Necesitatea abordarii sistemice in APSI

Necesitatea abordarii sistemice in APSI.

In trecut, sistemul informational era perceptibil incepand cu procedurile administrative ale intreprinderii, iar informatica putea sa se limiteze la automatizarea unora dintre aceste proceduri, dupa o munca prealabila de inlaturare a obiceiurilor care s-au conturat incetul cu incetul in rezolvarea manuala sau mecanizata a acestor probleme. Activitatea de proiectare si implementare a unor aplicatii informatice era in mod esential deductiva si analitica si se sprijinea pe procese de descompunere care erau foarte apreciate. De fapt, utilitatea informaticii era apreciata in mod exclusiv in functie de volumul datelor tratate si de numarul de aplicatii implementate si exploatate in loturi, unele alaturi de altele. Astfel, in marea lor majoritate, aplicatiile informatice vizau gestiunea materialelor, gestiunea produselor finite, calculul si evidenta salariilor, evidenta mijloacelor fixe si calculul amortizarii, evidenta personalului, etc. Functionarea acestor servicii informatice se realiza in mod exclusiv in timp diferit, exploatarea integrata era foarte timida, tehnica servind cateodata ca pretext pentru limitele de deschidere a sistemelor.

In prezent, cererile utilizatorilor se diversifica, schimburile de informatii cu mediul sunt mai putin previzibile, concurenta creste in mod Sistemul informational si managementul intreprinderii acerb, iar tehnica evolueaza exponential cu un intreg cortegiu de sine, de sperante si de deceptii. Interconexiunea sistemelor de gestiune, progresele tehnice realizate, prelucrarea in timp real a tranzactiilor, utilizarea bazelor de date si a retelelor de calculatoare, obliga sa se trateze in paralel instabilitatea, evolutia si complexitatea, care decurg din ele.

Astfel, apare evidenta privilegierea abordarilor ce vizeaza mai multe solutii in care luarea in considerare a intregului este preferabila in locul analizei detaliului, in care complexitatea sistemului nu poate fi abordata decat cu ajutorul unor modele imbricate care se determina reciproc. Gandirea analitica, bazata pe functionare, cedeaza pasul puterii viziunilor mai sintetice, mai iterative, bazate pe modele de comportament, relevate, de fapt redescoperite de catre gandirea sistematica.

Deja la 1650 filozoful si matematicianul Pascal scria:

"Partile lumii au un asemenea raport si o asemenea inlantuire una cu alta, incat eu cred imposibil a cunoaste cealalta fara intregul. Toate lucrurile fiind cauzate si cauzante, ajutate si ajutatoare, intermediare si intermediate; intretinandu-se printr-o legatura naturala si insensibila care le leaga, cei mai indepartati si cei mai diferiti; eu tin imposibilul a cunoaste totul fara a cunoaste amanuntit partile." [PASCAL50]

Fara a sti, Pascal exprima o parere impartasita mai tarziu de fondatorii Teoriei generale a sistemelor: L. W. Bertalanfy, N. Wiener, W. R. Ashby, I. W. Forester, etc.

Lucrarile lui Ludwig von Bertalanfy au stat la originea teoriei sistemelor [BERTAL68]. Concluziile sale, esential biologice, au fost apoi dezvoltate de Norbert Wiener si W. Ross Ashby. Jay Wright Forrester a dat un aspect mai dinamic notiunii de sistem cu dinamica industriala.

Bertalanfy si-a dat seama ca studiul elementelor unui corp luate izolat este insuficient si ca analiza relatiilor intre aceste componente si consecintele lor ar putea sa dea o explicatie apropiata rationalitatii modului de functionare a ansamblului.

Nu este vorba de a redescrie sau de a parafraza elementele abordarii sistemice, tratata de multi autori in paginile lucrarilor lor, ci despre demersul de a identifica, dintre diferitele moduri de definire a notiunii de sistem, definitia cea mai convenabila si pertinenta.

Prin sistem se intelege ansamblul de elemente interdependente care interactioneaza pentru atingerea unui obiectiv.

Aceasta abordare nu este opusa unei observari analitice, care ii este de fapt complementara. Ea ia in considerare caracteristicile de scop, mediu, evolutie, incertitudine, grad de observare si permite mai usor trecerea progresiva de la un univers vag la domeniul probabilului, apoi la cel al certitudinii prin niste iteratii frecvente intre contextul specificat la intrare si produsul obtinut la iesire.

Teoria sistemelor este utila pentru a stabili modul de functionare a organizatiei si pentru a intelege ce reprezinta pentru organizatie tratarea informatiilor. Ea se aplica atat sistemelor naturale (biologice), cat si sistemelor artificiale, construite de om si care sunt, in acest caz, organizatiile productive (in sensul dat de Simon [SIMON74]).

Deci, un sistem este un ansamblu complex de componente distincte, identificabile, legate intre ele printr-un anumit numar de relatii, componente ce sunt considerate subsisteme. Legaturile intre elementele componente conditioneaza functionarea intregului sistem, functionare care mai este influentata si de influenta exercitata de mediul din care sistemul face parte (fig.1.1).

Sistemul unitate economica (definitie, caracteristici).

Sistemul "unitate economica" se incadreaza ca o unitate elementara in cadrul sistemului economic-social, fiind un sistem cibernetic, partial deschis, autonom, cu finalitate proprie, cu puncte decizionale proprii, este dinamic, evolutiv, supus unor imbunatatiri, adaptari, innoiri si transformari permanente, este integral alcatuit dintr-o mare diversitate de sisteme elementare, organizate pe activitati sau functii. Dezvoltandu-se aceasta idee se pot evidentia urmatoarele caracteristici:

. autonomia de functionare - presupune o autorealizare si un regim stabil de functionare, lucru ce rezulta din teoria filozofica a sistemelor care afirma ca numai lucrurile autonome pot fi conduse;

. adaptabilitatea - presupune o tendinta permanenta de revenire la o stare de echilibru. Una din conditiile de asigurare a stabilitatii o constituie diversitatea, aceasta conferindu-i posibilitatea de a raspunde in mod adecvat perturbatiilor externe;

. organizarea - este asigurata de existenta unei structuri interne bine definite si intemeiate pe un sistem informational eficient si permanent;

. evolutia - sistemele cibernetice au ca o caracteristica principala deosebit de importanta conceptul de evolutie, caracterizat printr-o structura prin excelenta dinamica;

. integrarea - este rezultatul faptului ca sistemul este partial deschis fiind astfel integrabil altor sisteme de ordin superior;

. finalitatea - presupune o activitate realizata in mod coerent planificat;

. conexiunea inversa (Feed-Back) - caracteristica specifica sistemelor cibernetice, care permite un autocontrol asupra activitatii, creandu-se premisa optimizarii acestuia;

. unitatea de actiune - potrivit acestui concept intreaga activitate din sistem este subordonata finalitatii acestuia.

Conventia de reprezentare a unui sistem in subsisteme.

Pentru a aborda mai bine un sistem, o conventie de reprezentare permite descompunerea acesteia in trei subsisteme diferite:

. subsistemul operational sau condus in cadrul caruia se desfasoara fenomenele si procedeele ce au rolul de a trata si transforma niste elemente, reprezentate prin intrarile in sistem, in produse sau altfel de rezultate, reprezentate prin iesirile din sistem, in conformitate cu obiectivul general al sistemului;

. subsistemul decizional, sau de conducere, cu functia de a coordona ansamblul activitatilor in functie de obiectivul general si de subobiectivele derivate;

. subsistemul informational, sau de masura, care are rolul de a evidentia desfasurarea fenomenelor si proceselor caracteristice atat subsistemului condus, cat si al sistemului de conducere.

Aceasta reprezentare a sistemului in trei subsisteme corespunde unei conventii careia nu ii trebuie acordata o interpretare stricta care ar putea conduce la un studiu limitat la unul dintre cele trei subsisteme.

Intre aceste trei subsisteme exista conexiuni in ambele sensuri, trebuie remarcata insa si existenta unei conexiuni intre cele trei subsisteme si mediul exterior (fig. 1.4.).

Utilizarea analizei valorii in APSI.

Daca abordarea sistemica permite intelegerea evolutiei unor sisteme a caror complexitate este in continua crestere, ea reprezinta doar o solutie limitata in ceea ce priveste economia sistemelor informationale.

La inceput, necesitatea automatizarii prelucrarii datelor a aparut in sistemele simple si repetitive in care progresul volumului de informatii ar fi condus la cresterea personalului serviciilor in cauza. Datorita acestui fapt, costul informaticii corespundea unei investitii care era finantata, sau trebuia sa fie finantata din economiile de personal. Daca acest fenomen este adevarat, trebuie avut in vedere faptul ca astazi bugetele informatice sunt supuse acelorasi reguli de investitii ca si celelalte domenii tehnice ale intreprinderii, iar pe de alta parte, complexitatea sistemelor actuale si tendinta de a informatiza totul ii determina pe unii conducatori sa automatizeze servicii sau anumite functii intr-un moment in care nici volumul datelor, nici repetitivitatea tratarilor, nu o impun. Astfel, apare necesitatea punerii in practica a unor tehnici de analiza a valorii care sa permita conceperea, proiectarea si realizarea unor servicii informatice, servicii care sa optimizeze odata cu functiile asigurate si resursele mobilizate pentru obtinerea lui.

Aceasta abordare, utilizata pentru prima data in mediul industrial, patrunde putin cate putin in domeniul tertiar si se refera din ce in ce mai direct la informatica, tratand intr-un mod mai metodic si rational notiunile de serviciu, resurse, calitate. O buna analiza a valorii, aplicata proiectelor informatice, va conduce la decizii mai obiective, prin luarea in considerare a faptelor cantitative in detrimentul judecatilor afective.

