INTERDEPENDENTE ECONOMICE INTERNATIONALE

1. Interdependentele economice internationale - caracteristici

2. Comertul international. Balanta comerciala

3. Piata valutara. Balanta de plati externe

4. Inegalitati si decalaje in economia mondiala

1. Interdependentele economice internationale - caracteristici

Daca in capitolele anterioare am prezentat aspecte principale legate de economia nationala a unei tari, in acest capitol vom incerca sa evidentiem legaturile, interdependentele economice intre tari, accentul fiind pus pe comertul international, pe schimburile valutare, pe inegalitatile si decalajele existente in economia mondiala.

Economia mondiala, ca ansamblu al economiilor nationale si a interdependentelor dintre ele, este considerata o treapta calitativa superioara a schimbului mutual de activitati intre acestea desfasurat pe piata mondiala, in acord cu diviziunea mondiala a muncii.

Interdependentele economice internationale au parcurs un proces continuu si uneori contradictoriu, de la schimbul mutual de bunuri intre tari, la piata mondiala si la economia mondiala.

O prima forma a schimbului, mai rudimentara si mai putin eficienta a fost aceea a schimbului simplu (marfa contra marfa), ramas in istoria relatiilor economice internationale ca "cliring" sau "barter". Principala deficienta a sistemului decurgea din faptul ca paleta schimburilor bilaterale era restransa ca urmare a profilului unor economii nationale, tarile fiind tentate sa includa in asemenea schimburi si marfuri mai slabe calitativ.

Piata mondiala este definita de unii specialisti ca un strat calitativ economic a relatiilor de schimb dintre agenti economici apartinand diverselor tari, inclusiv societati transnationale, purtatori ai cererii si ofertei. Ea este spatiul economic de manifestare a diviziunii mondiale a muncii si a efectelor sale, formarea statelor nationale in secolul al XIX-lea influentand puternic maturizarea relatiilor de schimb (substanta pietei mondiale).

Principalele trasaturi ale economiei mondiale contemporane vin sa intareasca complexitatea acestui concept:

- celulele de baza ale economiei mondiale sunt economiile nationale, care se dezvolta interdependent, inregistrand schimbari majore, in contextul globalizarii;

- economia mondiala in ansamblul ei constituie un sistem, in care fiecare entitate isi indeplineste functiile sale (de subsistem) si toate impreuna au caracter de sistem integrator regional sau global (planetar);

- economia mondiala este unica, toti participantii supunandu-se acelorasi legitati specifice relatiilor dintre cerere si oferta;

- economia mondiala este eterogena, din punctul de vedere al economiilor tarilor lumii, incluzand tari bogate sau sarace, mari sau mici, dezvoltate sau subdezvoltate;

- economia mondiala are caracter dinamic;

- parteneriatul in economia mondiala poate fi bilateral sau multilateral, functionand pe baza unor instrumente juridice proprii (tratate, acorduri de colaborare, conventii, protocoale si liste de marfuri, etc.), intr-un cadru institutional adecvat (comisii, comitete, asociatii etc.)

Ca institutii ale parteneriatului multilateral amintim OMC - Organizatia Mondiala a Comertului, UNCTAD - Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare, etc.

- economia mondiala se bazeaza pe diviziunea mondiala a muncii, ce reflecta tendintele de specializare internationala competitiva in scopul participarii eficiente la circuitul economic mondial.

Specializarea internationala are multiple avantaje: permite tarilor dezvoltate sa-si valorifice superior factorii de productie si sa vanda avantajos pe piata mondiala produsele lor; incurajeaza tarile slab dezvoltate sa participe la piata mondiala pentru a obtine prin export instrumente valutare necesare finantarii importului unor bunuri deficitare sau inexistente pe piata interna; s.a.

Fluxurile economice internationale sunt considerate miscari de bunuri materiale, servicii, informatii, valori banesti de la o tara sau grup de tari la alta, fiind dependente organic de diviziunea internationala a muncii, manifestandu-se prin forma diferite in timp si spatiu pe piata mondiala.

