotdeauna secretele lor. Iti voi povesti totul la a cincisprezecea aniversare a nuntii noastre, cand vom fi inconjurati de cei doisprezece copii pe care-i vom face.


CAPITOLUL 20

Travis a lasat-o in fata usii, indepartandu-se dupa ce i-a sarutat mana ca un adevarat gentleman.

Socata, ea a intrat in dormitor si s-a intins pe pat, cu ochii atintiti spre usa inchisa. Dupa ce-o facuse sa treaca prin atatea, dupa ce-i propusese de mii de ori sa ramana impreuna, o invitase fara sa mentioneze macar o data cuvantul magic: CASATORIE. Toata seara pastrase distanta, abtinandu-se s-o atinga. Poate ca pentru el sa faca dragoste o data la patru ani era suficient.

Si-a scos papucii si ciorapii, apoi s-a ridicat brusc si imbracandu-si in graba halatul transparent, a murmurat numai pentru ea:

— O fi el obosit, dar nu si mort.

Travis se invartea prin camera zambind si sorbind din paharul cu vin, cand Margo a patruns in incapete dintr-o data. Zambetul lui a inghetat.

— Iesi. O astept pe Regan dintr-o clipa intr-alta.

— Ce-mi pasa! i-a soptit cu venin. Stii cum ai aratat zilele astea cand toata lumea a ras de tine?

— Ai spus ce-ai avut de spus, acum iesi.

— La naiba, nici n-am inceput bine. Habar n-ai cine-i femeia asta, Travis. De ce s-ar marita cu un american credul? Te mandresti cu plantatia ta, dar stii cate milioane are micuta ta Regan? Si ca saptamana viitoare intra in posesia lor? Travis tacea. Poate n-ai stiut sau poate da si de aceea te-ai facut de ras in fata multimii.

— Iesi afara, i-a repetat cu voce joasa. Sper sa nu te mai vad vreodata. Apoi a impins-o in usa.

— Travis! a strigat ea, repezindu-se sa-i prinda bratul. Nu stii cat de mult te iubesc? Te-am iubit de cand eram doar niste copii nevinovati. Imi apartii, Travis! De cand ai adus-o pe englezoaica asta pe plantatie, viata mea a fost un adevarat iad. Nu inteleg de ce. Ea te-a parasit si nu te iubeste. Eu am fost mereu langa tine la nevoie. Deschide ochii, Travis, si priveste-ma ca sa vezi cat te iubesc!

El s-a desprins cu sila din bratele ei.

— Nu m-ai iubit niciodata, ai vrut doar pamanturile mele. Nu ma voi casatori niciodata cu tine.

Cand Regan a deschis usa incet, pregatindu-se sa sara in pat langa barbatul ei, a ramas surprinsa sa-l gaseasca in bratele lui Margo. S-a intors pe calcaie si a luat-o la fuga, in timp ce Travis a aruncat-o pe Margo la podea si a pornit dupa ea.

Constienta ca nu avea nici o sansa sa ajunga in dormitor, Regan a intrat in camera lui Farrell.

— Regan, pari ingrozita! a strigat el, punandu-si repede pantalonii si sarind din pat.

— Margo si Travis, a murmurat ea desfigurata, departandu-se de usa exact in momentul in care un picior puternic a rupt-o in doua. Travis a strabatut camera ca un salbatic si dupa ce atras-o pe Regan la piept i-a spus foarte serios:

— M-am saturat de jocuri. Din clipa asta vei face tot ce-am sa-ti spun, fara exceptie.

Stai putin, a intervenit Farrell, apucand bratul lui Travis.

— Iti dau douazeci si patru de ore ca sa impachetezi si sa plecam. Ne vom casatori acasa.

— Margo va participa si la ceremonie sau numai la noaptea nuntii?

— N-ai decat sa fii geloasa, dar te avertizez ca daca va fi nevoie, te voi cara in lanturi. Apoi a continuat cu voce blanda: am incercat din toate puterile sa-ti arat cat de mult ma iubesti.

