Conceptul sistemic al conducerii procesului de transport

CONCEPTUL SISTEMIC AL CONDUCERII PROCESULUI DE TRANSPORT

Particularitati ale activitatili de transport

Economia nationala cuprinde totalitatea activitatilor economice care se desfasoara in cadrul sferelor, ramurilor si subramurilor de activitate existente, totalitatea agentilor economici si a raporturilor dintre ei din domeniile productiei, transporturilor, circulatiei, relatiilor financiare, de credit, turism, asigurari etc., precum si relatiile complexe pe care le dezvolta pe plan international.

In economia fiecarei tari, in viata de zi cu zi a oamenilor, serviciile de transport, indiferent de forma lor, au un rol esential. Populatia asteapta sa fie acolo unde este nevoie de ele, atunci cand este nevoie si sa functioneze asa cum trebuie, iar pretul platit sa fie in concordanta cu calitatea acestora.

Transportul se analizeaza ca o piata sau ca un ansamblu de piete. Analiza functionarii acestor piete trebuie sa tina cont de particularitatile cererii, ofertei si a raportului dintre ele.

Particularitatile cererii si ale ofertei in transporturi determina un mod particular de realizare a analizei in acest domeniu.

Cererea de transport constituie o cerere derivata, transportul reprezentand un consum intermediar fata de un consum de alta natura. De asemenea, calitatea serviciului oferit are o importanta deosebita in cererea de transport iar in procesul de alegere a unui mod de transport, latura aleatoare este mult mai importanta decat in alte forme de consum. Rezultatul final nu este un produs sau o marfa, ci o prestatie.

In ceea ce priveste transportul de calatori, s-a constatat statistic ca o persoana dedica transportului, in medie, peste o ora pe zi.

Privit ca o activitate economica, transportul marfurilor se desfasoara in cadrul productiei sau al circulatiei, imbracand mai multe forme:

transporturi interioare, care se desfasoara in cadrul procesului de productie (deplasarea materiilor prime, materialelor sau a fortei de munca de la o sectie de productie la alta);

transporturi comerciale, care se desfasoara in sfera circulatiei (de exemplu, transportul materiilor prime sau a semifabricatelor de la o unitate economica la alta, transportul produselor finite in sfera consumului individual).

Prin transport, marfurile isi pastreaza proprietatile fizico-chimice, dar isi sporesc valoarea cu:

valoarea de intrebuintare, creata in timpul deplasarii marfii;

valoarea de schimb, determinata de valoarea elementelor de productie consumate (forta de munca si mijloace de productie).

Transportul nu se poate stoca. Se stocheaza nevoia de transport.

Activitatea de transport este, in general, o activitate continua in timp (se desfasoara zi si noapte, inclusiv in zile de sarbatoare) dar, in general, o activitate discontinua ca intensitate, cu intermitente si momente de varf, motiv pentru care randamentul ei este variabil.

Transporturile sunt activitati ce se desfasoara in spatii intinse, printr-un numar foarte mare de unitati distincte, indepartate geografic unele de altele. Din acest motiv este necesara o infrastructura vasta si complexa.

Transporturile se supun unor reglementari obligatorii, stabilite prin legislatia statelor respective si conventii internationale.

2. Consideratii teoretice privind conceptul sistemic in transporturi

Datorita complexitatii sale, transportul presupune existenta in sistemul unitar de transport a unui ansamblu de subsisteme a caror interfunctionalitate este asigurata printr-o structura ierarhica ce se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

sistemul este alcatuit din parti separabile, reunite prin acelasi scop functional, subordonat sistemului in ansamblul sau;

existenta, ca parti componente ale sistemului, a cadrului natural, a oamenilor precum si a masinilor si utilajelor;

diferitele parti ale sistemului interactioneaza prin legaturi interioare, materiale, energetice si informationale;

existenta unei legaturi exterioare intre sistemul examinat si alte sisteme.