Teoria economica distinge urmatoarele tipuri de fluxuri economice internationale: de bunuri si servicii (comertul exterior); de capitaluri si monetar (fie ca investitii directe, ca imprumuturi internationale sa ca tranzactii cu titluri de valoare pe piata mondiala); al muncii, generat de migratia fortei de munca dintr-o tara in alta; valutar, reflectat de vanzarea-cumpararea de valute convertibile; informational etc.

Ansamblul fluxurilor economice internationale privite in unitatea si interdependenta lor constituie circuitul economic mondial.

Circuitul economic mondial are caracter istoric, complex si dinamic, formele sub care se manifesta se multiplica si diversifica in stransa legatura cu gradul dezvoltarii economiilor nationale, nivelul diviziunii mondiale a muncii, conjunctura politica internationala, etc.

Exista o corelatia puternica intre potentialul economic al unei tari si participarea acesteia la circuitul economic mondial, precum si intre gradul de dezvoltare economica a tarii respective si intensificarea antrenarii ei in circuitul economic mondial.

2. Comertul international. Balanta comerciala

Comertul international poate fi considerat partea cea mai importanta in cadrul interdependentelor economice internationale, evoluand si dezvoltandu-se odata cu acestea.

Comertul international este definit ca totalitate a tranzactiilor de export si import, ierarhizate pe tari, pe grupe de tari, pe zone sau regiuni, pe categorii de piete sau de bunuri materiale si servicii, etc.

Exportul reprezinta o vanzare de bunuri economice unui agent economic dintr-o alta tara in schimbul unei sume de bani cu circulatie pe plan international. Prin export se vand o parte din bunurile create in economia nationala, diminuandu-se consumul final.

Importul este inversul exportului, presupunand o cumparare de bunuri economice de la un agent economic din alta tara, in schimbul unei sume de bani convenite. El contribuie la cresterea bunurilor economice din tara destinate consumului personal sau productiv (este vorba de factori de productie care nu pot fi creati in tara respectiva decat cu un efort prea mare sau nu pot fi creati deloc).

Comertul international constituie azi o necesitate, fiecare economie nationala participand la fluxul economic international, in vederea procurarii factorilor de productie necesari bunei ei functionari si a cresterii economice, prin valorificarea avantajelor pe care le poate detine prin participarea la aceste schimburi.

Pentru masurarea comertului international se folosesc urmatorii indicatori mai reprezentativi: ponderea exportului in totalul productiei vandute a unei tari; ponderea importului in totalul productiei utilizate intr-o tara, ponderea comertului international in produsul intern brut sau in produsul national brut; volumul exportului/importului pe locuitor s.a.

Decizia de a importa sau exporta trebuie sa tina seama de:

- capacitatea de import sau export a pietei, investigata cu ajutorul inclinatiei medii si marginale de a importa sau exporta;

- elasticitatea cererii si ofertei pentru export si import.

Caracteristicile principale ale comertului international actual s-au cristalizat treptat intr-un mediu economico-social tot mai complex si dinamic, intre acestea inscriindu-se:

- devansarea ritmului de crestere a productiei de ritmul de crestere a comertului international

Acest lucru se explica mai ales prin cresterea volumului fizic al exporturilor si prin sporirea preturilor pe piata mondiala in perioada postbelica.

- mutatii calitative, structurale insemnate atat la export, cat si la import

Aici factorul determinant l-a constituit impactul revolutiei stiintifico-tehnice contemporane, ca si a adancirii diviziunii mondiale a muncii, fiecare tara urmarind sa exporte produse manufacturate, cu grad inalt de prelucrare si cu preturi superioare.

- comertul international este sensibil la evolutia conjuncturii economice mondiale

Orice criza economica, monetar-financiara sau valutara mondiala antreneaza riscuri mai mari sau mai mici pentru participantii pe piata internationala.