— Eu? Te iubesc? Dar nu m-am indoit niciodata de sentimentele mele. Tu esti cel nesigur, cel care nu m-a iubit niciodata. Ai fost nevoit sa te insori cu mine… S-a oprit observand schimbarea de pe chipul lui.

Travis se retrasese, tinand bratele neputincioase pe langa corp, imbatranind dintr-o data cu aproape zece ani.

— Nu te-am iubit niciodata? Am fost nevoit sa ma insor cu tine? Un timp a stat tacut cu capul aplecat, apoi l-a ridicat si a privit-o direct in ochi. Te-am iubit din prima clipa cand te-am intalnit. Erai atat de tanara si eu asa de speriat ca te voi pierde… De ce dracu’ crezi ca mi-am riscat viata ca sa-l salvez pe prapaditul de Wainwright pe care nu-l suportam? Am facut-o pentru ca tineai la el. Vocea lui s-a inasprit din nou. Stiam ca-mi porti copilul, dar nu trebuia sa ma casatoresc neaparat.

— Dar ai spus ca trebuie sa te casatoresti cu mama copilului tau, a spus Regan printre lacrimi.

— Erai infricosata, nu stiai ce-nseamna un copil.

— Puteai… puteai sa-mi spui ca ma iubesti.

— Am jurat in fata martorilor ca te voi iubi tot restul vietii, ce mai trebuia sa fac?

— Nu mi-ai cerut personal niciodata sa ma marit cu tine.

— Regan, vrei sa te casatoresti cu mine? Te iubesc mai mult decat viata, te rog, accepta.

— Si Margo?

Travis i-a raspuns cu dintii inclestati.

— Puteam sa ma casatoresc demult cu ea, dar n-am vrut.

— De ce nu mi-ai spus?

— De ce nu stii fara sa ti se spuna? Te iubesc, Regan, i-a soptit. Casatoreste-te cu mine.

— Da, i-a strigat imbratisandu-l. Nici unul nu fusese atent la ce se intampla in jur si Regan si-a ascuns fata in umarul lui Travis, rusinata de oamenii care se stansesera in fata usii. Sunt multi oameni… a soptit ea

— Ma tem ca da. S-au strans cand am spart usa lui Farrell.

— Vrei sa ma iei de aici? N-as vrea sa dau ochii cu ei.

Travis a pornit triumfator cu Regan in brate, in timp ce locuitorii orasului si clientii hotelului, simtindu-se implicati in reprezentatia lui Travis, se adunasera la primele zgomote si comentau acum fericiti ca totul se incheia cu bine.

Farrell a trantit ce mai ramasese din usa dormitorului in nasurile lor, apoi s-a gandit la banii cheltuiti cu cautarea lui Regan, la felul in care o curtase, devenind dintr-o data din ce in ce mai nervos. Femeia asta ii apartinea. Trecuse prin atatea ca sa ajunga la banii ei si n-avea de gand sa renunte. S-a imbracat repede si s-a grabit s-o caute pe Margo.

— Mmm, Travis, a mormait Regan, frecandu-si piciorul de trupul lui tare.

— Nu incepe iar, i-a spus el. Nu m-ai lasat sa dorm un minut.

— Nu cred ca esti epuizat chiar peste tot, a ras ea sarutandu-l pe gat.

— Sper ca nu vrei sa te dai in spectacol in fata fetei tale. Ai grija cum te comporti. Buna dimineata, scumpo.

Regan s-a rasucit la timp ca s-o vada pe Jennifer aterizand direct in bratele lui Travis.

— Ai venit acasa, taticule! a tipat ea fericita. Pot sa calaresc poneiul azi? Nu vrei sa ma catar pe sfoara? Circul mai vine pe aici?

— In locul circului, ce-ar fi sa ne intoarcem pe plantatie? Am acolo un frate mai mic si o multime de animale.