Sistemul informational (definitie, structura).

Cu toate ca tehnologiile informationale evolueaza cu ritmuri impresionante, modelele utilizate de intreprinderi pentru introducerea acestor tehnologii in imbinarile complexe ale operatiilor si comunicatiilor lor par a fi cunoscut o evolutie mult mai lenta.

G. B. Davis [DAVIS74] a dezvoltat in mod veritabil cercetarea asupra conceperii sistemelor informationale automatizate pentru gestiunea intreprinderii. Termenul de Sistem Informational de Gestiune (SIG) nu inglobeaza in mod fortat aspectul informatic, dar cea mai mare parte a lucrarilor de cercetare il utilizeaza totusi, in mod explicit sau implicit, referindu-se la un computer-based information system sau sistem informational automatizat.

Fundamentele conceptuale ale sistemelor informationale de gestiune propuse de G.B. Davis au evoluat lent de atunci si pana in prezent.

Metodologiile de concepere si realizare a sistemelor informationale sunt numeroase. Cu toata diversitatea lor aparenta, ele prezinta cel putin un punct comun: acela ca analizeaza sistemul informational in raport cu conceptele manageriale in principal si in raport cu conceptele tehnologiei informationale in secundar.

Demersul de a defini conceptul de sistem informational si structura sa este pe deplin justificat prin cel putin unul din urmatoarele argumente:

. conceptul de sistem informational a fost definit in functie de specializarea autorilor (economisti, informaticieni, ingineri, matematicieni, etc.) si de contextul determinat de tipul lucrarilor elaborate (management, contabilitate, informatica, etc.);

. traducerea, nu intotdeauna exacta, a unor concepte din literatura straina si introducerea unor neologisme in limba romana care nu corespund, de multe ori, continutului pe care-l reprezinta;

. abordarea inca firava a problematicii complexe referitoare la proiectarea si realizarea sistemelor informationale in conditiile Noilor Tehnologii Informationale.

Complexitatea cercetarii sistemelor informationale a fost reliefata de catre J. L. Peaucelle astfel:

'In gestiune, informatia este omniprezenta. Fie ca este vorba de stiintele comerciale, de gestiune a personalului, gestiunea productiva, de contabilitate sau finante, gestionarul colecteaza informatii, le trateaza si le da un sens. A cerceta in gestiune inseamna a propune noi forme de informatii, noi maniere de a le trata si de a le descoperi noi sensuri.' [PEAUCE89]

G. B. Davis da una din primele definitii ale sistemului informational de gestiune, definitie ce va ramane punct de referinta a tuturor autorilor abordarilor clasice a sistemelor informationale:

'Un sistem informational de gestiune este un sistem om-masina, care procura informatiile necesare operatiilor, managementului si functiilor de decizie din organizatie. Sistemul utilizeaza calculatoare si programe, comunicatii de date, modele de management si de decizie si o baza de date. Structura sistemului este fundamentata nu numai pe tehnologie, dar si pe modelele de utilizare a informatiilor si de luare a deciziilor de catre indivizi si de catre organizatie.' [DAVIS82]

Dupa G. B. Davis, structura unui sistem informational poate fi definita in termeni de portofoliu de aplicatii.

In Dictionarul de Informatica sistemul informational este definit ca: 'un ansamblu de circuite si fluxuri informationale organizate intr-o conceptie unitara' [CRISTE81]

V. Marinescu si I. Faur dau angrenajului utilizat pentru a oferii informatii celor interesati urmatoarea definitie:

'prin sistem informational intelegem un ansamblu organizat si integrat de date si informatii, precum si procedurile si mijloacele pentru colectarea, prelucrarea si transmiterea acestora.'

[MARINE74]

Alquier si Barthet definesc sistemul informational ca: 'ansamblu de informatii manipulate (sub orice forma) intr-o intreprindere.' [ALQUIE89]

Lemoigne defineste sistemul informational ca: 'un sistem de cuplaj intre sistemul operant si sistemul de pilotaj.' [LEMOIG73]

Fara a avea pretentia unei definitii unanim acceptate, propunem urmatoarea: 'Sistemul informational este un ansamblu organizat de resurse: materiale, de personal, date, mijloace si proceduri de culegere, memorare, prelucrare si comunicare a informatiilor (sub diferite forme: date, texte, imagini, sunete, etc.) precum si circuitele informationale utilizate.'

Din aceasta definitie se desprinde atat structura sistemului informational cat si functiunile sale in cadrul intreprinderii (fig. 1.8).

Datele.

Datele sunt simboluri care caracterizeaza starea la un moment dat a unui fenomen, proces, sau poate defini un obiect, fiind percepute de oameni sau echipamente in vederea prelucrarii si transformarii lor in informatii. Simbolurile foarte mult utilizate sunt sub forma de cifre, imagini, grafice, etc. Datele, sub o forma sau alta, nu sunt intotdeauna relevante pentru receptor. In masura in care aceste date nu sunt obligatoriu de utilizat pentru cei ce observa in mod direct lumea reala, corespondenta dintre realitatea observata si simbolurile retinute devine esentiala. Exista un risc ca simbolurile retinute sa nu reflecte fidel lumea reala, lucru ce poate sa aiba consecinte grave in interpretarea lor. Pentru ca acest risc sa fie diminuat, este necesar ca in activitatea de observare a lumii reale si de reflectare a acesteia prin simboluri sa se efectueze urmatoarele operatii:

. denumirea; obiectelor si evenimentelor lumii reale li se atribuie un nume permitand astfel recunoasterea, sau apartenenta lor la o anumita clasa;

. clasamentul; masurarea ordinala; aceasta operatiune permite compararea a doua obiecte din cadrul aceleasi grupe. Aceasta presupune existenta unei scari de interval si a unei scari de raport procentual intre doua marimi economice/financiare;

. masurare cardinala prin valori; este un caz frecvent in sistemele de gestiune unde reprezentarile numerice sunt foarte utilizate. Toate operatiunile aritmetice pot fi efectuate pentru atribuirea de valori. In practica, aceste operatii pot pune probleme delicate privitoare la unitatile de masura, precizia de masurare si conditiile de masurare.

Constituirea datelor, prin observarea obiectelor si evenimentelor lumii reale si parcurgerea fazelor mentionate, poate fi reprezentata conform schemei din fig.1.9

Prin operatiunea de validare se va constata daca masuratorile au fost bine efectuate si daca nu exista distorsiuni intre evenimentele si obiectele lumii reale si datele generate pentru a le reprezenta.

Informatiile (definitie, caracteristici specifice).

In anul 1962, Philippe Dreyfus creeaza un neologism: informatica, prin contractarea a doi termeni din limba franceza: information si automatique.

Conform definitiei Academiei franceze, informatica este:

"stiinta prelucrarii automate si rationale a informatiei ca suport a cunostintelor si comunicatiilor; multimea aplicatiilor acestei stiinte fiind in stransa legatura cu materialele (calculatoare) si softurile".

Aceasta definitie foarte generala, totusi explicita, se fundamenteaza in principal pe notiunea de informatie. De altminteri, se remarca ca notiunea de informatie se gaseste in toate domeniile legate de informatica: tratarea informatiilor, tehnologiile informationale, sisteme informationale, etc. Folosirea termenului de informatie este foarte raspandita, dar cu o mare doza de ambiguitate. Definirea conceptului de informatie nu este un lucru usor. Chiar Academia franceza trimite la natiunea renseignement si foloseste o definitie autoreferentiala prin folosirea a doi termeni actiunea de a informa si actiunea de a se informa.

Un studiu sumar al literaturii ne confirma aceasta dificultate. Totusi varietatea definitiilor propuse permite intrevederea unor caracteristici specifice ale informatiei.

I. Arsac [ARSAC73] - defineste aceasta notiune astfel:

"Informatia este o formula scrisa, susceptibila de a aduce o cunostinta".

Dupa Link-Pezet [LINK89], termenul de informatie este ambiguu pentru ca el defineste in acelasi timp si un element de cunoastere ( o data) si relatiile dintre date.

Informatia este o imagine a obiectelor si faptelor pe care le reprezinta contribuind la corectarea sau confirmarea ideilor utilizatorilor asupra acestora. Ea aduce o cunostinta pe care destinatarul nu o poseda si nici nu o poate prevedea. In luarea deciziei ea modifica probabilitatile

atribuite diverselor decizii posibile.

Informatia reprezinta datele transformate sub forma semnificativa pentru persoana receptoare si are o valoare reala (sau perceputa) pentru deciziile si actiunile acesteia.

Informatia devine cunostinta atunci cand este aplicata unui scop util, ceea ce ii determina pe unii autori sa considere informatia ca o cunostinta stocata. Informatia si cunostinta sunt doua notiuni redundante, dar intre ele exista o diferenta prin raportarea actiunii la temporalitate. Informarea este un act, iar cunostinta o stare ce rezulta din transmiterea unei informatii.