Cercetarea problemelor complexe pe care le genereaza functionarea sistemului de transport se realizeaza utilizand analiza de sistem. Aceasta presupune studiul componentelor sistemului pana la gradul de profunzime dorit, descifrandu-se simultan functiile individuale, mecanismele de functionare, relatiile dintre subsisteme si cele dintre sisteme si mediu, avand in vedere obiectivul final. Se retin solutiile care satisfac cel mai bine criteriile de eficienta in conditiile restrictiilor practice asociate elementelor functionale.

Continuand analiza de sistem, ingineria de sistem, un proces de conceptie tehnica de inalt nivel, urmareste dezvoltarea sau modificarea importanta a unui sistem complex prin identificarea si precizarea elementelor subsistemelor aferente care vor fi asamblate, constituite, procurate, imbunatatite, verificare si evaluate in concordanta cu prevederile de ansamblu, fara sa se axeze pe proiectarea de detaliu a echipamentelor sau elementelor sistemelor.

Stabilirea metodologiilor si a structurilor organizatorice pentru planificarea, controlul si functionarea sistemelor constituie conducerea sistemelor.

Cele trei elemente: analiza de sistem, ingineria de sistem si conducerea sistemelor formeaza metoda de abordare sistemica.

In cadrul acestei metode analiza nu se face prin divizarea sistemului in componente din ce in ce mai simple si mai usor de stapanit, ci prin considerarea ansamblului, atat pentru analiza cat si pentru conducere. Astfel, metoda de abordare sistemica ofera mijloacele de a determina influenta fiecarui element in parte asupra caracteristicilor de ansamblu ale intregului sistem, precum si efectele pe care le poate avea asupra caracteristicilor sistemului un set oarecare de decizii sau de conditii operationale.

Conducerea in baza unui plan judicios elaborat si a fundamentarii deciziilor in consens cu informatiile detaliate asupra situatiei efective din exploatare asigura mentinerea in anumite limite a relatiilor de dependenta interne, intre componentele sistemului, si externe, dintre sistem si cadrul social-economic in care acesta este plasat.

Toate acestea presupun intrepatrunderea transportului ca stiinta, cu toate stiintele adiacente, in scopul conducerii corecte a transportului si a functionarii rationale a intregului sistem de transport.

3. Interdependenta procesului de transport cu activitati si stiinte adiacente

Inscriindu-se in contextul existential general, procesul de transport nu poate fi analizat izolandu -l de acesta. Mai mult decat atat, procesul fundamental de transport nu poate fi analizat decat in stransa dependenta cu procesele secundare de transport: tehnologia transporturilor, politica transporturilor, economia transporturilor, conducerea si organizarea transporturilor.

Conceptul de dependenta dintre aceste elemente presupune ca, pe baza datelor concrete ale sistemului de transport (parametrii de stare initiali) sa se elaboreze cercetari tehnologice si economice care fundamenteaza politica transporturilor. Acestea constituie parametrii de proces prin care se realizeaza conducerea transporturilor in scopul unei eficiente cat mai mari exprimata prin indicatorii cantitativi si calitativi ai productiei (parametrii de stare finali).

Conducerea trebuie sa asigure corelarea optima intre parametrii de stare initiali si cei finali prin intermediul parametrilor de proces, in vederea realizarii unei activitati rationale in transporturi. In figura 1 se prezinta schematizat interdependenta procesului fundamental de transport cu cele secundare.

In complexitatea activitatii de conducere si organizare a transportului este necesar sa se satisfaca integral cererile de transport, sub aspectul calitatii, varietatii structurale, neuniformitatii in timp, prin utilizarea optima a mijloacelor tehnice din dotare si tinand cont de numeroase restrictii care impun o varietate oarecare a proceselor.

Fig. Schema interdependentei procesului fundamental de transport cu procesele secundare de transport

4. Analiza sistemelor de transport

Metoda de abordare sistemica in transporturi se utilizeaza pentru:

analiza functiunilor si a cailor de perfectionare a sistemelor de transport;

evidentierea principiilor generale si a regularitatii activitatii de transport;

elaborarea modelelor matematice care sa permita prezentarea formalizata a sistemului de transport;

algoritmizarea conducerii si gasirea structurilor celor mai rationale de conducere.