— Cand plecam, mami?

— Acum, iubito, i-a raspuns Travis. Du-te si mananca micul dejun in bucatarie, in timp ce eu si mama ta vom sta putin de vorba.

— De vorba? se prefacu mirata. Chiar ca-mi place „conversatia” noastra.

Travis a prins-o insa de brat si a scuturat-o cu brutalitate.

— Vorbesc serios, Regan. Vreau sa stiu cine esti si ce cautai noaptea in camasa prin docurile din Liverpool?

— Alta data. Acum am treaba.

El a tras-o la piept.

— Asculta-ma. Stiu c-ai suferit mult si nu ti-am cerut nici o explicatie in Anglia, dar acum vreau sa stiu tot.

Impotriva vointei sale, Regan si-a amintit de noaptea in care-l cunoscuse pe Travis si de anii de dinainte.

— Am crescut fara sa stiu ce inseamna sa fii libera.

Travis o asculta tacut, strangand-o din cand in cand la piept, incercand sa-i aline durerea. Ea si-a continuat povestirea explicandu-i ce simtise cand il intalnise pentru prima data, cum o infricosase, dar si cum se agatase de el ca de ultima sansa, ascunzandu-se in spatele puterii lui. Apoi a incheiat cu noaptea in care-l parasise, calatorind in caruta batranului si cum plansese ca el n-o cautase...

— Te-as fi ajutat daca mi-ai fi spus, a inceput el cand ea a tacut. In ziua in care ti-ai ars mana, eram in stare s-o omor pe Malvina.

Regan s-a intors brusc.

— Stiai?

— Da, cam tot ce se intampla pe plantatia mea, dar n-am stiut cum sa te ajut. Mai tarziu am crezut ca e mult mai bine sa te las sa inveti singura.

— Intotdeauna ai dreptate, iubitul meu barbat? l-a intrebat, mangaindu-i obrazul cu gingasie.

— Intotdeauna si sper sa m-asculti si sa mi te supui.

— Am de gand sa ma lupt cu tine pentru orice problema. De fiecare data cand imi vei mai comanda, eu…

Gura ei a fost devorata de un sarut zgomotos..

— Scoala-te, imbraca-te si vezi ca Brandy sa-mi pregateasca un mic dejun copios. O perna a aterizat in capul lui Travis, oprindu-l sa mai continue.

— Unor barbati le-ar placea sa puna mana pe banii mei.

Plimbandu-si privirea pe formele ei apetisante, Travis a zambit usor.

— Mie imi place sa privesc atent cand pun mana pe ceva. Poti face ce vrei cu banii tai.

Locuitorii orasului au inconjurat hotelul, dornici s-o felicite pe Regan pentru apropiata ceremonie si sa-i ureze calatorie placuta. In ciuda celor spuse de Margo, ei il laudau pe Travis, admirandu-i curajul si calea deosebit de romantica pe care o alesese ca sa obtina inima femeii pe care o iubea.

Pe la sfarsitul diminetii, Regan privea spre hotelul pe care-l construise cu atatea sacrificii impreuna cu Brandy.

— Esti trista? a intrebat-o Travis apropiindu-se. Inca nu se obisnuise cu atata atentie din partea unui barbat. Te vei simti mult mai bine cand vei ajunge acasa. Ai nevoie de schimbarea asta.

— Si ce se va intampla cand voi invata totul despre cum trebuie condusa o plantatie?

— Nu va exista niciodata un sfarsit, draga mea, sunt atatea de invatat. Acum spune-mi unde este fata mea?

— Pe la ora asta ar trebui sa fie cu Brandy. Dupa o clipa de gandire a adaugat: stai putin, acolo unde e poneiul trebuie sa fie si ea.

— Am vorbit cu Brandy si mi-a spus ca n-a vazut-o de azi-dimineata.