Informatia este un produs, rezultat al procesului de prelucrare a datelor, a analizei si interpretarii rezultatelor, destinat satisfacerii informationale a sistemului decizional. Acest produs are cateva caracteristici specifice astfel:

. informatia este umana: ea nu exista decat prin intermediul observatiei oamenilor;

. notiunea de informatie este relativa pentru destinatari, ceea ce apare ca informatie pentru o persoana poate constuit o data bruta pentru o alta;

. informatia inmagazinata (memorata pe un purtator tehnic de informatii) reprezinta o resursa reutilizabila. Odata utilizata, informatia nu-si pierde valoarea, din contra ea poate, in anumite cazuri, sa dobandeasca o valoare mai mare (valoare adaugata), deoarece cu cat este mai utilizata devine mai credibila;

. informatia este substituibila: poate sa inlocuiasca alte resurse ca bani, munca, materii prime;

. informatia este comunicabila: viteza si facilitatea transmiterii sunt factori considerabili ai dezvoltarii comunicatiilor umane;

. informatia este difuza: are tendinta de a se raspandi, de a se dispersa;

. separarea unui bun in mai multe parti diminueaza valoarea acestuia intre partile obtinute, dar multiplicarea informatiei in mai multe copii nu diminueaza valoarea originalului;

. valoarea informatiei este legata de timp: intrebuintare sa, strict legata de actiune si timp, ii confera o valoare volatila;

. informatia se caracterizeaza prin ubicuitate: ea poate fi prezenta in acelasi moment in diferite locuri;

. ea urmeaza legile ciclului vietii clasice a unui produs ca toate celelalte bunuri imateriale (teorii stiintifice, etc.).

Importanta informatiei pentru performanta intreprinderii (cele 4 caracteristici).

Conceptul de informatie se identifica progresiv cu notiunea generala de bunuri, in consecinta, se pune problema utilitatii sale. Informatia este din ce in ce mai importanta pentru performanta economica a intreprinderii din mai multe considerente.

In primul rand informatia este un factor de productie fiind importanta in activitatea de concepere si lansare pe piata a produselor sau serviciilor cu o valoare adaugata forte. Pentru explicarea acestei caracteristici se poate utiliza conceptul de densitate a informatiei unui produs sau unui serviciu, potrivit caruia cu cat un produs are o mai buna valoare adaugata, cu atat acesta are nevoie de mai multe informatii in toate stadiile sale: concepere, realizare si lansare pe piata.

In al doilea rand, informatia este un factor de sinergii. Acest argument se bazeaza pe constatarea ca o intreprindere care are in structura unitati performante poate sa realizeze pe ansamblu o activitate mai putin performanta.

Explicatia acestei stari de fapt se bazeaza pe doua remarci:

. performanta globala a unei intreprinderi este conditionata de punctele sale cele mai slabe. Aceste puncte slabe trebuie identificate si concentrata asupra lor atentia, luandu-se masurile, inclusiv investitionale, pentru a le aduce la nivelul celorlalte componente;

. performanta unei intreprinderi este conditionata de calitatea legaturilor si relatiilor intre componentele care o constituie. Fiecare componenta a structurii productive poate fi excelenta, dar relatiile si coordonarea intre aceste componente pot fi atat de proaste, incat intreprinderea sa fie apreciata ca fiind mai putin performanta.

Al treilea argument se refera la informatie ca: factor determinant al comportamentului indivizilor. Aceasta inseamna ca informatiile din mediul social au ca ratiune de existenta, influentarea comportamentului indivizilor si grupurilor, atat in interiorul intreprinderii cat si in exteriorul ei. In interiorul intreprinderii, informatia are ca obiectiv influentarea comportamentului membrilor intreprinderii pentru ca acestia sa se conformeze obiectivelor desemnate. In exteriorul intreprinderii, informatia are ca obiectiv influentarea, in sens favorabil, a comportamentului factorilor exteriori: clientii actuali sau potentiali, furnizorii, puterea publica, etc.

In ultimul rand, informatia este sursa de decizii.

Fluxul informational.

Fluxul informational reprezinta cantitatea de date si de informatii care parcurg un anumit circuit informational.

In cadrul unei intreprinderi se disting trei mari fluxuri informationale:

. fluxul informatiilor produse de intreprindere pentru ea insasi (flux intern);

. fluxul informatiilor prelevate din exterior si utilizate de intreprindere;

. fluxul informatiilor produse de intreprindere cu destinatie in exterior.

Fiecare dintre cele trei fluxuri contine doua tipuri de informatii si anume informatii de activitate si informatii de convietuire. Informatiile de activitate sunt cele care sunt utile intreprinderii pentru exercitarea functiunilor sale. Informatiile de convietuire sunt cele care permit convietuirea impreuna si in relatii cu altii si care pot influenta comportamentul acestora. In cadrul intreprinderii aceste informatii sunt vitale pentru insusi existenta intreprinderii. Daca informatiile de convietuire sunt indispensabile existentei intreprinderii, iar informatiile de activitate sunt indispensabile functionarii ei, toate informatiile in ansamblu sunt indispensabile perenitatii si evolutiei sale.

Atat in interiorul intreprinderii cat si in exteriorul acesteia, fluxurile informationale pot fi grupate in: fluxuri verticale (ascendente si descendente) si fluxuri orizontale.

In interiorul intreprinderii fluxurile verticale descendente pleaca de la managementul superior catre operationisti, putand trece, dupa caz, prin treptele intermediare de conducere, asigurand o legatura permanenta intre sistemul decizional si sistemul operational. Fluxurile verticale ascendente in interiorul intreprinderii sunt cele care parcurg in sens invers structura organizatorica, iar in cadrul lor, volumul, structura si gradul de sintetizare a informatiilor este direct proportional cu nivelul de conducere caruia ii sunt adresate. Tot in interiorul intreprinderii fluxurile orizontale cuprind schimbul de informatii intre diferitele componente functionale ale intreprinderii situate pe acelasi nivel ierarhic.

In exteriorul intreprinderii fluxurile verticale atat ascendente cat si descendente se realizeaza intre intreprindere si eventualele organisme superioare, ministere, consortii, sunt intre intreprindere si subunitati.

Fluxurile informationale orizontale in afara intreprinderii constau in schimbul de informatii intre unitati si parteneri, furnizori, clienti, unitati bancare, organisme financiare, institutii de cercetare, etc.

In literatura de specialitate [PINTIL68] se mai mentioneaza o a treia grupa de fluxuri informationale si anume: fluxuri oblice realizate intre anumiti manageri si compartimentele care nu se afla in subordinea lor. Astfel de fluxuri intr-un sistem informational corect proiectat si realizat n-ar trebui sa existe, deoarece nu fac altceva decat sa produca perturbari in sistemul de conducere cu consecinte grave in functionarea ansamblului intreprinderii.

Circuitul informational.

Circuitul informational poate fi definit ca un ansamblu de compartimente, locuri de munca sau de circuite logice pe care il parcurg datele si informatiile din momentul colectarii lor sau intrarii lor in intreprindere si pana in momentul arhivarii lor sau furnizarii in exterior.

Orice circuit informational este format din noduri, in care sunt oameni, intre care s-au stabilit legaturi informationale directe sau tehnologii informationale care receptioneaza, stocheaza sau transmit informatii. Circuitul informational nu tine cont intotdeauna de liniile de autoritate a structurii intreprinderii. Nu se pot stabilii circuite standard pentru o aplicatie, deoarece fiecare aplicatie reprezinta un caz particular, cel putin din punct de vedere al entitatii in care este implementata.

Dezvoltarea Noilor Tehnologii Informationale (NTI) a produs o serie de mutatii in privinta parcurgerii circuitelor informationale de catre fluxurile informationale. Astazi circuitele informationale sunt strabatute de cablurile retelelor de calculatoare (LAN-uri si WAN-uri) prin care circula informatiile de la un utilizator la altul. Majoritatea retelelor sunt conectate la reteaua telefonica care contribuie la dezvoltarea si extinderea sistemului de posta electronica. In paralel cu multiplicarea cailor de transmitere a informatiilor se multiplica si posibilitatea de acces neautorizat la informatii, de distrugere a informatiilor, etc. Cum domeniul economic (financiar, bancar, comercial) este din ce in ce mai mult dependent de informatii si de confidentialitatea acestora, se pune din ce in ce mai mult problema securitatii datelor si informatiilor care sunt transmise prin cablurile retelelor de calculatoare.

Functiile sistemului informational (cele 4 functii).

Pentru a-si indeplini obiectivul de a asigura legatura intre sistemul operational si sistemul decizional, sistemul informational trebuie sa realizeze patru functiuni principale: inregistrarea, memorarea, prelucrarea si comunicarea datelor si informatiilor care au valoare pentru factorii de

decizie (figura 1.18)

Functia de inregistrare. O data sau o informatie poate exista, dar atat timp cat ea nu este perceputa, nu se poate spune ca este utilizabila si ca face parte din sistemul informational. Din aceasta cauza, apare necesitatea consemnarii pe un purtator tehnic de informatii a datelor si informatiilor generate de sistemul operational sau provenite din exteriorul intreprinderii. Aceasta

prima functiune contine, de regula, o serie de proceduri manuale care au ca finalitate ordonarea datelor intr-o maniera care sa faciliteze introducerea lor in sistemul de prelucrare. Este o activitate foarte importanta, intrucat de calitatea datelor de intrare depinde calitatea rezultatelor obtinute in urma prelucrarii. In cadrul acestei functiuni se pune problema codificarii datelor, adica atribuirea intr-o forma sistematizata a unor simboluri pentru fiecare element al unui ansamblu de date. Alegerea metodei de codificare adecvate specificului procesului de prelucrare a datelor, dintr-un anumit domeniu, se face tinand seama de doua cerinte principale: caracteristicile unui cod bun (precis, concis, clar, semnificativ, expandabil, operabil) si de necesitatile sistemului in care sunt utilizate codurile. Culegerea si inregistrarea datelor pe purtatori tehnici de informatii implica si o verificare a corectitudinii efectuarii acestor operatii prin utilizarea metodelor de validare cunoscute: validarea de caracter, validarea de apartenenta, validarea de secventa, validarea de limita si validarea de exactitate (operabila codurilor). In cadrul functiunii de culegere si inregistrare a datelor se urmareste si eliminarea unei deficiente ce se manifesta in functionarea sistemelor informationale cum ar fi: distorsiunea si redundanta.

