Faptul ca piata
a dat gres, nu inseamna ca aceasta nu functioneaza
deloc. De aceea, noua politica trebuie sa se cladeasca pe
fundamentul unei economii de piata, care stimuleaza si
rasplateste initiativele proprii si asumarea riscului.
Desigur, "puterea pietei" trebuie sa faca din nou obiectul unor
norme mai severe, in vederea asigurarii functionarii sale, pe
cat posibil, netede. Pietele libere necesita bare protectoare in
cadrul carora sa se poata desfasura. Aceasta chiar
si numai datorita faptului ca in realitatea economica
lipsesc premisele pentru piete perfecte. In Uniunea Europeana, la
aceasta se adauga faptul ca modelul economic si social european
se bazeaza pe principii care necesita rectificari ale
rezultatelor pietei. Concentrarea asupra unei noi orientari privind
obiectivele si valorile pe termen mai lung face parte, de asemenea, din
acest model.
Criza actuala are
efecte diferite asupra statelor membre din cauza structurilor economice
diferite ale acestora. In urma impactului
diferit este necesar sa se elaboreze pachete de masuri diferite la
nivel national. Prin urmare, exista
pericolul cresterii inegalitatilor in Europa si in zona
euro. Politicile nationale sunt astfel
limitate. Prin urmare, sunt necesare o
politica europeana si o mai buna coordonare economica
si guvernanta la nivel european.
Punerea in
aplicare rapida a pachetelor de masuri necesita coordonare,
armonizare si corelare, intrucat fara o abordare coerenta
exista pericolul ca unele state sa ia masuri in favoarea intreprinderilor
nationale. Aceste masuri incalca principiile conditiilor de
concurenta echitabile si
determina o cursa a subventiilor. Si in domeniul
impozitelor este necesara o armonizare generala, nu doar a
masurilor de redresare a economiei, ci si a intregului sistem fiscal. De asemenea, incercarea de a
imbunatatii competitivitatea internationala a unui
stat prin masuri tarifare prezinta pericolul unor tendinte
protectioniste, imediat ce un stat incearca sa depaseasca
recesiunea cu ajutorul cererii externe. Acest
aspect este valabil atat in cadrul statelor membre ale UE cat si al
marilor blocuri economice (dupa cum arata sloganul "buy
american" transmis in cadrul planului de redresare economica al
Statelor Unite).
Volumul
planului european de redresare economica apare ca fiind de dimensiuni
relativ mici cu 1,5% din PIB-ul pentru doi ani (anual, in medie, 0,75% din
PIB), mai ales in comparatie cu pachetele elaborate in alte regiuni ale
lumii. Pe langa aceasta, trebuie avut in vedere faptul ca pachetul
contine in mult mai mica masura "bani proaspeti" decat
cele 200 de miliarde de euro anuntate. Deoarece atat in cazul
masurilor la nivel european cat si al celor la nivel national,
este vorba adesea doar de enumerarea, respectiv anticiparea unor masuri
care erau deja hotarate si fara planul european de
redresare economica.
Cea mai mare provocare
iminenta pentru politica economica consta in consolidarea
rapida a increderii consumatorilor si a investitorilor prin
stimularea eficienta a cererii. Cererea trebuie stimulata pentru a
redresa cresterea economica si pentru a mentine un nivel
scazut al somajului, astfel incat sa se poata impiedica
spirala descendenta a anilor '30 din secolul trecut. In acest sens,
trebuie evitate greselile trecutului care au contribuit la actuala
criza.
Ansamblul de instrumente
politico-economice ale Uniunii Europene si, in special, ale uniunii
monetare pare sa fi fost creat pentru o dezvoltare economica
lina si pentru evitarea crizelor. Insa acest ansamblu de
instrumente nu este suficient pentru actiuni de salvare in cazul
aparitiei unei crize. Astfel este necesara o noua orientare a
politicii economice, optiunea pentru noi cai, deci o noua
guvernanta la nivel european, care reactioneaza in mod
adecvat la crize ca cea actuala.