- comertul international se deruleaza in proportie insemnata intre tarile dezvoltate economic

- comertul international cunoaste forme noi de aliante si cooperari internationale[5]

Ca aliante strategice amintim: aliante competitive (productia sub licenta - acordarea, cu titlu oneros, a dreptului de utilizare a unei tehnologii de produs sau proces, care a facut anterior obiectul unui brevet, de la licentiat la licentiator; distributia sau fransizarea - acordarea de catre o persoana - cedent - unei alte persoane - franchiser - a permisului de a se folosi in afaceri de drepturi intelectuale si materiale apartinand cedentului); cooperarea industriala: subproductia internationala (cuprinde toate operatiile bazate pe un contract intre o firma principala - ordonator - si una sau mai multe firme executante de produse sau subansambluri ce se livreaza contra cost ordonatorului, care le vinde pe piata mondiala sub marca sa); coproductia internationala (intelegerea intre doua firme din tari diferite de a produce autonom subansambluri si de a-si livra reperele create in scopul asamblarii pentru obtinerea produsului finit); societati mixte (acord intre doua sau mai multe parti pentru a lucra impreuna la un proiect de afaceri economice).

- aparitia si dezvoltarea comertului international electronic, sub influenta directa a implementarii echipamentelor electronice pentru tranzactii si transferuri de bunuri economice, in special necorporale.

Operatiunile de comert international sunt reflectate in balanta comerciala, care reprezinta un tablou economico-statistic in care se inregistreaza si se compara sistematic valoarea totala si pe grupe de marfuri a exportului si importului unei tari, pe o perioada determinata de timp, de regula un an.

Exportul constituie activul in care se inscriu operativ sumele incasate din vanzarea bunurilor economice, intr-o valuta convenita. Importul constituie pasivul in care se inscriu sumele platite pentru bunurile economice importate, intr-o valuta inscrisa in contractul de import.

In functie de numarul partenerilor, balanta poate fi: balanta comerciala generala, ce cuprinde schimburile de marfuri ale unei tari cu toate celelalte tari; balanta comerciala partiala, cand in balanta sunt cuprinse schimburile de marfuri ale unei tari cu agenti economici dintr-o singura tara sau dintr-o singura grupa de tari.

In functie de raportul dintre export si import, balanta poate fi:

- excedentara (activa), cand valoarea exportului este mai mare decat cea a importului, tara realizand venituri suplimentare in valuta; este recomandabila tarilor care au datorii externe si doresc sa treaca la convertibilitatea monedei.

deficitara (pasiva), cand valoarea exportului este mai mica decat valoarea importului; echilibrarea balantei se poate face prin folosirea rezervelor valutare proprii sau prin credite externe rambursabile.

- echilibrata (soldata), cand valoarea exportului este egala cu valoarea importului

Starea balantei comerciale este si expresia gradului de eficienta economica inregistrata in tara respectiva si care determina forta concurentei marfurilor ei pe piata mondiala.

Balanta comerciala este o componenta principala a balantei de plati externe.

O componenta importanta a politicii economice a unei tari o constituie politica comerciala. Aceasta reprezinta ansamblul reglementarilor de natura economico-juridica, administrativa, fiscala, bugetara, financiara, bancara, valutara s.a. adoptate de stat pentru extinderea sau diminuarea schimburilor externe si protejarea economiei nationale de concurenta straina.[6]

Obiectivele politicii comerciale se diferentiaza in functie de perioada de timp la care ne referim, dar si in functie de conjunctura nationala si internationala existenta la un moment dat. Pe termen lung se urmareste stimularea dezvoltarii economiei fiecarui stat, in conditii de concurenta internationala, iar pe termen scurt si mediu se urmareste modernizarea structurii relatiilor comerciale internationale.

Tendinta actuala in politica comerciala este de institutionalizare a relatiilor economice internationale, de multilateralizare a acestora prin acorduri care vizeaza codificarea unor norme si principii cu privire la utilizarea anumitor instrumente proprii politicii comerciale in schimburile economice mutuale.

In functie de instrumentele folosite, politica comerciala ne apare sub trei forme: politica vamala (tarifara), politica comerciala netarifara, politica comerciala promotionala si de stimulare.