Distorsiunea consta in modificarea intamplatoare a continutului unei informatii pe parcursul culegerii si inregistrarii datelor. Ea poate fi determinata de manipularea necorespunzatoare a purtatorilor tehnici de informatii, o pregatire necorespunzatoare a personalului implicat in aceste operatiuni sau utilizarea necorespunzatoare a tehnologiilor informationale.

Redundata se manifesta prin existenta unui numar de informatii mai mare decat sunt necesare si prin inregistrarea repetata a unor informatii.

Functia de memorare consta in stocarea datelor pe purtatori tehnici de mare capacitate in vederea utilizarii lor in cadrul unor procese de prelucrare ulterioare. Aceasta capacitate de stocare variaza de la aproximativ 2MB (discurile flexibile) la 500 MB, 1GB, 2GB (CD si discurile Winchester). Noile tehnologii informationale au contribuit, in acelasi timp, la reducerea substantiala a timpului de acces la datele stocate pe acesti purtatori tehnici. Functia de memorare presupune un efort de modelare si de structurare care sa permita accesul intr-un timp cat mai scurt si la un pret rezonabil la datele stocate. Este vorba de identificarea naturii fiecarei date particulare precum si de analiza legaturilor acestora cu alte date si informatii. Realizarea practica a acestei functiuni presupune desfasurarea unei activitati intelectuale vizand definirea unei structuri adecvate care sa conduca la construirea fisierelor sau bazelor de date. Chiar daca, constituirea bazelor de date intra in domeniul de activitate al informaticianului, este de dorit ca si utilizatorul sa participe la elaborarea acestor modele prealabile.

Functia de prelucrare. Prelucrarea datelor se poate face prin munca manuala si intelectuala, sau cu ajutorul tehnologiilor informationale.

Functia de prelucrare consta in:

- accesul la date; o prima problema care se pune este aceea de a accede in mod selectiv la datele ce urmeaza a fi prelucrate. Tocmai aici structura bazei de date primeste adevarata sa importanta pentru ca ea este cea care va permite utilizatorului sa formuleze eficient cererile. Accesul la bazele de date se realizeaza cu ajutorul unor limbaje de cereri, dintre care SQL (Structured Query Language) devine standardul limbajului interogativ pentru bazele de date.

- manipularea datelor consta in efectuarea calculelor, mai mult sau mai putin complexe, pentru a face din acestea informatii cu valoare adaugata, care completeaza gradul de cunoastere a fenomenelor si proceselor.

Functia de comunicare cunoaste forme extrem de variate situanduse atat la nivelul de schimb, in centrul sistemului informational, intre functiile deja enumerate cat si in interfata dintre sistemul informational insusi si sursele sau utilizatorii sai. Numeroase cercetari sunt consacrate in prezent schimbului de date informatice (EDI: Electronic Data Interchange). Schimbul de date informatice este o tehnologie informationala ce permite transferul automat al datelor structurate intre calculatoarele partenerilor comerciali. EDI este considerat ca o tehnologie cheie a anilor 90 care trebuie sa aduca intreprinderii profituri tangibile si intangibile.

12.Metodologia:definitie;necesitate

Metodologia de analiza,proiectare si realizare a sistemului informational reprezinta ansamblul de procedee,tehnici si reguli de investigare a sistemului informational existent si de transformare a acestuia intr-un system informational automatizat.

Necesitatea unie metodologii este impusa de mai multi factori:

-realizarea sistemelor informationale intr-o conceptie unitara care sa permita auditarea si evaluarea performantelor acestora

-crearea premiselor de generalizare a sistemelor informationale automatizate si aunou aplicatii informatice cel putin in anumite domenii

-reducerea cheltuielilor cu analiza si proiectarea sistemelor informationale

-extinderea continua a domeniilor de utilizare a tehnologiilor informationale ca urmare a diversificarii cerintelor sociale in raport cu acestea

-evolutia tehnologiei informationale care conduce la aparitia unor concepte privind arhitectura si structura sistemelor informationale cu implicatiile produse ca urmare a apritiei si dezvoltarii unei tehnici de organizare si gestionare a datelor

-necesitatea exprimarii intr-un limbaj comun si in aceeasi forma,dialog intre specialistii in domeniu si diversi utilizatori

-elaborarea unei metodologii romanesti care sa contina restrictii anuale si de perspective impuse in activitatea de analiza si proiectare a sistemelor informationale.

13.Metodologia pe masura(pas cu pas) este cea mai raspandita si cea mai utilizata in present.

Presupune parcurgerea urmatorilor pasi:

-abordarea unei componente a S.I. care e analizata identificandu-se anomaliile functionarii ei si necesitatea proiectarii unui sistem pe aceasta componenta

-proiectarea unui nou sistem pentru componenta respective prin care se vizeaza cresterea performantelor sistemului

-implementarea aplicatiilor proiectate urmata de trecerea la o noua componenta.

Avantaje:

-aplicarea relative usoara

-numar redus de specialisti

-se palica in conditiile unor resurse limitate temporar

Dezavantaje:

-timp indelungat in perfectionare a intregului sistem

-costuri totale mai mari determinate de deosebitele reveniri la aparitii deja proiectate

-realizarea cu greutate sau imposibilitatea realizarii unor sisteme integrate de prelucrare a datelor.

14.Metoda pe functiuni a dat rezultate in analiza globala a intreprinderii,aceasta presupunand gruparea activitatii pe functiuni si proiectarea unor aplicatii informatice pentru fiecare functiune in parte(productie,personal,cercetare-dezvoltare,comerciala si financiar-contabila).

Se incearca integrarea celor cinci aplicatii informatice intr-un system unitary care sa satisfaca cerintele informationale ale sistemului decizional.

Dezavantaje:marea dificultate in integrarea aplicatiilor obtinute in sistemul unitar.

15.Metodologia pe actiuni este o metoda nou create pe fondul dezvoltarii stiintelor de gestiune aplicate pe activitati(contabilitatea pe activitati,analiza pe activitati,managementul pe activitati).

Metodologia presupune identificarea acelor activitati complexe cu finalitate de sine statatoare si care pot fi segmentate si distribuite unor responsabili.

Proiectarea sistemelor informatice se va face pe fiecare activitate identificata.Unificarea lor e usoara datorita faptului ca activitatile identificate au puncte de convergenta.

16.Metodologia pe compartimente este o metoda nou create pe fondul dezvoltarii stiintelor de gestiune aplicate pe compartimente.Proiectarea noului sistem se face pentru fiecare compartiment in parte,iar apoi se incearca integrarea lor intr-un sistem.

17.Metodologii ameliorative sunt cele mai vechi metode.Vizeaza perfectionarea fara insa a schiba mijloacele de culegere,prelucrare,stocare si transmitere a datelor.

Obiective:

-perfectionarea sistemului de indicatori ce reflecta activitatea desfasurata

-perfectionarea sistemului de indicatori si a conditiilor de aplicare a acestora

-perfectionarea fluxurilor informationale intre diferite compartimente

-rationalizarea circuitelor informationale prin eliminarea celor existente intortocheate

Avantaje:obtinerea de rezultate financiare bune cu un consum limitat de resurse.

Dezavantaje:performantele noului sistem sunt limitate deoarece tehnologiile informationale nu sunt inlocuite cu unele mai performante.

18.Metodologii constructive urmaresc proiecatrea sau reproiectarea sistemului informational pana pune la baza metode si tehnici noi de culegere,prelucrare si transmitere a datelor care vizeaza atat inlocuirea muncii omului cu calculatorul cat si obtinerea unor sisteme integrate sau prelucrarea integrate a datelor.

19.Metodologii speciale-operatorul principal este calculatorul electronic iar pe baza unor date si a unui soft adecvat se face proiectarea noului sistem.

Etape:

-culegerea de catre analist a informatiilor referitoare la sistemul existent

-introducerea in calculator a acestor date sub o anumita forma si cu anumite restrictii de sintaxa

-pe baza acestor date si cu ajutorul unor sisteme de operare adecvate se obtine un proiect de S.I. care va cuprinde toate compartimentele care au fost vizate pentru perfectionare

-proiectantul are posibilitatea sa verifice performantele acestui system si daca nu este multumit poate introduce noi restrictii in calculator sis a obtina noi variante de S.I.

Avantaje:

-reducerea duratei de proiectare

-reducerea costurilor

-posibilitatea alegerii unei variante din mai multe.

20.Metodologia de abordare descendenta

Metoda consta intr-o analiza simpla si detalierea succesiva pana la nivelul structurilor functionale determinand astfel arboreal structurii sistemului.O cerinta a aplicarii sistemului este ca sistemul sa fie format din elemente reale.

Modulele rezultate se afla in interactiune ,functionarea unora producand modificari in altele si invers.S.I. astfel proiectat este structurat functional dar ramane totusi intreg.

Caracteristicile sale de comportament sunt proprii sistemului luat in ansamblu.

Avantaje:

-permite descrierea sistemului in mod riguros

-permite definirea legaturilor intre module

-permite repartizarea sarcinilor de proiectare mai multor persoane.

21.Metodologii ascendente consta in agregarea modulelor de jos in sus punand in evidenta legaturile dintre ele pana se ajunge la un sistem unitar.

Metoda consta intr-o analiza simpla si detaliata succesiva pana la nivelul structurilor functionale determinand astfel arboreal structurii sistemului.

Reguli ce trebuie respectate:

-nivelul de arbore initial este nivelul la care se afla modulele terminale

-agregarea se face succesiv de jos in sus

-cand se obtine un modul de integrare se realizeaza si o integrare a modulelor de laun nivel inferior acestora

-agregarea se considera terminate cand se obtine un singur modul(sistem)

-metoda este utila deoarece permite realizarea sistemelor integrate.

In practica pentru imbunatatirea performantelor se aplica impreuna cu metodologia descendenta.