— Nici la micul dejun? a intrebat Regan, incruntandu-se. Travis!

— Stai putin, nu intra in panica. Poate ca-si viziteaza vreun prieten.

— Obisnuieste sa-mi spuna inainte.

— Bine, bine. Travis era foarte calm. Atunci tu o cauti in hotel si eu prin oras. O vom gasi, a adaugat razand.

Asteptandu-se s-o gaseasca pe Jennifer in camera ei, Regan a deschis incet usa, dar tabloul care i s-a infatisat ochilor ei uimiti a infricosat-o si o banuiala ciudata i-a incoltit in inima. Lucruri imprastiate pe jos, prin pat, sertare deschise si usile dulapurilor date la perete.

— Si-a facut bagajele! a spus cu teama, descoperind biletul de pe perna. Tipatul ei a rasunat, cutremurand peretii. Prima care a ajuns in camera, cu mainile pline de coca, a fost Brandy. Ea a ajutat-o sa se aseze, apoi a strigat spre cineva de pe hol.

— Gaseste-l imediat pe Travis si trimite-l aici!

Regan a incercat sa se ridice, dar Brandy a oprit-o.

— Unde te duci?

— Sa vad cati bani am in seif. Stiu ca nu vor fi suficienti, dar as putea vinde cate ceva.

— Regan, stai jos si asteapta-l pe Travis. El va sti cum sa faca rost de bani. Travis si-a facut aparitia ca o furtuna. Cineva mi-a furat fetita! a strigat Regan. Ai niste bani la tine? De unde facem rost de cincizeci de mii de dolari?

— Sa vad biletul, a spus el, tinand-o strans de mijloc. Nu-mi place. S-a intors spre Brandy. Ai stat toata dimineata in bucatarie? Brandy a confirmat dand din cap. N-ai auzit nimic?

— Nu, nimic deosebit.

— Aduna te rog toti angajatii.

— Travis, trebuie sa facem rost de bani, a insistat Regan.

El s-a asezat pe pat, tragand-o pe genunchi.

— Asculta-ma, ceva nu e in regula aici. Ca sa intri in apartamentul tau nu exista decat doua cai: prin bucatarie si prin usa din spate. Prin bucatarie nu se putea fara sa fie vazut, iar usa din spate am observat ca o tii mereu incuiata. Deci Jennifer a deschis din interior cuiva cunoscut.

— N-ar fi facut-o, stie ca n-are voie.

— Si totusi pentru cineva cunoscut, care stia ca ai multi bani, cineva care nu e din Scarlet Springs…

— Farrell!!! a gemut Regan. El stie, mai bine ca mine cati bani am.

In clipa in care Brandy a adus angajatii hotelului, in spatele lor si-a facut aparitia si Farrell.

— Regan, a spus el. Am aflat ce s-a intamplat. Pot sa te ajut cu ceva?

In timpul acesta Travis descoperise o camerista cu mainile murdare de cerneala.

— De unde ai asta pe maini?

— E cerneala din camera doisprezece.

Surprins, s-a intors spre Regan.

— Camera lui Margo, a concluzionat ea.

Travis a luat-o la fuga spre grajduri, cu Regan pe urmele sale. Cand a aruncat saua pe unul dintre cai, ea l-a oprit.

— Unde pleci, Travis?

El a tacut mult timp, apoi i-a pus mana pe obraz.

— Jennifer a fost rapita de Margo. Ea stia ca vom gasi cerneala si ca vom merge dupa fata noastra. De fapt asta si urmareste. Sunt sigur ca nu-i va face nici un rau lui Jennifer.

— Nu cred! Tarfa ta mi-a rapit copilul!

A oprit-o cu blandete, punandu-i un deget pe buze.

— Nu uita ca e si fata mea si daca va fi necesar voi vinde toata plantatia ca s-o aduc inapoi teafara. As vrea ca tu sa ramai aici.

— Sa stau si sa te astept? De unde stii unde poate fi Margo?

