Analiza productiei fizice

Analiza productiei fizice

Productia industriala este rezultatul direct si util al activitatii industriale proprii a agentului economic. Din aceasta definitie rezulta ca din productia industraiala nu pot face parte rebuturile (rezultate inutile), deseurile de materii prime si materiale, activitatile cu caracter neindustrial: activitatile creselor, gradinitelor, laboratoarelor de cercetare, magazinelor, lucrarilor de investitii efectuate in regie proprie.

Fac parte din productia industriala: produsele finite, semifabricatele, prestarile de servicii efectuate pentru terti.

Continutul notiunii de productie industriala este complex si variat, deci, pentru evaluarea volumului productiei, se folosesc mai multe unitati de masura:

unitati naturale (Kg, buc., m, numere);

unitati naturale conventionale - se calculeaza pe baza celor naturale, luand drept referinta o anumita caracterisitica: t combustibil conventional, productia de tesaturi exprimata in mii m², tractoare de 60 CP.

unitati de timp de munca (volumul total de ore de munca normate);

unitati banesti, monetare (preturi).

Dintre acestea cel mai frecvent utilizate sunt preturile, pentru ca permit totalizarea volumului productiei, indiferent de gradul de eterogenitate. Dezavantajul consta in aceea ca preturile pot fi afectate de inflatie, modificand artificial volumul productiei.

Inlaturarea acestui neajuns se poate face folosind preturi curente sau preturi relativ constante (comparabile) care au fost valabile intr-o anumita perioada de timp.

In functie de modul de evaluare al productiei distingem urmatorii indicatori:

-indicatori fizici (productia fizica);

-indicatori valorici (cifra de afaceri, productia exercitiului, valoarea adaugata).

Productia fizica reprezinta totalitatea valorilor de intrebuintare create de agentul economic in activitatea sa productiva si puse in circuitul economic. Ea se masoara in unitati naturale, natural-conventionale si unitati de timp de munca normat.

Importanta productiei fizice in calculul economic este data de faptul ca:

-reflecta modul in care firma s-a achitat de obligatiile contractuale fata de beneficiarii sai;

-se foloseste la calculul tuturor indicatorilor valorici;

-reflecta gradul de valorificare a unor resurse (materii prime si energie). In acest scop se stabilesc corelatii directe intre volumul productiei fizice obtinut si consumul de materii prime si energie.

-reflecta gradul de respectare a programului de productie d.p.d.v. al ritmicitatii fabricatiei: pe sectii, pe locuri de munca, in perioade de timp diferite.

Analiza realizarii programului de productie fizica are urmatoarele obiective:

I.         Situatia realizarii programului de productie pe sortimente.

II.       Situatia indeplinirii programului de productie fizica d.p.d.v. al structurii sortimentale.

III.     Consecintele realizarii programului de productie pe sortimente si structura asupra principalilor indicatori economico-financiari.

I.           Analiza programului de productie pe sortimente

Sortimentul este grupa sau familia de produse inrudite d.p.d.v. al caracteristicilor proprii, continutului material si procesului tehnologic de fabricatie.

Produsele difera intre ele doar prin dimensiuni, culori si marimi.

Analiza pe sortimente se face cu ajutorul urmatorilor indicatori:

Indicii individuali de realizare a programului de productie

Coeficientul mediu al sortimentului

Coeficientul de nomenclatura.

1. Indicii individuali de realizare a programului de productie

Pentru fiecare sortiment asociem o anumita productie fizica q_i. Indicele partial de realizare pentru sortimentul "i", se noteaza:

(%) - pentru productia neomogena, unde:

= productia efectiva (curenta);

= productia programata (precedenta);

p = pretul, ca factor de omogenizare .

Daca: I_q > 100% depasire a programului;

I_q = 100% realizare a programului

I_q < 100% nerealizare a programului.

Indicele pe total productie fizica

(%) - pentru productia omogena

(%) - pentru productia neomogena

Indicii raspund la intrebarea: "In perioada analizata, societatea comerciala a realizat programul la toate sortimentele, respectiv proportionalitatea de realizare?"

Coeficientul mediu de sortiment:

, unde - pentru productia omogena

, unde - pentru productia neomogena

q - productia fizica pe sortimente luata in calcul fara a admite compensari intre sortimentele la care se inregistreaza depasiri si sortimentele la care se inregistreaza nerealizari;

q₀ - productia fizica pe sortiment din perioada de referinta (de obicei se ia productia programata);

p₀ - pretul pe sortiment in perioada de referinta.

Productia luata in calcul -q- se alege astfel:

la sortimentele la care se inregistreaza depasiri se ia productia programata;

la sortimentele la care se inregistreaza nerealizari se ia productia efectiv obtinuta.

Deci, o cat de mica nerealizare la un sortiment, in conditiile in care la celelalte sortimente s-au inregistrat depasiri, duce la nerealizarea integrala a programului de productie.

Daca: < 1 avem nerealizari la cel putin un sortiment

> 1 avem realizare integrala a programului de productie fizica pe sortimente la toate sortimentele.

3. Coeficientul de nomenclatura:

, unde:

n - numarul sortimentelor la care nu se realizeaza productia;

N - numarul total de sortimente.

Apropierea coeficientului de nomenclatura de valoarea 1, reflecta preocupari in vederea realizarii productiei programate.

Concluzii:

In conditiile in care se constata nerealizari la unele din sortimente, cauzele trebuie grupate in cauze obiective, care vizeaza asigurarea cu resursele necesare si cauze subiective, care reflecta preocuparea conducerii spre sortimente mai putin rentabile in detrimentul celor mai rentabile.

Trebuie inlaturate cauzele subiective si trebuie intervenit la cauzele obiective prin masuri de aprovizionare.

II.        Analiza programului de productie fizica d.p.d.v. al structurii

Ne intereseaza in ce masura nerealizarea programului pe sortimente a dus sau nu la modificarea structurii productiei. Prin structura productiei se intelege ponderea cu care participa diferitele sortimente in totalul productiei fizice.

Pentru analiza structurii productiei se vor calcula urmatorii indicatori:

Ponderea (greutatea specifica) pe produse

(%) - pentru productia omogena (structura fizica), unde:

= volumul fizic al produsului;

= volumul fizic total al intregii productii;

p_i = pretul produsului.

(%) - pentru productia neomogena (structura valorica).

2. Coeficientul mediu de structura:

, unde

Daca: < 100% nerealizarea programului

= 100% caz ideal.

Urmarind situatia atat din punct de vedere al sortimentului, cat si al structurii distingem cazurile:

a) nerealizarea programului, din cele 2 puncte de vedere, trebuie cautata in indicii partiali ai productiei fizice.

b) desi s-a respectat structura, exista cel putin un sortiment la care nu s-a realizat programul de productiefizica fixat. Cauza: i_q = 100% (identici la toate sortimentele).

c) s-a realizat programul pe sortimente, dar structura sortimentala s-a modificat. Cauza: i_q > 100% (diferiti intre ei).

d) cazul ideal: s-a respectat integral programul de productie pe structura si pe sortimente. Cauza: i_q ≥ 100% (identici la toate sortimentele).