Masurile de sprijin
al sectorului antreprenorial trebuie sa fie orientate, de asemenea, spre
asigurarea, din nou, a aprovizionarii nestingheriteaacestuia
cu mijloace financiare, in special a IMM-urilor. De asemenea, masurile
mentionate trebuie sa asigure functionarea neteda a
pietelor produselor. In cazul masurilor de sprijinire a
economiei trebuie sa se pregateasca terenul pentru a se
iesi din criza cu forte sporite. Obiectivul trebuie sa fie
beneficiul unui "dividend dublu", in timp ce investitiile inteligente
si de imbunatatire a structurii nu redreseaza doar
economia pe termen scurt, ci sporesc in acelasi timp, in sensul Strategiei
de la Lisabona, competitivitatea si potentialul viitor de
crestere economica. Acest lucru presupune investitii in inovare
si modernizarea infrastructurii (cum ar fi retelele transeuropene de
energie, precum si infrastructura de banda larga), precum
si in cercetare si educatie. Competitivitatea si puterea de
inovare a IMM-urilor trebuie consolidate prin masuri de ajutorare, cum ar
fi in cazul impozitarii sau prin preluarea garantiilor de catre
stat, cu scopul de a folosi potentialul lor pentru sprijinirea
redresarii economice.
Masurile
de imbunatatire a structurii trebuie sa fie suportabile din punct de
vedere social si sa stimuleze cresterea economica si
ocuparea fortei de munca, astfel incat sa nu contracareze
eforturile de consolidare a cererii si de atenuare a
dificultatilor de ordin social. Politicii salariale ii revine un
rol deosebit, care trebuie sa aiba in vedere rolul dublu al salariilor
in economie. In timp ce din punct de vedere
microeconomic, salariile reprezinta un factor de cost pentru intreprinderi, influentand competitivitatea
preturilor, din punct de vedere macroeconomic, acestea reprezinta
principalul factor determinant pentru cererea pe piata
interna. Intreprinderile fac
investitii si creeaza locuri de munca numai atunci cand se
asteapta sa aiba cerere. De aceea, in termeni
macroeconomici, o strategie pe termen mediu de crestere a salariilor in
raport cu cresterea productivitatii la nivelul economiei
nationale asigura echilibrul dintre evolutia cererii si
mentinerea competitivitatii preturilor. Asadar, partenerii sociali trebuie sa
depuna eforturi pentru a evita micsorarea salariilor in sensul unei
politici de tipul "cersit la vecin" (beggar-thy-neighbour).
In cazul stimularii
cererii se are in vedere obiectivul de a utiliza in mod inteligent fondurile
suplimentare, astfel incat dupa depasirea crizei sa
creasca competitivitatea economiei. In mod similar, depasirea
crizei trebuie folosita pentru consolidarea structurilor dialogului social
la toate nivelurile. Cel mai recent raport al partenerilor sociali europeni cu
privire la provocarile pe piata fortei de munca
reprezinta un punct de plecare adecvat pentru explorarea posibilitatilor
conceptelor de flexicuritate. In cadrul flexicuritatii interne, in
locul reformelor structurale care au obiectivul de a flexibiliza protectia
impotriva concedierii si de a prelungi timpul de lucru, trebuie elaborate masuri
de incurajare a locurilor de munca permanente. Acestea trebuie sa
permita ca salariatii sa fie pastrati in intreprindere
cu program redus in timpul declinului economic, iar in acest timp castigat
sa participe la formare profesionala, pentru a dispune de
forta de munca specializata in perioada de redresare
economica care urmeaza. Cele mai noi concepte elaborate in Olanda
si Austria in acest scop pot fi considerate, in acest sens, ca cele mai
bune practici. Siguranta trebuie ameliorata chiar si in cazul
fortei de munca celei mai flexibile pentru a le oferi sansa de a
ramane pe piata fortei de munca si de a-si
imbunatati competentele profesionale.
Comitetul
economic si Social European, Unplan european de redresare economica, Bruxelles,
12 martie 2009