— Ea se duce intotdeauna acasa, langa umbra tatalui sau. Cu aceste cuvinte a lovit calul si s-a pierdut intr-un nor de praf.


CAPITOLUL 21

Trei zile mai tarziu, noaptea, Travis oprea calul la usa lui Margo.

A sarit de pe cal si s-a indreptat direct spre biblioteca spatioasa, acolo unde Margo statea pe scaunul aflat sub tabloul tatalui ei.

— A durat cam mult, l-a intampinat vesela. Parul ei rosu stralucea in bataia focului ca o masa incalcita si rasfirata peste rochia neagra cu dungi argintii.

— Unde e?

— In siguranta, a ras Margo, agitand paharul gol pe care-l tinea in mana. Du-te si convinge-te singur! N-am obiceiul sa le fac rau copiilor. Pe urma, vino sa bem un pahar impreuna.

Travis a urcat scarile in fuga si a descoperit-o pe Jennifer in aceeasi camera pe care obisnuia s-o foloseasa ori de cate ori venea in casa familiei Jenkins.

Desi fetita dormea profund, a ridicat-o in brate, a sarutat-o pe frunte si a coborat inapoi in biblioteca..

Cat timp el a traversat camera, Margo nu l-a privit.

— De ce? a soptit ea. De ce nu te-ai casatorit cu mine? Dupa atatia ani petrecuti impreuna… Calatoream impreuna, inotam dezbracati, faceam dragoste. Am crezut, tata a crezut.

— De-asta! a strigat el. Din cauza acestui tata pe care l-ai adorat: Ezra Jenkins. A ridicat paharul spre portretul, din tablou. Nu l-ai vazut niciodata asa cum era: un mincinos viclean si rau care fura bani. Adevarul e ca nu prea mi-a pasat ce-a facut, insa cu timpul ai inceput sa-i semeni din ce in ce mai mult.

— Nu e adevarat. Era un om bun, bland…

Travis a pufnit dezgustat.

— Asa a fost numai cu tine.

— Iar eu am fost buna numai cu tine, a adaugat Margo.

— Nu! Daca am fi ramas impreuna, mai devreme sau mai tarziu m-ai fi urat pentru ca n-as fi furat pamanturile vecinilor mei sau pentru ca nu i-as fi inselat. Ai fi vazut in asta o slabiciune.

— De ce ea? De ce un soarece englezesc mic si slab? Nu poate nici macar sa-si toarne ceaiul ca lumea.

— Stii foarte bine ca nu e asa, altfel nu i-ai fi cerut cincizeci de mii de dolari. Ochii lui Travis revedeau trecutul. Ar fi trebuit s-o vezi cand am intalnit-o prima oara in Anglia, murdara, speriata, intr-o camasa rupta, dar vorbind ca o adevarata doamna. Fiecare cuvant, fiecare silaba era precisa.

— Te-ai casatorit cu ea pentru accent?

— M-am casatorit cu ea pentru felul in care ma privea. Ma simteam atunci cu mult mai inalt si mai puternic. Cand e in preajma mea pot face orice. Acum s-a transformat dintr-o fetita timida intr-o femeie adevarata si e toata a mea.

Paharul lui Margo a lovit cu zgomot peretele din spatele lui Travis.

— Crezi c-am sa stau aici sa te ascult cum lauzi alta femeie?

Chipul lui Travis s-a inasprit.

— Nu e nevoie. Voi urca, imi voi lua fata si o voi duce acasa. Cu piciorul pe scara s-a intors din nou spre Margo. Te cunosc. Ai fost invatata sa obtii tot ce ti-ai dorit. De data asta insa… Ochii i s-au dat peste cap, apoi a urcat impleticindu-se ca un betiv.

La scurt timp dupa plecarea lui Travis, Regan reveni in hotel suparata. Farrell o astepta.

— Regan, spune-mi ce se intampla. Ti-a atacat cineva fetita?

