Analiza si evaluarea riscului financiar

Analiza si evaluarea riscului financiar

Evaluarea riscurilor implica aplicarea unor metode de analiza, procedee si tehnici statistice care sa permita dimensionarea factorilor ce pot genera riscuri,

astfel incat pierderile sa fie minime, in timp ce al doilea factor - masuri asiguratorii - presupune directionarea efectuarii tranzactiilor spre arii cu expunere la risc cat mai mici, mergandu-se uneori chiar pana la renuntarea tranzactiilor respective si adoptarea unor politici de asigurare ca ultima solutie, atunci cand masurile de prevenire nu sunt suficiente.

Riscul, deseori desemnat de analisti ca variabila exogena pentru modelele lor de calcul si analiza, poate fi generat de o diversitate de factori interni si/sau externi de agentul economic:

− specificul activitatilor desfasurate;

− politica manageriala adoptata pentru toate nivelele ierarhice ale structurii

organizatorice si functionale;

− relatiile agentului economic respectiv cu furnizorii, clientii, etc.;

− conjunctura economica, politica, juridica, legislativa;

− alti factori.

Avand in vedere ca riscurile trateaza pierderile sau castigurile neasteptate, evaluarea acestora reflecta nevoia unor modele statistice, adica un set de parametrii si ipoteze, sustinute de evenimente istorice intre anumite intervale de timp si strategii de tranzactionare. Evaluarea riscului de piata se bazeaza pe selectia limitata a unui numar de factori ai riscului de piata si pe o gama de modele pentru a descrie incertitudinea valorilor viitoare a acestor factori, precum si impactul asupra valorii instrumentelor financiare individuale si in final asupra valoriiportofoliului.
Modul in care este masurat si gestionat riscul de piata poate fi facut prin:

efectuarea metodica a testelor de senzitivitate asupra portofoliului pentru a estima pierderile economice posibile (si efectul asupra capitalului), intr-o varianta aleasa a conditiilor de piata inclusiv cele atipice. Rezultatele acestor teste ar trebui discutate impreuna cu managementul superior si ar trebui sa directioneze apetitul pentru riscul de piata.

testarea frecventa a modelelor generate de masurile de gestionare a riscului de piata (VaR, etc), in vederea evaluarii acuratetii acestora, precum si monitorizarea exceptiilor de la intervalele de incredere stabilite.

masurarea gradului in care societatea este expusa la diverse categorii individuale de risc de piata, precum si global, pe intreaga colectie de riscuri.

Analiza efectului unor noi contracte sau tranzactii asupra situatiei curente a riscului de piata.

Exista modele testate de-a lungul anilor si acestea pot fi:

modele statistice (probabilistice) ce descriu incertitudinea legata de
valorile viitoare a factorilor de piata

modele de pret care relationeaza preturile si specificitatea instrumentelor cu factorii de piata

modele de agregare a riscului care evalueaza incertitudinea corespunzatoare valorilor viitoare a portofoliului de instrumente financiare (modele VaR prin care cu ajutorul unor estimari simplificate se produce o distributie a probabilitatii asupra valorilor viitoare a unui portofoliu static, intr-o perioada aleasa de timp).

Analiza riscul financiar caracterizeaza variabilitatea indicatorilor de rezultate sub incidenta structurii financiare a firmei. Capitalul unei firme este format din doua componente - capitalul propriu si imprumuturi, componente care se deosebesc fundamental prin costul pe care il genereaza fiecare. O firma care recurge la imprumuturi trebuie sa suporte sistematic si cheltuielile aferente. De aceea, indatorarea, prin marimea si costul pe care il presupune, antreneaza o variabilitate a rezultatelor si, prin urmare, modifica substantial riscul financiar la care se supune firma. Analiza riscului financiar se poate face dupa o metodologie similara celei descrise la subcapitolul despre riscul de exploatare si indicatorii sai.

Se impune, insa, luarea in calcul a cheltuielilor financiare reprezentate de dobanzi. Aceste cheltuieli, pentru un anumit nivel de activitate, deci pentru o anumita nevoie de capital, sunt considerate cheltuieli fixe. In acest caz se calculeaza un prag de rentabilitate global, astfel:

CA+Dob

CAPRG = ────────

Rmvj

unde

− CF - cheltuielile fixe;

− Dob - cheltuielile financiare, reprezentate de dobanzi;

− Rmjv - rata marjei cheltuielilor variabile.

Evaluarea riscului financiar se face, si in aceasta situatie, prin determinarea indicatorilor de pozitie, similar apreciati in marimi relative si absolute.Analiza variabilitatii rentabilitatii capitalului propriu sub incidenta politicii financiare al firmei este un aspect fundamental al riscului financiar,care preocupa in mod special actionarii. Marimea influentei politicii financiare, a structurii financiare asupra informatiilor firmei, a dat nastere unei modelari simple, cunoscuta in peisajul economic sub denumirea de"efect de levier financiar". Levierul financiar exprima incidenta indatorarii firmei asupra rentabilitatii capitalului propriu.

Prezentarea cea mai frecventa si sugestiva a efectului de levier financiar porneste de la urmatoarea schema:

(Cpr) Capital propriu

(At) Activ total

(D)Datorii