Figura 2 prezinta schema generala de analiza a functiilor transporturilor pentru a stabili un model dinamic iterativ, continuu, pe baza caruia sa se poata determina modul in care noile forme de transport influenteaza dezvoltarea sistemului existent. In acest fel se pot stabili prognoze de lunga durata si se pot orienta investitiile.

Conform figurii de mai jos observam ca analiza sistemului de transport presupune trei directii de investigare:

analiza cerintelor, actuale si de perspectiva privite prin prisma:

o cadrului geografic primar (amplasarea in spatiu a obiectivelor - limitate geografic);

o situatiei economice actuale si de perspectiva (industrie, agricultura, turism, educatie, cultura, servicii etc.);

o a situatiei sociale;

analiza restrictiilor, care urmareste:

o cadrul geografic secundar (situatia mediului inconjurator);

o cadrul politic si juridic;

o forta de munca si mijloacele de munca;

o situatia mediului artificial (constructii civile si industriale);

analiza performantelor sistemului conceput care are in vedere:

o indicatori de calitate;

o indicatori de cantitate;

o siguranta a circulatiei;

o comoditate, cost etc.

Se determina apoi dependenta matematica intre cererile de transport si necesarul de investitii, posibile a fi realizate in vederea satisfacerii acestor cereri, respectand normele de siguranta si calitate.

In baza schemei generale de analiza a functionarii transportului se elaboreaza un model determinist al sistemului prin evaluarea deductiva a functionarii in conditiile restrictive date. Dupa o serie de simplificari ale rezultatelor experimentale se constituie pe calculator o banca sigura de date care, cu cat vor fi mai precise, cu atat rezultatele analizei vor fi mai sigure si sursele de informatii necesare luarii deciziilor vor fi mai valoroase.

Observam ca schema generala realizata ofera posibilitatea evaluarii caracteristicilor dinamice ale sistemului si a sensibilitatii sale, tinand seama de limitele sale de functionare, de reactiile si de ambianta lui, precum si de caracteristicile variabile ale elementelor sale.

S-a abordat analiza de sistem sub aspectul conceperii si realizarii sale, deci din punct de vedere tehnic si tehnologic.

Analiza de sistem este insa utila si in sfera organizarii si conducerii sistemelor de transport existente si a celor nou concepute, deci din punct de vedere al exploatarii (figura 3).

Fig. 2. Schema generala de analiza a functiilor transportului

Planificarea transportului de marfuri

Planificarea transportului de calatori

Fig.3. Schema organizarii procesului de exploatare

Ca orice sistem, sistemul de transport, in forma cea mai generala, este un ansamblu eterogen alcatuit dintr-o mare diversitate de elemente complexe care interactioneaza cu fluxul cererilor in nodurile retelei.

Interactiunea cea mai complexa se inregistreaza in nodurile de transport, motiv pentru care reusita modelarii sistemului se bazeaza in cea mai mare masura pe modelarea activitatii in nodurile de transport. Modelarea acesteia este dificila datorita complexitatii interactiunilor dintre elementele sistemului, indeosebi prin aparitia frecventa a legaturilor inverse.

Indiferent insa de metoda utilizata, modelarea sistemului de transport trebuie sa fie precedata de studiul fluxurilor de transport si al procesului de utilizare a instalatiilor fixe.

Fluxurile de transport se caracterizeaza prin structura si forma de organizare. Acestea influenteaza nemijlocit dimensionarea si specializarea instalatiilor fixe.

In studiul lor este necesar sa se tina seama de o serie de cunostinte din domeniul matematicii, fizicii, economiei, cercetarii operationale si nu in ultimul rand, al transporturilor.

Se pot realiza fluxuri prin metode mai mult sau mai putin laborioase, mai mult sau mai putin exacte, mai greu sau mai usor de manipulat, cu o aproximatie mai mare sau mai mica intre fluxurile reale si cele teoretice,

Cea mai fidela reprezentare a fluxurilor din sistemele de transport existente se poate realiza prin simulare pe calculator.

