Programarea neurolingvistica (pnl)

PROGRAMAREA NEUROLINGVISTICA (PNL)

In anul 1972, la Universitatea Santa Cruz (California), doi cercetatori americani, informaticianul Richard Bandler si psiholingvistul John Grinder au inceput sa studieze structura a ceea ce ei numeau a fi "excelenta in relatiile interpersonale": programarea neurolingvistica (PNL).

Pentru Bandler si Grinder excelenta era sinonima cu eficacitatea, demersul lor fiind indreptat catre relevarea, in relatiile interpersonale, a raspunsurilor la intrebarea "cum?" si mai putin la "de ce?", ambele insa in legatura cu un comportament, o emotie si/sau o strategie.

In contextul prezentat, Bandler si Grinder au definit PNL ca fiind un ansamblu de mijloace de studiere a comunicarii interpersonale si a structurii experientei subiective a acesteia

Termenul "programare" se refera la aptitudinea fiecaruia dintre noi de a putea "produce" si "transpune", in practica, o extrem de variata si complexa gama de programe comportamentale. Practic, fiecare dintre noi suntem "programati" sau ne "programam" sa actionam ca un veritabil "computer" in ceea ce priveste "organizarea interioara". Astfel, avem posibilitatea ca, apeland acelasi "program", sa reproducem acelasi comportament, acelasi proces de gandire si/sau aceleasi senzatii, precum si sa invatam sa ne limitam si/sau sa ne dezvoltam propriile actiuni in demersul nostru catre reusita. Practic, a ne "programa" creierul inseamna atat a-l invata sa faca (si alt)ceva, cat si a-l "incita" sa "mearga" in directia dorita de noi, in concordanta cu imaginea pe care o avem sau pe care ne-am creat-o asupra unui lucru sau a unei stari de fapt.

Termenul "neuro" se refera la perceptiile senzoriale capabile sa ne determine starea interioara (neurologica, in sens propriu si, respectiv, emotional-subiectiva, in sens figurativ), ceea ce inseamna ca fiecare dintre noi percepem si interpretam realitatea inconjuratoare apropiind-o propriului eu, astfel incat sa putem fi capabili sa ne cream micul nostru "univers", in care sa actionam cum si cand vrem. Termenul "neuro" se refera, de asemenea, la modul nostru de a gandi, la comportamentele noastre si la starile interne pe care le traim, in sensul determinarii acestora de catre activitatea cerebrala si de conexiunile neuronilor nostri. In acest context, este evident faptul ca, in conditii normale , creierul nostru are capacitatea de a retine (conserva) ceea ce am invatat, dupa cum dispune si de cea de a-si instala, la "comanda", noi elemente, dobandite. In context, cu cat vom fi capabili sa nu facem diferenta intre o experienta traita si una imaginara, cu atat mai mare va fi puterea noastra de a acumula toate resursele necesare depasirii oricarei situatii critice (dificile).

Termenul "lingvistica" face referire la mijloacele de comunicare apelate, respectiv la comportamentul nostru verbal si nonverbal. Astfel, limbajul este cel care ne structureaza experienta si reflecta propria noastra maniera de a gandi si de a percepe evenimentele, "tradandu-ne" sau relevandu-ne personalitatea, comparativ cu cea a semenilor nostri.

PNL releva faptul ca, inca de la nastere, orice persoana poate recurge la transpunerea in practica a unor comportamente ("programe"), in vederea atingerii scopurilor si/sau a obiectivelor propuse si a solutionarii aspectelor (problemelor) cu care se confrunta.

Creierul nostru conditioneaza, in acest mod, orice aspect al comunicarii si explica cele doua postulate ale PNL:

Nu putem sa nu comunicam, orice stare comportamentala (chiar si un refuz) fiind semnificativa pentru interlocutorul nostru

Comunicarea are loc nu numai cu si prin cuvinte, ci si prin intermediul tonului vocii, al atitudinii noastre, al amplitudinii (localizarii) respiratiei, al variatiei coloritului epidermei (indeosebi a celei faciale) etc.