Politica vamala reprezinta ansamblul dispozitiilor legale referitoare la intrarea si iesirea bunurilor economice intr-o si dintr-o tara, instrumentul principal al acesteia fiind taxele vamale.

Taxele vamale reprezinta un tip specific de impozite indirecte ce se percep asupra bunurilor economice care formeaza obiectul comertului international, in special al importului. Acestea influenteaza direct pretul bunurilor care circula in comertul international, restrictionand sau stimuland schimburile comerciale internationale.

Politica comerciala netarifara cuprinde ansamblul instrumentelor, reglementarilor si masurilor publice si private menite sa restrictioneze comertul international in scopul protejarii pietei interne de concurenta straina sau sa contribuie la echilibrarea balantei de plati externe.

Politica comerciala promotionala si de stimulare cuprinde ansamblul instrumentelor si masurilor publice si private menite sa stimuleze exporturile unei tari.

Masurile promotionale urmaresc influentarea partenerilor externi potentiali in vederea cumpararii de bunuri economice care exista sau care vor fi disponibile intr-un viitor apropiat.

Masurile de stimulare a exporturilor urmaresc marirea competitivitatii bunurilor economice destinate exportului si ridicarea gradului de motivatie a producatorilor si exportatorilor. Aceste masuri pot fi bugetare (subventii directe si indirecte de export, prime de export), fiscale (facilitati fiscale pentru bunurile exportate), financiar-bancare (credite de export, asigurarea si garantarea acestor credite), valutare (prime valutare, deprecierea monedei nationale).

Comertul international presupune si incheierea de tratate, acorduri si diverse conventii economice intre parteneri din tari diferite. Una dintre prevederile care pot fi inscrise in tratatele de comert si navigatie sau in acordurile comerciale si de plati este clauza natiunii celei mai favorizate, potrivit careia partile semnatare se obliga sa-si acorde reciproc toate avantajele pe care le-au acordat sau le vor acorda in viitor tarilor terte in domeniul relatiilor comerciale.

Un aspect important al comertului international este eficienta economica a acestuia, adica incidentele pe care exportul si importul le au asupra activitatii economice, a economiei in ansamblul ei.

Eficienta economica a comertului international se poate calcula pe termen scurt, mediu si lung, la nivel macroeconomic si microeconomic, pe ansamblul componentelor acestuia privite in interdependenta lor.

Apreciata prin indicatori macroeconomici, eficienta este cu atat mai mare cu cat agentii economici obtin mai multa valuta din export, cu ajutorul careia pot sa importe bunuri economice necesare. Pretul national trebuie comparat permanent cu pretul international al marfurilor ce intra in operatiuni de export sau import, fiind de preferat ca pretul mediu national al marfurilor exportate sa fie mai mic decat pretul platit pentru marfurile importate.

In contextul integrarii economice internationale problema cresterii eficientei constituie un deziderat important urmarit atat in economiile tarilor membre ale diverselor organisme integrationiste, cat si in economiile care aspira sa devina membre ale acestora.

3. Piata valutara. Balanta de plati externe

Piata valutara reprezinta totalitatea tranzactiilor de vanzare-cumparare de diferiti bani nationali, inclusiv reglementarile si institutiile aferente. Pe aceasta piata se intalnesc cererea si oferta de bani nationali, avand rolul sa atraga mijloacele de plata internationale sub forma de bancnote, monede divizionare, instrumente de plata si de credit emise in moneda straina.

Moneda nationala a unei tari este considerata valuta daca este utilizata in operatiuni de schimb international. Devizele sunt creanta ale agentilor economici din alte tari sub forma de inscrisuri in monede straine.

Piata valutara implica numeroase relatii interbancare, precum si intre banci si clientii lor, ce se formeaza pe pietele nationale unde au loc operatiuni cu valuta sau devize in urma intalnirii cererii si ofertei acestora.

Ansamblul pietelor valutare nationale si a interdependentelor ce se stabilesc intre acestea formeaza piata valutara internationala.