22.Metodologia Merise

Proiectarea sistemului informatic consta in analiza entitatii si a sistemului informatic al acesteia, vazut ca un obiect artificial cu scopul identificarii acestei activitati pentru cresterea performantelor.

ETAPE:

a) elaborarea schemei directoare:

- se stabileste legatura intre obiectivele strategice ale unitatii si obiectivele strategice ale sistemului informational si o formalizare globala a sistemului existent;

obiective:

definirea domeniilor si a arhitecturii acestora:

planificarea dezvoltarii fiecarui domeniu:

planificarea aplicatiilor ce trebuie realizate:

strategia resurselor umane:

strategia resurselor hard:

strategia resurselor soft:

strategia punerii in functiune.

b) studiul preliminar: inainte de a lansa procesul de informatizare, echipa de analiza si proiectare sa se asigure ca acesta va functiona si ca poate fi realizat cu resursele puse la dispozitie:

c) studiul de detaliu:

- se obtine dosarul cu specificatiile de functionare pana la nivelul de detaliu;

- se tine seama de modul de functionare prevazut, echipa care il va utiliza,

posibilitatile de lansare a sistemului.

d) studiu tehnic:

- descriere logica si fizica a organizarii datelor;

- descrierea arhitecturii prelucrarii.

e) realizarea programelor: se scriu programele de echipa de proiectare, ce limbaje folosesc.

f) implementarea:

- pregatirea lansarii;

- punerea in lucru;

- lansarea si receptia aplicatiei.

g) mentinerea in functiune:

- studiul impactului;

- analiza adoptarii sistemului;

- efectuarea unor modificari care vizeaza cresterea performantelor sistemului.

23.Metodologia structurata

24.Studiul legislatiei consta in studierea si intelegerea de catre analist a cadrului legal in care se desfasoara activitatea supusa analizei.

Avand in vedere faptul ca fiecare activitate se desfasoara intr-un cadru legislative bine determinat,trecerea la prelucrarea automata a datelor nu inlatura obligativitatea respectarii actelor normative in vigoare,de aceea echipa de analiza-proiectare trebuie sa cunoasca toate procedeele scrise care reglementeaza activitatea ce face obiectul studiului(HG,legi,)

Studiul legislatiei permite identificarea acelor parti ale sistemului informational supuse mai frecvent unor modificari prin acte normative.Pentru acestea se vor construe module care sa poata fi usor modificate fara a influenta intreaga aplicatie informatica.

25.Interviul

a)Definitie; clasificare

Def: Interviul - este tehnica de investigare a uni sistem in general si a sistemului informational existent in particular,prin care se realizeaza culegerea informatiilor despre sistemul respectiv,prin discutii individuale dintre analist si persoanele ocupate in activitatea ce face obiectul studiului.

Criterii de clasificare:

din punct de vedere al continutului comunicarii:

- interviul de opinie - se foloseste pentru cunoasterea obiectiva

- interviul de documentare - se utilizeaza pentru cunoasterea modului de desfasurare a activitatilor din sistem

din punct de vedere a metodei de intervievare :

- interviul dirijat - se realizeaza cand analistul stabileste obiectivul interviului;

- interviul nedirijat - presupune oferirea unor libertati intervievatului;

- interviul combinat.

din punct de vedere al repetabilitatii interviului:

- interviul unic - se realizeaza printr-o singura convorbire cu persoanele cuprinse in esantion;

- interviul repetat - necesitatea verificarii informatilor.

din punct de vedere al numarului de persoane:

- interviul personal - se deruleaza ca o convorvire intr doua persoane;

- interviul de grup - are loc prin intervievarea mai multor persoane.

din punct de vedere al modalitatilor de comunicare:

- interviul "face to face" - se realizeaza prin dialogul direct dintre analist si intervievat;

- interviul prin telefon - implica utilizarea unui mijloc de comunicare.

din punct de vedere al programului:

- interviul programat - contine o lista de tematici generale;

- interviul moderat programat - este alcatuit din intrebari generale;

- interviul puternic programat - este alcatuit din toate intrebarile ce vor fi puse pentru fiecare intervievat;

- interviul puternic programat standardizat - este alcatuit din intrebari care au optiuni de raspuns.

b)Modul de desfasurare

Cuprinde urmatoarele faze:

A) PLANIFICAREA INTERVIULUI:

Pregatirea interviului se face de fiecare analist in parte si consta in:

- insusirea tehnicii interviului;

- cunoasterea activitatii ce face obiectul studiului;

- stabilirea orientativa a unei liste de intrebari pertinente.

La acest procedeu analistul nu isi construieste un plan foarte riguros deoarece o mare parte din intrebari le construieste chiar in timpul desfasurarii interviului.

In ceea ce priveste alegerea momentului, analistul trebuie sa evite anumite perioade neprielnice desfasurarii interviului, cum ar fi:

- prima ora din program;

- in apropierea pauzei de masa;

- in apropierea sfarsitului de program.

Se recomanda ca interviul sa nu dureze mai mult de 2-3 ore.

Locul desfasurarii interviului se recomanda sa fie chiar la locul de munca al intervievatului.

B) DESFASURAREA INTERVIULUI:

Cuprinde o succesiune de momente: inceputul interviului, punerea intrebarilor si inregistrarea raspunsurilor, conducerea interviului, inregistrarea interviului, incheierea interviului:

a) Inceputul interviului

Pentru aceasta analistul trebuie:

- sa precizeze scopul si obiectivele interviului;

- sa prezinte modul in care a aparut problema pusa in discutie;

- sa asigure confidentialitatea raspunsurilor;

b) Punerea intrebarilor si inregistrarea raspunsurilor

Punerea intrbarilor depinde de urmatorii factori:

- tipul intrebarilor

- limbaj

- relevanta

- complexitate

Intrebarile se pot clasifica dupa urmatoarele criterii:

dupa modul de formulare: - intrbari deschise

- intrbari inchise

in functie de importanta lor: - intrebari principale

- intrebari secundare

in functie de pozitia analistului fata de obiectivul intrebarii: - intrebari neutre

- intrebari dirijate

c) Conducerea interviului

- analistul trebuie sa verifice functia intervievatului, daca are cunostiintele necesare pentru a da raspunsul;

- la inceputul interviului sa repete scopul interviului pentru a fi confirmat de intervievat

- analistul trebuie sa tina seama de anumite reguli de protocol si anume: sa tina seama permanent de obiectivul studiului; sa acorde timp pentru raspuns si sa asculte cu atentie raspunsurile.

d) Inregistrarea interviului

Analistul poate realiza inregistrarea fie in scris fie pe suport magnetic. Este recomandata inregistrarea in scris pentru a permite inregistrarea numai a raspunsurilor importante.

e) Incheierea interviului

Este o activitate foarte importanta, deoarece in functie de formula sau actiunile de incheiere a unui interviu depind celelalte actiuni sau intrviuri necesare.

C) ANALIZA INTERVIULUI

Dupa incheierea interviului, analistul trebuie sa prelucreze datele colectate si sa sintetizeze rezultatele obtinute in vederea reprezentarii acestora sub forma de modele care vor fi utilizate in proiectarea noului sistem.

26.Chestionarul

Def: Chestionarul reprezinta un instrument de investigare compus dintr-un numar de intrebari scrise, ordonate logic, prezentate subiectilor la care acestia raspund in legatura cu opiniile, preferintele, interesele si comportamentelelor in anumite circumstante.

Clasificarea chestionarelor:

dupa continutul si calitatea informatiilor colectate:

- chestionare cu date factuale referitoare la fapte obiective;

- chestionare de opinie referitoare la date imposibil de observat in mod direct;

din punct de vedere al calitatii informatiilor obtinute:

- chestionare speciale au o singura tema;

- chestionarele "omnibus" cu mai multe teme.

Dupa forma intrbarilor:

- chestionarele cu intrbari inchise sunt de mai multe feluri: dihotomice, trihotomice, precodificate multiplu.

- chestionarele cu intrebari deschise

Dupa forma in care sunt concepute

- chestionarele cu raspunsuri linie - au raspunsurile asezate in linie;

- chestionarele cu raspunsuri coloana - au raspunsurile asezate pe coloane.

Proiectarea chestionarelor

Reusita unei investigatii cu ajutorul chestionarului presupune parcurgerea mai multor faze (pasi) astfel :

- stabilirea clara a scopului investigatiei;

- stabilirea bazei de esantionare;

- selectarea din baza a unui esantion reprezentativ;

- formularea intrebarilor;

- alegerea formei si structura chestionarului;

- utilizarea efectiva a chestionarului;

- analiza datelor din chestionare.

Avantajele chestonarelor:

- intrebarile se pot formula pe fluxul logic al faptelor

- nr. mare al celor chestionati

- raspunsuri date intr-un anumit termen

Limitele chestionarului:

- limiteaza analiza datelor despre sistemul existent la raspunsurile primite;

- utilizarea chestionarului prezinta dezanavtajul privind imposibilitatea

punerii unor intrebari suplimentare;

- credibilitatea si validitatea chestionarului.

Exista trei tipuri principale de validitate: - predictiva;

- de continut;

- constructiva.

27.Obiectivele analizei sistemului informational existent sunt:

-identificarea locurilor de munca care participa la fluxurile informationale fara sa-si justifice intr-un anumit fel activitatea

-identificarea documentelor care circula in sistemul informational in mod inutil contribuind astfel la blocarea circuitului informational si implicit la cresterea cheltuielilor cu functionarea si intretinerea sistemului

-perfectionarea sistemului informational trebuie sa inceapa cu rationalizarea sistemului de documente deoarece sunt situatii in practica cand pentru a justifica un anumit post se inmultesc nejustificat numarul de exemplare a unor documente stabilind pt aceasta multe circuite intortocheate

-identificarea algoritmilor de calcul eronat aplicati sau eronati prin conceptie a caror aplicare duce la efecte negative asupra activitatii unitatii

-verificarea circuitelor sinusioase a documentelor,circuite care antreneaza nejustificat personae si compartimente

-identificarea informatiilor necorespunzatoare din punct de vedere calitativ

-stabilirea cerintelor pt.proiectarea uni nou sistem

-determinarea restrictiilor,limitelor si necesitatilor noului sistem.