— Nu, adica nu stiu.

— Stai jos si povesteste-mi.

Regan i-a povestit fara chef intregul episod.

— Si Travis te-a lasat aici sa suferi singura?

— Da, a spus ca…

— De cand altcineva iti dicteaza ce sa faci? N-ar fi mai bine sa te afli langa fata ta?

— Da, a spus hotarandu-se dintr-o data.

— Atunci, sa mergem.

— Noi?

— Da, i-a spus Farrell, luand-o de brat. Suntem prieteni si prietenii la nevoie se ajuta.

Abia mai tarziu, cand se aflau deja in trasura, si-a dat seama Regan ca nu anuntase pe nimeni ca pleaca.

— De ce ne-am oprit?

— Ai nevoie de odihna si trebuie sa vorbim. A incercat sa-l indeparteze, dar Farrell o tinea cu putere.

— Regan, stii cat de mult te iubesc? Stiu, am luat banii pe care mi i-a oferit unchiul tau, dar m-as fi casatorit cu tine si fara ei. Erai asa de dulce, de inocenta si de frumoasa…

Regan a realizat ca se afla singura cu el intr-o padure deasa. L-a impins cu brutalitate si s-a eliberat.

— Pentru Dumnezeu, Farrell? Ce te face sa crezi ca sunt proasta? Nu m-ai iubit niciodata, ci ai vrut doar banii mei. Ce-ar fi sa te intorci frumusel in Anglia, la casa ta? Si sa ma lasi in pace.

Intr-o secunda se afla jos din trasura.

— Cum indraznesti sa-mi vorbesti asa? a urlat el. Familia mea se trage din regi, pe cand a ta din negustori…

Cu fusta ridicata Regan se indeparta in fuga. La un moment dat padurea s-a rarit. Si in fata ei a aparut o caruta. Cu ultimele puteri a strigat spre barbatul de pe bancuta.

— Ma urmareste un barbat!

— Si te-ar putea prinde? a intrebat batranul, amuzat de situatia ei.

— Vrea sa ma oblige sa ma casatoresc, dar eu vreau un american.

Aceste cuvinte au atins coarda patriotica a batranului si, intinzandu-i mana, a tras-o in caruta langa el. Putin mai tarziu, cand Farrell s-a apropiat calare, a ascuns-o sub niste paturi, apoi i-a raspuns negativ la intrebari calaretului infumurat care i-a depasit in galop.

— A plecat, i-a spus barbatul in soapta.

— Stii in ce directie e plantatia Stanford din Virginia?

— E drum lung pana acolo.

— Poti sa ma duci? iti platesc pentru tot.

Batranul a studiat-o un timp ganditor.

— Te ajut daca-mi explici ce legatura este intre englez, Travis Stanford sau Wess.

— Iti spun tot. Travis este barbatul meu.

— Atunci, doamna draga, bratele tale sunt pline.

O ora mai tarziu s-au oprit.

— Ce ne facem acum?

— Mergem cu barca, i-a explicat el. Te voi lasa chiar la usa lui Travis.

Au mers pe jos de-a lungul raului pana in dreptul unui debarcader micut unde ii astepta o barca. Imediat ce-au pus piciorul in ea, batranul a spus:

— Acum vorbeste!

Cateva zile mai tarziu, el a lasat-o pe docul de langa plantatia Stanford, apoi s-au despartit urandu-si noroc.

Era foarte devreme si peste tot plutea o liniste sinistra. Usa principala era deschisa larg si Regan s-a rugat in gand ca Travis si Jennifer sa doarma intr-una din camerele de sus. A cutreierat camera dupa camera si in al patrulea dormitor l-a zarit pe Travis, intins cu fata in sus si acoperit de cearceaf.

— Travis! a strigat scuturandu-l. Jennifer e teafara? Cum ai putut sa nu-mi dai nici o veste si sa dormi linistit?