Operatorii (subiectii) ce actioneaza pe piata valutara pot fi grupati in doua categorii: cei care genereaza cererea si oferta de valuta (agenti economici, ca operatori comerciali ce realizeaza activitati de comert international, investitori de capital, subiecti ai pietei muncii, persoane fizice sau juridice ca operatori speculatori); cei care concentreaza cererea si oferta de valuta, stabilesc cursul de schimb, efectueaza tranzactii cu valute (banca de emisiune, bursa valutara, brokerii, bancile comerciale, casele de schimb valutar, etc.)

Obiectul pietei valutare consta intr-un ansamblu de fluxuri concretizate in vanzarea-cumpararea de valute convertibile, schimbarea unei valute efective pe valuta in cont sau invers, vanzarea-cumpararea de efecte de comert exprimate in euro , pe efecte exprimate in valuta aflata in cont, etc.

Figura urmatoare este foarte sugestiva in ceea ce priveste structura pietei valutare:

Pentru corelarea activitatii valutar-financiare cu dezvoltarea economico-sociala a tarii pe o anumita perioada de timp se utilizeaza balanta de plati externe. Aceasta reprezinta un instrument economico-statistic in care se includ si se compara incasarile si platile realizate de o tara, din relatiile sale economice, financiare si monetare cu alte tari, pe o perioada determinata de timp, de regula un an.[11]

In balanta de plati se inscriu fluxurile valorice cu strainatatea, dar nu se include stocul activ sau pasiv de resurse financiar-valutare aflat la dispozitia economiei nationale la un anumit moment. Sintetic, balanta cuprinde totalul incasarilor si platilor valutare ce rezulta din operatiunile cu bunuri materiale, servicii si capitaluri efectuate intre agenti economici din tara de referinta si cei straini, ordonate intr-o anumita grupare.

Pentru realizarea comparabilitatii internationale se impune cerinta uniformizarii gruparii posturilor din balanta conform normelor Fondului Monetar International.

Realizarea echilibrului balantei de plati externe presupune urmatoarea egalitate:

E - I - Sf = Sc ± R

unde E - valoarea exportului; I - valoarea importului; Sf - soldul operatiunilor financiare; Sc - soldul operatiunilor de credit; R - modificarea rezervelor valutare si a masei monetare.

Balanta este echilibrata daca incasarile sunt egale cu platile din relatiile cu toate tarile partenere in perioada de referinta, excedentara (activa) cand incasarile sunt mai mari decat platile si deficitara (pasiva) cand incasarile din strainatate sunt mai mici decat platile catre strainatate.

Una dintre trasaturile economiei mondiale din ultimele decenii este inregistrarea unor importante dezechilibre ale balantei de plati externe, concomitent cu dezechilibre ale balantei comerciale in multe tari.

Daca o economie se confrunta cu un deficit prelungit al balantei de plati externe va trebui sa adopte masuri de restructurare a economiei: oprirea cresterii economice si concesionarea bogatiilor naturale in cazul tarilor in curs de dezvoltare sau reducerea rezervelor monetare, devalorizarea monedei nationale pentru cresterea competitivitatii externe a marfurilor la export, apelarea la credite pe termen mijlociu si lung pe piata interna si internationala, in cazul tarilor dezvoltate.[12]

Datoria externa a unei tari reprezinta imprumuturile primite de o tara sau de agenti economici particulari, in cadrul interdependentelor internationale, precum si alte obligatii financiare rezultate din globalizarea economica.

Doi indicatori importanti caracterizeaza datoria externa: gradul de indatorare fata de strainatate a tarilor debitoare (masurat prin dimensiunea absoluta a datoriei externe, dimensiunea medie a datoriei externe pe locuitor, raportul dintre datoria externa si produsul intern brut) si efortul valutar ce il implica aceasta indatorare (se reflecta prin marimea absoluta a serviciului datoriei externe - rambursarea creditelor si plata dobanzilor aferente si prin raportul dintre serviciul datoriei externe si incasarile din exportul de bunuri materiale si servicii).

4. Inegalitati si decalaje in economia mondiala

In literatura economica de specialitate se intalneste deseori sintagma de inegalitati si decalaje manifestate in cadrul economiei mondiale, pe diferite planuri.