28.Analiza documentelor

a)Inventarierea documentelor

Cunoasterea ansamblului documentelor se face prin inventarierea lor.analistul se deplaseaza in toate compartimentele si va identifica toate documentele utilizate tipizate/netipizate,condici,caiete,agende de lucru,carnetele,bilete.

Rezultatul acestor investigari se va trece intr-un formular numit inventarul documentelor care are urmatoarea structura:nr.crt.;cod document;denumire document;format;cod clasificare;observatii

Documentele se trec in inventar in ordinea identificarii lor in cadrul compartimentului.

Codul documentului este un cod dat de analist in functie de numarul de documente identificat si se va folosi pt.referiri ulterioare in cadrul proiectului.

Denumirea documentului va fi completata cu denumirea data de utilizator.

Codul de clasificare se ia din Normele Metrodologice privind utilizarea documentelor tipizate/netipizate.

b)Analiza continutului documentelor

Urmareste identificarea si cunoasterea datelor si informatiilor de inscris in document,modul de obtinere a lor,corelatiile dintre ele si utilitatea lor finala.

Odata cu identificarea datelor si informatiilor ce se inscriu in document analistul cunoaste si modul de determinare sau de calcul a acestora sub aspectul mijloacelor de prelucrare folosite dar si a algoritmilor de calcul.Se va urmari daca toti indicatorii prevazuti de document se inscriu in acesta si daca nu raman rubrici necompletate sau a caror destinatie a fost schimbata.aceste ultime aspecte denota ca documentul trebuie reconsiderat ca structura si continut,reproiectat sau chiar inlocuit.

29.Caracteristicile FLOW CHART-ului

Este un grafic operational reprezentand un flux continuu de operatii ce se executa asupra documentelor pas cu pas.In literature de specialitate mai este intalnit sub denumirea de "organigrama de flux"

-permite o vedere de ansamblu asupra sistemului analizat

-arata legatura dintre cele trei sisteme(decisional,operational,informational)

-include toate laturile si conexiunile circuitului informational

-ofera o imagine clara asupra iesirilor si intrarilor sistemului existent

-permite simularea modificarilor propuse de noul system

-permite compararea diferitelor variante proiectate

-evidentieaza diferenta dintre sistemul existent si cel proiectat

-scoate in evidenta operatiile ce pot fi eliminate,simplificate,combinate,schimbate

-ofera elemente pentru calculul costurilor

-este o diagrama in timp.

30.Exemple practice de FLOW CHART

31.Structura proiectului general cuprinde ansamblul intrarilor,prelucrarilor si iesirilor definit in functie de obiectul noului sistem(triada intrari-prelucrari-iesiri)

Aceasta structura poate fi reprezentata de urmatoarea schema:

32.Organizarea si conducerea proiectarii generale

Proiectarea generala se va realize printr-o stransa colaborare intre echipa de analiza-proiectare si compartimentele beneficiare.

Aceasta analiza debuteaza cu o serie de faze preliminare cu character organizatoric care asigura coordonarea muncii de proiectare a sistemului informatic automatizat.

Colectivul pentru realizarea proiectarii generale se constituie de regula din aceleeasi personae care au realizat analiza sistemului informational existent,dar si din alte personae reprezentante ale compartimentelor beneficiare,implicate in activitatea studiata,si care trebuie sa dispuna de cunostiintele necesare,de experienta precum si de dorinta de a schimba si perfectiona vechiul sistem.

De regula colectivul este condos de un responsabil de proiect care coordoneaza activitatea de concepere,realizare si implementare a noului sistem.Acesta este gestionarul bugetului afferent proiectului.El elaboreaza programe si graficul de desfasurare a fazelor proiectului,stabileste pentru fiecare faza termenul de realizare,persoanele implicate precum si costul aferent.

33.Proiectarea iesirilor

a)Definitie,structura si clasificarea iesirilor

Iesirile sistemului informational sunt formate din ansamblul listelor rezultate in urma prelucrarii automate a datelor,situatiile utilizate pentru justificarea operatiilor economico-financiare si pentru suportul decizional.

Structura iesirilor:

-denumire pentru identificarea si justificarea iesirilor

-antetul unitatii patrimoniale care emite iesirea

-data intocmirii sau obtinerii iesirii

-partile care contribuie la intocmirea iesirii

-date cantitative si/sau valorice in functie de operatia economica efectuata

-semnatura persoanei care intocmeste,avizeaza sau aproba iesirile.

Clasificare

-sub aspectul modului de redactare:

-situatii tip lista,obtinute la imprimanta(financiar-contabil)

-situatii tip display afisate pe ecranul unui terminal si utilizat pt.conducerea operative si curenta a activitatii.

-dupa natura operatiilor economice pe care le consemneaza:

-situatii privind imobilizarile necorporale sau financiare(situatia licentelor,brevetelor)

-situatii privind imobilizarile corporale(registru de inventar,plan de amortizare)

-situatii privind munca efectuata(stat de plata,foaie de prezenta)

-situatii privind calculul costurilor,etc.

-dupa functia pe care o indeplinesc:

-situatii sau liste de dispozitie continand ordinal de efectuare a unor operatii(dispozitii de plata,ordin de deplasare)

-situatii sau liste justificative.

-dupa continut:

-situatii sau liste primare care indeplinesc o singura operatie economica

-situatii sau liste centralizatoare(jurnal de cumparari,jurnal de vanzari).

-din punct de vedere al timpului de obtinere:

-situatii sau liste operative ca raspuns la cererile managerilor,au rol de a determina in timp anumite anomalii in cadrul activitatii desfasurate

-situatii sau liste periodice.

-dupa destinatii:

-liste sau situatii pentru beneficiari externi

-liste sau situatii pentru nevoi interne.

b)Reguli generale de formatare a iesirilor cu exemple

-titlul situatiei trebuie sa fie descriptive si concis,prezentat intr-o forma clara in parte superioara si centrat pe pagina

-precizarea numarului si datei situatiei tiparite

-numerotarea paginilor astfel incat utilizatorul sa aiba un punct de referinta in localizarea unor elemente inopportune

-in cazul situatiilor tabelare,coloanele trebuie sa aiba denumire relevanta(eventual numerotarea coloanelor)

-tiparirea pe fiecare pagina a capului de table sau cel putin scoaterea in evidenta a coloanelor prin tiparirea numerelor corespunzatoare

-intre coloane trebuie sa existe cel putin doua spatii sau separarea coloanelor sa se faca pe linii verticale

-numerotarea liniilor de la prima la ultima

-gruparea datelor in cadrul raportului

-obtinerea mai multor grade de totaluri in functie de diferitele criterii de grupare

-marcarea prin bold sau sublinierea unor astfel de grade de total

-daca situatiile sunt obtinute cu un produs informatics a se precizeze versiunea respective

-continutul situatiilor sa fie acela prevazut de OMF 425/1998(chiar daca forma difera sau nu,sa permita obtinerea mai multor situatii cu acelasi numar si data).

Exemplu:

-functiunea financiar contabila

-activitatea financiara

-nr.exemplare:2

-frecventa de intocmire:zilnic

-dispozitivul de obtinere:imprimanta

-destinatia:caserie si contabilitate

-modul de arhivare:la dosarul cu actele zilei la contabilitate.

34.Determinarea continutului bazei informationale

Continutul bazei informationale se determina in functie de modul de obtinere a atributelor respective.Din punct de vedere al modului de obtinere a atributelor acestea se impart in doua submultimi:

-submultimea atributelor obtinute prin simpla prelucrare din tranzactii externe(cod furnizor,prêt unitar)

-submultimea atributelor obtinute ca rezultat al utilizarii unui algoritm sau grup de algoritmi(valoare=cantitate*prêt).

Aceasta ultima submultime se descompune prin algoritmi pana la nivelul de operanti primari.In cadrul algoritmilor sunt utilizati operatorii aritmetici.

35.Structura bazei informationale in entitati

In aceasta etapa se lucreaza continutul bazei informationale in entitati stabilindu-se inclusiv corespondenta dintre entitati si atributele entitatilor.

Entitatea=unitatea fundamentala din structura bazei informationale si se reflecta elementele reale sau abstracte ce definesc segmente omogene ale realitatii.

Se caracterizeaza prin:

-un nume unic

-o structura specifica prin care se descrie continutul economic

-un numar maxim de aparitii

36.Definirea atributelor

Atributul e o proprietate a entitatii prin care e definit din punct de vedere structural ca o componenta a bazei de date.

Clasificarea atributelor:

a)din punct de vedere structural

-atribute elementare(COD-M)

-atribute compuse-formate din doua sau mai multe attribute elementare(VAL,Data nasterii)

b)din punct de vedere al stabilitatii in timp

-atribute constante-care isi mentin valoarea neschimbata pe o perioada lunga(COD-M)

-atribute variabile-care isi schimba valoarea pe intreaga perioada de gestiune(intrari,iesiri)

-atribute de stare-isi schimba valoarea numai la anumite intervale de timp(STOC-I)

37.Corespondenta intre entitati

Corespondenta este o legatura intre doua sau mai multe entitati sau attribute ale acestora.Pentru a evidential legatura intre entitati notam prima entitate cu domeniu,iar pe cea de-a doua ca si codomeniu.