PNL ne permite si ne faciliteaza evaluarea, la un moment dat, a impactului pe care il are mesajul sau comportamentul nostru asupra interlocutorului, precum si modificarea flexibila a acestuia, in vederea realizarii scopurilor/obiectivelor propuse

In acelasi timp, PNL se fundamenteaza pe minimum trei presupozitii, astfel:

orice "harta" este diferita de "teritoriul" pe care il reprezinta (uzual apelata diferenta dintre teorie si practica);

orice comportament este orientat catre adaptare la mediul ambiant

intelegem mult mai usor si mai bine ceea ce ne este, deja, familiar

PNL constituie, asadar, un fin si eficace mijloc de comunicare interpersonala.

Reusita demersului nostru comportamental este conditionata de PNL, deoarece persoana care cunoaste si transpune in practica tehnicile PNL stie ca propriul sau comportament il va influenta, decisiv, pe cel al interlocutorului, mai ales in sensul adaptarii acestuia la contextul generat si/sau promovat de ea. Subliniem faptul ca PNL propune modele si strategii facil utilizabile in comunicarea interpersonala si destinate cresterii eficientei influentarii, de catre fiecare utilizator, a comportamentului interlocutorului. PNL nu vizeaza un tip particular de comunicare interpersonala (cum sunt invatamantul, negocierea, vanzarea etc.), ci intregul ansamblu al proceselor componente ale acesteia, oferind mijloace structurale de analiza, mijloace care sunt defavorabile interpretarii exagerat subiective (mergand pana la hazard) a comportamentului interlocutorului. Astfel, oricare ar fi tipul comunicarii, se pot remarca trei etape ale apelarii si utilizarii PNL, respectiv :

receptia si selectarea informatiilor: observarea;

aportul de informatii: interventia;

verificarea rezultatelor obtinute si concluzionarea: transpunerea in practica a tehnicilor PNL.

Rezultanta a parcurgerii celor trei etape, PNL ne ofera posibilitatea de a invata sa decelam (sa descoperim ceea ce este ascuns in) canalul de comunicare dominant al interlocutorului, prin intermediul unei extrem de atente si fine analize a cuvintelor si formularilor utilizate de acesta, apeland la elemente: vizuale (a vedea, a privi etc.); auditive (a asculta, a vorbi etc.); kinestezice[2] (a simti, a atinge etc.); odoro-gustative (savoare, dezgust etc.); neutre (a intelege, a invata, a sti etc.).

In concluzie, pentru a putea comunica eficient, trebuie sa ii raspundem interlocutorului pe "canalul" acestuia, in caz contrar riscand un "dialog al surzilor" (una dintre cele doua parti se face ca "nu vede", "nu aude", "nu crede" etc.). Iata de ce se apreciaza ca PNL poate fi:

o terapie comportamentala cunoscand faptul ca, indeosebi, inconstientul si/ sau subconstientul joaca un rol primordial, respectiv pe cel al unui consilier competent, creativ si intelept;

o metodologie de schimbare rapida si "nedureroasa" a comportamentului nostru si a celui al interlocutorului;

o metodologie de si pentru comunicare cu noi insine si cu semenii nostri;

un proces educativ, respectiv o metodologie pentru a observa si a intelege procesul invatarii pe care il poate desfasura orice persoana, cu scopul de a fi mai performanta, mai competitiva.

Sistemele de reprezentare utilizate de programarea neurolingvistica

Specialistii afirma ca PNL este " o apropiere puternica a experientei umane de comunicare si, totodata, de schimbare". Aceasta permite, celui care o stapaneste, sa descopere, intr-o maniera specifica, indemanarea sa relationala si, de asemenea, sa stie sa initieze procese generatoare de schimbari profunde si durabile.

Obiectivele urmarite de PNL vizeaza, prioritar:

a arata modalitatile in care atat activitatea interna (procesele mentale), cat si cea externa, care decurge din aceasta (comportamentele), sunt imbinate, ca doua parti ale aceluiasi intreg;

a oferi o serie de indicatori externi, comportamentali si lingvistici, care sa permita intelegerea, cat mai corecta, a modalitatii in care oamenii gandesc;

a descoperi si invata, pornind de la cunoasterea tuturor acestor procese si comportamente, mijloacele care sa permita:

adaptarea la stilul de comunicare al interlocutorului;

obtinerea acelor informatii (verbale si nonverbale) necesare declansarii

anumitor actiuni;

evaluarea indivizilor.