In abordarea sistemica a fluxurilor de transport este necesar sa se tina seama de urmatoarele considerente:

fluxurile de marfuri si de calatori sunt dinamice si neomogene;

fluxurile de transport variaza ca marime si structura dupa reguli cvasideterministe.

Instalatiile fixe ale sistemelor de transport se prezinta sub doua forme:

macrostructuri:

o noduri de transport cu instalatii ale fiecarui tip de transport.

microstructuri:

o in statiile de diferite tipuri;

o la fronturile de manipulare;

o la danele portuare etc.

Modelarea macrostructurilor este deosebit de laborioasa mai ales cand se realizeaza in scopul proiectarii sau reorganizarii unui sistem de transport. Pornind de la fluxurile existente si cele preconizate, trebuie armonizata satisfacerea cererii de transport pentru un sector economico-social, ceea ce implica:

alegerea fluxurilor de transport sau a combinatiilor dintre ele pentru a corespunde nevoilor de transport;

determinarea eficientei construirii instalatiilor de baza ale fiecarui tip de transport:

o statii de triaj;

o statii de marfuri;

o sosele;

o linii de benzi transportoare etc.

stabilirea numarului instalatiilor de baza;

amplasarea instalatiilor de baza;

stabilirea parametrilor de baza;

stabilirea succesiunii de dare in exploatare si de dezvoltare;

stabilirea numarului si a amplasarii punctelor de jonctiune intre diverse tipuri de sisteme de transport;

repartizarea sarcinilor pe instalatii de acelasi fel si specializarea acestora.

Pentru rezolvarea problemelor de mai sus este necesara reluarea succesiva a ciclului model-sistem-model si detalierea progresiva a functiunilor si componentei de ansamblu a macrostructurilor obtinand microstructuri pentru modelarea carora este conceput modelul structurii instalatiilor fixe.

Caracterul servirii pentru fiecare categorie de cerere este standard, servirea constand dintr-o suma de operatii de durate cunoscute si realizate intr-o anumita succesiune, obtinandu-se in structura cateva faze de servire. Fazele nu sunt omogene, ci compuse din elemente in care se realizeaza, intr-o anumita ordine, operatii elementare de durata cunoscuta. Acestea pot decurge atat dinamic cat si static si sunt initiale, intermediare si finale.

Prin simularea cu calculatorul, modelul primeste o forma condensata, obtinandu-se:

capacitatea de tranzit pentru intrarile in sistem si pentru ansamblul sistemului;

graficul simplificat si detaliat al activitatii sistemului;

gradul de incarcare in timp a elementelor sistemului;

evaluarea calitativa a functionarii sistemului (cereri care sufera intarzieri si durata lor);

efectul modificarilor in structura si organizarea sistemului asupra nivelului calitativ al servirii cererilor:

o efect economic:

restructurari;

investitii.

Modelul trebuie sa asigure:

evidenta precisa a ocuparii acestor elemente;

posibilitatea formularii celor mai bune solutii de dezvoltare sau organizare a activitatii nodurilor de transport, pe baza unor experimentari repetate.

Prin model se realizeaza evaluarea cantitativa si calitativa a functionarii statiilor, porturilor, autostrazilor, instalatiilor de manipulare si alte elemente ale nodului de transport.

Prin cercetare pe model se poate stabili:

productivitatea sistemului (capacitatea de circulatie si de transport);

dimensionarea elementelor sistemului:

o numarul de linii din statie;

o locomotive de manevra;

o dane portuare etc.;

evaluarea indicilor tehnico-economici ai activitatii:

o stationarea inaintea servirii (intre operatii);

o gradul de solicitare a diferitelor elemente ale sistemului;

o verificarea posibilitatii de a introduce in sistem un numar suplimentar de cereri.

In orice modelare este foarte important sa se respecte:

corectitudinea parametrilor initiali:

o ordinea caracteristica de sosire a cererilor;

o schema tranzitarii cererilor prin sistem;

o durata servirii in diferite elemente ale sistemului;

modul de introducere in sistem a parametrilor, in functie de caracterul problemei de rezolvat;

o obiectiv invariabili;

o variabili.