Principalele tipuri de corespondenta sunt:

a)1la1(biunivoca)-in cadrul acestuiaunui element din domeniu ii corespunde un element din codomeniu sau niciunul

b)1la n-in cadrul acesteia unui element din domeniu ii corespund0,1 sau mai multe elemente din codomeniu

c)n la n-cand unui element din domeniu ii corespund 0,1 sau mai multe elemente din codomeniu si invers.

38.CODIFICAREA DATELOR:

a)DEFINIREA CODIFICARII SI CLASIFICAREA CODURILOR

CODIFICAREA este operatia de atribuire intr-o forma sistematizata a unor simboluri pentru fiecare element al unui ansamblu de date.

CODUL reprezinta multimea simbolurilor, formate la rindul lor din siruri de caractere, care asigura identificare si utilizarea unei entitati sau a unui atribut al sistemului. Codul poate fi definit prin lungime, natura si capacitate.

Necesitatea codificarii atributelor este impusa de cerintele de grupare a atributelor dupa diverse criterii de clasificare in conditiile tratarii si manipularii unui volum mare de date si informatii stocate in colectiile de date.

b)FUNCTIILE CODULUI

Un cod are urmatoarele functii:

• Functia de identificare permite identificarea fara ambiguitate, rapid si cu usurinta a unui element a nomenclatorului codificat;
• Functia de caracterizare asigura exprimarea clara a continutului fiecarui elemen de codificat si utilizarea codului in locul denumirii integrale a acestuia;
• Functia de control   urmareste stabilirea corectitudinii codurilor prin metode de atuocontrol, cunoscute ca metode de verificare a codului prin redundanta.
• Functia de manipulare ofera posibilitatea folosirii cu usurinta a codului atat la introducerea lui in memori cat si al reducerii timpului si a operatiilor de producere.

c)FAZELE CODIFICARII sunt:

1.pregatirea activitatii de codificare - este necesar ca responsabilitatea muncii de codificare sa fie incredintata unei persoane cu un anumit nivel de autoritate in cadrul unitatii economice;

2.stabilirea necesitatilor de codificat - se stabileste volumul elementelor de codificat si se intocmeste nomenclatorul acestor elemente. Pentru obtinerea unei codificari corecte, la intocmirea nomenclatorului trebuie sa fie luate in considerare particularitatile elementelor de codificat, precum si evolutia ulterioara a acestora.

3.alegerea metodei de codificare - se face in functie de volumul si particularitatile elementelor de codificat, de:

caracteristicile necesare unui cod bun;

necesitatile, cerintele si restrictiile sistemului in care vor fi utilizate datele codificate;

costul si timpul activitatii de codificare.

4.intocmirea nomenclaturilor de coduri - consta in elaborarea unei liste in care sunt prezentate codurile si denumirea completa a elementelor pe care acestea le reprezinta.

5.Intretinerea codurilor - consta in actualizarea nomenclatoarelor de coduri prin adaugarea, modificarea sau stergerea de elemente si coduri corespunzatoare.

d)CODIFICAREA SECVENTIATA

Consta in atribuirea de numere consecutive unei liste de articole pe masura aparitiilor. Metoda se utilizeaza la nomenclatoarele scurte de articole cum ar fi: nomenclatorul facturilor, al comenzilor, etc.

Avantajul metodei consta in posibilitatea folosirii unui numar limitat de cifre de cod.

Metoda prezinta dezavantajul ca nu poate fi folosita pentru nomenclatorul de articole cu clasificari de grup.

Aceasta metoda de codificare mai poarta denumirea si de codificare ordinara.

e)CODIFICAREA IN BLOCURI

Consta in impartirea numerelor de cod in blocuri de numere sau in serii, fiecare bloc fiind atribuit unor grupe de articole care au o caracteristica comuna.

Utilizarea metodei presupune o aranjare a articolelor si consta in:

stabilirea grupelor de articole, deci numarul de blocuri;

stabilirea cantitatii de articole din fiecare grupa.

Avantajele metodei:

- foloseste un numar mic de cifre pentru identificarea fiecarui articol;

- se pot adauga noi blocuri, fara a deranja ordinea initiala;

- decodificarea se executa mult mai usor decat la codificarea esentiala.

Dezavantajele metodei:

- introducerea de noi articole este redusa si in limita estimarilor anterioare;

f)CODIFICAREA PE GRUPE SAU IN TREPTE

Consta in impartirea elementelor nomenclatorului in clase, grupe, subgrupe dupa criterii stabilite in prealabil si respectand o anumita ordine logica. Numarul de grupe este determinat de numarul de clasificari necesare pentru identificarea datelor iar nr. de cifre necesare fiecarui grup de clsasificare este determinat de nr. de articole din fiecare clasificare.

g)CODIFICAREA ALFABETICA

Consta in intocmirea nomenclatoarelor de articole in ordinea alfabetica a articolelor. Pentru fiecare articol se atribuie un cod numeric alcatuit din doua trepte (clase). Prima clasa formata din doua cifre (ordinul superior) va cuprinde corespunzator literelor din alfabet az, cifrele de la 01 la 26. Cea de a - II - a clasa (ordinul inferior) alcatuiesc un cod secvential in cadrul fiecarei litere (exemplu 001 - 999), atatea cate sunt necesare pentru volumul de date existent plu posibilitatea extinderii viitoare.

Marele avantaj al acestei metode este ca pastreaza datele in ordine alfabetica. Se poate utiliza la codificarea oraselor, a numelor de persoane, a alimentelor, etc.

Aceasta metoda permite prelucrarea automata a informatiilor codificate.

h)CODIFICAREA MNEMONICA

Acest tip de cod se formeaza fie prin consoanele unui cuvant, fie prin abrevierea denumirii atributului codificat.

Ex: BC - Bon de consum

BUC - Bucati

ROF - Regulamentul de Organizare si Functionare.

i)CODIFICAREA CU CIFRE REPREZENTATIVE

Metoda de codificare cu cifra semnificativa combina initialele denumirii articolelor cu unele caracteristici tehnico-constructive ale acestora In acest caz codul articolului este determinat si de continutul sau.

Avantajul metodei consta in reducerea sau eliminarea operatiei de decodificare pentru a asocia unui cod un anumit articol.

Principiul metodei cu cifre semnificative poate fi aplicat oricarei clasificari de articole ce pot fi identificate prin una sau mai multe caracteristici, cum ar fi unitatea de masura, dimensiunea, greutatea etc.

Dezavantajul metodei: de multe ori se poate ajunge la un cod prea lung ingreunand folosirea lui eficienta.

j) Validarea datelor

Prin eroare intelegem orice neconcordanta intre informatia consemnata si valoare sau conditiasa adevarata.

Erorile referitoare la datele codificate pot sa apara datorita greselilor de consemnare initiala a datelor, de reprezentare, de transmitere, de receptie si pot fi:

erori de omisiune;

erori de adaugare;

erori de inversare;

erori de inlocuire.

Controlul programat asupra aparitiei erorilor in cadrul codurilor poarta denumirea de validarea codurilor.

Metodele folosite pentru validarea codurilor pornesc de la acelasi principiu general ce consta in calcularea dupa un anumit algoritm a unui numar numit cifra de control, care se adauga la codul initial.

Aceasta cifra de control va face parte din structura codului si va asigura detectarea automata a eventualelor erori chiar la introducerea codului in calculator. Aceasta detectare a erorilor introduse se face prin compararea cifrei de control din cadrul codului introdus cu cifra de control determinata de calculator la fiecare utilizare a codului.

k) Suma caracterelor

Forma cea mai simpla a controlului prin redundanta consta in concatenarea la valoarea initiala a codului, a sumei caracterelor codului.

n

Cc S C_i

i=1

unde: Cc = cifra de control

C_i = cifra i a codului

Exemplu:

Codul initial : 371514

Cc = 3+7+1+5+1+4 = 21

Rezulta noul cod: 37151421

Avantaj: este foarte dimplu de calculat.

Dezavamtaje: - nu se pot depista erorile de inversare

cifra de control nu are lungime constanta

cifra de control fiind formata din mai multe pozitii duce la cresterea simbolului.

l) Procedeul suma modulo M

Procedeul consta in atasarea la codul initial a complementului fata de un numar M luat ca modul al restului impartirii intregi a valorii sumei caracterelor cu modulul, dupa relatia:

n

S C_i

i=1

= C + R

M

Cc = M - R

unde:

C_i = cifra i a codului

M = modulul ales (de regula cifra 9)

R = rest

C = cat

Cc cifra de control

Exemplu:

Codul initial : 371514

Modulul: 9

3+7+1+5+1+4 21

= = 2 rest3

9

Cc = M-R = 9-3 = 6

Rezulta codul nou: 3715146

Nici aceasta metoda nu reuseste sa identifice erorile de inversare, dar prezinta avantajul ca reduce numarul de pozitii pentru cifra de control la una.

m) Procedeul ponderarii simple suma modulo M

Consta in concatenarea la codul initial a unei cifre de control calculata astfel

Se va stabili un numar considerat modul care poate fi, de regula 9, 11, 13, 17;

Se stabileste un sir de ponderi ai modulului ales

Daca modulul este alcatuit din doua caractere pentru cifra de control se vor rezerva doua ordine pentru a asigura codului lungimea fixa

Fiecarei cifre a codului i se asociaza o pondere din sirul ponderilor

Se efectueaza produsul scalar dintre termenii codului si ai ponderii de pe aceeasi pozitie;

Se calculeaza suma produselor obtinute;

Suma se imparte la modul, obtinandu-se catul si un rest

Restul se scade din modul obtinandu-se cifra de control.

n

S (C_i * P_i)

i=1

= C + R

M

Cc = M - R

unde:

