Paralela intre auditul intern si auditul extern

PARALELA INTRE AUDITUL INTERN SI AUDITUL EXTERN

Auditul intern s-a nascut prin desprinderea unor activitati incorporate initial in activitatile realizate de auditul extern si de aici aparentele suprapuneri si confuzii care se manifesta in practica acestor profesii. In realitate cele doua activitati sunt total diferite, insa granita de separare dintre ele este una sensibila si mai putin sesizabila, chiar si pentru profesionistii in domeniu. In plus, exercitarea acestor profesii conduce la identificarea si stabilirea unor relatii de complementaritate intre cele doua activitati.

Auditul intern si auditul extern sunt activitati care se completeaza reciproc, de care beneficiaza in mod deosebit practicienii si care sunt reglementate de standardele profesionale ale celor doua categorii de auditori, astfel:

Auditul intern reprezinta un sprijin pentru auditul extern, deoarece acolo unde exista functia de audit intern, auditorul extern este in mod natural inclinat sa porneasca in auditare de la constatarile si recomandarile auditului intern si astfel sa aprecieze calitatea regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele a conturilor care ii sunt prezentate. In practica, poate chiar sa foloseasca anumite lucrari ale auditului intern pentru a-si sustine demonstratia sau pentru a-si formula opinia.

Auditul extern reprezinta un suport pentru auditul intern,  avand in vedere ca acolo unde un profesionist si-a exercitat meseria, avem un control mai bun si un element profesional de comparatie. Auditorul intern poate ajunge sa profite de pe urma unor lucrari ale auditului extern pentru a-si formula recomandarile si a-si sustine concluziile.

Din aceasta paralela rezulta cat de eficienta este in practica colaborarea dintre aceste doua categorii de profesionisti, pentru ambele parti.

Elementele de colaborare prezentate anterior sunt sustinute de Standardul 2050 - Coordonare si Standardul 2440 - Difuzarea rezultatelor.

Mentionam, de asemenea, ca auditul intern si auditul extern, in comun, trebuie sa respecte urmatoarele principii si anume:

interzicerea oricarui amestec in gestiunea organizatiei;

utilizarea acelorasi instrumente si tehnici, chiar daca metodologia de aplicare este diferita;

constatarile, concluziile si opiniile transmise organizatiei trebuie sa fie sustinute de probe adecvate de audit.

Prezentam, in continuare, principalele diferente intre functia de audit intern si cea de audit extern[1], dupa cum urmeaza:

Tabelul 5.1 - Paralela intre auditul intern si auditul extern

Datorita necesitatii intelegerii diferentelor dintre functia de audit intern si functia de audit extern si avand in vedere si confuziile care mai persista, prezentam si alte consideratii referitoare la obiectivele celor doua functii:

a) Analizand atributiile auditului extern si auditului intern fata de functia financiar-contabila, constatam ca exista diferente de fond. Astfel, in domeniul auditului intern intra si evaluarea functiei contabile si ea ar putea fi realizata din punct de vedere al conformitatii, regularitatii, eficacitatii si managementului. Dar auditarea functiei financiar-contabile intra si in responsabilitatea auditului extern, insa acesta nu urmareste aceleasi obiective si nu foloseste aceeasi metodologie in vederea auditarii, astfel:

auditul extern exercitat asupra functiei fianciar-contabile realizeaza certificarea regularitatii, sinceritatii si imaginii fidele a conturilor si a declaratiilor financiare finale;

auditul intern efectuat asupra functiei financiar-contabile a entitatii evalueaza sistemul de control intern si formuleaza recomandari si concluzii pentru eventualele constatari si ofera o asigurare rezonabila privind functionarea acestuia.

In concluzie, domeniul de aplicare al auditului intern si auditului extern nu se confunda si demonstreaza in acelasi timp complemntaritatea celor doua activitati, asa cum rezulta din tabelul 5.2 - Domeniul de aplicare al auditului.

DOMENIUL DE APLICARE

Sursa: Jacques Renard, Teoria si practica auditului intern, MFP, Bucuresti, 2002, pag. 50.

Tabelul 5.2 - Domeniul de aplicare al auditului

b)       Analizand rolul controlului intern comparativ cu auditul extern si cel intern, constatam ca si acesta este diferit, astfel controlul intern apare ca un mijloc pentru auditul extern, in timp ce pentru auditul intern apare ca un obiectiv, astfel:

auditorii externi in activitatea lor stabilesc pragul de materialitate care le permite sa elimine erorile a caror importanta nu pune in discutie rezultatul, si aceasta este o abordare rationala prin care se compara sumele in litigiu cu totalul bilantului sau cu totalul cifrei de afaceri, abordare total inadecvata si straina principiilor auditului intern;

auditorii interni, cand apreciaza controlul asupra afacerilor, pentru orice disfunctie evidentiata, oricat de mica ar fi, nu trebuie sa o compare cu bugetul global al entitatii, deoarece aceasta poate fi dovada unor dereglari grave, deocamdata neconfirmate si care trebuie remediate. Obiectivele auditorului intern nu se concentreaza asupra unui moment precis al timpului real, el ia in considerare si riscurile posibile, tinand cont de caracterul preventiv al activitatii de audit intern.

In contiuare prezentam o paralela intre practica auditului extern si practica auditului intern in activitatea de auditare a  functiei contabile.

Auditorul extern, in analiza functiei contabile, pentru a aprecia regularitatea, sinceritatea si imaginea fidela a conturilor, examineaza mai amanuntit:

exhaustivitatea inregistrarilor;

veridicitatea cifrelor;

evaluarea corecta a operatiunilor;

perioada de inregistrare;

corectarea situatiilor in functie de obligatiile legale.

In vederea indeplinirii acestor obiective, auditorul extern apreciaza sistemul de control intern din punctul de vedere al regularitatii conturilor si a rezultatelor.

Auditorul intern, in studiul functiei contabile, examineaza:

respectarea regulilor de functionare stabilite de intreprindere (repartizarea sarcinilor, proceduri de lucru, planificari s.a.), cauzele si eventualele consecinte;

ansamblul sistemului de control intern care guverneaza functionarea contabilitatii si care-i permit responsabilului sa aiba un control mai bun asupra activitatii. De aceea el trebuie sa se preocupe atat de pregatirea profesionala a contabililor, cat si de organizarea muncii.

Toate aceste informatii permit formarea unei pareri privind controlul avut asupra operatiilor contabile si deci recomandarea unor solutii potrivite de imbunatatire a acestuia. In acest fel ne putem da seama cat de mult s-ar insela un auditor intern care ar incerca sa faca o certificare, in sensul ca ar elimina de la bun inceput posibilitatea de a formula o judecata exhaustiva.

Precizam faptul ca atributul "intern" al functiei de audit intern reprezinta o trasatura esentiala a acestei activitati, si, chiar si eventuala externalizare a functiei, nu trebuie sa conduca la schimbarea continutului acestei activitati.

Exercitarea functiei in interesul entitatii presupune implicarea acesteia in imbunatatirea culturii organizatiei, auditul intern trebuind sa aiba o contributie esentiala la consolidarea acesteia.