Inegalitatile pot fi considerate relatii cantitative, calitative si structurale intre marimi, entitati, fenomene sau procese ce au dimensiuni, sfere de cuprindere, intensitati de manifestare diferite in timp si spatiu; ele se exteriorizeaza sub diferite forme de decalaje economice.

Decalajele economice sunt discrepante cantitative, calitative, structurale intre nivelurile si intensitatile dezvoltarii economice a tarilor, evaluate prin compararea indicatorilor de rezultate sau structurilor macroeconomice (PIB total si pe locuitor, PNN pe locuitor, structura de ramura a economiei, ponderea diferitelor ramuri in produsul intern brut, productia si consumul pe locuitor la principalele bunuri economice, gradul de alfabetizare, structura comertului exterior, indicatori ai bunastarii, etc.).

Pentru a surprinde mai bine inegalitatile si decalajele dintre tari, ONU foloseste din 1990 un sistem de indicatori ai dezvoltarii umane (Human Development Index - HDI), pe care l-am prezentat intr-un capitol anterior. Cu ajutorul HDI se poate stabili locul unei economii in cadrul economiei mondiale, la un moment dat sau pe o anumita perioada.

Decalajele pot fi cantitative (discrepante numerice, de marime, intre indicatorii comparati), calitative (discrepante intre laturile esentiale ce definesc indicatorii respectivi), absolute (discrepante intre indicatori, manifestate prin deosebiri comparabile in privinta ponderii si ritmurilor inregistrate de indicatorii macroeconomici ce se compara) sau in stransa legatura cu un anumit criteriu de referinta, cum ar fi: starea economiei (boom sau recesiune), structura tehnica, tehnologica sau economica, timpul pentru care se realizeaza analiza, etc.

In prezent amplificarea inegalitatii decurge din participarea diferentiata a tarilor la globalizare, potrivit gradului de dezvoltare economica. Inegalitatea economica, indeosebi in repartizarea veniturilor, a devenit o problema globala a omenirii.

Specialistii considera ca exista mai multe forme de inegalitati , ce constituie atat premise, cat si efecte ale dezvoltarii economice:

- inegalitati in interiorul tarilor si inegalitati intre tari (internationale)

- inegalitati in venituri

- inegalitati in indicatori ai dezvoltarii umane

- inegalitati privind educatia si accesul la cultura

- inegalitati privind accesul la servicii de calitate

- inegalitati privind gradul de libertate economica si/sau politica

- inegalitati privind transparenta proceselor de guvernare

- inegalitati privind nivelul coruptiei si/sau al economiei subterane

- inegalitati privind produsul intern brut pe locuitor, etc.

Efectele inegalitatilor pot fi puternice, deoarece ele nu actioneaza doar individual ci se intersecteaza si interconditioneaza in permanenta in plan national si international.

Realitatea ultimului secol atesta faptul ca statele cu o deschidere larga catre economia mondiala inregistreaza niveluri scazute de inegalitate. Cu toate acestea, globalizarea nu va produce egalitate. Dar, inegalitatea va fi mai mica intr-o lume in care integrarea economica va fi deplina, decat in una partial globalizata.

Recapitulare cuvinte cheie/concepte

economie mondiala; piata mondiala; trasaturi ale economiei mondiale contemporane; specializarea internationala; fluxuri economice internationale; circuit economic mondial

comert international; export; import, caracteristici ale comertului international; balanta comerciala generala si partiala; balanta comerciala excedentara, deficitara si echilibrata (soldata); politica comerciala; obiectivele politicii comerciale; politica vamala; taxele vamale; politica comerciala netarifara; politica comerciala promotionala si de stimulare; eficienta comertului international

piata valutara; piata valutara internationala; subiectii pietei valutare; obiectul pietei valutare; structura pietei valutare; balanta de plati externe; balanta echilibrata, excedentara si deficitara; datoria externa

inegalitati; decalaje economice; decalaje cantitative, calitative, absolute, in stransa legatura cu un criteriu de referinta; forme de inegalitati