C_i = cifra i a codului

P_i = ponderea i din sirul ponderilor

M = modulul ales (de regula cifra 9)

R = rest

C = cat

Cc cifra de control

Exemplu:

Codul initial : 2371514

Modulul ales: 9

Sirul de ponderi: 7425

C_i

P_i

(2*4)+(3*2) +(7*5)+(1*7)+(5*4)+(1*2)+(4*5) 98

= 10 rest 8

9 9

Cc = M-R = 9-8 = 1

Rezulta codul nou: 2371514

Aceasta metoda identifica codurile eronate determinate de inlocuirea, inversare, omiterea sau adaugarea de caractere.

n) Procedeul ponderarii duble suma modulo M si N

Consta in concatenarea la codul initial a doua cifre de control stabilite dupa metoda ponderarii simple cu doua module si doua siruri de ponderi. Astfel:

n

S (C_i * P1_i)

i=1

C1 + R1 => Cc₁ = M1-R1

M

n

S (C_i * P2_i)

i=1

= C2 + R2 => Cc₂ = M2-R2

M

Exemplu:

Codul initial : 2371514

Modulele alese: 9, 11

Sirul de ponderi pentru M1 7425

Sirul de ponderi pentru M2 3857

C_i

P1_i

P2_i

(2*4)+(3*2) +(7*5)+(1*7)+(5*4)+(1*2)+(4*5) 98

= 10 rest 8

9

Cc1 = 9 - 8 = 1

(2*8)+(3*5) +(7*7)+(1*3)+(5*8)+(1*5)+(4*7) 156

= = 14 rest 2

11 11

Cc2 = 11 - 2 = 09

Rezulta codul nou 2371514109

Prin acest procedeu se pot determina toate tipurile de erori posibile. Pentru aplicarea corecta a metodei se va urmari ca cele doau siruri de ponderi sa aiba caracterele de pe aceeasi pozitie diferite.

o)Procedeul aritmetic

Este similar cu metoda ponderii simple cu deosebire ca cifra de control se dtermina prin scaderea produselor cifrelor codului cu anumite ponderi alese arbitrar din cifra zecilor imediat superioare acestei sume

n

Cc = Z -S (C_i * P_i)

i=1

Z-cifra zecilor ime4diat superioare sumei produselor dintre cifrele codului si ponderile corespunzatoare

Codul initial

Ponderi

Ci=3 7 1 5 1 4

Pi=1 2 1 2 1 2

(3*1)+(7*2)+(1*1)+(5*2)+(1*1)+(4*2)=3+(1+4)+1+(1+0)+1+8=19 =>Z=20

Cc=20-19=1

p)Procedeul geometric

Metoda geometrica consta in stabilirea cifrei de control ca rest al impartirii sumei produselor dintre cifrele codului si puterile crescatoare ale lui 2 la un modul ales conventional

Exemplu:

Codul initial:371524

Modul:8

Ci=3 7 1 5 2 4

Pi=2⁶2⁵2⁴2³2²2¹

(3*64)+(7*32)+(1*16)+(5*8)+(2*4)+(4*2)/9=488/9=54 rest2

Cc=9-2=7

Rezulta noul cod 3715242

r)Procedeul literei de control

s)Conditii organizatorii si tehnice pentru utilizarea codurilor de bara

Colectarea automata a datelor utilizand codurile de bara presupune o serie de cerinte de natura organizatorica si tehnica.

Cerintele de natura organizatorica:

-existenta unei organigrame care sa reflecte clar punctele de intrare si iesire a produselor sau activitatilor reprezentate prin codurile de bara

-existenta unor proceduri de lucru bine stabilite in legatura cu modul de aplicare si citire a etichetelor cu cod bara.

-existenta unui sistem informatic organizat cu o compatibilitate functionala intre module

-existenta procedurilor de securitate a datelor si informatiilor reprezentate prin coduri de bara

-existenta procedurilor de recuperare a datelor si informatiilor reprezentate prin codurile de bara in caz de dezastru si continuitatea fara intrerupere a activitatii.

-auditarea sistemului informational privind organizarea procedurala si functionala a sistemului de coduri de bara din intreprindere

Cerinte de natura tehnica:

-existenta unei imprimante de calitate de preferinta laser si o hartie de calitate

-existenta unui echipament de scanare a etichetelor pt colectarea codurilor bara

-existenta unui calculator la care sa fie atasat echipamentul de scanare

-existenta unei aplicatii de interpretare si compilare a semnalelor transmise de scanner si stocare a informatiei decodate intr-o baza de date.

39.Proiectarea documentelor de intrare

Analistul va urmari doua obiective majore:

-reducerea la maxim a documentelor de intrare acestea conducand la ridicarea gradului de automatizare a aplicatiilor informatice si la scaderea cantitatii de munca impusa de introducerea tranzactiilor externe

-analistul va urmari in mod permanent crearea unor documente de intrare de pe care datele sa poata fi introduse cu ajutorul unor echipamente speciale de citire.

Proiectarea documentelor de intrare se face in mai multe etape

a)analiza datelor continute de aceste documente

Pentru a realiza importanta unui document de intrare pentru aplicatia informatica,analistul va analiza toate datele si informatiile continute de acel document

In functie de modul de inscriere in document si de natura operatiilor pe care le reflecta datele pot fi clasificate in trei categorii :permanente;de stare;variabile

In urma analizei datelor continute si agruparii lor in cele trei categorii analistul va avea grija sa stabileasca nivelul de informare pe care il realizeaza si tipul de informatii oferite.

Tipurile de informatii sunt:descriptive;de identificare;de validare si control;informatii referitoare la vize si semnaturi.

b)proiectarea machetei formularului

La proiectarea machetei documentului trebuie sa se tina seama : de modificarile impuse de prelucrarea automata a datelor;demodificarile din structura organizatorica;de modificarile determinate de necesitatea de validare a datelor.

Principalele restrictii care trebuie respectate la proiectarea machetei:

-gruparea informatiilor cu caracter general(antet,denumire document,nr.document) in partea superioara a documentului

-inlocuirea doc ce reflecta acelasi doc si cuprinderea acestora intr-un doc unic

-asigurarea cheilor de control in cadrul documentelor

-inscrierea indicatorilor in document sa fie in ordinea in carte sunt preluati

-tiparirea pe document a unor zone marcate de unde se iau datele

-intre vize si stampile trebuie sa existe spatiu

c)modul de completare:frecventa,nr.de exemplare,vize si semnaturi,modul de pastrare si arhivare

d)introducerea in sistem odata cu implementarea aplicatiei informatice.

40.Proiectarea fisierelor de baza

Avand in vedere natura acestor fisiere ele pot fi clasificate in trei clase:

-fisiere permanente;corespund entitatilor care reflecta elemente statice si care au o mare stabilitate in timp.Realizarea functiunilor fisierelor permanente presupune existenta in cadrul acestora a unor date descriptive care definesc entitatea corespunzatoare si date de stare care definesc starea entitatii la un moment dat.

-fisiere variabile;reflecta dinamica fenomenelor si proceselor economice.

Se clasifica in doua categorii:

-fisiere variabile care actualizeaza datele descriptive din fisierele permanente

-fisiere variabile care actualizeaza datele de stare din fisierele permanente.

-fisiere de stare;sunt fisierele care definesc starea unei entitati la un moment dat

41.Determinarea unitatilor de prelucrare:unitatea de prelucrare e un ansamblu de operatiuni executate secvential fara intreruperi si care transforma intrarile in iesiri in conform cu cerintele utilizatorului.O unitate functionala poate avea unu sau mai multe unitati de prelucrare.

Pentru fiecare unitate de prelucrare analistul trebuie sa precizeze urmatoarele elemente:

a)intrarile specifice unitatii de prelucrare

b)functia unitatii de prelucrare

UP pt crearea fisierelor

UP pt actualizarea fisierelor

UP pt consultarea fisierelor

UP pt apelarea altor UP

UP pt asigurarea fisierelor de baza

c)iesirile specifice unitatii de prelucrare

d)logica interna de prelucrare

42.Proiectarea intrarilor specifice unitatii de prelucrare

Intrarile sunt formate din datele destinate construirii fisierelor de baza si dialogului unitatii cu utilizatorul.Datele de intrare se iau din documentele de intrare proiectate in cadrul proiectarii generale.In aceasta faza se vizeaza doar modalitatea practica si introducerea lor in sistemul de calcul.

Din acest punct de vedere se disting trei modalitati:

-in mod defilare prin derularea pe ecran a inregistrarilor una dupa alta

-in mod eran prin fixarea pe ecran a unor imagini in interiorul caruia se misca cursorul pana la terminarea inregistrarii

-prin introducerea unor echipamente speciale in mod automat(contoare)

In conditiile prelucrarii interactive dialogul trebuie sa fie cat mai prietenos,sa permita utilizatorului o navigare usoara in cadrul aplicatiei.

Acestea se pot realize prin:

-defilarea pe ecran a unor functii sau optiuni

-prin afisarea pe ecran a unor explicatii suplimentare

-prin secvente de intrebari si raspunsuri

-prin meniuri si submeniuri.

43.Asigurarea securitatii fisierelor de baza.Aceasta faza defineste ansamblul in scopul prevenirii mijloacelor fixe(intrerupere current) sau de programare(oprire neprevazuta in timpul lucrului).

Pot fi enumerate cateva tehnici:

-salvarea

-restaurarea(operatia inverse salvarii)

-duplicarea

jurnalizarea(se apleaza la fisierele de tip jurnal unde sunt memorate ultimele operatii)

-tehnica fisierelor diferentiale

-criptarea informatiilor la introducerea in system

-decriptarea informatiilor la iesirea din sistem.