Sistemul VAKOG , prin intermediul caruia PNL reuseste identificarea canalului de comunicare predominant al interlocutorului, poate fi:

sistemul de perceptie, atunci cand atentia interlocutorului este indreptata, prioritar, spre activitatea ce il inconjoara, spre perceptiile sale exterioare;

sistemul de reprezentare, in situatiile in care atentia este indreptata spre "interiorul" persoanei (sentimente, ganduri etc.). Acesta este sistemul prin care individul da un anumit sens situatiei prin care trece;

sistemul conducator, respectiv cel utilizat de individ pentru a putea ajunge la sistemul de reprezentare.

Analiza cuvintelor si a expresiilor utilizate de interlocutor (capabila sa reflecte continutul gandurilor sale), precum si cea a miscarilor ochilor acestuia (care denota, semnificativ, felul in care acesta gandeste) constituie demersurile esentiale vizand identificarea canalului de comunicare predominant utilizat de interlocutor.

Deoarece teoria difera de practica (aceasta fiind, dupa cum relevam, prima presupozitie pe care se bazeaza PNL), nu actionam in functie de ceea ce este in realitate ci, de regula, in functie de modul in care fiecare dintre noi percepem realitatea in anumite momente ale vietii si/sau evolutiei noastre.

Dupa cum fiecare persoana este diferita de celelalte, tot asa si fiecare perceptie a realitatii poate diferi, pentru fiecare dintre noi, in functie de lucruri invatate si/sau dobandite si exersate.

Aceasta inseamna ca, finalmente, ne orientam catre "construirea" de amintiri si, de asemenea, catre structurarea experientelor traite de fiecare dintre noi. Si, drept consecinta, suntem sau devenim din ce in ce mai constienti de realitatea ca, progresiv, recurgem la selectarea atenta a tuturor informatiilor care ne parvin din mediul ambiant, "filtrandu-le" prin intermediul propriilor nostri "senzori", pe baza experientelor traite si/sau invatate, pentru a "valida", apoi, respectivele informatii, in functie de scopul si/sau obiectivele urmarite intr-un anumit context.

Astfel, toate actiunile noastre ne conduc spre efectuarea de optiuni chiar daca, aparent, ne-am decis sa ne ".plimbam fara un scop precis"

Si, indiferent daca o recunoastem sau nu, in momentele in care comunicam, suntem foarte tentati sa adoptam, prioritar, propriile decizii in functie de modul de a fi al interlocutorului si mai putin in functie de reguli invatate si/sau (pre)stabilite de catre fiecare dintre noi.

In contextul celor prezentate, mijlocul de baza apelat este perceptia. Astfel, nu ne este greu sa constatam ca ne aflam si traim intr-o lume in care suntem asaltati, in fiecare zi, de informatii (mesaje) din ce in ce mai numeroase, mai diversificate si mai complexe. Drept consecinta, (re)actionam la acestea pe baza unor reprezentari pe care ni le "construim" in functie de modul in care percepem realitatea. "Modelele" de actiune "construite" ne vor ajuta sa fim mai facil adaptabili unor situatii contextual date, dupa cum ne vor permite continua perfectionare a stilului si/sau a tehnicilor si modalitatilor de comunicare interpersonala.

Iata de ce se poate concluziona ca reactiile noastre la stimulii proveniti din mediul ambiant sunt generate si dimensionate in functie de sistemul predominant de perceptii si de reprezentari senzoriale pe care il detinem, fiecare dintre noi.

"Mesajele" care urmeaza a fi observate si analizate prin intermediul PNL sunt: pozitia corpului, mimica si gesturile, expresia fetei, privirea, calitatea vocii si cuvintele utilizate de fiecare dintre noi in complexul proces al comunicarii interpersonale

Chiar daca dispunem de un sistem senzorial dominant, este recomandabil sa fim adaptabili si sa ne servim si de altele, in functie de contextul dat.

Astfel, daca, sa presupunem, avem predominant canalul vizual de comunicare, nimeni si nimic nu ne impiedica sa "functionam", preponderent, ca "auditivi" sau "kinestezici", in functie de context.

Intrebarea care se impune, este: cum recunoastem si/sau cum identificam canalul senzorial privilegiat de comunicare apelat de catre interlocutor? Raspunsul consta in relevarea "predicatelor" preferential apelate si utilizate de fiecare persoana, in functie de propriul canal senzorial privilegiat de comunicare (fig.nr.5.1).

Predicate utilizate in PNL