Dar barbatul care s-a ridicat in sezut nu era Travis, desi semana foarte mult cu el.

— Ce-a mai facut fratele meu? a spus somnoros, dar zambind politicos. Trebuie sa fii Regan. Sa ma prezint…

— Unde sunt Jennifer si Travis?

— Povesteste-mi ce s-a intamplat.

— Margo Jenkins mi-a rapit fetita si Travis s-a dus dupa ea.

Fara sa se jeneze ca era complet gol, Wess a sarit din pat si a inceput sa se imbrace.

— I-am spus mereu lui Travis ca Margo nu e buna pentru el, dar n-a vrut sa ma asculte. Vino, a zis tragand-o de mana dupa el.

— Semanati foarte mult.

— Nu e timp pentru insulte, a adaugat Wess, lasand-o in biblioteca in timp ce-si incarca cele doua pistoale de la brau. Stii sa calaresti? Ah, nu, mi-am amintit. Hai, vei sta in fata mea. Eu sunt Wesley, a mai spus, ajutand-o sa incalece.

— Am dedus.

S-au oprit in fata casei lui Margo.

— Tine minte, i-a spus Wess. Mergem separat, dar eu voi incerca sa te acopar.

Regan a intrat in casa si a gasit-o pe Margo in biblioteca.

— La tanc, i-a zambit roscata cu ochii rosii. Esti al treilea vizitator in aceasta dimineata.

— Unde sunt Jennifer si Travis?

— Micuta Jennifer cea bogata doarme ca si taticul ei iubit. Ea se va trezi, dar pentru Travis nu garantez.

— Ce-ai facut? a strigat Regan.

— Nu mai mult decat mi-ai facut tu mie. Travis a baut destul laudanum ca sa nu se mai trezeasca.

Regan s-a indreptat spre usa bibliotecii cand a rasunat o impuscatura, oprind-o. A privit in hol paralizata. Margo a trecut pe langa ea si a deschis usa de la intrarea principala prin care si-a facut aparitia Farrell, tragand cu greu dupa el trupul lui Wess, plin de sange.

— L-am gasit dand tarcoale in jurul casei, a spus el impingandu-l pe fratele lui Travis in fotoliu.

— Ce cauti aici? a strigat Regan sarind spre Wess.

— Lasa-l, a intervenit Farrell nervos. Credeai ca voi renunta? Nu. Eu si Margo am planuit toate astea pe vremea cand voi va jucati de-a circul. Wesley va muri intr-un accident stupid, iar trupul lui Travis si al fetitei sale nu vor fi gasite niciodata. Eu ma voi casatori cu sarmana sotie indoliata, care se va sinucide, nesuportand durerea mortii primului ei sot. Apoi ma voi intoarce in Anglia, iar Margo va primi drept recompensa plantatia Stanford.

— Sunteti nebuni amandoi. Nimeni nu va crede povestea voastra. S-a intors si a pornit spre scara, dar Farrell i-a taiat calea, scurt.

— Esti a mea acum.

Regan s-a agatat de draperiile lungi care s-au prabusit sub greutatea ei peste candelabrul imens cu lumanari, luand foc.

— Da-i drumul, a rasunat o voce din fundul holului.

— Travis, a strigat Regan facand eforturi mari sa se elibereze. Travis arata oribil, de parca suferise de pe urma unei boli violente.

— Credeam ca l-ai omorat, a tipat Farrell spre Margo.

— Mi-a luat ceva timp pana cand am reusit sa scot drogul din sange.

— Taci, a strigat Margo, si ajuta-ma sa opresc focul care se intinde.

Farrell s-a aplecat si a pus teava pistolului la tampla lui Regan.

In timpul acesta, din fotoliu, cu miscari incete, Wess a scos un pumnal din buzunar si l-a aruncat cu abilitate in pieptul lui Farrell. Glontul pistolului a ricosat in tavan.

Regan a reactionat instantaneu, zvacnind spre scara.

— Ia-l pe Wesley, i-a spus lui Travis. Eu ma duc s-o iau pe Jennifer.

Dupa ce si-a gasit fiica inca adormita, a luat-o in brate si a coborat in fuga, in momentul in care Travis se chinuia sa iasa pe usa cu Wess atarnandu-i greu in brate. Apoi, s-au asezat pe iarba cu totii, putin mai departe de casa plina de fum, inhaland aerul curat al diminetii.

— Ma duc sa caut o caruta si niste cai, a spus Travis.

Regan l-a oprit.

— N-o putem lasa pe Margo sa moara.

El i-a mangaiat obrazul cu dragoste si s-a intors in casa. Dupa cateva minute a iesit cu Margo in spate si a asezat-o pe iarba langa ceilalti.

— Casa asta blestemata nu merita sa-ti sacrifici viata pentru ea, i-a spus lui Margo, dar ea s-a ridicat si a pornit in goana inapoi.

— Taticul meu e acolo inauntru! a strigat ea. Travis a vazut neputincios cum flacarile i-au cuprins rochia si s-a intors cu spatele acoperind cu trupul sau fata lui Jennifer.

A trecut mult timp pana cand cei patru si-au revenit, apoi Travis i s-a adresat lui Wess.

— Ai grija de fetele mele pana aduc o caruta. Dupa ce a revenit si s-au instalat cu totii pe locurile lor, s-a intors spre femeia pe care o iubea din toata inima.

— Mergem acasa?

— Acasa, a soptit ea. Acasa e acolo unde esti tu, Travis, si acolo vreau sa traiesc.

El s-a aplecat si a sarutat-o.

— Te iubesc si…

— Eu sangerez de moarte si voi va faceti curte, le-a strigat Wess din spate.

— Ai zis ceva de curte? a mormait Travis. Fratioare, habar n-ai ce-nseamna asta. Poate intr-o zi, iti voi dezvalui cateva trucuri…

Regan a izbucnit in ras.

— Prefer s-o ascult pe Regan, a zambit Wess cu ochii inchisi.

— Acasa, a repetat ea, in timp ce Travis intorcea caruta spre plantatia Stanford.

SFARSIT




loading...




Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2018 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 PROIECT DE LECTIE Clasa: I Matematica - Adunarea si scaderea numerelor naturale de la 0 la 30, fara trecere peste ordin
 Proiect didactic Grupa: mijlocie - Consolidarea mersului in echilibru pe o linie trasata pe sol (30 cm)
 Redresor electronic automat pentru incarcarea bateriilor auto - proiect atestat
 Proiectarea instalatiilor de alimentare ale motoarelor cu aprindere prin scanteie cu carburator

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 Proiect diploma Finante Banci - REALIZAREA INSPECTIEI FISCALE LA O SOCIETATE COMERCIALA
 Lucrare de diploma managementul firmei “diagnosticul si evaluarea firmei”

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 CONTABILITATEA FINANCIARA TESTE GRILA LICENTA
 LUCRARE DE LICENTA - FACULTATEA DE EDUCATIE FIZICA SI SPORT
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 Proiect atestat informatica- Tehnician operator tehnica de calcul - Unitati de Stocare
 LUCRARE DE ATESTAT ELECTRONIST - TEHNICA DE CALCUL - Placa de baza
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 Proiect atestat tehnician in turism - carnaval la venezia




Maitreyi devi dragostea nu moare roman
Jude Deveraux - Geamana de Foc
Elie dulcu - romanii, o antichitate arhaica
Louis bromfield - vin ploile - partea a doua
Legenda valaha al. mitru - sageata capitanului ion
Jude deveraux - femeia pierduta
Memorii octogenare - insemnari de pe front, din inchisori si lagare
Ioan Petru Culianu - Dialoguri intrerupte. Corespondenta Mircea Eliade – Ioan Petru Culianu



loading...

Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu