Unu.

Kingman, California, iulie 1913

O adiere usoara de vant legana iarba si frunzele pomilor de pe cei o mie cinci sute de acri de pamant roditor ai fermei Caulden. Erau piersici, nuci si migdali.

Porumbul se uscase din cauza caldurii parjolitoare. Ca de obicei, nu cazuse un strop de apa in ultimele doua luni si acum toata lumea spera ca ploaia sa mai intarzie cateva saptamani pana ce hameiul va fi gata de cules.

Hameiul, principala recolta a familiei Caulden, era aproape copt. Se ridica pe stalpi pana la o inaltime de aproximativ patru metri si jumatate si incepuse sa se ingalbeneasca. Parea gata sa plesneasca de suculenta. In cateva saptamani culegatorii vor sosi si vor incepe sa taie vitele de hamei de pe suporturile lor, pentru ca apoi sa le puna la uscat.

Era dimineata, foarte devreme, iar lucratorii obisnuiti ai fermei de-abia incepusera sa se scoale si sa se pregateasca de treburile zilnice. Desi devreme, era deja foarte cald, iar majoritatea erau nevoiti sa lucreze cat era ziua de lunga in camp, fara sa aiba cum sa se fereasca de soarele arzator. Unii mai norocosi isi petreceau ziua in campurile umbrite de hamei, unde vitele inalte formau o bolta ce tinea adapost contra soarelui.

Prin mijlocul fermei trecea un drum prafuit foarte circulat din care se desprindeau alte drumuri secundare ce duceau la hambarele si baracile lucratorilor si la cuptoarele unde se usca hameiul.

In centrul fermei, orientata catre nord, se ridica locuinta impozanta a familiei Caulden. Era construita din caramida rosie si avea pe partile laterale doua terase vopsite in alb. Camerele de la etaj aveau balcoane. Palmierii inalti si magnoliile batrane se ridicau deasupra casei, adapostind-o de soare si pastrand-o intunecoasa si racoroasa in interior.

In dormitorul de la etajul al doilea, cu vedere spre vest, Amanda Caulden inca dormea. Parul ei bogat, de culoarea castanei, era strans intr-o coada groasa ce-i cadea pe spate. Camasa de noapte era incheiata pana la ultimul nasture de sub barbie, iar mansetele ii acopereau incheieturile mainilor. Dormea intinsa pe spate, cu mainile de-a lungul corpului, iar cearceaful ii acoperea perfect pieptul.

Asternutul era foarte putin deranjat, patul aratand de parca de-abia fusese facut. Si, totusi, o femeie de douazeci si doi de ani isi petrecuse noaptea acolo.

Camera era la fel de ordonata ca si patul. Cu exceptia tinerei femei ce inca dormea, erau foarte putine semne de viata in camera. In afara patului, scump si de buna calitate, ca si femeia de altfel, mai erau doua scaune, o masa, un dulap si perdelele de la cele trei ferestre. Nu existau mileuri de dantela pe masa si nici trofee castigate de vreun admirator la balci. Nu se vedea nici o pereche de papuci de matase sub pat.

Nu exista nici o cutie cu pudra pe masuta de toaleta sau ace de par uitate la vedere.

In interiorul dulapului si in sertare totul era la locul lui. Nu existau rochii ingramadite in spatele sifonierului, care sa fi fost cumparate sub impulsul momentului si apoi niciodata imbracate. Pe un raft, sub una din ferestre, erau optsprezece carti legate in piele, toate de o valoare intelectuala deosebita.

Nu exista nici un roman de dragoste despre o fata tanara si frumoasa sedusa de un barbat chipes.

De pe scarile din spate aparu grabita doamna Gunston, imbracata in rochia ei albastra impecabila. Isi indrepta coloana si statu cateva clipe in dreptul usii de la dormitorul Amandei pentru a-si calma respiratia. Apoi, ciocani scurt si intra in camera.

- Buna dimineata, spuse ea cu voce tare, militareasca ce de fapt insemna: "Da-te jos din pat imediat!" sau "N-am timp se te dadacesc". Traversa repede camera si merse la ferestre unde incepu sa traga de draperii de parca erau dusmanul ei cel mai feroce. Era o femeie cu niste dimensiuni impresionante: osoasa, cu fata lata, cu picioare mari si maini ca niste lopeti.

Amanda se trezi la fel de usor cum dormise. Intr-un moment dormea, iar in secunda urmatoare era deja treaza privind la doamna Gunston.

Doamna Gunston se cutremura, asa cum facea de altfel intotdeauna, la aspectul firav al Amandei. Era greu de crezut ca aceste doua fiinte apartineau aceleiasi specii; doamna Gunston mare si greoaie, iar Amanda inalta, subtire, si cu un aspect fragil. Dar doamna Gunston era exasperata de feminitatea Amandei pe care o considera un semn de slabiciune.

- Iata-ti programul, spuse doamna Gunston, aruncand o bucata de hartie pe masa. Va trebui sa te imbraci.

Verifica pe o alta bucata de hartie pe care o scoase dintr-unul din multiplele ei buzunare. rochia vieux-rose cu jabou de dantela. Stii despre care este vorba?

- Da, raspunse Amanda bland. Stiu.

- Bine, zise scurt doamna Gunston, de parca aceasta era o mare realizare din partea Amandei. Micul dejun este la ora opt fix, iar domnul Driscoll te asteapta.

Cu aceste cuvinte parasi camera.

De indata ce usa se inchise Amanda incepu sa caste si sa se intinda.apoi se opri brusc si privi in jur vinovata, de parca cineva ar fi vazut-o. Nici tatal ei si nici logodnicul, Taylor Driscoll, nu aprobau acest gen de maniere.

Amanda nu avu insa timp sa analizeze daca intinsul sau cascatul meritau a fi aprobate sau dezaprobate, pentru ca avea foarte multe de facut.

Cu miscari pline de gratie se grabi sa-si studieze programul. In fiecare seara Taylor ii pregatea programul pentru a doua zi. Taylor nu urma sa-i fie numai sot, el ii era deja si profesor. Tatal ei il angajase cu ani in urma cand Amanda avea paisprezece ani, sperand ca educatia data de el sa faca din Amanda o doamna. Cand Amanda a implinit douazeci de ani, iar Taylor a considerat ca e destul de educata pentru a fi considerata o "femeie de societate", i-a cerut tatalui ei permisiunea de a se casatori cu ea in momentul in care va fi suficient de educata pentru a deveni sotie.

Tatal Amandei, J. Harker Caulden, a fost incantat si a acceptat de indata in numele fiicei lui. Nimanui nu i s-a parut important sa-i ceara parerea si Amandei.

Intr-o seara, la cina, Taylor a intrerupt o conversatie despre influenta barocului in lumea de azi, pentru a-i spune ca se vor casatori. La inceput ea n-a stiut ce sa raspunda. J. Harker i-a spus ca incepand din acea zi e logodita cu Taylor.

Taylor a zambit si a adaugat:

- Daca esti de acord cu casatoria, asta-i tot!

J. Harker era ingrozit de ideea de a-i da unei femei posibilitatea de a alege.

- Bineinteles ca este de acord! tuna el.

Amanda, cu obrajii rosii, isi privea mainile pe care le strangea cu putere in poala.

- Da, reusise ea sa sopteasca.

Sa se casatoreasca cu Taylor! se gandi ea pe tot parcursul cinei. Sa se casatoreasca cu acest barbat inalt si frumos care stia totul, care-i fusese profesor si indrumator, inca de cand era adolescenta! Era un vis la care nu indraznise niciodata se se gandeasca. Dupa cina pretexta o durere de cap si se retrase in camera ei. Nu auzi cuvintele pe care tatal ei le bombani:

- E exact ca maica-sa!

Grace Caulden isi petrecuse cea mai mare parte a vietii singura in camaruta de zi de la ultimul etaj.

Amanda nu reusi sa adoarma toata noaptea si gresi testul de a doua zi pe care i-l daduse Taylor despre politica lui Charles I. El o certase foarte tare si ea jurase sa devina demna de marea onoare de a-i fi candva sotie.

Va munci, va studia si va invata mult si, poate ca intr-o zi, va fi demna de el.

Bineinteles, ca nu va sti niciodata nici pe jumatate din cate stia el despre lume si viata, dar unei femei nu i se pretindea sa stie atat de multe ca unui barbat. Tot ce-si dorea era sa-l multumeasca pe Taylor si sa-i fie cea mai buna sotie.

Ridica programul acelei zile de pe masa. Inca o data fu strabatuta de un fior de recunostinta cand vazu scrisul ordonat si marunt al lui Taylor. In fiecare seara el isi facea timp in programul lui aglomerat de studiu, despre cum se conduce o ferma, pentru a-i scrie ei ce avea de facut a doua zi.

Incepu sa memoreze programul zilei de astazi.

7:15 a.m. Scularea si imbracarea.

8:00 a.m. Micul dejun: ou fiert timp de trei minute, o felie de paine prajita, cafea cu lapte (laptele va fi jumatate din cantitatea cafelei). Vom discuta despre revizuirea taxelor de catre presedintele Wilson.

8:42 a.m. Invatat verbele neregulate din limba franceza in vederea examinarii. Eseu despre etica puritana.

11:06 a.m. Exercitii de gimnastica cu doamna Gunston.

11:32 a.m. Baie.

12:04 a.m. Recapitularea, in vederea examinarii, a familiei de pasari din care fac parte cintezoii.

1:00 p.m. Masa de pranz: carne fiarta de pui, fructe proaspete, limonada.

Vom discuta despre simbolism in lucrarea lui Gray intitulata Elegie din curtea unei biserici de tara.

2:12 p.m. Examinarea verbelor neregulate din limba franceza.

2:34 p.m. Pictura in acuarela, daca rezultatul testului este peste 96 de puncte.

Daca nu. invatat!

3:11 p.m. Odihna.

4:37 p.m. Cusut impreuna cu doamna Gunston. Practica in croitorie.

5:39 p.m. Imbracarea pentru cina. Imbraci rochia roz Jeanne Hallet. Nu uita cureaua roz!

6:30 p.m. Cina: doua legume fierte, peste fiert/lapte degresat.

Discutia va include subiecte legate de capodoperele literare de la sfarsitul secolului al nouasprezecelea.

7:38 p.m. Lectura cu voce tare in sala de lectura; in seara asta, pasajul din Walden de Thoreau. (Fii pregatita sa discuti despre flora si fauna regiunii.)

9:10 p.m. Pregatirea pentru culcare (exercitii de respiratie).

10:00 p.m. Culcarea.

In cele din urma, imbracata in rochia eleganta aleasa de Taylor, de la croitorul ei, Amanda parasi camera si se indrepta spre baia de la capatul holului.

Privi repede spre unul din ceasurile raspandite prin toata casa, la insistentele lui Taylor, si vazu ca se incadrase exact in timp. Timpul destinat baii pentru dimineata era de patru minute. Taylor o cronometrase si apoi scazuse un minut pentru eficienta, isi verifica parul in oglinda pentru a se asigura ca nici o suvita nu statea dezordonat. Taylor considera suvitele rebele un semn de neglijenta din partea unei femei. Iesi din baie, vazu ca e in intarziere cu patruzeci si cinci de secunde si incepu sa coboare grabita scarile.

- Amanda!

Era vocea lui Taylor, joasa, adanca si plina de dezaprobare.

Statea in umbra la picioarele scarilor, cu ceasul de buzunar in mana.

Sprancenele intunecate ii erau apropiate din cauza privirii incruntate. Imediat, Amanda isi incetini mersul, sperand ca bataile puternice ale inimii sa nu-i fie auzite.

- Unde te grabesti, Amanda? intreba el cu tonul cu care cineva ar fi intrebat: "Unde vrei s-o stergi?" Era un amestec de groaza si neincredere.

Amandei nu i-ar fi trecut niciodata prin cap sa-l minta pe Taylor.

- Ma grabeam, ai dreptate, spuse ea bland. Imi cer scuze.

- Bine. Baga ceasul inapoi in buzunarul de la vesta costumului negru pe care-l purta.

Taylor arata intotdeauna impecabil. Nu vedeai nici o cuta sau vreun fir de praf pe hainele lui. Putea merge intr-o masina deschisa pe un drum plin de praf si ramanea la fel de curat ca in clipa cand se urcase in masina. Indiferent cat era de cald, Taylor nu transpira niciodata. Statea intotdeauna drept, intr-o pozitie rigida, cu umerii trasi inapoi ca ai unui soldat. Era inalt, foarte subtire (ceea ce dovedea, dupa cum spunea el, ca isi controleaza unul din instinctele cele mai primitive ale omului - foamea) si nepermis de frumos. Taylor se intoarse spre Amanda si o examina. Se asigura ca fiecare fir de par e la locul lui, ca rochia era bine calcata, ca ciorapii erau intinsi, ca pantofii erau lacuiti.

Vazu ca statea foarte dreapta, n-ar fi admis ca femeia cu care urma sa se casatoreasca sa aiba umerii aplecati si gasi ca arata prea. prea feminina. Se rasuci pe calcaie si se indrepta spre camera unde se servea masa, in timp ce Amanda lasa sa-i scape un suspin de usurare. Trecuse cu bine de inspectie si, mai mult decat atat, el nu se infuriase prea tare din cauza ca ea coborase scarile in graba, lucru pe care il detesta atat de tare.

Curtenitor, Taylor ii tinu scaunul si apoi se aseza in capul mesei. Ca de obicei, mama ei manca in camaruta in care statea toata ziua, iar tatal ei mancase mai devreme.

Uneori Amanda se gandea ca tatal ei nu voia sa manance cu ea si cu Taylor pentru ca discutiile lor elevate il plictiseau. La urma urmei, J. Harker parasise scoala in clasa a opta pentru a-si intretine familia si de aceea dorea atat de mult ca fiica lui sa primeasca o educatie aleasa si sa se casatoreasca cu un barbat cu maniere.

Servitoarea ii puse in fata oul si felia de paine prajita, iar Amanda stiu ca trebuie sa inceapa conversatia. Lui Taylor ii placea ca ea sa invete pe dinafara programul pe care el i-l pregatise atat de minutios.

- Cred ca desfiintarea taxelor asupra vanzarii lanii a fost una din principalele reforme ale presedintelui Wilson.

Taylor nu spuse nimic, dar aproba din cap, astfel incat ea stiu ca spusese ceva corect.

Era atat de greu sa-si aminteasca toate evenimentele curente!

- Iar taxele asupra produselor realizate din lana au fost micsorate cu treizeci si cinci la suta. Desigur ca asta a fost in defavoarea fermierilor americani care vand lana, dar pe de alta parte fabricantii americani pot cumpara lana de oriunde de pe glob.

Taylor aproba.

- Si zaharul?

- Taxele pe zaharul importat ii protejeaza pe cultivatorii de trestie de zahar din Louisiana si pe cei de sfecla de zahar din Vest.

El isi ridica o spranceana si o privi.

- Nu stii nimic altceva despre taxele aplicate asupra zaharului?

Disperata, ea isi scotoci in memorie.

- Ah, da, taxele asupra zaharului vor fi ridicate peste trei ani. Fermierii care cultiva sfecla spun.

Privira amandoi in sus, in timp ce J. Harker dadu buzna in camera. Era un omulet mic si indesat, cu o privire furioasa, care cu mult timp in urma descoperise ca singurul mijloc de a obtine ceva era sa iei pur si simplu. Pornise de la nimic pentru ca in momentul de fata sa detina cea mai mare ferma de cultivat hameiul din lume.

Luptase pentru fiecare lucru pe care-l detinea, luptase chiar si atunci cand nu fusese cazul, si fiecare pumn incasat il facuse si mai furios.

- Priveste asta, spuse Harker, intinzandu-i lui Taylor o scrisoare. La el nu existau maniere preliminare gen "buna dimineata". Nici macar nu schita vreun semn prin care sa arate ca ar fi remarcat prezenta fiicei sale in incapere. Dupa parerea lui, Taylor era cel mai destept barbat de pe pamant. Familia lui ilustra, desi nu poseda nici macar un penny, educatia lui, manierele elegante, usurinta de a se comporta in societate erau lucruri care ii inspirau lui Harker un respect profund. Stergandu-si cu grija colturile gurii cu un servet, Taylor lua scrisoarea si o citi.

- Ei bine? intreba J. Harker in felul sau direct.

Taylor o impaturi cu grija si intarzie sa-i raspunda. Scrisoarea era de la guvernatorul Californiei care il atentiona ca ar putea sa apara probleme anul asta, din cauza lucratorilor care veneau sa culeaga hameiul. Uniunea Mondiala a Muncitorilor hotarase sa vina la Kingman si sa incerce sa-i faca pe muncitori sa intre in greva, impotriva cultivatorilor de hamei. Cum ferma Caulden ar fi prima aleasa, guvernatorul banuia ca necazurile vor incepe acolo. Taylor nu lua in seama faptul ca J. Harker se holba la el si continua sa se gandeasca. Anul acesta pretul hameiului era foarte scazut si ferma Caulden va fi nevoita sa nu tina cont de legi, pentru a termina lucrul cat mai repede. Asta era probabil problema pe care o vor avea liderii muncitorilor, dar acei oameni puteau fi manipulati.

Nu contribuise oare suficient, J. Harker, la diverse actiuni nobile, in Kingman, pentru a putea acum sa ceara sprijinul serifului si ar ajutoarelor sale? Da, se putea negocia liderii muncitorilor.

Partea a doua a scrisorii guvernatorului il ingrijora pe Taylor si cu siguranta ca il infuriase pe J. Harker. Guvernatorul voia sa-l trimita pe un oarecare profesor de colegiu, care tocmai fusese numit secretar executiv al imigratiei si al Muncilor sezoniere la Kingman, pentru ca acesta sa preintampine necazurile care s-ar ivi.

Era in ordine daca acest profesor ar fi fost un om prost, dar Taylor se indoia de asta. Un doctor in economie al Universitatii din Heidelberg din Germania! Fara indoiala ca acest barbat isi petrecuse ultimii patruzeci de ani din viata, studiind problemele muncitorilor si nu fusese mai departe de doua mile de un campus universitar.

Fara indoiala ca era cu totul de partea muncitorilor si habar n-avea de problemele pe care le are proprietarul unei ferme, de cat costa cultivarea hameiului.

Se astepta doar ca proprietarul "bogat" sa plateasca sume exorbitante pentru a potoli lacomia culegatorilor.

Taylor privi spre J. Harker.

- Invita-l sa vina aici, spuse el.

- Aici? La Kingman? Fata lui J. Harker se inrosise puternic. Ura ideea ca guvernatorul sa-i spuna, lui cum sa-si conduca ferma. Era pamantul lui, nu-i asa?

Dar culegatorii erau oameni liberi. Daca nu le placea ceea ce se intampla puteau pleca oricand. Si totusi guvernatorul credea ca are dreptul sa-i spuna lui J. Harker cum sa-si conduca propria ferma.

- Nu, spuse Taylor. Vreau sa spun, invita-l aici in casa. Inainte ca Harker sa poata protesta, Taylor continua: Gandeste-te numai, e un profesor de colegiu sarac, care castiga probabil doua mii cinci sute, trei mii pe an, ma indoiesc ca a vazut vreodata o ferma ca asta. Adu-l aici acum, cu cateva saptamani inainte de venirea culegatorilor si arata-i ca nu suntem monstri, arata-i. Se opri si-si intoarse privirea spre Amanda, care intinsese mana dupa farfuria cu gem.

- Nu, zise el simplu si Amanda isi retrase imediat mana.

- Un profesor de colegiu? spuse J. Harker. Cine va avea grija de el? Cu hameiul gata pentru a fi cules nu pot pierde nici un minut si am nevoie de tine.

- Amanda, spuse Taylor, facand-o sa tresara.

Ascultase numai partial conversatia lor din moment ce n-o viza pe ea si acum Taylor o surprinsese visand cu ochii deschisi.

- Amanda se va ocupa de el, spuse Taylor. Poate discuta despre unele aspecte economice si, daca nu stie suficient, el o poate invata. De asemenea ii poate arata Kingman-ul. Poti face asta, nu-i asa, Amanda?

Amandoi o privira cu niste ochi flamanzi ca ai unui soim ce urmareste un iepure pe un camp deschis. Erau oamenii pe care voia cel mai mult sa-i multumeasca, dar stia ca nu se descurca prea bine cu persoane straine. Nu cunoscuse prea multa lume, rareori erau trecute intalniri in programul ei si, cand acest lucru se intampla, avea prea putine de spus. Oamenii nu pareau interesati sa discute despre revarsarea Nilului.

Le placea sa vorbeasca despre dans (ceea ce ea nu facuse niciodata), despre haine (hainele ei erau alese intotdeauna de catre Taylor), de filme (nu vazuse niciunul pana acum), de baseball (nu vazuse niciodata un meci, desi cunostea toate regulile jocului, obtinuse 98 de puncte la acel test) si despre masini (ea rareori iesea undeva si atunci numai insotita de Taylor si de sofer, asa ca, stia prea putine despre automobile). Nu, nu se descurca deloc in prezenta strainilor.

- Amanda? spuse Taylor ridicand tonul.

- Da, voi incerca, zise ea sincera, gandindu-se ca poate cu un profesor de colegiu va fi mai usor de discutat decat cu ceilalti oameni.

- Bine, spuse Taylor parand dezamagit de ezitarea ei.

Privi spre ceasul inalt din fundul camerei. Ai intarziat cu trei minute fata de program.

- Du-te la invatat.

Ea se ridica imediat.

- Da, Taylor. Privi spre tatal ei. Buna dimineata, sopti ea inainte de a parasi incaperea.

Ajunsa in camera ei, se aseza la birou, trase un sertar si-si scoase notitele despre verbele neregulate din limba franceza. La ora zece fix se apuca de studiul despre etica puritana. Gresi de doua ori un cuvant si fu nevoita sa o ia de la inceput.

Taylor insista ca fiecare lucrare a ei sa aiba o forma perfecta, fara nici o greseala.

La ora unsprezece doamna Gunston o astepta intr-o camera de la subsol.

Amanda imbracase pentru ora de gimnastica o rochie albastra ce-i ajungea pana la jumatatea gambei. Taylor spusese ca aceasta rochie este necesara, dar ii comandase o alta rochie, foarte decenta, lunga pana la pamant, pe care trebuia sa o imbrace pe deasupra, in timp ce cobora scarile din spate pentru a ajunge la subsol. Intotdeauna folosea scarile din spate, pentru ca pe cele din fata putea fi vazuta.

Timp ce treizeci de minute doamna Gunston o supusese unui program riguros.

La ora 11:30, obosita si infometata, Amanda avu voie pentru saptesprezece minute sa faca o baie rece (Taylor spunea ca apa fierbinte imbatraneste pielea). Potrivit programului ei obisnuit dupa baie trebuia sa se imbrace, sa invete pentru a doua zi si sa fie gata pentru masa de pranz de la ora unu fix.

Dar azi se intampa ceva neobisnuit.

Cand doamna Gunston aparu in camera la ora 12:45 cu tava cu mancare, Amanda se simti brusc ingrijorata.

- Ce s-a intamplat cu domnul Driscoll? intreba ea, gandindu-se ca numai moartea l-ar putea face pe Taylor sa se abata de la program.

Cu ochii mariti de uimire Amanda lua noul program si incepu sa-l citeasca:

De la ora 1:17 la 6:12 p.m. Citeste urmatoarele:

Veblen's Instinct of Workmemship Hoxie's Scientific Management Royce's Philosophy of Loyalty Montgomery's Labor and Social Problems.

6:00 p.m. Imbracarea pentru cina. Imbraci rochia albastra din sifon, cu perle.

6:30 p.m. Cina: doua legume fierte, peste fiert, lapte degresat, o bucata de prajitura cu ciocolata.

7:30 p.m. Discutie asupra celor citite.

9:30 p.m. Pregatirea de culcare.

10:00 p.m. Culcarea.

Amanda privi spre doamna Gunston.

- Prajitura cu ciocolata? sopti ea.

Servitoarea intra si aseza pe masa cele patru carti, apoi parasi camera. Doamna Gunston ridica una din ele.

- Acest barbat, Montgomery, a scris cartea asta. Este cel care vine aici.

Trebuie sa stii despre ce sa discuti cu el, asa ca nu mai visa la prajitura si apuca-te de treaba. Se rasuci si parasi camera cu un aer oficial.

Amanda nu se gandise niciodata prea mult la cei care lucrau la camp. Cateodata se intrerupea din citit si privea in departare, vazandu-i cum lucreaza in soarele arzator, dar intotdeauna se intorcea la cartile ei fara sa le acorde prea multa importanta.

Citi toata dupa-amiaza, parcurgand doua din cartile de pe lista si cand sosi ora cinei se simtea in stare sa discute cu Taylor despre cele citite.

Nu se asteptase la reactia lui de suparare. Parea ca citise cartile dintr-un punct de vedere gresit. Trebuia sa le citeasca din punct de vedere managerial.

- N-ai invatat nimic de la mine? ii spuse Taylor pe un ton rece.

Fu trimisa in camera ei fara sa primeasca prajitura cu ciocolata. Trebuia sa scrie un studiu lung din care sa reiasa de ce cartea doctorului Montgomery si celelalte, sustineau puncte de vedere gresite. La miezul noptii Amanda inca mai scria si incepuse deja sa deteste numele doctorului Montgomery. Ii intorsese pe dos viata linistita, il facuse pe Taylor sa fie furios pe ea, o silise sa lucreze multe ore in plus si, cel mai rau, o costase o bucata de prajitura cu ciocolata.

Daca asta era rezultatul produs de cartea lui, atunci la ce te puteai astepta din partea omului? zambi obosita si se gandi ca e prea alintata. Doctorul Montgomery era un profesor batran si sarac care nu stia nimic despre economia adevarata, ci numai despre economia de pe hartie. Isi imagina un barbat cu parul carunt aplecat deasupra unui birou, inconjurat de un teanc de carti prafuite si se intreba daca a vazut vreodata un film. Poate ca vor merge impreuna la Kingman si. isi reprima acest gand. Taylor spusese ca filmele altereaza mintea oamenilor si ca aceia care se duc sa le vada sunt oameni din clasele inferioare. In nici un caz acest professor de colegiu nu ar dori sa vada ceva atat de degradant.

Se intoarse din nou asupra studiului sau despre cat de gresita era cartea doctorului Montgomery.

Doi.

Era a sasea zi a cursei Harriman Derby ce avea loc intre Los Angeles si Phoenix.

Cei doi barbati din Stutz erau din ce in ce mai obositi. Timpul destinat odihnei fusese folosit pentru reparatii. In dimineata asta intrasera in noroi, asa ca atat masina rosie de curse cat si cei doi barbati erau acoperiti din cap pana in picioare de pamant uscat. Numai buzele erau curate si ochii din spatele ochelarilor de protectie.

Fusese o cursa ingrozitoare, cu portiuni de drum nemarcate, cu locuitorii oraselor prezenti pe margine fara sa tina seama de masinile care treceau cu mare viteza. In unele orase acestia chiar stateau in mijlocul drumului asteptand ivirea masinilor.

Nu vazusera niciodata masini care sa mearga cu saizeci de kilometri pe ora si nu realizau ce viteza mare era. Multi dintre piloti au avut de ales intre a intra intr-un copac si a muri pe loc sau a intra in spectatori si a-i tari dupa masina. Majoritatea au ales copacul. De multe ori spectatorii erau furiosi pe piloti si aruncau cu pietre in ei.

Uneori incercau sa-l loveasca pe pilot pe spate in semn de bucurie. Indiferent ce faceau, erau principala cauza pentru care pilotii isi pierdeau viata. Hank Montgomery, pilotul Stutzului, fu prudent in timp ce reducea viteza la patruzeci de kilometri pe ora, la intrarea in micul oras de fermieri de la granita statului Arizona. Langa el se afla mecanicul Joe Fisher care se apleca pentru a vedea ce era inainte. Totul parea nemiscat si deodata, dupa ce trecura de prima cladire, vazura cauza acestei linisti. In stanga lor, intrat intr-o cladire, se afla Metz-ul lui Barney Parker. Barney zacea in masina parand mai mult mort decat viu. Hank incetini cand Joe striga si arata cu mana inainte. Un grup de locuitori inarmati cu bate, pietre si unii chiar cu carabine si pusti de vanatoare se indreptau spre masina lui Barney. Cand auzira zgomotul facut de motorul masinii lui Hank se oprira, apoi o luara spre el.

- Trebuie sa plecam de aici! striga Joe.

Fura inconjurati de grupul de locuitori inarmati care-l priveau furiosi. Hank se gandi ca ar putea apasa pe accelerator, intrand in viteza in masa de oameni sau.

Facu cea mai rapida miscare din viata lui. Rasuci repede volanul rigid si o lua pe strada secundara, desi Joe tipa la el sa nu faca asa ceva. Daca strada se infunda erau pierduti. Era evident ca locuitorii acestui oras amortit detestau masinile care le tulburau linistea de zi cu zi, le speriau caii si le faceau mersul pe trotuar nesigur.

Daca puneau mana pe el, s-ar fi putut ca Hank sa nu mai poata povesti despre aceasta cursa.

La capatul stradutei se vedea o lumina. Strada se termina cu o curte unde o femeie isi hranea gainile. sau tocmai terminase, pentru ca acum statea si privea paralizata la masina care se indrepta cu viteza spre gardul ei.

Hank si Joe se aplecara in acelasi timp in momentul in care botul masinii izbi in plin gardul. Cand ridicara din nou capetele fura atacati, de o multime de gaini care bateau speriate din aripi. Hank arunca una din bratele lui, apoi se apleca in fata pentru a goni doua de pe capota. Joe inhata una din interiorul masinii si o arunca afara.

Dupa ce ajunsera de partea cealalta a gardului, Hank incetini si privi inapoi.

Femeia scutura pumnul amenintator in timp ce gainile zburau in toate directiile, iar in spatele ei veneau alergand locuitorii revoltati.

- Ai innebunit? striga Joe peste zgomotul facut de motor, in timp ce Hank intorcea masina din nou in oras. Hai sa plecam odata de aici.

- Ma duc sa vad daca pot sa-l iau pe Barney, striga Hank la randul lui.

- Nu, vei. incepu Joe, apoi se rezema de speteaza scaunului in timp ce Hank prindea viteza. Cine era el sa protesteze? Era doar mecanicul, in timp ce Hank era proprietarul si pilotul. Ce conta ca era si viata lui in pericol?

Hank facea intotdeauna ce voia.

Joe se tinu cu mainile de portiera masinii in timp ce Hank accelera pana ajunse la saizeci pe ora. Vazu cotitura dupa care se afla masina lui Barney si se ruga ca Hank sa nu ia curba cu.

Simti mirosul cauciucului incins si trase o injuratura cand Hank lua curba cu saptezeci de kilometri pe ora, aproape incalecand trotuarul de pe partea opusa.

- Ia arma! striga Hank.

Joe il asculta si ridica pistolul pe care Hank il tinea intotdeauna jos, dar stia ca mainile ii tremura prea tare pentru a-l putea folosi.

Barney iesise din masina si era inconjurat numai de trei locuitori.

Mecanicul lui il parasise cu doua zile in urma. Privea zapacit, dar cand vazu masina lui Hank aparand in viteza de dupa colt intelese ce se intampla. Fara sa mai priveasca la masina lui distrusa sari in masina lui Hank, aterizand direct in bratele lui Joe.

Era greu de iesit din oraselul de provincie plin de gauri facute de cainii de preerie, de cactusi uriasi si de porti care trebuiau mereu deschise si inchise la loc.

Joe se plangea intruna de greutatea lui Barney, iar Barney nu inceta sa spuna cum ar fi castigat el cursa daca nu intra in acea cladire din cauza ca incercase sa ocoleasca un caine.

- Oasele animalului aluia blestemat sunt prea tari pentru cauciucuri, spuse Barney.

Joe si Hank privira unul la altul si o ora mai tarziu, la aproximativ sase mile in afara altui orasel, Hank opri masina si-i spuse lui Barney sa coboare.

- Nu ma poti lasa aici! exclama Barney. Voi muri de sete.

- Numai daca ai uitat sa mergi pe picioarele tale, spuse Hank plecand mai departe. Joe se lasa pe spate si scoase un suspin.

- Nu m-am simtit in viata mea atat de usurat. Incotro acum, sefu'?

- Spre linia de sosire!

Hank Montgomery castiga cursa Harriman Derby si se scutura de noroiul de pe el, in timp ce se indrepta spre podium pentru a primi trofeul mare din argint inmanat de primarul din Phoenix.

Joe il astepta la capatul scarilor. Erau in cursa de opt zile fara sa doarma si tot ce-si dorea acum era o baie si un pat.

- Ne-ai rezervat camere aici, nu-i asa? il intreba el pe Hank in timp ce lumea il felicita.

- Ti-am rezervat un apartament, iar pentru mine ultimul etaj de la Brown, spuse Hank razand.

- Ultimul.? incepu Joe, apoi se opri. Hank nu se comporta ca un om bogat.dar nici ca un profesor de colegiu.

- Ei bine, eu ma duc la culcare. Vii si tu?

- Peste cateva clipe, spuse Hank, scotandu-si casca din cap si incercand sa-si aranjeze parul care in mod normal era de un blond inchis.

Joe urmari privirea lui Hank care era atintita spre o tanara draguta care statea la marginea multimii.

- Vei da de bucluc, il avertiza. Joe, apoi pleca ridicand din umeri, ceea ce Hank Montgomery facea era numai treaba lui.

Il platea bine pe Joe si impartea intotdeauna castigul de la curse cu el.

Asta era tot ce-l interesa pe Joe.

Se intoarse si-si facu drum prin multime.

Doctorul Henry Montgomery isi aduna hartiile si cartile, le baga in servieta grea de piele si parasi clasa. Era un barbat inalt, cu umeri lati, iar costumul de culoare inchisa ii venea de minune, scotandu-i in evidenta corpul atletic pe care-l intretinea de ani de zile prin exercitii. Foarte putini din colegii lui si, spera el, niciunul dintre studenti nu-i cunosteau trecutul. Pentru ei era un profesor de economie cu excelente referinte, care dadea teste dificile si pretindea mult studentilor. Unii dintre profesori nu erau de acord cu ideile lui si la inceput fusesera ingrijorati ca ar putea supara parintii unor studenti bogati, dar atata vreme cat doctorul Montgomery a stat in banca lui si nu a fost implicat in nici un scandal l-au acceptat. Nu stiau de bogatia familiei lui sau ca in timpul vacantelor participa la cursele de automobil si nici nu ghiceau ca mai exista o alta latura a lui Henry Montgomery.

Hank merse pe jos aproximativ o mila si jumatate pana la locuinta lui situata la capatul unei stradute linistite.

Casa, construita din caramida, era inconjurata de vegetatia luxurianta specifica tinutului insorit al Californiei. Hank zambi la vederea casei, tanjind dupa linistea si grija materna a doamnei Soames, menajera casei. Avea de citit lucrarile studentilor si apoi trebuia sa continue munca la cea de-a doua carte despre management.

In clipa cand deschise usa casei, doamna Soames navali in camera, aducand cu ea un amestec de mirosuri de mancare, cu fata numai zambet. Doamna Soames era o excelenta bucatareasa, dar isi etala pe haine diverse feluri de mancare.

- Ai venit, spuse ea fericita, intinzandu-i o scrisoare. E de la oamenii aceia din Nord de care vrea guvernatorul sa ai grija.

- Nu asta e ceea ce a spus el, incepu Hank. A. Se opri, pentru ca nu avea nici un rost sa-i explice din nou care era de fapt meseria lui. Deschise scrisoarea in timp ce doamna Soames ramase in picioare privindu-l, stiind ca n-avea nici un rost sa-i ceara sa plece. Se incrunta cand termina de citit.

- Se pare ca familia Caulden vrea sa vin si sa stau la ei. Vor sa fiu oaspetele lor pana ce hameiul va fi cules.

- Pun la cale ceva, spuse suspicioasa doamna Soames.

Hank se freca pe nas.

- Probabil ca vor sa-i cunosc si sa-i plac. Nu voi putea tine partea lucratorilor, atata vreme cat stau in casa luxoasa a proprietarului.

- Deci, ai de gand sa te duci la ei?

Hank puse scrisoarea pe masa.

- Le voi refuza oferta generoasa. Mai am treaba aici cu niste studenti, asa ca voi ramane pana aproape de sosirea culegatorilor de hamei.

- Bine! spuse hotarata doamna Soames. Acum stai jos si odihneste-te. Ti-am pregatit o cina grozava.

Doamna Soames merse la bucatarie fiind mai putin calma decat parea Hank.

Prea multa lume profita de dragul ei doctor Hank. Dar doctorul Hank credea ca trebuie sa-i ajute pe cei mai amarati ca el si si-ar fi sacrificat si viata pentru ei. Ea stia lucrul asta mai bine decat oricine. Cu sase ani in urma fusese casatorita in Maine cu un barbat odios, care-i fusese sot aproape douazeci de ani. Era betiv. O batea. Avea cicatrici din cauza batailor lui, dar nimeni nu voia s-o ajute sa scape de el. Familia ei ii spunea ca se casatorise cu el la bine si la rau si ca se intamplase sa dea numai peste rau. Ii impresiona cand ii vedeau cicatricile, dar n-aveau cum s-o ajute. Politia nu se amesteca.

Spitalul unde petrecuse o saptamana odata cand aproape o omorase i-o daduse inapoi lui. Fugise de la el de trei ori, dar intotdeauna o gasise. Aproape ca-si pierduse orice speranta cand doctorul Montgomery, conducand una din masinile lui de curse, trecu pe acolo si vazu cum e batuta de betiv. Doctorul Montgomery opri masina, sari afara, il pocni in fata pe barbatul ei si o lua pe doamna Soames in masina. La inceput ea fu suspicioasa in privinta frumosului tanar, dar apoi se intreba: "Ce-ar putea sa vrea de la mine?"

O duse acasa la familia lui, care locuia intr-o casa mare si spatioasa. Casa era proprietatea familiei inca de dinainte de Revolutia Americana. Mama lui, o femeie de o frumusete uimitoare, coborase pe scari si o privise lung pe doamna Soames.

- Inca un animal ratacit, Hank? intrebase ea si apoi isi continuase drumul mai departe.

Doamna Soames statu la familia Montgomery timp de trei luni incercand sa se faca cat mai utila, pana cand doamna Montgomery spuse ca nu mai poate tine casa fara ea.

Doctorul Hank i-a obtinut divortul si pentru a fi sigur ca nimic n-o va mai supara ii ceru sa vina cu el in California unde fusese numit profesor de economie.

Doamna Soames acceptase bucuroasa si ultimii cinci ani fusesera cei mai fericiti din viata ei, dar acea trasatura a lui de caracter, care o salvase pe ea, era cea care o ingrijora cel mai mult. Ii pasa prea mult de cei mai necajiti decat el. Ii pasa de cel care aducea carbunii si o punea pe doamna Soames sa pastreze intotdeauna o bucata de placinta pentru el. Cu toate acestea existau cativa oameni, persoane cunoscute si cu o educatie aleasa, cu care doctorul Hank nu fusese tocmai politicos.

Anul trecut fusese publicata acea cartea a lui, care produsese atata agitatie.

Stia ca era ceva in legatura cu a fi de partea servitorilor si a oamenilor de jos. Dar Doamna Soames era convinsa ca era o carte buna, dar care crease cu siguranta multa neliniste. Unionistii venisera sa-l viziteze. Pareau foarte nervosi, ochii li se invarteau peste tot, iar doamna Soames numara banii pe care ii lasara in urma lor.

Baga placinta in cuptor si apoi incepu sa zdrobeasca cartofii. Iar acum, acesti fermieri bogati voiau ca dragul ei doctor Hank sa vina sa locuiasca o vreme la ei. Voiau sa-l corupa, cu siguranta. Voiau sa-i dea sa bea vin la fiecare masa, sa-l hraneasca cu sosuri frantuzesti si sa-l provoace o indigestie.

Si, ce era cel mai rau, voiau sa-i primejduiasca viata dragului ei doctor Hank pentru acele scursori ale societatii. Dragul, nepretuitul ei doctor Hank n-avea de ce sa-si riste viata pentru o mana de oameni pe care nici macar nu-i cunostea. Avea destule de facut la colegiu.

Lasa deoparte cartofii piure si se duse in camera de zi, de alaturi. El statea relaxat pe canapea citindu-si hartiile si sorbind din whisky. Soarele care apunea ii lumina parul blond si-l facea sa arate ca un inger. Era frumos ca un inger, se gandi ea, privindu-i profilul. Un barbat atat de frumos! Atat de bun, de generos, de dragut!

Traversa camera pentru a trage draperiile, ca lumina soarelui sa nu-l deranjeze si vazu o limuzina decapotata tragand in fata casei. Un sofer intr-o uniforma de un alb impecabil statea in fata. Pe locul din spate era o femeie tanara si frumoasa, imbracata intr-o rochie alba de matase, avand pe cap o palarie enorma, le fel de alba, decorata cu pene de strut ce-i cadeau usor de-a lungul fetei. Parul femeii era de un rosu puternic, singura culoare ce contrasta cu albul general.

Doamna Soames trase la loc draperiile si isi roti ochii in sus. O facuse din nou.

Ea incercase sa-i explice ca era bine sa salveze batranele ca ea din situatii neplacute, Dar atunci cand salva tinere, acestea asteptau ceva de la el. ceva in genul casatoriei si al unei familii, de exemplu.

Ii arunca o privire dezgustata. Era prea matur ca sa faca lucruri din astea.

Merse in fata lui, ii lua ziarul din mana si incepu sa-l impatureasca.

- Ai un musafir, ii spuse ea sec. Inalta, cu parul rosu, cred ca e facut cu henna, foarte draguta, Hank isi dadu whisky-ul peste cap si privi nedumerit.

- Nu-mi amintesc.

Cand barbatii au goluri in memorie, n-ai ce sa faci.

Existau chiar atat de multe femei in viata lui, incat nu si-o amintea pe aceasta femeie uimitoare? isi ingusta ochii in timp ce-i lua paharul si-l baga intr-unul din buzunarele sortului.

- Are niste sani cat prora unui vapor.

Hank zambi, amintindu-si despre cine era vorba.

- Blythe Woodley.

Gura doamnei Soames exprima dezaprobare.

- Are un catalog de mostre pentru tapet in mana.

Fata lui Hank pali.

- E in fata casei? Cred ca eu voi iesi prin spate. Spune-i.

- Nu-i voi spune nimic zise indignata doamna Soames. Ai facut-o pe biata femeie sa creada ceva ce nu-i adevarat, asa ca va trebui sa dai ochii cu ea, ca un barbat adevarat, nu sa fugi prin spate ca un las. Vru sa mai spuna ceva, dar renunta, se intoarsa pe calcaie si iesi din camera.

Hank isi imbraca incet jacheta si se pregati sa infrunte persoana care trebuia sa vina. Blythe ii fusese studenta in urma cu trei ani. El fusese impresionat de inteligenta ei, de dorinta de cunoastere, de grija cu care isi facea lucrarile, de intrebarile pe care le punea in timpul orelor si nu in ultimul rand de sanii ei enormi.

Nu fusese nimic intre ei. Nici chiar atunci cand ea ramasese dupa ore pentru a-i mai pune intrebari si pentru a-i da ocazia ca intre ei sa fie o relatie mai intima, el se tinuse la distanta. Nu se atingea de studentele lui.

La inceputul noului an scolar el se asteptase sa o vada din nou, dar ea nu mai aparu. Apoi, intr-o zi, o vazu traversand curtea universitatii imbracata cu o rochie care era mai potrivita pentru dans decat pentru scoala. O oprise si o intrebase ce mai face. Nu-i placu ce afla, familia ei, care era destul de saraca - nu ca a lui Hank - o prezentase fiului unui vechi prieten de-al tatalui ei. Petrecusera vara impreuna si sfarsisera prin a se logodi. Abia dupa logodna afla ca el nu era de acord ca ea sa-si continue studiile. La insistentele familiei ei si a lui renuntase la facultate si se inscrisese la o scoala de arta culinara.

Lui Hank nu-i placu acest lucru. Detesta ideea de a dispune cineva cum vrea de viata altei persoane, dar daca asta o facea pe Blythe fericita nu era treaba lui.

Ii spusese ca mergea sa ia pranzul cu logodnicul ei si, sub impulsul momentului, il invita si pe el. Tot sub impulsul momentului el accepta. Poate ca nu fusese vorba doar de impuls, ci si de tonul vocii lui Blythe, de rugamintea care se ascundea in spatele cuvintelor, de tristetea din ochii ei. Lua pranzul cu ei si vazu ca lucrurile stateau mai rau decat se asteptase. Logodnicul lui Blythe era evident speriat la gandul ca viitoarea lui sotie ar putea fi la fel de desteapta sau chiar mai desteapta decat el. Ii explica binevoitor lui Blythe menu-ul scris in limba franceza. Hank stia ca Blythe vorbea si scria fiuent in limba franceza. Il intreba pe Hank despre cartea lui, apoi, inainte ca el sa raspunda, o batu parinteste pe Blythe pe mana spunand ca ar fi mai bine sa n-o plictiseasca cu o asemenea conversatie intelectuala. Iar Blythe fusese singura fata care anul trecut gresise raspunsul la o singura intrebare la examenul din finalul anului scolar!

Nu-i placuse ceea ce vazuse, dar n-avea de gand sa intervina. Aflase deja ca atunci cand interveneai intre o femeie draguta si logodnicul ei sau sotul ei sau tatal ei aceasta astepta in final s-o iei de nevasta. Femeile urate iti multumeau din suflet pentru ajutor si-si vedeau de treaba lor, dar femeile frumoase se asteptau sa-ti petreci restul vietii alaturi de ele.

Asa ca, plecase de la acel pranz fara sa faca nimic, fara sa-i spuna ca-si va irosi viata alaturi de acel barbat plin de el. Dar apoi.

Iesise castigator in cursa Hamman Derby si era asaltat de toti, din toate partile, care il felicitau. Nu se mai simtea ca un profesor de economie, ci ca un barbat tanar si puternic ce tinea in mana un trofeu de argint in timp ce toata lumea il ovationa. Si apoi, la marginea multimii o vazu pe Blythe Woodley imbracata in rochia alba, cu parul ei rosu ce-i cadea pe spate. Nu mai statu pe ganduri, intinse bratul liber spre ea si ea veni si se lipi de el ca un al doilea trofeu.

La hotel, dupa ce inchisese usa in urma lor, pentru o clipa doar ii reveni judecata si-i spuse ca ar fi mai bine sa plece. Dar atunci ea si-a ridicat usor fusta peste genunchi si el a vazut un picior imbracat in ciorapi de matase neagra.

Putea rezista la aproape orice pe lume, dar nu la ciorapi negri de matase si la picioare lungi si subtiri. Ar fi fost in stare chiar sa-si tradeze tara, daca o femeie i-ar fi pus aceasta problema in timp ce-si descoperea piciorul imbracat in ciorapi negri de matase. Petrecusera acel weekend impreuna. Fusesera doua zile minunate si senzuale in care facusera baie in sampanie, apoi intr-o dimineata calarisera impreuna pana in desertul Arizona unde facusera dragoste langa un cactus urias.

Luni dimineata isi luase ramas-bun de la ea si se intorsese acasa, crezand ca si ea s-a intors la logodnicul ei.

Dar iata ca acum, o luna mai tarziu, ea era in fata usii de la intrare aducand un catalog de mostre pentru tapet. Si el stia bine ce inseamna cand o femeie are asa ceva in mana: inseamna casatorie.

Simti nevoia unui alt pahar de whisky, dar un ciocanit in usa ii spuse ca era prea tarziu. Doamna Soames il gasi mai tarziu, stand pe intuneric si sorbind dintr-un alt pahar de whisky. Spre dezamagirea ei vazu carafa pe jumatate goala. Aprinse o veioza, dar in afara clipitului des pentru a se acomoda cu lumina, el nu facu alta miscare. Prin camera erau imprastiate bucati rupte din mostrele de tapet, ca si cum cineva furios le sfasiase. ceea ce probabil ca se si intamplase, se gandi ea facand o grimasa.

Nu avea de gand sa-l lase sa stea acolo si sa-si planga de mila.

- O meriti din plin, stii doar, Ii spuse ea furioasa. Le faci pe toate sa creada acelasi lucru. Le faci sa se indragosteasca de tine si apoi nu vrei sa te casatoresti cu ele. Si daca tot am ajuns la acest subiect, de ce nu te insori cu una din ele?

Tanara aceea, domnisoara Woodley, mi s-a parut foarte respectabila. Ai douazeci si opt de ani si e timpul sa te asezi la casa ta si sa-ti intemeiezi o familie. Poate ca atunci vei inceta sa mai participi la cursele alea nebunesti si sa mai furi femeile altor barbati. Ea se opri din tirada cand il vazu ce trist arata. Se aseza langa el si-l batu cu dragoste pe mana.

- Partea cea mai nostima, spuse el incet, este ca vreau sa ma casatoresc, numai ca n-am gasit femeia potrivita. Nu ca ar fi ceva in neregula cu Blythe. Este perfecta. Este desteapta si interesanta, arata grozav, e nemaipomenita in. ma rog, e o companie nemaipomenita si provine dintr-o familie destul de buna, ca s-o multumeasca pe bunica mea.

- Atunci ia-o de nevasta, spuse doamna Soames. Sau cel putin fa-i curte. Nu cred ca-ti va trebui mult ca sa te indragostesti de ea.

El sorbi din paharul de whisky.

- N-as putea s-o iubesc niciodata. Nu stiu de ce, dar simt ca nu este cea care mi-e destinata mie. Am senzatia ca intr-o buna zi o voi intalni pe acea femeie si voi sti din prima clipa ca pe ea o asteptam. Se intoarse si zambi catre doamna Soames. Suna cam metafizic, nu-i asa?

- Mie imi suna de parca ai baut prea mult whisky pe stomacul gol. Se ridica. Acum vino sa mananci.

Hank nu se misca, ci continua sa priveasca fix inainte.

- Voi pleca la ferma familiei Caulden spuse el. Cred ca e cazul sa-mi iau putina vacanta.

Doamna Soames fornai pe nas.

- Vrei de fapt sa pui distanta intre tine si biata domnisoara Woodley. Asta-i tot ce vrei.

Hank o privi cu tristete.

- Nu am facut nimic care s-o faca sa se gandeasca la casatorie. Ea doar.

- Vino sa mananci, spuse exasperata doamna Soames. Tot ce sper e ca acest domn Caulden sa n-aiba vreo fiica, asuprita sau nedreptatita sau ceva in genul asta si pe care sa simti ca-i de datoria ta s-o salvezi.

Hank zambi viclean si se ridica de pe canapea.

- Daca are o astfel de fiica jur ca nu ma voi atinge de ea. Chiar daca va purta ciorapi negri de matase si va da buzna in camera mea in mijlocul noptii, nu ma voi atinge de ea.

Doamna Soames prefera sa ignore aceasta afirmatie.

Trei.

Amanda isi inabusi inca un cascat si incerca sa nu se uite cu dezgust la teancul mare de carti de pe biroul ei. De cateva zile nu mai facuse altceva decat sa citeasca pentru a se pregati de vizita profesorului. Atat tatal ei cat si Taylor o innebunisera in legatura cu importanta vizitei acestui barbat si de cat era de important ca ea sa fie o gazda buna.

- Si mai ales, tine-l la distanta de aici, spusese J. Harker. Nu vreau sa-l vad dand tarcoale pe pamantul meu.

Taylor ii daduse o intreaga lista cu muzeele si locurile cele mai interesante de vizitat. Poate ca se va duce cu el la Terrill City pentru a vizita biblioteca de acolo.

Voia ca Amanda sa-si puna la punct cunostintele de istorie locala, pentru a putea fi un ghid atotstiutor. Tot ce-si dorea Amanda era sa-i multumeasca pe cei doi barbati din viata ei, dar acum, cu venirea acestui doctor Montgomery, acest lucru parea imposibil. Teama pe care o incercau tatal ei si Taylor, ca Amanda s-ar putea comporta ca mama ei, incepuse s-o incerce si pe ea. Nu trebuia in nici un caz sa uite ce avea de facut. Trebuia sa-l faca pe tatal ei si pe Taylor sa fie mandri de ea. Acest profesor era un om de o vasta cultura si nu trebuia sa se faca de ras in fata lui. Taylor spusese ca Amanda avea o latura frivola in interiorul ei, fara indoiala, mostenita de la mama ei, ce trebuia suprimata. Si mai spusese ca rezultatul intregii povesti cu liderii sindicali depindea de impresia pe care Amanda i-o va face acestui profesor.

Foarte multe depindeau de cunostintele ei intelectuale si de impactul lor asupra doctorului Montgomery. Amanda isi concentra atentia asupra cartilor.

Hank conducea micutul Mercer decapotabil prin partea de sud a Californiei, bucurandu-se de mirosul florilor si de briza usoara. Era o masina frumoasa de vara, fara acoperis, fara usi, doar un schelet galben, cu roti galbene si scaune tapitate in piele neagra. Hank de-abia astepta cateva saptamani de odihna, la ferma de hamei a familiei Caulden. Isi imagina cum doamna Caulden, o femeie grasa, servea biscuiti fierbinti, in sos, in fiecare dimineata. Se gandi ca va sta intins in hamac si va motai la caldura. Va fi placut sa fie o vreme departe de studenti si de lucrari si de examene.

Kingman se afla la nord de Sacramento si el incetini viteza ca sa poata privi. Era un oras de marime mijlocie construit in jurul a cinci centuri destinate camioanelor, iar dupa agitatia oamenilor parea un loc prosper. In cladirea Operei se prezentau in fiecare vineri si sambata seara filme, iar in timpul saptamanii la matineu. Strabatu apoi o zona rezidentiala, plina de case instarite. La o benzinarie din partea de vest a orasului intreba unde este ferma Caulden. Vanzatorul se rasuci si-i arata cu degetul spre linia orizontului. Tot ce Hank vazu in zare fu un alt oras.

- E aproape de acel oras? intreba Hank.

- Acel "oras" e ferma, ii replica vanzatorul, Hank ramase cateva clipe si privi in departare la cladirile ce se intindeau in zare si incepu sa inteleaga de ce cei de la Uniunea Muncitorilor voiau, sa inceapa cu aceasta ferma. Era suficient sa se intample ceva acolo si vestea se va duce in intreaga lume. Se urca inapoi in masina si porni spre ferma Caulden. Trecu de cateva drumuri secundare, care cu siguranta ca duceau la ferma si se opri cand dadu de un alt drum mult mai larg cu palmieri si straturi de flori de o parte si de alta. O lua pe acesta si dupa ce parcurse o jumatate de mila, ajunse la o casa de caramida cu doua etaje, inconjurata de o veranda larga. Nu iesi nimeni afara la zgomotul facut de masina lui, asa ca merse pana in dreptul usii si ciocani. Deschise o servitoare neprietenoasa si fara chef, care ii lua palaria de pai din mana si-l conduse din micul vestibul intunecat de la intrare intr-un alt hol, mult mai mare. In stanga erau niste usi frantuzesti si servitoarea batu politicos, apoi deschise una din ele intr-o parte.

- Va asteapta, spuse ea si Hank intra in biblioteca, chiar in fata lui, era un semineu flancat pe parti de doua ferestre inalte, de la podea pana la plafon, ce dadeau intr-o sera. Hank se bucura in gand la vederea serei si se gandi ca-i va face placere s-o viziteze, in dreapta lui se aflau inca doua usi, ambele inchise. In stanga simti ca cineva il priveste, asa ca se intoarse si vazu doi barbati. Cel mai in varsta avea privirea incapatanata a unui copil care e fortat sa faca ceva ce nu voia. Celalalt, mai tanar, arata exact ca un manechin dintr-un magazin. E un om fara sentimente, se gandi el, si imediat il placu mai mult pe barbatul mai in varsta.

- Sunt J. Harker Caulden, spuse barbatul mai in varsta, voind parca sa-l provoace pe Hank. Si acesta e ginerele meu, Taylor Driscoll.

Hank ii intinse mana, dar Caulden o ignora, asa ca se intoarse spre Driscoll. Mana acestuia era la fel de rece ca intreaga lui infatisare si paru fragila in mana lui Hank.

- Nu arati ca un profesor de facultate, spuse J. Harker provocator.

Inainte ca Hank sa-i poata raspunde, Taylor facu un pas inainte.

- Ceea ce domnul Caulden vrea sa spuna, doctore Montgomery, este ca ne asteptam sa fiti mai in varsta, mai matur.

Hank zambi.

- Sper ca nu va dezamagesc.

- Nu, bineinteles ca nu, spuse Taylor. Sunteti binevenit, imi inchipui ca vreti sa va odihniti inainte de pranz. Martha va va conduce in camera dumneavoastra.

Hank intelese ca fusese concediat. Dadu din cap si parasi camera. Nu sunteti mai dezamagit decat mine, domnule Iceberg, se gandi el. Speram sa intalnesc o ferma micuta si prietenoasa. Bineinteles, putea pleca intr-o zi sau doua. Intre timp, o urma pe Martha pe scari.

J. Harker mesteca abatut capatul unui trabuc neaprins si mergea cu pasi grabiti prin biblioteca.

- Nu-mi place deloc, spuse ei. Nu arata cum ar trebui sa arate un profesor universitar. Arata prea tanar, prea sanatos. Pare de parca ar fi in stare sa iasa afara in camp si sa conduca el insusi o greva.

- Inca un motiv in plus ca sa-l tinem aici si sa-l supraveghem. Trebuie sa recunosc ca varsta si felul cum arata m-au socat in prima clipa, dar voi incerca sa repar nepolitetea noastra de la primire. Trebuie sa-l tinem departe de camp. Trebuie sa economisim fiecare banut anul acesta, altfel vom pierde totul.

- Nu-i nevoie sa-mi reamintesti lucrul acesta, spuse cu amaraciune J. Harker.

Numai ca nu.

- Nu arata asa cum ar trebui sa arate un profesor, spuse Taylor intrerupandu-l.

- Amanda va.

- Amanda! Doar nu-ti inchipui c-o voi lasa singura cu el!

Fata lui Taylor se anima putin.

- Am invatat-o ce trebuie sa faca si e ascultatoare. Ne va ajuta acum, cand avem nevoie de ea.

J. Harker privi incruntat spre barbatul care urma sa-l devina ginere. Taylor parea sa aiba deplina incredere ca va obtine tot ce dorea de la viata. Cu ani in urma Harker voise sa-l casatoreasca cu Amanda, dar el spusese ca trebuie sa astepte pana va fi "indeajuns de pregatita". Harker nu protestase, dar acum credea ca Taylor face o greseala, daca o va lasa pe Amanda singura cu acest barbat tanar, care arata atat de bine.

- Vei regreta asta, spuse Harker. Prin venele ei curge sangele maica-si.

- O cunosc pe Amanda. Barbatul asta are ceva. insolent, care ii va displace Amandei. Ai incredere in mine. Ne va fi de ajutor.

- Ai mai multa incredere in femei decat mine, spuse Harker, mestecandu-si trabucul.

Dormitorul in care Martha il conduse era destul de dragut. Era primul de la etajul al doilea si avea ferestrele orientate spre est si spre vest. Avea un balcon micut cu doua scaune de fier forjat si o masuta metalica.

Iesi pe balcon si privi in stanga lui unde se vedea acoperisul terasei de la primul etaj incadrat de niste ferestre care, presupunea Hank, dadeau in alt dormitor. Camera lui era curata si intunecoasa, iar mobila era de buna calitate, dar nu avea nimic din aerul familiar pe care doamna Soames il imprimase casei sale.

Privi cartile din biblioteca, dar nu gasi nimic care sa-l intereseze, asa ca incepu sa-si despacheteze lucrurile.

Refuzase oferta Marthei de a-l ajuta la despachetat. Isi scoase jacheta prafuita de pe drum, isi sufleca manecile camasii si se indrepta spre camera pe care Martha i-o indicase ca fiind baia. Gasi usa inchisa, asa ca ciocani.

- Da? se auzi vocea unei femei.

- Iertati-ma, spuse Hank. Vin mai tarziu.

- Voi iesi in trei minute si jumatate, spuse femeia.

Hank o pornise deja spre camera lui, cand auzi ultima propozitie. O femeie care stia exact cat timp va sta in baie?

Hank se opri si se sprijini de un perete de unde putea vedea ceasul si usa de la baie.

Cand trecura trei minute, cauta in buzunar o moneda, pentru a paria daca femeia va fi punctuala sau nu. Dupa exact trei minute si jumatate, usa baii se deschise si Hank vazu iesind ceea ce el considera ca era cea mai frumoasa femeie pe care o vazuse. Inalta, subtire, prea subtire, cu ochi mari, caprui, care pareau circumspecti, tristi, inspaimantati si curiosi in acelasi timp. Un par bogat, de culoarea castanei.

El nu realiza cu ce era imbracata pentru ca si-o imagina in mai toate toaletele in acelasi timp: in catifea medievala, in muselina din vremea lui Napoleon, in tafta victoriana si in in din perioada regelui Eduard.

Monedele din mana ii cazura pe jos.

- Pot sa va ajut? intreba femeia din viziunea lui.

- Eu. aaa. eu. se balbii Hank prosteste.

In secunda urmatoare vizunea disparu si el vazu din nou clar in fata lui. Nu, nu era cea mai frumoasa femeie din lume. Era foarte draguta, e-adevarat, dar, teoretic vorbind, nu era la fel de frumoasa ca Blythe Woodley. Cu toate acestea nu-si putea lua privirea de la ea.

- Sunteti cumva doctorul Montgomery? intreba ea.

El incepea sa-si revina treptat.

- Da, eu sunt. Si dumneavoastra?

- Amanda Caulden. Bine ati venit in casa mea.

Ii intinse mana si lui ii trebui mult pana sa realizeze ce trebuie sa faca. Ce naiba se intampla cu el?

- Multumesc foarte mult. L-am cunoscut pe tatal dumneavoastra si pe ginerele sau.

Probabil ca aveti o sora care e casatorita.

Incerca din rasputeri sa lege o conversatie, dar simtea ca se pierde in ochii ei. Nu din nou, Montgomery, isi ordona el, amintindu-si ce se intamplase cu Blythe Woodley.

Nici sa nu-ti treaca prin cap.

- Taylor este logodnicul meu. Acum, doctore Montgomery, va rog sa ma scuzati. Am intarziat.

- Plecati? spuse el si se blestema in gand pentru tonul lui. Fusese tonul plangaret al unui baietel suparat ca mama lui pleaca.

- Nu, ne vedem la masa de pranz. Sa va ajut in adunarea monedelor?

- Nu, ma descurc singur, spuse el repede si se apleca imediat cautand dupa o masa una din monede. Se intoarse apoi pentru a o privi pe Amanda si lua masa in cap. Ea facu un pas inainte si salva in ultima clipa o vaza de fiori, care era gata sa cada.

- Poate ar fi bine sa chem o servitoare, ii sugera ea.

- Nu, e-n regula, spuse el lovindu-se pentru a doua oara.

Amanda ii arunca o privire lipsita de orice expresie, apoi deschise usa camerei de langa camera lui si disparu inauntru.

Hank ramase in patru labe si injura in continuu timp de cinci minute, dar nu reusi sa-si goneasca din minte imaginea ei. O vedea ca pe o pictura a lui Fragonard: intr-un balansoar razand, cu fusta de satin fluturand in vant, lasand sa se vada lenjeria de dantela si pantofii mici, decorati cu catarame batute in pietre. Si-o imagina alergand prin lanuri de grau aurii, cu parul ei lung fluturandu-i pe spate. O vazu dansand un tango imbracata intr-o rochie matasoasa.

Si-o imagina in bratele lui. Se ridica in picioare si, cu ochii atintiti asupra camerei Amandei, merse incet spre usa si fara sa stie ce face puse o mana pe ea, in aceeasi clipa Amanda deschise usa camerei si. aproape ca se trezi cu mana lui Hank pe fata.

Fu prea speriata pentru a face ceva. Ramase privindu-l fix, cu ochii mariti de uimire.

- Eu. aaa, monedele. Eu. se balbii el, apoi renunta si zambi.

- E ora pranzului, spuse ea categoric si se intoarse intr-o parte, pentru a putea trece pe langa el.

Se opri pe scari si-si puse mana pe piept, incercand sa-si linisteasca bataile inimii.

Barbatul asta este oare nebun sau doar foarte excentric? Nu arata ca un profesor universitar.

De fapt, se comporta de parca nu judeca. Cand iesise din baie, il gasise stand pe hol, holbandu-se la ea, de parca nu mai vazuse nici o femeie in viata lui. Amanda privise in jos, crezand ca poate uitase sa imbrace vreun articol important de imbracaminte. Apoi aruncase monedele alea pe podea si ingenunchease dupa ele, lovind aproape toata mobila din jur, in cautarea lor.

Ce urmase apoi, in clipa cand deschisese usa si nimerise cu fata in palma lui, nici nu voia sa-si mai aminteasca. Continua sa coboare pe scari.

- Amanda, ai intarziat, spuse Taylor sever.

- Eu. l-am intalnit pe doctorul Montgomery.

Taylor continua s-o priveasca.

- Este mult mai tanar decat ne asteptam si de aceea, mult mai periculos. Trebuie sa fie tinut ocupat in permanenta. Ai studiat subiectele pentru discutia de azi?

- Da, spuse ea cu o voce care venea de departe. Nu se putea plange lui Taylor. Nu-i putea spune ca nu il placea pe doctorul Montgomery, ba chiar ca-i era frica de el. Taylor dorea ca ea sa-si petreaca timpul cu el si trebuia sa o faca. de dragul lui Taylor.

Doctorul Montgomery intra in sufragerie dupa cinci minute. Cel putin de data asta era imbracat corespunzator.

Desi locuia in aceeasi casa cu Taylor de opt ani, desi imparteau aceeasi baie, Amanda nu-l vazuse niciodata cu manecile suflecate, asa cum ii aparuse doctorul Montgomery la prima lor intalnire. Acum era imbracat intr-un costum lejer, poate mult prea lejer si avea un mod de a sta pe scaun total necorespunzator.

- Am intarziat cumva? intreba el. Imi pare rau. Mi-a luat destul de mult sa gasesc toate monedele alea. Nu-mi pot permite sa pierd nimic, nu pe banii mei, spuse el zambindu-i Amandei, de parca impartaseau o gluma pe care numai ei doi o stiau.

Amanda nu-i raspunse la zambet.

- Ma intreb, doctore Montgomery, daca am putea discuta despre unele din subiectele din cartea dumneavoastra. Hank privi in farfuria din fata lui uimit.

Pe masa nu existau boluri sau castroane de unde sa servesti mancarea, ci fiecare avea pusa deja mancarea in farfuria din fata lui. Pareau niste resturi de mancare: un peste subtire, ce parea imbibat cu apa, cam sase pastai de fasole verde, trei felii de rosii. Era infometat si ceea ce avea in farfurie n-avea cum sa-i umple golul pe care-l simtea in stomac. Privi la farfuriile lui Taylor si a Amandei. acelasi lucru, ba chiar Amanda avea chiar mai putin decat el.

Va trebui sa-si ia ceva de mancare mai tarziu.

- Doctore Montgomery? spuse Taylor.

Hank il privi, observa modul in care statea pe scaun, cu umerii trasi spre spate si cu gatul rigid.

Isi permitea cam mult, se gandi Hank. Sa stea in capul mesei in casa altui barbat?!

Si ce astepta oare, ca sa se casatoreasca cu Amanda?

- Ah, da, spuse el, despre cartea mea. Gusta din pestele din farfurie si i se paru ca a muscat dintr-un burete plin cu aer. Cred ca problema principala, continua el, este cine stapaneste de fapt pamantul. Fermierul bogat sau muncitorul? Are dreptul proprietarul fermei sa-l trateze pe lucrator dupa bunul sau plac sau a fost abolita sclavia?

- Voi doi cand aveti de gand sa va casatoriti?

Amanda ramase muta in fata grosolaniei acestui barbat, dar Taylor era foarte mieros.

Raspunse de parca nu auzise ultima intrebare.

- Cred ca pamantul apartine fermierului. Lucratorii nu sunt sclavi, sunt liberi sa plece cand vor, spuse Taylor.

- Si sa astepte ca sotiile si copiii lor sa moara de foame? intreba Hank. Uite, cred ca ar fi mai bine sa lasam subiectul asta la o parte.

- Bineinteles, aveti dreptate, in dupa-amiaza asta Amanda va va face turul fermei si veti putea vedea cum functioneaza o ferma de dimensiuni atat de mari.

Hank privi peste masa la Amanda si se gandi ca ar fi mai bine sa nu ramana singur cu ea. Se intreba cat era de lung parul ei cand era liber. Isi terminase mancarea sumara si privea acum la Amanda si la Taylor care mancau deosebit de incet acea mancare lipsita de orice gust. Pareau atat de cuviinciosi, de respectabili si totusi se presupunea ca erau indragostiti. Trebuiau doar sa se casatoreasca. Se sarutau oare cu pasiune sub palmieri?

Oare Amanda se furisa noaptea in dormitorul lui Taylor?

- Daca nu va deranjeaza, as prefera sa stau intr-un hamac si sa motai toata dupa-amiaza, spuse Hank. Ii vazu pe amandoi ramanand cu gura cascata la el.

Ce-am mai spus gresit acum? se gandi el.

Taylor isi reveni primul.

- Am aranjat deja altfel si, oricum, nu exista nici un hamac, spuse el. Hank ar fi vrut sa-i spuna vreo doua acestui barbat arogant, dar daca el voia ca frumoasa Amanda sa-si petreaca dupa-amiaza cu el, ce rost avea sa se impotriveasca? In afara de asta, vor putea merge impreuna in oras sa gaseasca ceva de mancare.

Amanda sperase ca Taylor sa-l lase sa stea in hamac, dar el n-o facuse si Amanda stia ca trebuie sa aiba un motiv serios. Oricum, adauga lenea pe lista de insusiri a doctorului Montgomery. Trecuse deja neindemanarea, proastele maniere din timpul mesei, imbracatul neglijent. Oare ce avea sa mai descopere in aceasta dupa-amiaza?

La sfarsitul mesei Amanda spuse:

- Ne intalnim la 2:15 in holul din nord.

Ochii lui sclipira jucausi.

- In care capat al holului?

- Poftim?

El ii zambi.

- Voi fi acolo la ora 2:15 fix, nici o secunda mai tarziu.

Ea ii intoarse spatele si pleca incruntata. Exista ceva la ea ce parea sa-l amuze.

Urca la etaj pentru a se schimba si cand cobori, il gasi asteptand-o sprijinit de perete, de parca era prea obosit pentru a sta pe propriile-i picioare.

- Mergem? intreba ea.

- Dorinta ta e un ordin pentru mine.

Nu stia de ce, dar avea impresia ca fiecare cuvant rostit de el o calca pe nervi.

Soferul le tinu usa deschisa, dar Amanda vazu ca doctorul Montgomery ezita inainte de a se urca pe bancheta din spate, alaturi de ea. Amanda isi dadu toata silinta cu el, dar el nu parea ca o asculta ce spune. Taylor ii facuse o harta cu ruta pe care trebuia s-o urmeze prin ferma si-i insirase lucrurile despre care trebuia sa-i vorbeasca. Ea memorase totul, toate sumele care se cheltuiau pentru a conduce o ferma de dimensiunile fermei Caulden.

Ii spuse doctorului Montgomery ce suprafata are ferma, ce cantitate de hamei produce, cati angajati au. Ii arata si celelalte culturi ale fermei: smochini, nuci, migdali, porumb, capsuni si sparanghel primavara.

Dar el nu spunea nimic. Statea pe bancheta din spatele limuzinei si privea pe geam.

Ii arata via si micuta crama.

- Ce-ai zice de o sticla? intreba el tragand una afara din suport.

- Familia mea nu consuma alcool. Astea sunt pentru vanzare. Ii intoarse spatele si continua cu relatarea legata de crama.

- Esti o mica enciclopedie, nu-i asa? spuse el cand se intoarsera la masina.

In alte imprejurari, Amanda ar fi luat asta drept un compliment, dar acum i se paru ca tonul folosit nu era acela potrivit unui compliment. Nu stiu ce sa-i raspunda.

La ora 3:51, exact dupa programul prescris de Taylor, ii spuse soferului sa-i duca inapoi la ferma, astfel incat sa ajunga acasa la patru fix. Amanda ii propuse sa le viziteze biblioteca, dar el ii arunca o privire ciudata, ii spuse ca-si poate purta si singur de grija si apoi pleca. Putin mai tarziu, Amanda ii vazu masina decapotabila indreptandu-se spre oras.

Se aseza la birou si incerca sa studieze cartea de texte in limba franceza, dar mainile ii tremurau. Era un barbat foarte neobisnuit. Nu se descurcase niciodata prea bine in prezenta strainilor, dar acest barbat o facea sa se simta ciudat si. ei bine, nu-i placea sa se gandeasca la asta, dar o facea sa fie furioasa. Nu-si batea joc de ea pe fata, nu o ridiculiza, dar simtea un sentiment de dezaprobare din partea lui. Dezaprobarea nu era la adresa fermei, paruse din cand in cand interesat de unele lucruri. Dezaprobarea o viza pe ea. Se ridica de la birou si se indrepta spre oglinda mica de la toaleta. Ce nu-i placea oare la ea? O gasea respingatoare din punct de vedere fizic? O gasea proasta? Incercase sa fie un ghid bun si isi petrecuse atatea zile memorand toate datele despre ferma pe care Taylor i le scrisese, dar pe undeva simtise ca daduse gres. Oare studentele lui erau mult mai elevate decat ea?

Simti din nou acel sentiment de furie, dar il inabusi si se intoarse la birou. Maine trebuia sa-l duca la un muzeu in Kingman si sa-i vorbeasca despre indienii Digger, despre Donner Party si despre traditiile mineritului in acea zona. Ar face mai bine sa-si reciteasca notitele.

Hank statea pe un scaun intr-un bar si manca un sandvis enorm cu friptura de vaca.

Alaturi avea o bere. a treia.

Ce ingamfata mica era! se gandi el. Ce atotstiutoare si increzuta era! ii enumerase toate datele acelea de parca era o eleva de scoala elementara. Ea era doamna cunoscatoare a bunelor maniere care primise sarcina grea de a se ocupa de un barbat needucat care nu deosebea o furculita de un cutit. Observase felul cum il privise in timp ce mancau pranzul acela lipsit de gust. Fara indoiala ca gandea despre el, exact cum tatal ei gandea despre lucratori, ca ar trebui sa fie recunoscatori pentru marea onoare ce li se face de a lucra pe pamantul fermei Caulden. Cum de mai indrazneau sa pretinda salarii decente? Era de ajuns ca el le permitea sa stea sub soarele lui, ca le dadea voie sa ii atinga culturile! Iar ea, sfanta domnisoara Amanda, credea probabil ca el este infiorat de emotie pentru ca sta intr-o casa ca a lor. Maine probabil ca ma va intreba daca am mai vazut pana acum un closet cu apa, se gandi el dand peste cap restul de bere. Nu era sigur ce-ar trebui sa faca. Instinctul ii spunea sa paraseasca imediat casa familiei Caulden, dar simtea ca are o obligatie fata de guvernator si, mai presus de toate, fata de cei din Uniune. Poate ca prezenta lui acolo ar putea preveni necazurile.

Poate ca va putea milita pentru drepturile muncitorilor mai bine, daca se afla in casa familiei Caulden.

Fiind acolo, poate va fi in stare sa opreasca ceva inainte chiar de a se intampla.

Logic gandind, stia ca ar face bine sa stea. Emotional insa, ar fi vrut sa plece cat mai repede de langa aceasta femeie rece si logodnicul ei. Si cand se gandea ca la inceput.

Nu stia exact ce simtise in prima clipa, dar ea reusise sa omoare orice alt sentiment.

Iesi din barul rece si intunecos la lumina stralucitoare a soarelui de afara. Isi infunda mainile in buzunare si se indrepta spre masina. Era aproape ora cinei la familia Caulden. Se intreba ce mancau la cina. Pui fiert cu orez fiert sau cartofi fierti?

Amanda nu-l vazuse niciodata pe Taylor atat de furios:

- Asta nu-i rochia pe care trebuia sa o imbraci la cina, spuse el printre dinti.

Amanda incerca sa-si mentina spatele drept si sa nu izbucneasca in plans.

Taylor ura lacrimile.

- Am uitat. Doctorul Montgomery m-a tulburat si.

- Cum te-a tulburat? Daca ar fi fost posibil, Taylor s-ar fi facut mai inalt decat era. A fost necuviincios cu tine?

- Nu, nu a fost. vreau sa spun, cred ca nu prea ma place.

- Nu te place? Taylor era uimit. Amanda, ma surprinzi. Credeam ca ai trecut de fumurile astea de fetiscana. Ai facut intocmai ce scria in program? l-ai explicat despre fiecare coltisor al fermei?

- Da, am facut intocmai, am respectat fiecare minut din program.

- Atunci n-are ce sa fie in neregula. Acum du-te sus si schimba-te si nu-mi mai povesti toate fanteziile tale. Ai sa ma faci sa cred ca am ales gresit femeia cu care vreau sa ma casatoresc.

- Da, Taylor, sopti ea si se duse in camera ei.

Ajunsa in camera ei, dupa ce se imbraca cat putu de repede, simti din nou acel sentiment de furie. Nu mai simtise asa ceva de cand Taylor se mutase cu ei in casa. Inainte de venirea lui era deseori furioasa: pe mama ei, pe tatal ei, pe prietenele de la scoala.

Apoi tatal ei il angajase pe Taylor si-i daduse dreptul de control deplin asupra Amandei. El o luase de la scoala din Kingman si incepuse sa-i dea lectii particulare. Lucrurile luasera o cu totul alta intorsatura atunci. Amanda invatase curand ca furia si sfidarea erau sentimente nefolositoare. Taylor nu le aproba.

Ii facuse Amandei un program care nu lasa timp pentru suparare. Asa ceva nu era permis. Taylor o angajase pe doamna Gunston pentru a fi sigur ca Amanda va face intocmai cele spuse de el. Taylor fusese de parere ca mama Amandei avea o proasta influenta asupra ei. La urma urmei, se stia doar ca Grace Caulden avea un "trecut". J. Harker fusese de acord si Grace fusese trimisa in diverse statiuni scumpe din lume, iar cand se intorsese inapoi la ferma, fiica ei nu mai avu voie sa-i spuna nici macar "buna ziua". Grace se retrasese intr-un dormitor izolat de la ultimul etaj de unde rareori mai iesea.

In timp ce cobora scarile, Amanda jura ca va incerca din rasputeri sa-l multumeasca pe doctorul Montgomery si implicit pe Taylor.

Patru.

Hank intarzie la cina si simti nemultumirea rece a lui Taylor din clipa in care intra pe usa. Casa asta era condusa oare dupa-regulile unei scoli militare?

Din nou J. Harker nu aparu la masa si fura numai ei trei. Daca se putea numi "masa" ceea ce se afla in farfuriile din fata fiecaruia. Se inselase in ceea ce priveste menu-ul. Era pui fiert, orez fiert si sfecla fiarta.

Hank nu se putu abtine sa nu intrebe:

- Va hraniti tot atat de bine si mana de lucru? Nu-i de mirare ca cei de la Uniune v-au ales ca punct de incepere a grevelor.

Taylor ii arunca o privire inghetata.

- Este sanatos pentru organism sa mananci putin.

Amanda si cu mine suntem impotriva alimentatiei excesive.

- Ai castigat, spuse Hank si dadu la o parte farfuria din fata lui. Pe mine va rog sa ma scuzati. Am ceva de citit.

- Amanda a terminat de mancat, spuse Taylor. Ar dori sa va arate livada de migdali.

- Nu-i nevoie. Am vazut destul din ferma pentru azi. Se ridica de pe scaun si se indrepta spre usa.

Taylor ii arunca Amandei o privire care spunea clar ca trebuie sa-l urmeze pe profesor. Aceasta arunca o privire trista spre mancarea ramasa pe jumatate in farfuria ei si-l urma pe doctorul Montgomery.

Hank se opri cand o auzi in urma lui.

- Va e teama ca as putea vedea ceva ce nu trebuie?

- Nu inteleg ce va referiti, doctore Montgomery, spuse ea fara sa se prefaca.

- Nu cred ca-mi poti spune unde e bucataria, nu-i asa?

- Pe acolo, spuse ea, aratandu-i si pornind in urma lui.

Nu mai fusese in bucatarie de mai multi ani, din ziua in care Taylor o gasise mancand prajituri si band lapte. Fusese ingrozit de faptul ca va deveni obeza.

In mijlocul bucatariei mari se afla o masa de stejar plina cu bunatati: friptura de vita, sos, legume, rulouri pufoase, unt, salata de fructe, salata verde. Pe un dulap se aflau trei feluri de prajituri. Servitorii stateau jos si mancau, dar ramasera cu gura deschisa cand ii vazura pe Hank si pe Amanda.

- Domnisoara Amanda! spuse bucatareasa ridicandu-se in picioare.

Hank privi spre mancare.

- Va suparati daca ma asez si eu?

- Nu! striga Amanda stiind ca Taylor se va infuria pe ea daca va afla ca i-a permis sa stea la masa impreuna cu servitorii. Vreau sa spun.

Bucatareasa, care era in casa de cand Amanda era copil, pricepea mult din ceea ce se pretrecea acum in casa. Stia, de asemenea, ce-i daduse de mancare acestui barbat solid si sanatos.

- Va pregatesc imediat ceva de mancare, ii spuse ea lui Hank.

- Bine, zise el, salivand de pofta. Si de acum incolo, vreau mese adevarate.

Ea ii zambi.

- Daca domnul Taylor va permite.

- Eu iti permit, spuse Hank luandu-i farfuria din mana.

- Domnisoara Amanda? intreba bucatareasa, tinand in mana o farfurie goala.

Amanda nu-si mai amintea de cand nu mai vazuse atat de multa mancare si simti ca e gata sa cedeze in fata tentatiei. Dar Taylor n-ar fi fost de acord; nu-i placeau femeile grase.

- Nu, multumesc, spuse ea in cele din urma.

- In regula, zise Hank, du-ma acum in livada de migdali sau oriunde sa pot sta jos si sa mananc.

Amanda iesi pe usa din spate, mergand in urma lui Hank, simtind in nari mirosurile imbietoare ale bunatatilor din farfuria lui.

- Acolo, spuse Hank cu gura plina, aratand cu furculita incarcata spre micuta casa de vara.

Ea il urma in interiorul casutei si se aseza la distanta de el. Era coplesita de mirosul raspandit de mancarea din farfuria lui.

- N-ai de gand sa-mi spui cand a fost asta construita? intreba Hank, infulecand friptura de vita. Sau din ce fel de lemn e construita?

- A fost construita in anul 1903, dupa ce parintii mei si cu mine ne-am mutat aici. E construita din lemn de chiparos si e copia identica a unei case englezesti pe care mama mea a vazut-o intr-un catalog.

- Oh, iarta-ma. Cred ca nu-ti face placere sa vorbesti despre mama ta.

Ea fu surprinsa ca el stia. Dar din moment ce toata lumea din Kingman stia, de ce n-ar fi aflat si acest strain?

Acum manca dintr-un corn pufos. Taylor nu era de acord sa manance paine si nici unt.

- As prefera sa nu vorbesc despre ea.

- Inteleg. Cand a murit?

- Cand a murit? repeta mirata Amanda. Mama mea nu e moarta.

- Dar nu locuieste cu voi, nu-i asa?

- Mama nu paraseste camera ei. Daca vreti, doctore Montgomery, poate ar fi mai bine sa schimbam subiectul.

Isi intoarse capul intr-o parte si Hank continua sa manance si s-o priveasca.

Studiindu-i profilul in lumina lunii isi aminti de prima impresie pe care o avusese cand o vazuse pentru prima oara, aceea ca ar fi venit din alta lume si din alte timpuri.

I se parea ca o mai vazuse candva. Dar raceala, aroganta, snobismul ei ii spuneau ca se insela. Se intreba daca trupul ei subtire era capabil de cea mai mica energie.

Auzi un zgomot si se intoarse. O vazu pe bucataresa venind prin intuneric cu doua farfurii, fiecare plina cu prajituri.

- M-am gandit ca poate vreti si altceva, spuse ea asezand farfuriile in fata lui.

Hank ii oferi una din farfurii Amandei, dar ea scutura din cap.

- Fa cum vrei, dar e al naibii de bun. Mironosita afurisita, se gandi el, esti prea mandra sa accepti macar o prajitura. Fara indoiala ca se temea ca puritatea ei va fi pangarita daca accepta oferta diavolului. Se intreba daca ea si Taylor s-au sarutat vreodata. Probabil ca sarutul lor ar fi la fel de lipsit de gust ca si mancarea pe care o mancau.

Amanda nu indrazni sa-l priveasca in timp ce manca prajiturile. Stomacul ei facea zgomot si gura ii era plina cu saliva. Dar n-ar fi indraznit sa manance, pentru ca Taylor ar fi putut simti mirosul sau ar fi putut vedea urme de ciocolata printre dinti. N-ar mai fi placut-o daca ar fi fost atat de slaba si ar fi mancat prajituri, ceea ce nu era trecut in program.

- Acum e mai bine, spuse Hank si puse farfuria goala alaturi. Se rezema si-si intinse picioarele inainte. Ce-ai programat sa facem maine? imi inchipui ca mi-ai planificat toata ziua.

Ea se incrunta cand ii auzi tonul cu care vorbise si incepu sa citeze din programul lui Taylor.

- Vom vizita muzeul Kingman de dimineata, ne intoarcem acasa pentru masa de pranz, dupa care urmeaza un tur al regiunii. Iar apoi urmeaza cina.

- Ce faci ca sa te distrezi?

- Pictez in acuarela si cos, raspunse ea, zambind pentru sine. Taylor ii daduse note excelente la pictura.

- Cum faci fata la distractii? sopti el. Cum va petreceti tu si iubitul tau serile in oras?

- Nu mergem in oras, spuse ea derutata. Taylor ii spusese ca Kingman era un oras prea provincial pentru ca sa merite sa-si piarda timpul acolo. La San Francisco mergeau o data pe an sa cumpere imbracaminte si alte lucruri de care aveau nevoie. In afara de aceste doua saptamani, parasea rareori ferma.

- Esti prea buna pentru el, nu-i asa? intreba Hank realizand ca fusese uracios. Dar felul ei, arogant si distant de a fi, refuzul de a manca macar o bucata de prajitura, starnisera tot ce era mai rau in el.

Se ridica.

- Ma duc la culcare. Vii si tu?

- Da, spuse ea incet, aruncand o ultima privire spre ceea ce stia ca este al doilea platou cu prajituri.

Cateva minute mai tarziu era in camera ei. Se aseza la birou si incepu sa citeasca despre istoria orasului Kingman. Trebuia sa memoreze aceste date inainte de a adormi. Se lasa pe spate in scaun si-si dori pentru a nu stiu cata oara ca acest doctor Montgomery sa nu fi venit niciodata. Pentru un motiv pe care nu-l intelegea inca, el parea s-o antipatizeze profund, din ce in ce mai mult, de la o clipa la alta.

Din aceasta cauza ii era de doua ori mai greu sa faca fata, trebuia sa munceasca mai mult ca de obicei, sa piarda mesele si sa stea pana noaptea tarziu pentru a memora indicatiile lui Taylor. Asa ca in noaptea asta va trebui sa invete si maine, cand il va duce la muzeu, va trebui sa se straduiasca din rasputeri sa fie un ghid bun si sa-l multumeasca. De ce oare acest barbat era atat de greu de multumit?

De ce, cand pe Taylor, in general, reusea sa-l multumeasca destul de usor?

Daca facea ceea ce Taylor ii scria, in ordine exacta, la orele indicate, Taylor era multumit. Poate ca ar fi mai bine sa-l intrebe pe doctorul Montgomery ce i-ar face placere ca ea sa faca. Dar nu, nu era o idee buna, pentru ca ar fi putut fi in contradictie cu programul lui Taylor si atunci era mai bine sa ignore dorintele doctorului Montgomery.

Privi ceasul din perete si se gandi ca ar fi mai bine sa se apuce de lucru.

Hank statea in balconul camerei lui, privea stelele si mirosea aerul parfumat al noptii, dorindu-si sa fi avut un pahar cu whisky. Alaturi, in stanga lui, era camera Amandei. El putea vedea lumina care se zarea prin draperii. Vedea chiar umbra ei asezata la birou. Stia ca ar fi putut trece din balconul lui pe acoperisul terasei si de acolo ar fi ajuns direct in fata ferestrei ei. Si apoi, ce-ar fi facut? se gandi el. Domnisoara Amanda ii va spune probabil cati metri sunt de la balconul lui la fereastra ei. Se intreba ce-ar face ea daca ar saruta-o. Ii va spune oare istoria sarutului? Se intoarse in camera lui, se dezbraca si se baga in pat.

Adormi imediat, dar dupa cateva ore se trezi si nu putu rezista impulsului de a iesi pe balcon. Lumina din camera Amandei era inca aprinsa si ea statea tot la birou.

Incruntandu-se, se intoarse in pat. Indiferent cat era de mironosita, era foarte silitoare in ceea ce facea.

Cand se scula in dimineata urmatoare realiza ca e destul de tarziu si ca lumea era deja la lucru. Se imbraca repede si cobori in goana pe scari. Amanda si Taylor erau in usa sufrageriei. Taylor isi privea ceasul de buzunar, iar Amanda statea supusa in spatele lui.

- Cred c-am intarziat din nou, spuse el fara sa-i pese prea mult si intra pe langa ei in sufragerie. Pe bufet erau platouri de argint pline cu jumari de oua, biscuiti, sos, sunca, felii de ananas, briose si sirop. Ah, spuse el cu vocea unui om flamand. Isi umplu o farfurie si se aseza, apoi privi in sus si vazu ca Taylor si Amanda il studiau. Pe fata rece a lui Taylor era o umbra de dispret, dar cand o privi pe Amanda. Fu ceva de scurta durata, dar lui i se paru o privire plina de melancolie, chiar de foame, dar imediat disparu si ea isi cobori ochii la oul apos din paharul din fata ei.

Dupa ce terminara micul-dejun Hank aproape gemu cand vazu limuzina si soferul care-i asteptau. Inca o zi de tururi si de explicatii. O ora mai tarziu se aflau in muzeul Kingman care, din cate isi dadea seama Hank, era un omagiu adus familiei Caulden.

- Tatal meu a cumparat patru ferme in acelasi timp, spuse Amanda. Erau foarte ieftine din cauza namolului de la minele din vecinatate, care a facut ca raul Glass sa-si iasa din matca si sa-si depoziteze tot namolul pe pamantul din jur. Cu o mare cheltuiala tatal meu a carat namolul si a scos la iveala solul fertil de dedesubt. De asemenea, a pus capat mineritului.

- Sunt convins de asta, murmura Hank.

- Apoi a irigat terenul si.

- A devenit bogat, incheie Hank.

Amanda privi in gol. Ii aratase inca o data foarte clar ca n-o placea, nici pe ea, nici pe familia ei.

- Cand a cumparat tatal tau acest muzeu? intreba el.

- In urma cu doi ani. Nu intelese de ce el rase cand auzi asta.

- Hai sa mergem, am vazut destul. Sa iesim afara.

- Dar nu e inca timpul. Mai avem de stat inca patruzeci si doua de minute aici.

- Am de gand sa-mi petrec urmatoarele patruzeci si doua de minute dincolo de aceste usi.

Sovaind ea il urma afara. Spera ca Taylor nu va afla ca parasisera muzeul mai devreme. Si acum, ce va face cu el? Se indrepta spre limuzina care astepta, dar el nu o urma. Se intoarse si-l vazu stand in mijlocul drumului, cu mainile in buzunare, aratand mai degraba ca un baietel decat ca un barbat. Si-ar fi dorit atat de mult sa stea la fel de drept ca. ca Taylor.

- Cat de departe e orasul de aici? intreba el.

- La doua mile si jumatate, raspunse ea.

- Mi-am inchipuit ca trebuie sa stii. Voi merge pe jos. Ne intalnim la Opera.

Amanda fu cuprinsa de panica. Stiu dintr-odata ca el nu va veni la Opera si avu in fata groaznica viziune a clipei cand va fi nevoita sa-i spuna lui Taylor ca l-a pierdut pe doctorul Montgomery.

- Soferul poate. incepu ea, apoi se opri pentru ca el o pornise deja repede spre oras. Suspinand, ii spuse soferului unde sa-i astepte, apoi porni grabita dupa doctorul Montgomery.

Cand masina trecu prin dreptul lui si vazu ca Amanda nu era inauntru se intoarse si o vazu alergand dupa el. O astepta, dand semne de nerabdare. Credeai ca am nevoie de compania unei femei frumoase langa mine, se gandi el.

- Banuiesc ca nu prezint incredere sa fiu lasat singur, nu-i asa? M-as putea intalni cu unii din liderii Uniunii si sa fac ceva ingrozitor, asa-i?

Amanda se simti deodata foarte obosita; obosita pentru ca statuse aproape toata noaptea treaza, incercand sa invete ceea ce trebuia sa stie, pentru acest barbat, obosita de mesele pe care le pierduse, obosita de comentariile lui rautacioase.

- Fac tot ce pot ca sa va fac sederea placuta, doctore Montgomery. Imi pare rau daca nu reusesc. Isi trase umerii inapoi asa cum o invatase Taylor. cu ajutorul unei bare de otel.

El se calma. Poate ca ea nu mai suporta sa fie mica ingamfata care fusese obisnuita sa fie. Fusese nervos pe ea pentru ca nu era asa cum s-ar fi asteptat el sa fie. Avea un mers atat de intepat, isi purta parul legat atat de strans pe spate, vorbea atat de conventional, se imbraca atat de serios, era lipsita de simtul umorului, de caldura, de pasiune. Dar toate astea nu-l priveau pe el.

- Imi cer scuze, domnisoara Caulden, am fost grosolan. Dar nimeni nu mi-a mai planificat in felul asta viata din clipa in care am plecat din casa mamei mele si cred ca sunt prea batran ca sa incep s-o fac din nou. Priveste, sunt cativa copii care se joaca. N-ai vrea sa stam putin si sa mirosim trandafirii, sa stam de vorba?

- Trandafiri? intreba ea. Nu sunt trandafiri in curtea scolii.

El scoase un geamat de exasperare, apoi o apuca de cot si o conduse spre gardul scolii. Scoala se terminase, dar erau trei copii mici care se jucau la leagane.

Langa ei statea o mama draguta, o lasa pe Amanda langa o banca, de sub un stejar urias si se indrepta spre grupul de copii, isi dorea, mai mult decat orice, sa intalneasca o fata prietenoasa.

- Buna, spuse el. Femeia se intoarse. Era foarte draguta si chiar ii zambi.

I se parea ca au trecut secole de cand o femeie nu-i mai zambise.

- Buna, raspunse femeia.

- Sunt.

- Nu, nu-mi spune. Privi peste el spre Amanda, care statea tantosa pe banca. Trebuie sa fii musafirul familiei Caulden. Esti profesor sau ceva in genul asta, nu-i asa?

- Destul de aproape, spuse el intinzandu-i mana pe care ea o apuca.

- Hank Montgomery. Dadu din cap spre copii. O echipa grozava. Tatal traieste?

Ea izbucni in ras.

- Acum o ora traia.

- Ghinionul meu, spuse el suspinand.

Ea porni spre leagane si Hank o urma.

- Cum e acolo? intreba ea aratand cu capul spre Amanda. Se poarta frumos cu tine? Ai venit sa-i dai lectii Amandei?

- E-n regula, dar Amanda, se pare ca-mi da ea mie lectii. Facu o pauza.

- O cunosti?

- O cunosteam inainte. Am fost impreuna la scoala elementara, dar tatal ei a retras-o de la scoala exact in momentul cand incepuse sa fie interesata de baieti intelegi?

Hank nu si-o putea inchipui pe Amanda placandu-i de cineva; dar dadu din cap.

- I-a angajat un tutore?

- Barbatul acela, Driscoll. L-am vazut doar de cateva ori. Nu vine la Kingman, dar l-am vazut de cateva ori in masina. Nu-i genul meu, incheie ea, zambindu-i larg lui Hank.

Nici al meu, se gandi el. Deci Amanda urma sa se casatoreasca cu tutorele ei. Asta incepea sa-l faca sa inteleaga de ce mintea ei era ca un catalog de informatii.

Femeia incepu sa mai spuna ceva, dar fetita ei cazu din leagan si incepu sa urle. Femeia alerga s-o ia in brate. Nu parea ca se lovise foarte tare, era mai mult speriata de pe urma cazaturii.

Hank ii intinse bratele si fetita veni spre el.

- Nu cocheta cu ea! spuse mama, razand.

Hank o lua in brate si se studiara reciproc. Iubea copii si spera ca intr-o zi sa aiba si el cativa.

- Ti-e dor de copiii tai? intreba femeia dornica de mai multe informatii.

- N-am copii, n-am sotie.

- Tu si Amanda.?

- Cerule, nu! spuse el inainte de a se gandi. Adica, ea e logodita cu tutorele ei, Taylor Driscoll. Credeam ca toata lumea in oras stie. De obicei in orasele mici fiecare stie ce face celalalt.

- Nu si cand e vorba de familia Caulden, spuse coborandu-si vocea; sunt bogati precum Cresus, dar unei lucruri nu pot fi cumparate. Nu ca mie mi-ar pasa, dar pe vremea mamei mele contau.

- Ce anume? intreba Hank.

Femeia privi peste el. Se intoarse si o vazu pe Amanda apropiindu-se.

Isi lua copilul si se opri din confidente.

- Buna, Amanda, spuse ea.

- Buna, raspunse Amanda, dar dupa expresia ei se vedea clar ca nu stie cu cine are de-a face.

- Lily Webster. Am fost impreuna la scoala.

- Da, desigur, spuse Amanda. Ce mai faci?

- Muncesc din greu. Ei bine, acum trebuie sa plec. Mi-a facut placere sa te cunosc, Hank.

- Si mie, spuse el, si zambi privind-o cum se indeparteaza urmata de cei trei copii. Se intoarse spre Amanda. Vrei sa mergem? intreba el. Facu o pauza si o privi urmarind-o pe femeie cu niste ochi de parca ar fi vazut o fantoma. Te simti bine? intreba el.

Amanda isi reveni.

- Da, sa mergem. Isi aminti de Lily. Fusesera colege in clasa a patra.

Se furisasera impreuna in vestiar pentru a lega si a incheia hainele unele de altele. Tocmai cand terminau fusesera prinse de profesoara si pedepsite sa le descheie pe toate la loc si apoi sa stea doua ore cu nasul in niste cercuri desenate pe tabla cu creta. Cand tatal ei a aflat a fost ingrozit, dar mama ei rasese cu pofta. Dar asta fusese cu mult inainte de venirea lui Taylor. Uneori parea ca nu-si mai aminteste nimic dinaintea venirii lui Taylor. Era ca si cum prezenta lui stersese orice existase inainte. Acum, colega ei de sotii, Lily, era maritata si avea trei copii, in timp ce Amanda nici macar nu stia cand se va casatori. Se incrunta privindu-l pe doctorul Montgomery din spate. Intrebarile lui incepeau s-o deranjeze. O faceau sa se intrebe ce avea de gand Taylor in legatura cu ei doi. Stia ca nunta va avea loc. cand Taylor considera ca era pregatita pentru asa ceva. Dar daca va continua sa-si piarda timpul cu doctorul Montgomery, nu va fi niciodata pregatita pentru casatorie. Continua sa mearga in spatele lui tot drumul pana in oras si scoase un suspin de usurare cand vazu limuzina care-i astepta in fata Operei. Dar, spre surprinderea ei doctorul Montgomery intoarse spatele masinii.

- Aici este, striga ea, sperand ca poate el nu o vazuse.

El n-o baga in seama si continua sa se indrepte spre restaurant.

Amanda evita doua furgonete Ford si apoi traversa strada dupa el. Trebuia sa se intoarca la ferma pentru pranz, pentru ca ea avea nevoie de programul de dupa-amiaza.

In dreptul restaurantului el ii tinu usa deschisa.

- Pranzul ne asteapta acasa, spuse ea.

- De ce sa ne intoarcem? in afara de asta, s-ar putea sa-ti faca bine sa mananci in alta parte. O apuca ferm de brat si o conduse inauntru.

Amanda nu-si mai amintea cand mancase ultima oara in afara casei.

Fusese aici demult, cu mama ei, si purtase manusi albe. O chelnerita le aduse meniul si Amanda citi: rulouri de vitel, gratar de miel, piept de pui umplut. Simti ca gura i se umple de saliva, dar stia ca nimic din ce era acolo n-ar fi fost pe placul lui Taylor.

Puse meniul jos.

- Ai ales asa de repede? o intreba Hank.

- Nu mananc aici.

Furios, el tranti meniul pe masa.

- Ce ai impotriva mancarii care are gust? Sau te consideri prea buna sa mananci intr-un local public?

Amanda simti din nou furia crescand in interiorul ei.

- Nu-i niciuna din supozitiile tale. Doar ca nu vreau sa ma ingras.

El o privi uimit.

- Sa te ingrasi? Ar trebui sa pui vreo sapte, opt kilograme ca sa ajungi subtire. Lua meniul si i-l inmana. Sunt oaspetele tau si trebuie sa ma faci sa ma simt bine, iti mai amintesti? Si eu vreau ca tu sa mananci.

Amanda se simti ingrozitor de frustrata. Nu avea voie sa se ingrase. Lui Taylor nu-i placeau femeile grase. Dar, in acelasi timp, Taylor dorea ca ea sa-l faca pe doctorul Montgomery sa se simta bine. Numai ca doctorului Montgomery nu-i placeau muzeele si tururile din oras si nici mancarea sanatoasa. Ii placea sa stea de vorba cu femei straine in parcuri, ii placea sa mearga pe jos si sa manance.

Dintre toate, insa, ii placea cel mai mult sa manance. Amanda incerca sa aleaga ceva cat mai dietetic, dar cand chelnerita veni sa ia comanda, doctorul Montgomery alese in locul ei: piept de pui umplut cu spanac, piersici cu mirodenii, sos, salata, cornuri cu unt.

- Domnisoara Caulden, daca jur sa nu fug si nici sa ma amestec in afacerile tatalui dumitale, maine pot avea putin timp liber?

- Eu. nu stiu, raspunse ea. Ce va spune Taylor? Ea trebuia sa-l insoteasca pe doctorul Montgomery peste tot, sa vada ce face si unde se duce. Dar in acelasi timp trebuia sa-l faca sa-i placa familia Caulden si asta nu-i prea reusise. Taylor spusese ca va fi impresionat de casa si de ferma, dar pana acum nimic nu parea sa-l impresioneze. Nu stia ce sa faca. Aveti niste planuri proprii? il intreba ea. Poate ca avea de gand sa stea acasa.

- Vreau sa ma urc in masina si sa conduc. Dupa aceea, n-am nici cea mai mica idee ce vreau sa fac. Ar fi facut orice, ca sa se indeparteze de aceasta femeie care il nelinistea, facandu-l sa fie furios si agitat in acelasi timp.

Amanda se simti cuprinsa de panica. Taylor se va infuria daca va pleca de unul singur.

- Ati vrea sa cititi ceva maine? Daca prezenta mea iti displace sunt sigura ca as putea sa-mi ocup timpul cu altceva.

La dracu', la dracu', la dracu', se gandi el. Iubito, prezenta ta nu-mi displace.

Ma innebuneste! Parul asta, ochii astia mari si tristi. Corpul care ar arata cu adevarat bine daca ai pune putina carne pe tine. Cum poate fi interiorul dintr-un ambalaj atat de frumos asa de ingrozitor?

- Am de corectat cateva lucrari si apoi vreau sa scriu niste scrisori, spuse in cele din urma. Ma voi invarti pe langa casa maine.

Ea arata asa de usurata, incat pentru o clipa el crezu ca va izbucni in plans.

Ii trecu prin cap ideea ca Amanda ar putea avea necazuri daca el nu face ceea ce vrea ea. Dar nu putea fi ceva adevarat. Era o femeie lipsita de sentimente, altfel nu s-ar fi putut indragosti de unul ca Driscoll. Erau un cuplu perfect. Poate ca faceau dragoste, unul cu altul, citindu-si sonete cu voce tare.

Chelnerita veni si le puse in fata platourile cu mancare.

Expresia de pe fata Amandei il facu sa zambeasca.

- Arati de parca ai vrea mai degraba s-o tezaurizezi, decat s-o mananci. Hai, infige-te in ea! Pofta buna!

Trecusera ani de cand Amanda nu mai mancase mancare de genul asta. Taylor considera corpul ca pe un templu pe care trebuie sa-l tratezi cu veneratie si de aceea nu trebuie sa-l indopi cu mancare grasa, nesanatoasa.

Prima inghititura fu ceva dumnezeiesc, ceva absolut divin. Inchise ochii si mesteca, lasand aroma sa se rostogoleasca in interiorul gurii.

Hank isi ridica privirea din farfurie pentru a vedea reactia Amandei. Se gandi ca mai vazuse aceasta expresie numai pe fata femeilor cand facea dragoste cu ele.

Scapa furculita din mana si ea deschise ochii.

- Iti. vocea i se franse. iti place mancarea?

- Da, imi place. Multumesc.

Continua sa manance, slava Domnului, cu ochii deschisi.

Hank vazu ca are probleme la inghitit. Calmeaza-te, Montgomery, isi spuse, e doar o fata draguta, asta-i tot. Ai venit aici sa stai de vorba cu conducatorii Uniunii, nu sa intri in bucluc iarasi, asa cum ai facut cu Blythe Woodley.

- Domnisoara Caulden, imi puteti spune cate ceva despre Kingman?

Ca o cutie in care ai introdus o moneda ea incepu sa enumere date. Ii spuse despre cele cinci drumuri de centura care inconjoara orasul - unul principal si celelalte patru derivand din acesta - si despre cele sapte expedieri postale zilnice. Ii povesti despre indienii Digger si despre minele de cupru. Ii povesti despre Donner Party, din partea de est a Kingmanului, la ferma Johnson, si ii insira o multime de date despre cei care supravietuisera si despre cei care murisera. Ii spuse anii cand fusesera epidemii in oras si anii cand fusesera incendii. Ii spuse ce poduri si ce baraje s-au construit. Ii dadu date despre numarul populatiei, despre cand fusesera construite scolile, despre.

- Stop! striga el, parca neavand aer sa respire. Vorbea ca o moara stricata, ca o jucarie mecanica ce nu se oprea niciodata. Dar cel putin ardoarea lui fusese potolita.

Taylor Driscoll o putea avea. Era toata numai date si nimic altceva.

- Mananca-ti placinta cu cirese, ii spuse el, impingand farfuria in fata ei.

Zambi cand vazu cum golise farfuria.

Pentru cineva care se temea sa nu se ingrase, farfuria era atat de curata incat putea fi pusa in dulap.

Cinci.

Taylor Driscoll statea la biroul din biblioteca, privind atent pe fereastra ce dadea in fata casei. Isi privi din nou ceasul 2:13. Unde era? ii daduse doar un program de dimineata, conform caruia trebuia sa se intoarca pana la amiaza. Atunci unde intarziase doua ore?

Privi din nou spre ceas. 2:14. Si nici urma de masina. La naiba cu ea! se gandi el. La naiba, pentru ca-l facea sa se simta in felul acesta. O injura si apoi se injura pe sine pentru ca-i pasa atat de mult. Jurase cu mult timp in urma ca nu va mai iubi niciodata o alta femeie. femeile erau atat de necredincioase! Iti spuneau ca te iubesc, ca apoi sa te paraseasca. In timp ce privea fix pe geam i se paru ca s-a intors inapoi in copilaria lui, cand statea si se uita pe fereastra asteptand-o pe mama lui sa vina.

Ea urca intotdeauna scarile insotita de doi barbati care o sustineau, cu parul vopsit intr-un rosu strident cazandu-i pe fata, cu sanii mari atarnandu-i, cu soldurile grase leganandu-se. Unul din barbati obisnuia sa o ciupeasca de fund si atunci ea radea ragusit.

Taylor isi privea tatal, care isi astepta intotdeauna sotia. Iesea in fata casei si o ajuta sa intre inauntru. Tinerii barbati, care o insoteau, obisnuiau sa faca remarci zeflemitoare, dar domnul Driscoll nu parea sa le auda. Taylor pleca de la fereastra si se intindea in pat, cu pumnii lui mici inclestati, urandu-si ambii parinti: pe ea ca era atat de grasa, de greoaie, de proasta, de nesimtitoare si pe el pentru ca era atat de rafinat, de educat si pentru ca o iubea prosteste pe acea femeie nedemna de el.

Taylor isi petrecuse fiecare moment liber citind si studiind, incercand sa se tina cat mai departe de mama lui, care statea de obicei intinsa pe o canapea si manca ciocolata si nu ridica nici macar un deget, pentru a ajuta servitorii sa aiba grija de casa.

Uneori Taylor ramanea in usa si o privea, dar atunci ea izbucnea in ras, asa ca prefera sa ramana in camera lui. Cartile ajunsesera sa reprezinte singura dragoste pentru el, pentru ca alta sursa de dragoste nu cunostea. Mama lui recunoscuse deschis ca se casatorise cu tatal lui pentru bani si ca tot ce o interesa era mancarea scumpa, rochiile cu volane si sa se distreze cat mai bine, ceea ce insemna whisky si barbati tineri si aratosi.

Tatal lui nu facea decat sa fie nenorocit si sa sufere, pentru ca iubea o femeie de teapa ei. Parea ca priveste dragostea pentru acea femeie ca pe o boala incurabila de care n-avea cum sa se vindece. Cand Taylor avea doisprezece ani tatal lui muri.

In mai putin de un an, mama lui cheltui ultimul banut pe care el ii lasase pentru amandoi.

Fara nici o urma de regret, Taylor isi stranse cateva rufe murdare, fura o suta de dolari deja de la mama lui cand aceasta era beata si pleca in cautarea rudelor tatalui.

Ani de zile tanji dupa o educatie aleasa. In anii petrecuti in casa parintilor i se dezvoltase o mandrie puternica, necesara pentru a tine piept abuzurilor, rusinii, umilintelor. Lasa insa mandria la o parte si se multumi cu putin din partea acestor rude.

Dupa cativa ani acestia incepura sa-l priveasca ca pe o obligatie. Fiecare stia ca daca nu va trimite bani sau scrisori de recomandare sau orice altceva din ceea ce Taylor cerea, vor fi bombardati cu scrisori de la Taylor si de la celelalte rude cu care el intrase in legatura.

Cand Taylor avea douazeci de ani si a absolvit liceul cu summa cum laude, fiecare ruda se mandrea ca e meritul ei ca l-a dat la scoala si nu l-a abandonat cand era descurajat.

Dupa facultate a incercat mai multe slujbe, dar niciuna nu i-a placut. Tocmai se pregatea sa-si dea doctoratul si apoi sa devina profesor, cand a primit o scrisoare de la o ruda mai indepartata, J. Harker Caulden, un var prin alianta. Caulden spunea ca are o fata pe care se teme sa n-o scape de sub control. Mama ei n-avea nici o putere asupra ei in ceea ce privea disciplina, iar el n-avea timp sa se ocupe de asta.

Voia ca Taylor sa vina si sa-i fie tutore pana ce fata ajungea la varsta maritisului.

Taylor si-a amintit imediat de mama lui si si-a imaginat o fata nebunatica de paisprezece ani, care fugea noaptea pe fereastra ca sa mearga la petreceri. Spera ca o va putea salva si ca, daca va fi suficient de sever, o va aduce pe, drumul cel bun.

Accepta oferta lui J. Harker si pleca in California pentru a incepe imblanzirea tinerei domnisoare Amanda. Aproape izbucni in ras cand o vazu prima oara pe Amanda.

Se asteptase sa gaseasca o varianta mai tanara a mamei lui si in schimb vedea o fata aproape draguta, care il privea cu niste ochi mari si nerabdatori. Ii fura necesare numai doua zile ca sa descopere ca are o minte de exceptie. o minte fara nici o invatatura, dar plina de idei legate de haine, baieti, barfa si alte lucruri frivole.

Cel putin vazu ce potential are. Era maleabila ca o bucata de lut. Putea sa faca din Amanda o doamna, opusa total mamei lui.

O putea invata si o putea face sa se gandeasca la lucruri mai folositoare decat dansurile la moda. O putea invata sa se imbrace rafinat si sobru. N-ar deveni niciodata grasa, daca va fi sub controlul lui. Era o eleva excelenta, dornica sa invete si sa faca pe plac. Lui nu-i parea rau de timpul pe care-l pierdea scriindu-i programul pentru fiecare zi, pentru ca astfel stia intotdeauna unde s-o gaseasca. Amanda nu va avea niciodata timp sa-l paraseasca.

In timp ce anii treceau Amanda se transforma intr-o tanara foarte draguta, care nu se asemana cu mama lui. Si el se indragosti de ea. La inceput nu vru si se lupta din rasputeri, pentru ca femeile erau creaturi necredincioase, care se foloseau de tine cand stiau ca le iubesti. Asa ca tinu dragostea pentru ea ascunsa, dar facu tot ce-i statea in putinta, s-o lege tot mai strans de el, astfel ca ea sa nu poata pleca nicaieri si, intr-o zi, cand ideea nu i se va mai parea atat de inspaimantatoare, avea de gand sa se casatoreasca cu ea. Chiar in momentul de fata se temea ca, daca se va casatori cu ea, s-ar putea schimba, ar putea deveni grasa si alcoolica ca mama lui.

Isi privi din nou ceasul. 2:18. Nici un semn de la ea. Ura ca trebuia sa-i dea voie sa iasa din casa cu acel barbar, Montgomery, dar nu avea incotro. Montgomery putea face mari necazuri fermei si trebuia tinut la distanta, iar Amanda era singura disponibila sa faca acest lucru.

Ferma devenise foarte importanta pentru Taylor, pentru ca J. Harker spusese ca intr-o zi va fi a lui. Amanda era singurul copil al lui Harker si el planuia sa-i lase totul lui Taylor, prin intermediul ei. Siguranta banului era ceva de care Taylor avea nevoie. Toata copilaria lui, mai ales dupa moartea tatalui, ceruse bani, carti, haine, pantofi. Acei ani ii lovisera puternic mandria.

Asa ca acum se lupta intre dorinta de a face ce era bine pentru ferma si cea de a o tine pe Amanda izolata. Aproape ca-i veni sa zambeasca cand isi aminti ca Amanda ii spusese ca doctorul Montgomery nu o place. Sa n-o placa pe Amanda?

Sa nu-i placa o femeie care putea purta o conversatie, despre un subiect intelectual, in patru limbi? Nu prea ii venea sa creada. Doar daca era unul din acei barbati care prefera o servitoare de la bucatarie sau o dansatoare dintr-un bar de noapte.

Era 2:22 deja si nici urma de Amanda.

Privise pe geam atat de incordat, incat simti ca-l apuca durerea de cap.

Pe Amanda o dureau picioarele si era atat de ingrijorata ca se abatuse de la program, incat simti ca-i era greata. Doctorul Montgomery voise sa se plimbe pe jos prin oras, ca sa piarda timpul. Taylor ii spusese de nenumarate ori ce lucru pretios era timpul si cum nu trebuia sa-l pierzi cu lucruri frivole. Si acum, iata, nu facea nimic ca sa-si imbogateasca cunostintele. De asemenea, Taylor ii spusese ce oameni ingrozitori sunt locuitorii din Kingman. Nu o ostracizasera pe mama ei? Nu-i iubeau pe cei din familia Caulden, asa ca era mai bine sa nu aiba nici un contact cu ei. Si iata cum statea acum alaturi de doctorul Montgomery, dand din cap la oamenii pe care-i cunostea.

- Nu ti s-a intamplat inca nimic daca ai vorbit cu cativa din oamenii de rand, nu-i asa? ii spusese Doctorul Montgomery furios, cand ea sugerase sa se intoarca acasa.

Si inca un lucru care-i displacea profund era comportamentul acestui barbat fata de ea. Le zambea femeilor care treceau pe strada, in schimb la ea se holba, se incrunta si ii adresa remarci foarte neplacute.

Voia sa se intoarca acasa la siguranta pe care i-o ofereau Taylor si cartile sale.

Aproape ca se ciocni de doctorul Montgomery, cand acesta se opri in fata drogheriei. Era un anunt in care se spunea ca va fi organizata o seara de dans sambata viitoare.

- Tu si domnul Taylor mergeti? intreba el. Aveti de gand sa va faceti de cap?

Ea intelese sensul celor spuse de el, chiar daca acest limbaj ii era necunoscut.

- Nu ne ducem la dansuri, spuse ea incet.

- Considerati ca dansurile sau oamenii din oras nu sunt suficient de buni pentru voi?

Simti din nou acea senzatie de furie.

- Dansul reprezinta o pierdere de timp, iar in ceea ce-i priveste pe oamenii din oras. Era pe punctul de a-i spune despre mama ei, dar n-o facu. N-avea de gand sa fie grosolana daca el era. Doctore Montgomery, as vrea sa ma intorc acasa acum. Este tarziu si mai am si alte lucruri de facut.

- Intoarce-te atunci, spuse el, furios, gandindu-se ca trebuie sa plece cat mai repede de langa ea si de langa intreg clanul Caulden. Cei doi munti de gheata, Amanda si Taylor, necioplitul si impertinentul J. Harker si mama care era incuiata undeva in casa si de care se vorbea in termeni misteriosi. era mai mult decat putea el suporta.

Dar cand o privi pe Amanda, stand absolut dreapta, cu umerii ei mici trasi in spate, cu ochii care ascundeau un foc mocnit, stiu ca nu poate pleca.

Era ceva care-l tinea pe loc.

- Bine, spuse el. Ne intoarcem.

Amandei ii venea sa planga de usurare in timp ce se indreptau spre limuzina. El nu-i vorbi pe drum si ea ii fu recunoscatoare. Trebuia sa-si adune toate puterile pentru intalnirea cu Taylor.

Odata ajunsi acasa, Taylor ii intampina in hol si Amanda vazu cat era de furios. Astepta pana ce doctorul Montgomery urca sus, apoi ii spuse sa vina in biblioteca. Pentru cateva clipe statu cu spatele la ea, apoi se rasuci pe calcaie si se intoarse, cu ochii negri scanteind si obrajii rosii de furie.

- Sunt dezamagit de purtarea ta, Amanda. Foarte dezamagit. Stiai ca trebuie sa te intorci acasa dupa-amiaza si totusi n-ai facut-o. Nu! Nu vreau sa-ti aud scuzele. Nu le voi asculta. Nu realizezi ce sarcina importanta ai? Daca cei de la Uniune vin aici si ne fac necazuri, putem pierde toata recolta din anul acesta. Si totul va fi din cauza ca tu n-ai respectat programul.

Amanda isi privi mainile. Cum ar fi putut ea sa-l faca pe doctorul Montgomery sa urmeze programul? Trebuia sa gaseasca o cale. Parea ca totul. intreg viitorul fermei depindea de ea.

- Acum, du-te in camera ta si gandeste-te la ceea ce ai facut. Nu veni la cina in seara asta, dar mai tarziu vino in sala de lectura si citeste-i ceva doctorului Montgomery. Poate ca daca vei fi aici, langa mine, te vei putea tine de program. Si eu nu voi fi ingrijorat din cauza ta, se gandi Taylor incruntandu-se. Du-te, Amanda, mai spuse, controlandu-si mania din voce.

Amanda urca scarile simtindu-se de parca s-ar fi ingrasat zece kilograme. Doamna Gunston o astepta. Trebuia sa mearga la subsol sa-si faca exercitiile, apoi sa faca baie. Nu va manca cina in seara asta, dar mai tarziu ii va citi doctorului Montgomery. Incepea sa-l dispretuiasca pe acel om!

Hank statu in camera lui pana la cina incercand cu greu sa citeasca cateva din lucrarile studentilor lui. Uneori cand un student stia, dar nu suficient de bine cum ar fi dorit el, ii permitea sa-si ridice nota cu o lucrare de cercetare. Asa ca acum avea de citit astfel de lucrari. Numai ca mintea nu-i statea la acele lucrari. Nu se putea gandi decat la Amanda. Nu-si dadea seama ce-l infuria mai mult in legatura cu ea, dar ceva era. Isi aminti felul in care aratase la pranz, cu ochii inchisi, cu acea expresie de fericire deplina intiparita pe fata. "As vrea s-o pot face eu sa arate asa", sopti el intorcandu-se la lucrari.

Amanda nu veni la cina si Hank fu convins ca era din cauza ca nu-i mai putea suporta compania. Statu la masa neobisnuit de tacut, alaturi de Taylor si manca un cotlet de vitel, in timp ce Taylor "degusta" un peste fiert.

Hank se intreba ce manca Amanda in camera ei cand nu era sub ochii lui Taylor. Peste fiert sau pui prajit?

Dupa cina, cand ceasurile din toata casa batura ora 7:15, Amanda isi facu aparitia in camera de lectura. Hank isi ridica privirea din ziarul pe care-l citea, o saluta politicos cu capul si apoi se intoarse la lectura ziarului. Se intreba daca va pleca vazand ca dragul ei Taylor nu era singur.

Taylor anunta ca Amanda va citi pentru ei.

- Pe mine nu ma bagati in seama, spuse Hank de dupa ziar, dar fu constient de linistea grea care se lasa in camera si stiu ca trebuia sa acorde mai multa atentie spectacolului. Incet, impaturi ziarul, il puse deoparte, apoi se aseza cu ambele maini incrucisate in poala ca un tanar binecrescut.

Amanda, imbracata intr-o rochie albastra cu un guleras de dantela, statea perfect dreapta in fata lor, tinand in mana cartea de poezii, deschisa.

Exact dupa cum se asteptase, alesese cele mai plictisitoare poezii care s-au scris vreodata: Oda inserarii de William Collins si Imn frumusetii intelectuale de Shelley. Ar fi adormit daca n-ar fi folosit aceasta ocazie sa o studieze mai atent: avea gene lungi si dese, o gura senzuala care se misca ademenitor in timp ce vorbea. Ii asculta vocea, o auzi cum pronunta dragastos fiecare cuvant si se gandi cum ar fi daca i-ar sopti lui cuvinte de dragoste. Dar cuvintele de dragoste pe care ea le-ar fi rostit erau destinate lui Taylor.

Hank il privi si vazu ca el nu savura lectura atat de mult cum s-ar fi asteptat. Arata ca un profesor care isi asculta elevul. nu ca un barbat care o asculta pe femeia pe care o iubeste.

Hank fu constient ca Amanda termina de citit si o vazu indreptandu-se spre Taylor si intinzandu-i cartea. Ii zambi timid si spuse:

- Te rog, cu o voce de abia soptita.

Hank simti o impunsatura de gelozie cand Taylor, fara sa-i zambeasca, la randul lui, ii lua cartea din mana. Hank se gandi ca daca Amanda i-ar fi zambit lui, cu siguranta ca el i-ar fi intors zambetul. De fapt, ar fi fost in stare sa faca orice ar fi vrut ea. Dar Taylor lua cartea, o deschise si incepu sa citeasca In dimineata nasterii lui Christos de John Milton.

In timp ce Taylor citea cu voce monotona, Hank o privi pe Amanda si vazu cum il urmareste pe Taylor ca pe un zeu, ca pe unul ce controla viata si moartea. Cu toate acestea, Taylor parea insensibil la adoratia ei. Deodata, Hank se infurie la gandul ca Amanda trebuia sa daruiasca atat de mult si sa primeasca atat de putin. Daca ar fi fost a lui el i-ar fi dat totul si chiar mai mult de atat.

Daca ar fi fost logodit cu ea nu si-ar fi petrecut serile citindu-i poezii, ci ar fi dus-o la plimbare unde iasomia mirosea atat de frumos si ar fi sarutat-o in timp ce-i dadea rochia aia oribila jos de pe umeri si.

- Doctore Montgomery?

Fu trezit din reveria lui de vocea Amandei.

- Poate doriti sa ne cititi ceva?

Hank era atat de adancit in gandurile lui incat, la inceput, nu pricepu ce i-a spus.

- Doctorul Montgomery e economist, spuse Taylor. Ma indoiesc ca il intereseaza poezia.

Hank nu lua cartea, dar o privi pe Amanda la fel de fierbinte, cum erau si simturile lui, in timp ce incepu sa recite versuri de dragoste din William Butler Yeats.

Cand termina de recitat in camera se facu liniste. Vazu petele rosii care aparura pe gatul Amandei si care urcau spre fata.

- Nu pot spune ca a fost ceva pe gustul meu, doctore Montgomery, spuse Taylor cu o voce care venea de departe. Amanda! zise el taios, facand-o sa-si indrepte atentia asupra lui. Cred ca ar trebui sa mai citesti ceva.

Deodata Hank simti ca nu mai poate suporta sa stea in aceeasi incapere cu ei.

- Va rog sa ma scuzati, spuse si inainte de a astepta un raspuns parasi camera. Iesi afara dar si acolo simti aceeasi nevoie acuta de aer.

Se duse la garaj si inainte de a realiza ce face se urca in masina si pleca. Vantul rece care-i biciuia fata si corpul ii facu bine. Conduse de-a lungul drumului prafuit, repede, din ce in ce mai repede, fortand masina pana la limita maxima, stiind ca daca se va strica nu va fi nici o pierdere.

Avea nevoie de acest sentiment pe care i-l dadea viteza, de senzatia de libertate. Avea nevoie sa puna putina distanta intre el si casa aceea. Ii revenira in minte franturi din versurile pe care le recitase ". mangaindu-i coapsele", ". Degetele alunecand intre coapsele ei desfacute".

Masina mergea foarte repede cand o vazu pe fata. Statea in mijlocul drumului, speriata de masina care se apropia in viteza. Statea nemiscata, in timp ce Hank se apropia, mergand mai repede decat vazuse ea vreodata.

Hank avu reflexele pilotului dintr-o cursa si coti brusc spre dreapta pentru a o evita, intra intr-un gard si-si aduna toata forta pentru a opri masina.

Intra in primul rand de hamei de pe marginea drumului si merse prin el pana cei masina se opri in cele din urma.

Ii fura necesare cateva secunde pana sa-si revina, in timp ce privea inmarmurit la campul de hamei luminat de lumina farurilor. Apoi incerca sa se miste, sa indeparteze, vitele de hamei din jurul lui. Picioarele ii tremurau, dar isi recapatara puterea cand el se dadu jos din masina si incepu sa mearga de-a lungul drumului.

Desi era intuneric o vazu pe fata stand in mijlocul drumului. Crezuse ca n-o lovise, dar acum, nu mai era atat de sigur.

- Te simti bine? intreba el nelinistit, ingenunchind in fata ei.

- N-am vazut niciodata ceva mergand atat de repede, spuse ea uimita.

In timp ce o privea, Hank simti mirosul de alcool si realiza ca era beata.

O apuca cu blandete de brat si o ridica.

- Haide, te conduc acasa.

Zambind, ea se lipi de el.

- Esti cel care sta la Cauldeni?

- Da. Vino cu mine. Daca reusesc sa-mi scot masina te duc acasa.

- Sa merg acasa cu tine? Amandei nu i-ar placea.

- Nu va sti niciodata, spuse el, petrecandu-si bratul in jurul mijlocului ei si ducand-o la masina.

Fu nevoit sa dea la o parte multe vite de hamei pentru a-i face loc sa se aseze pe locul de langa el.

- Dragut, sopti ea lasandu-se pe scaunul din piele.

Lui Hank ii mai trebuira cateva minute pentru a curata partea din fata a masinii si pentru a cerceta terenul. Pamantul era uscat, ceea ce ii permitea sa scoata masina de acolo fara alte ajutoare. Puse gardul rupt la loc, apoi se urca la volan.

Lumina lunii ii permise sa vada ca femeia era tanara si draguta. Era puternic machiata, desi avea trasaturi deosebit de conturate. Rujul ii atrase atentia asupra buzelor ei.

Cand il vazu ca o studiaza ea ii zambi seducator.

- Imi plac barbatii care conduc repede.

Hank porni motorul si dadu inapoi.

- Unde sa te duc?

- La motelul lui Charlie, de pe marginea drumului.

Hank ezita o clipa, apoi spuse:

- In regula. Poate ca-i va face bine sa vada putina viata in jurul lui. Numai sa nu se citeasca poezii acolo.

Ea izbucni in ras, facandu-l sa inteleaga ca fusese de nenumarate ori la casuta lui Charlie si ca nu intalnise niciodata asa ceva acolo.

Lui Hank ii facea placere sa mearga cu ea, ii facea placere sa vada o femeie care statea relaxata pe scaun, nu teapana si incordata. Ii placea sa vada o femeie care stia sa rada.

Motelul se afla cam la cinci mile in afara orasului. Avea in fata o parcare in care acum erau trei masini. Luminile si rasetele care se auzeau il atrasera pe Hank inauntru.

Fata se daduse deja jos din masina cand Hank ajunsese pe partea ei. Era imbracata cu o rochie rosie de satin, de proasta calitate, si rujul i se intinsese la coltul gurii. Drumul prin aer liber parea s-o fi inviorat pentru ca acum se tinea mai bine pe picioare.

Il apuca de brat si-si lipi corpul de al lui. Avea forme rotunde si arata bine acum, dar in cativa ani avea sa fie prea grasa.

- Cei din gasca vor muri de invidie cand ma vor vedea cu tine, spuse ea.

Cum te cheama?

- Hank Montgomery, raspunse ei zambindu-i. Pe tine?

- Reva Eiler. Il trase de brat si-l conduse inauntru.

In carciuma erau doar patru clienti. Pe trei din cei patru pereti erau insirate separeuri. Pe al patrulea perete se afla barul. Jumatate din spatiul din mijloc era ocupat de mese si multe scaune cealalta jumatate era loc de dans si loc pentru orchestra. Reva il saluta pe barbatul care servea la bar si-l conduse pe Hank la un separeu din colt.

- Povesteste-mi despre tine, spuse ea, scotand o cutie de pudra din geanta si incepand sa-si refaca machiajul.

Cand termina, scoase o tigara dintr-o tabachera argintie, care era pe jumatate ruginita. Hank ii lua bricheta din mana; si-i aprinse tigara. Ea isi arunca parul bogat pe spate. Avea parul tuns scurt, pana la umeri, si Hank realiza ca nu mai vazuse femei purtand parul atat de scurt. Ii placu si se intreba cum i-ar sta Amandei tunsa in felul acesta.

- Nu-s multe de spus, raspunse el. Predau economie la.

- Economie! se mira ea exact in clipa cand barmanul puse doua beri in fata lor. Multumesc, Charlie, sopti ea. Nu arati ca un profesor de economie. Ma gandeam ca poate esti iubitul Amandei sau ceva in genul asta.

Hank bau cu pofta din bere.

- O cunosti pe Amanda?

Ea il privi lung. Era ceva la el care-i placea. Arata bine, nemaipomenit de bine: cu parul blond cenusiu, ochi albastri, nasul acela care-l facea sa arate ca un. print si buzele. ii placeau buzele lui la nebunie. Dar mai era altceva ce.

Era.

- Esti bogat, nu-i asa? spuse ea, luandu-si cu degetele un fir de tutun de pe limba.

Hank fu socat si nu raspunse nimic.

- Nu-ti fie teama. Nu voi spune nimanui, daca vrei sa pastrezi secret. Numai ca eu simt asta la cineva. Ti se dezvolta acest simt cand esti atat de saraca ca mine. Nu, nu vreau mila, ci doar mai cumpara-mi o bere si spune-mi ce se intampla la Cauldeni.

Hank ridica mana spre barman, apoi se intoarse spre Reva.

- O cunosti pe Amanda? Adica ii cunosti pe Cauldeni?

Ea ii zambi. Era tanara, dar el simti ca peste cativa ani nu va mai arata asa. Se gandi ca va imbatrani urat.

- Ai intalnit-o pe Amanda, spuse ea. Cum mai arata? Tot copil?

- Amanda? spuse el. Amanda Caulden copil? Probabil te referi la altcineva. Amanda e perfecta. Merge perfect, vorbeste perfect, discuta numai subiecte preferate, mananca numai mancare preferata. Iubeste un om preferat.

Amanda nu e un copil.

Reva isi termina prima bere si o incepu pe a doua.

- Cand ai fost in scoala elementara ai avut vreun copil care iti era cel mai mare dusman? Cineva care te enerva indiferent de ceea ce facea?

- Jim Harmon, spuse Hank, zambi amintirilor. Credeam ca e cel mai rau copil de pe lume. Ne bateam tot timpul.

- Ei bine, Amanda si cu mine am fost dusmani din prima zi de scoala, in clasa intai. Inca imi mai amintesc. Batranul meu bause de trei zile si mama fugise de acasa, asa cum facea intotdeauna cand el se imbata si devenea violent.

Asa ca nu eram decat cu sora mea mai mare. M-a imbracat cat de bine s-a priceput, dar hainele mele erau zdrentuite, murdare si mototolite, asa ca la scoala toti copiii au ras de mine. Eram obisnuita cu asta si nu ma mai deranja. Dar atunci, micuta domnisoara Amanda, imbracata toata in alb imaculat, a venit si mi-a pus un brat in jurul umerilor si le-a spus celorlalti copii sa inceteze cu rasul. Asta m-a innebunit. Puteam indura sa se rada de mine, dar nu puteam suporta mila cuiva.

Am trantit-o jos pe Amanda, am sarit pe ea si am inceput s-o lovesc.

Hank asculta plin de interes.

- Si ce-a facut Amanda? intreba el, gandindu-se ca s-a dus plangand la profesor.

Reva ranji.

- Mi-a invinetit ochiul, asta a facut. Dar ea a dat de bucluc nu eu, pentru ca tocmai era peste mine si-mi cara pumni cand profesorul a venit. De atunci am ramas dusmani pana cand batranul Caulden a scos-o de la scoala. De atunci nimeni n-a mai prea vazut-o. De parca s-ar fi mutat in alt stat. S-a schimbat mult?

Hank nu si-o putea imagina pe Amanda batandu-se cu pumnii. Ce o facuse sa se schimbe atat de radical? Realizase in cele din urma ca era cel mai bogat copil din oras si ca era mai buna decat toti ceilalti?

- S-a schimbat, raspunse el in cele din urma. Nu mai e aceeasi Amanda pe care o stiai. Mai vrei o bere?

- Ceea ce vreau, se gandi Reva, nu poate fi gasit intr-o sticla: vreau pe cineva asa ca tine, curat, destept, puternic, cineva care sa aiba grija de mine. Ce era oare intre el si Amanda?

- Deci, spuse ea, ai venit s-o vizitezi pe ea sau pe altcineva de la ferma?

Dintr-un anumit motiv el ezita sa spuna care e adevaratul scop al venirii lui. Nu voia ca locuitorii orasului sa se sperie. Oamenii aveau idei ciudate despre cei de la Uniune si despre ce voiau ei sa faca, asa ca hotari sa pastreze secret acest lucru.

- Vreau sa invat despre viata de la ferma. Nu stiam ca J. Harker are o fiica pana n-am venit aici. Iar Amanda este logodita cu tutorele ei.

Reva se lasa pe spate si-i zambi dulce.

- Atunci trebuie sa cunosti oamenii din Kingman, se organizeaza o seara de dans sambata, spuse ea cu o voce plina de speranta.

Hank stia ca Reva nu era genul lui, dar in ultimele zile, de cand o intalnise pe Amanda, nu era sigur ca stia care era genul lui. Fara indoiala ca fusese fascinat de o mironosita ca Amanda pentru ca era singura femeie pe care o vedea zilnic. Era ca si cum ar fi naufragiat numai ei doi pe o insula. Dupa o vreme, orice femeie i s-ar fi parut ca arata bine. Poate daca se va duce la dans si va vedea si alte femei nu va mai fi atat de atras de egoista Amanda.

- Pot veni sa te iau? intreba el in cele din urma.

Reva zambi larg si-si dadu parul pe spate.

- Ne intalnim acolo. La opt e bine?

- E grozav, spuse el. Acum cred ca e mai bine sa ma intorc. Cauldenii s-ar putea sa incuie usa.

Ea fu aproape gata sa-i spuna ca poate sta cu ea peste noapte, dar n-o facu. O conduse pana la intersectia dintre strazile Fourth si Front si o lasa acolo.

Nu avea de gand sa-l lase sa vada unde locuieste. Il privi indepartand-use spre ferma intunecata a Cauldenilor si stiu ca, inca o data, Amanda avea ceva ce ea isi dorea. Reva blestemase de nenumarate ori nedreptatea de la nastere care pe unii ii inzestra cu tot ce-si doreau si pe altii ii lasa fara nimic.

Amanda traia o viata de huzur, fara griji, fara probleme, fara un tata betiv care sa o ameninte in fiecare zi, fara cineva care sa-i spuna ce si cum sa faca, in timp ce viata Revei era diametral opusa. Amanda avusese intotdeauna ce era mai bun, iar Reva ramasese cu tot ce era mai prost. Reva incepu sa mearga pe drumul de centura. Dar poate ca de data asta Reva va fi invingatoare. Incepu sa planuiasca cum ar putea aduna destul de multi bani pentru a-si cumpara o rochie noua pentru sambata seara. N-ar ramane toti surprinsi sa o vada cu cineva ca el?

Sase.

Amanda nu se furisa propriu-zis din casa, dar incerca sa iasa fara sa faca nici un zgomot. Isi lua cu ea caietul de notite si un stilou, dar uita sa-si ia o lanterna.

Crezu ca lumina lunii va fi suficienta. In afara de asta, voia sa studieze constelatiile si putea face asta mai bine daca era intuneric.

Fusese o seara ciudata, ca fiecare minut scurs din clipa in care doctorul Montgomery sosise in casa ei. Dupa ce recitase acea. acea poezie, el plecase din casa si ea il auzise pornind masina aceea draguta. Un timp dupa ce el pleca nu mai auzi nimic din ceea ce Taylor ii spunea. Ii revenea mereu in minte felul in care doctorul Montgomery o privise in timp ce rostise cuvintele acelea, cuvinte care ea nu ar fi crezut ca pot fi puse impreuna pentru a forma niste versuri.

Isi dorea ca el sa n-o antipatizeze atat de mult si poate atunci ar fi putut-o invata cate ceva despre poezie. Simti de parca l-ar fi tradat pe Taylor, gandindu-se la altcineva in stare s-o invete, dar, la urma urmei, scopul era ca ea sa primeasca o buna educatie, nu-i asa? Si cand va fi destul de educata, Taylor se va putea casatori cu ea si vor trai fericiti pana la adanci batranete.

Odata iesita afara merse la casa de vara unde statuse cu doctorul Montgomery in timp ce el isi mancase bunatatile aduse de bucatareasa. Amanda se gandi ca ar fi mai bine sa alunge din minte gandurile legate de mancare pentru ca stomacul ei incepea sa dea semne ca sarise peste cina. Pierduse cina din cauza ca doctorul Montgomery refuzase sa se conformeze programului.

Se rezema cu spatele de perete si privi spre stele. In ciuda faptului ca nu mai dormise de cateva nopti, acum nu ii era somn. Ceva legat de aerul cald al noptii, de mirosul florilor si de seninul cerului o facea sa se simta foarte ciudat.

In timp ce statea cu ochii atintiti asupra stelelor auzi zgomotul facut de motorul unei masini. Amanda incerca sa se faca cat mai mica pentru ca doctorul Montgomery sa n-o observe. Isi tinu respiratia cand auzi motorul oprindu-se si apoi zgomotul facut de pasi pe pamant. Va astepta pana ce el va intra in casa si apoi se va duce si ea? Nu voia sa-l intalneasca pe scari si sa fie din nou subiectul remarcilor lui caustice.

In timp ce astepta si asculta, spre uimirea ei il vazu ca nu se indreapta spre casa, ci spre locul unde se afla ea.

Nu indrazni sa se miste.

- Mi s-a parut ca vad pe cineva, spuse el cand se afla la cativa pasi de ea.

Amanda lasa sa-i scape un suspin adanc. A prins-o! se gandi ea.

- Buna seara, doctore Montgomery, murmura ea.

Hank intra in casa de vara si se aseza vizavi de ea, in locul cel mai indepartat pe care il gasi. Vazuse coltul rochiei ei albe in lumina farurilor. In mod normal n-ar fi remarcat-o, dar se parea ca are un al doilea simt cand era vorba de Amanda. Du-te la culcare, isi spuse el. Ai baut prea multe beri si te simti mult prea bine dupa goana cu masina ca sa fii acum cu ea. Dar mintea nu reusi sa comande corpului sa se miste asa ca ramase jos, fara sa plece.

- M-am intalnit cu o prietena de-a ta in seara asta.

Amanda nu-si putea inchipui cine ar putea spune ca e prietena cu ea.

Trecusera ani de cand nu mai vazuse pe nimeni altcineva in afara de Taylor si de tatal ei.

- Adevarat? intreba ea. Trebuia sa se duca in casa. Lui Taylor nu i-ar placea s-o gaseasca aici. Nu era ceva ce facea parte din program. De fapt, nici macar nu studia constelatiile in clipa de fata.

- Reva Eiler, spuse el.

Pentru o clipa, Amandei nu-i spuse nimic acest nume, apoi incepu sa-si aminteasca bataile avute cu Reva. Oare Amanda de atunci era aceeasi persoana cu cea de azi? Slava Cerului ca Taylor o salvase de la ceea ce putea sa ajunga.

- Nu-ti amintesti de ea? intreba doctorul Montgomery.

Ea si-a amintit de tine, de ochiul invinetit si de toate celelalte. Contrar vointei ei, Amanda zambi.

- Da, mi-aduc aminte de ea. Imi pare rau pentru ea, dar ea nu mi-a dat niciodata voie sa.

- Ce? o intrerupse el.

- Intotdeauna parea sa vrea ceea ce aveam eu. Daca eu imbracam o rochie albastra cu inimioare, peste doua zile aparea si ea imbracata intr-o rochie albastra cu inimioare. Intr-o zi mama mi-a legat in par o funda mare, in dungi alb si roz, si in ziua urmatoare Reva a aparut cu o funda identica. Eu. Se opri.

- Tu ce?

- Mi-am aruncat funda in rau.

El ii zambi in intuneric.

- O insotesc pe Reva la dans sambata seara, ii tranti el inainte sa se gandeasca.

- Foarte bine, spuse Amanda. Reva a avut prea putine distractii in viata.

- Spre deosebire de tine, nu se putu abtine el sa nu spuna.

Era atat de al naibii de draguta in lumina lunii, arata ca o zana din povesti, ireala, cu rochia aceea alba si fata palida.

Ea pufni pe nas.

- Eu am avut tot ce mi-am dorit in viata. Am familia mea, logodnicul meu, cartile mele. Este tot ce-si poate dori o persoana.

Probabil ca era suficient pentru ea, se gandi el, dar pentru majoritatea femeilor n-ar fi fost.

- De ce nu vii impreuna cu Taylor la dans? Vom putea fi toti patru.

- Nu-mi pot imagina asa ceva, spuse ea neputandu-si-l inchipui pe Taylor dansand. Se ridica, isi inchise caietul si se indrepta spre usa. Cred ca acum ar fi mai bine sa merg in casa.

Rapid ca o pisica, el ii bloca drumul. Fara sa se gandeasca ce face ii atinse parul cu mana.

- Nu pleca, sopti el. Stai cu mine aici.

Amanda inghiti cu greu. O privea in acelasi fel ca atunci cand recitase versurile acelea, despre coapsele desfacute. Nici un barbat n-o privise in felul acesta si nu-i spusese asemenea cuvinte. Era inspaimantator, dar in acelasi timp nu se putea misca din locul acela.

- Cat de lung e parul tau? sopti el.

- Lung? intreba ea prosteste. Pana la talie. E greu de ingrijit.

- Mi-ar placea sa-l vad dezordonat. Mi-ar placea sa-l vad liber, in toata bogatia lui.

Amanda se simtea foarte ciudat. Poate ca era din cauza mesei peste care sarise. Poate ca era din cauza meselor mancate pe jumatate in ultimele saptamani. Isi simtea capul usor si picioarele grele.

- Doctore Montgomery, nu cred. incepu ea, dar se opri dandu-se un pas inapoi, vazand ca el se apropie.

- Cum sunt umerii tai, Amanda? La fel de albi si de matasosi ca pielea de pe obraji? ii mangaie obrazul cu dosul unui deget.

Era cu siguranta foarte ciudat, se gandi ea in timp ce ochii ii intalneau pe ai lui. Nu trebuia sa-i spuna aceste cuvinte, nu erau niste cuvinte potrivite.

Poate ca ar trebui sa strige dupa ajutor. Dar fu de ajuns sa faca inca un pas inapoi, ca el mai facu unul spre ea.

- Cu ochii astia ai putea manca un om de viu, spuse el, iar vocea lui o patrunse precum ceva fierbinte si greu. Si buzele. Buze facute pentru a fi sarutate. Buze facute sa sopteasca cuvinte de dragoste. Buze facute sa sarute pielea unui barbat.

Oh, Doamne, suspina ea, dar nu spuse nimic. Oh, Doamne, Doamne, Doamne! ii era frica de el si de aceea nu tipa si nu incerca sa fuga. Dar, totusi, ceea ce simtea nu era frica. Era. Nu avea termen de comparatie, nu avea cuvinte sa descrie.

- Amanda, sopti el punandu-si mainile pe gatul ei.

Degetul lui mare incepu sa o mangiie pe maxilar. Nimeni n-o mai atinsese in felul acesta si se simtea de parca ar fi fost infometata. Inchise ochii, isi lasa capul pe spate si il lasa sa-si plimbe mainile peste fata ei. Apoi, dintr-odata, el nu mai era acolo. O clipa ramase pe loc crezand ca visase, dar apoi auzi zgomotul usii de la intrare care se inchidea si stiu ca el a intrat in casa. Se lasa cu greu pe scaun, iar stiloul si caietul pe care le tinuse tot timpul la piept ii cazura in poala. Gresit, se gandi ea. A fost ceva absolut, total gresit. A fost gresit sa lase sa se intample, dar si mai gresit sa simta ceea ce simtise.

Se gandi la Taylor si inima i se stranse. El avusese atata incredere in ea, crezuse in ea si ea se comportase precum cea mai dezmatata creatura fara pic de morala. Cum ar putea fi vreodata demna de Taylor cand se comporta in felul acesta, cu straini care se jucau cu ea? Doctorul Montgomery poate ca parea un om de caracter, datorita studiilor lui, dar nu era. Recita poezii vulgare, conducea prea repede, invita la dans femei pe care nu le cunostea si facea avansuri unei femei logodite, practic chiar sub nasul logodnicului ei. Asta nu era comportamentul unui barbat de caracter, asa cum era Taylor.

Taylor nu conducea niciodata asa de repede (de fapt, nu conducea deloc).

Taylor nu-si pierdea timpul cu dansul si n-ar fi iesit niciodata singur in noapte sa faca cunostinta cu cineva de teapa Revei Eiler. Si nu facea avansuri indraznete, nici macar femeii cu care urma sa se casatoreasca. Taylor nu-i spunea ca are buze facute pentru a fi sarutate sau pentru a sopti cuvinte de dragoste sau pentru a saruta pielea unui barbat.

Sa saruti pielea unui barbat, se gandi ea. Sa-i saruti umarul gol, sau gatul sau chiar palma sau. Nu! isi spune ea, alunga-ti gandurile astea din minte. Sau cel putin, daca se gandea, trebuia sa-si imagineze cum ar fi sa-l sarute pe Taylor si nu pe doctorul Montgomery, asa cum o facuse.

Dar nu-si putea imagina niciodata in viata ei ca l-ar vedea pe Taylor nici macar cu manecile suflecate, cu atat mai mult cu pieptul dezgolit.

In timp ce o porni spre casa stiu ca nu fusese niciodata atat de derutata si pentru a nu stiu cata oara isi dori ca doctorul Montgomery sa nu fi venit niciodata. De acum incolo, va face tot ce-i va sta in putinta sa stea cat mai departe de el.

Hank nu dormi mult in noaptea aceea. Nu stia daca ceea ce-l impiedica sa doarma era sentimentul de vinovatie sau doar, pur si simplu, dorinta. De ce isi dorea intotdeauna femeile pe care nu avea cum sa le aiba?

Blythe Woodley nu-l interesase catusi de putin cata vreme ii fusese studenta, dar in clipa in care s-a logodit cu alt barbat, nu si-a putut lua mainile de pe ea. Acum Amanda, care nu era in nici un caz genul de femeie care sa starneasca pasiuni, totusi nu se putea dezlipi de ea. Era draguta, dar erau o groaza de femei mult mai dragute. Era mult prea slaba, prea perfecta, prea mult semana cu o fata batrana. Atunci de ce il innebunea in halul asta? Se scula din pat si inainte de a se razgandi isi impacheta lucrurile. Maine va pleca de la ferma Caulden si va merge sa locuiasca in Kingman. Va fi oricum mai bine, pentru ca membrii Uniunii il vor gasi mai usor acolo. Va locui in Kingman si in fiecare noapte va iesi cu alta femeie, cu o femeie adevarata, cu carne si oase, calda, plina de pasiune, care se hraneste cu carne de porc si bea bere si care nu considera dansul un pacat mortal. Va gasi o femeie cu care sa poata vorbi.

Era ora trei dupa miezul noptii cand reusi sa adoarma.

- Amanda, spuse Taylor sever. Erau in sufragerie, asteptandu-l pe doctorul Montgomery la micul dejun.

Doamna Gunston spune ca si-a facut bagajele si ca intentioneaza sa plece astazi.

Amanda privi vinovata in farfurie. Era vina ei ca doctorul Montgomery voia sa plece.

- Poate ca nu intelegi ce importanta are acest lucru. Acest doctor Montgomery este de fapt un socialist. Toate scrierile lui arata ca e de parere sa se dea totul oamenilor saraci. Vrea sa-ti ia casa in care locuiesti, hainele tale frumoase. Amanda, vrea ca tu sa lucrezi in camp, sa ajungi o servitoare? Ti-ar placea, Amanda?

Ea isi aminti pranzul bogat format din gratar de vita si piure de cartofi pe care servitorii il mancau la bucatarie, dar alunga imediat acest gand.

- Nu, nu mi-ar placea, spuse solemn.

- S-ar putea intampla daca doctorul Montgomery e lasat de capul lui.

Cand oamenii aceia de la Uniune vor veni, el li se va alatura si-i va incita sa porneasca greva.

Amanda isi privi mainile. Si daca asa ceva se va intampla, nu va fi decat din vina mea, se gandi ea disperata, dar nu-si putu inchipui ce ar trebui sa faca.

O data doctorul Montgomery parea c-o detesta, pentru ca in clipa urmatoare sa-i faca avansuri indraznete.

- Amanda! ii spuse Taylor dur. De ce ai parul dezordonat?

O suvita ii iesise din coc. Incerca sa o bage la loc.

- M-am grabit de dimineata pentru ca doctorul Montgomery era in baie. Deodata izbucni. Oh, Taylor, as vrea atat de mult sa-i dai si lui un program. E atat de dezordonat! Vine si pleaca la cele mai nepotrivite ore, intra in baie cand are chef, mananca atunci cand ii e foame si mananca intotdeauna numai ce vrea el. Ne face la toti viata foarte dificila.

Taylor era socat si o privea dezaprobator, dar apoi zambi. Asta era o dovada ca Amanda era o femeie care tinea cont de logica. Ea nu ar fi venit niciodata acasa noaptea la ora doua, clatinandu-se din cauza bauturii, nici n-ar fi dormit pana dupa-amiaza sau n-ar fi disparut zile intregi de acasa fara sa dea vreun semn de viata. Amanda nu si-ar parasi niciodata copiii si sotul.

Spre uimirea ei, Taylor se apropie si o saruta pe frunte. Nu o mai sarutase niciodata pana acum.

- Vino, draga mea, spuse el bland. Poate ca ti-ar face placere sa mananci niste gem de capsuni in dimineata asta, iar peste cateva saptamani, cand hameiul va fi cules si doctorul Montgomery va pleca, poate va fi cazul sa discutam despre planurile noastre de casatorie.

Amanda era prea socata ca sa poata vorbi. Ce spusese oare? Ce facuse oare? Acum o clipa fusese suparat ca nu reusea sa faca ce dorea el in privinta doctorului Montgomery si acum vorbea de planuri legate de casatoria lor.

Amanda se aseza la masa. Indiferent ce se intamplase, era bucuroasa.

Isi puse gem pe paine si, exact cum facuse la acel pranz cu doctorul Montgomery, inchise ochii in timp ce mesteca, lasand aroma sa i se imprastie in gura.

Fu randul lui Taylor sa se socheze.

- Amanda! striga el.

- Imi. Imi pare rau, spuse ea deschizandu-si ochii. Dar e atat de bun!

El ii lua gemul din fata si-l puse in capatul celalalt al mesei, de parca indeparta o bautura de un alcoolic, iar Amanda incerca sa nu se uite la el cu jind.

Hank se simti rau cand se scula dimineata, asa ca umplu cada pe jumatate cu apa rece si se baga in ea. Dintii ii clantaneau si pielea se stranse pe el, dar asta il ajuta sa se trezeasca. si-l facea sa-si uite visele in legatura cu Amanda. Inca o masa in prezenta ei si apoi va pleca din casa asta ciudata in care locuiau patru persoane, dar apareau numai doua.

Imbracat, incepu sa coboare scarile, dar se opri cu mana pe balustrada. Vizavi de casa scarilor se afla camera Amandei si usa era intredeschisa. Auzi in stanga, pe scara de serviciu, pasii unei servitoare care cobora. Era singurul care se afla la etaj.

Fara sa se gandeasca ce face, facu cativa pasi spre camera Amandei si impinse usa. Fu surprins sa constate ca nu era nimic neobisnuit in acea camera.

Avea mobila si picturi pe pereti, perdele la ferestre, dar nu avea nimic personal.

Camera de oaspeti din casa mamei lui avea mileuri de dantela. Pe masute, un sal colorat de pus pe picioare, perne brodate pe fiecare scaun, vase cu flori proaspete peste tot. Camera Amandei nu avea nimic din toate astea. Suprafetele mobilelor nu erau acoperite cu nimic. Patul arata spartan, cu cuvertura lui simpla, de culoare albastra.

Perdelele erau de un albastru inchis, plictisitor, neplacut la vedere.

Merse pana in capatul camerei, unde se afla biroul unde vazuse silueta Amandei in acea noapte. Nu era nimic la vedere pe birou. Deschise sertarul din dreapta si continutul era la fel de ordonat ca si pe dinafara.

Deasupra era o coala de hartie care avea scris ca titlu: Program, dupa care era trecuta ziua respectiva. Urma o insiruire minut cu minut a ceea ce Amanda trebuia sa faca cu doctorul Montgomery, despre ce trebuia sa vorbeasca cu el, despre ce trebuia sa-i dea sa manance si despre cum trebuia sa se imbrace in fiecare moment al zilei. Inchise sertarul dezgustat. Ce nenorocita, se gandi el.

Voia sa-i controleze viata pas cu pas. Nu numai ca nu-si lasa pentru ea nici un pic de libertate, dar voia sa faca acelasi lucru si cu el. Dintr-odata Hank simti simpatie pentru Taylor si se intreba daca are habar in ce se bagase. Oare Amanda va face un astfel de program si pentru Taylor, cand va fi casatorita cu el?

11:01 p.m. A patra incercare de a concepe un copil. Daca el va da gres la sase incercari, poate ca va fi aruncat in strada. Nu-si inchipuia ca Amanda ar fi trecut in programul ei asa ceva: 11:01 p.m. Sa simt pasiunea.

Iesi din camera si lasa usa deschisa fara sa incerce a-si acoperi urmele.

Peste cateva ore va fi plecat din acest loc.

In sufragerie Amanda si Taylor erau deja asezati la masa si mancau. Dupa un salut scurt Hank isi umplu farfuria cu mancare de pe bufet. Incerca sa-si stapaneasca furia, dar nu era usor. Se simtea ca un animal care fusese prins si dus la gradina zoologica, unde i se fixase un program strict. Ea isi programa viata.

Oare o programa si pe a lui Taylor? Daca el nu-l respecta, pedeapsa era oare pierderea fermei? Casatoreste-te cu mine si fa exact ce-ti spun, minut de minut, si ferma va fi a ta. Oare asta era ceea ce ii spusese?

Bietul om, se gandi Hank, privindu-l pe Taylor cu compasiune. Ea nu-l lasa la dans sau la petreceri. Cu siguranta le indepartase pe femeile care ii fusesera odata prietene.

- Doctore Montgomery, spuse Taylor, Amanda ar dori sa mearga azi la Terrill City si sa asculte niste lecturi spirituale, Nu se poate duce singura si eu sunt ocupat cu niste calcule. Va derajeaza foarte mult daca va rog sa o insotiti?

Hank deschise gura pentru a refuza, dar atunci realiza ca de fapt dorea sa-i spuna exact ce crede despre ea, despre cum incerca sa manipuleze oamenii.

- Mi-ar face placere, spuse el, privind peste masa la Amanda, in ochi citindu-i-se fiecare strop de manie pe care-l simtea.

Amanda il privi si cand ii vazu supararea din ochi fu aproape gata sa spuna ca nu vrea sa mearga nicaieri insotita de el, dar era imediat dupa ce Taylor pomenise de planurile legate de casatorie si risca sa-l supere. Dar ceva in felul in care doctorul Montgomery o privi o facu sa i se ridice parul pe ceafa. Dupa ce terminara micul dejun il astepta in masina, timp de treizeci de minute, pana cand, in sfarsit, el isi facu aparitia.

- Ti-am incurcat programul, domnisoara? spuse el cu rautate.

Ea se trase la o parte din fata lui, simtind furia care-i mocnea in interior.

- Trebuia. trebuia sa plecam mai devreme, e adevarat.

- Atunci, ce ne mai retine sa nu plecam? Se intoarse spre sofer. Nu mai avem astazi nevoie de tine. O privi pe Amanda si ochii ii scanteiara. Sau mergem cu masina mea sau nu mergem deloc.

- Bine, raspunse ea bland si aproape ca ii placu ideea de a merge cu masina aceea draguta, decapotabila.

- Dar nici asta nu e trecut in programul tau, nu-i asa? spuse el furios, apoi trecu pe langa ea si se indrepta spre garaj.

Ea ramase pe loc un moment, privindu-l din spate.

Oare Taylor ii daduse o copie dupa programul ei? Poate ca doctorul Montgomery era furios pe el insusi ca intarziase sau pentru ca fusese la baie la o ora cand nu era trecut in program.

El facu manevrele acelea complicate care pun masina in miscare, apoi o scoase din garaj si o trase atat de aproape de ea, incat aproape o calca pe picioare.

- Urca! ii ordona el.

Amanda era mult prea fericita ca sa nu se supuna. Era ceva minunat la masinuta aceea. Zambi si se tranti pe scaunul tapitat cu piele neagra, din dreapta soferului. Isi tinu palaria in timp ce doctorul Montgomery demara in viteza. Dar masina nu mergea la fel ca limuzina. Ea privi uimita cand el incepu sa schimbe vitezele. Masina incepu sa mearga tot mai repede. Ea nu mersese niciodata cu o masina cu mai mult de cincisprezece mile pe ora, dar acum, cu vantul care-i revasea parul, cu ochii intredeschisi pentru a se feri de mustele care-i intrau in ochi, stia ca merge foarte repede si ii placea. Oh, da, ii placea foarte mult, ii placea vantul, ii placea felul in care copacii treceau pe langa ea in viteza.

Nu au ajuns prea departe, cel putin nu atat cat ar fi dorit Amanda, cand se auzi o pocnitura si masina trase spre partea dreapta. Urma o injuratura furioasa din partea doctorului Montgomery si Amanda privi cu interes cum rasuceste volanul si incetineste viteza. Actiona cu mainile si cu picioarele si Amanda nu simti nici o clipa ca nu e sigur pe situatie.

Cand, in cele din urma, masina era pe deplin sub control, doctorul Montgomery se intoarse spre ea si-i spuse, din ce in ce mai furios:

- O pana de cauciuc. Asta iti va da al dracului de mult programul peste cap.

De vreme ce obiectivul principal era sa-l scoata pe doctorul Montgomery, din Kingman, pentru o zi, Amanda se gandi ca Taylor nu se va supara daca vor intarzia la acea conferinta. In ceea ce o privea pe Amanda, ea dorea sa mai mearga putin in aceasta masina, cu viteza atat de mare. Se lasa pe spate in scaun, inchise ochii si zambi amintindu-si cat de placut fusese.

Inainte de a-si da seama ce se intampla cu ea, el o inhata de pe scaun, o lua in brate si incepu sa o sarute. O saruta violent si cu pasiune, exact in felul in care conducea.

Era atat de socata, incat nu fu in stare sa reactioneze in nici un fel. Nu avu nici macar timp sa inchida ochii. Exact cand incepea sa realizeze ce se intampla si vedea ca de fapt ii place, el o arunca atat de tare de langa el, incat o izbi cu spatele de masina. Ea isi duse dosul mainii la buze si-l privi cu ochii mari.

- Asta era trecut in program, domnisoara mofturoasa si sucita ce esti? Te-a speriat calatoria noastra? Viteza, n-a fost cumva prea mult de suportat pentru lumea perfecta in care traiesti? Poate-ti inchipui ca poti comanda fiecare barbat din jur, dar nu-i asa. Poate ca-l joci in varful degetelor pe bietul Taylor, pentru ca vrea ferma taticului tau, dar nu ne poti conduce pe toti.

Furios, ii intoarse spatele, merse in dosul masinii si scoase un cauciuc de rezerva, dupa care incepu sa schimbe roata.

Amanda ramase pe loc. Modul lui de a vorbi, sarutul lui, tot ceea ce facea, era total de neinteles pentru ea. Nu avea nici cea mai vaga idee despre ce vorbise si, pentru o clipa, ii fu frica de el. Era singura cu el, la zece mile in afara orasului si nu se vedea nicivo masina si nicivo casa prin apropiere.

Curaj, Amanda, isi spuse. Merse pana in spatele lui si luandu-si o pozitie cat mai rigida spuse:

- Doctore Montgomery, imi pare foarte rau ca nu v-am fost pe plac. Imi pare rau ca abaterea de la program v-a deranjat atat de mult, dar acum cred ca trebuie sa ma intorc acasa.

Hank tranti cauciucul.

- Daca ai sa ai rabdare, te voi duce acasa si apoi voi pleca de la pretioasa ta ferma si. Auzi zgomotul facut pe pietris de pasii ei si intorcandu-se o vazu plecand pe jos.

N-are decat sa mearga, se gandi el. Ii va prinde bine sa faca ceva pentru ea.

Cu mainile pe cauciuc, se opri din treaba si-si sprijini fruntea pe maini. Nu crezuse vreodata in viata lui ca va fi asa de furios. Nedreptatea era ceea ce-l infuria cel mai mult. Ura sa vada oamenii tratati cum nu trebuie, ura aerele oamenilor bogati, ura sa vada o singura persoana care nu era pe deplin libera.

Poate ca asta il infuriase asa de tare: Amanda incercase sa-i ia libertatea.

Ii facuse un program si se astepta ca el sa-l urmeze intocmai. Exact ca tatal ei, se gandi el. J. Harker credea ca toti care lucreaza pe pamantul lui sunt lipsiti de orice drepturi. Se intoarse si privi spre Amanda care era din ce in ce mai mica in departare.

Exact ca tatal ei, isi spuse el. Exact ca tatal ei, vrea intotdeauna sa-i poata controla pe ceilalti. Si Driscoll acela era croit din aceeasi stofa. Ei doi voiau sa controleze intreaga lume.

Hank se ridica deodata socat.

- Sa controleze intreaga lume, sopti el, sau numai o fiica fara aparare?

In clipa urmatoare incepu sa alerge disperat.

Amanda se opri cand el ii bloca drumul si o apuca de umeri strans.

- Amanda, spuse el bland, ingrozit la gandul ca o speriase, povesteste-mi despre programele tale.

Desi el nu mai parea furios, ea nu avea incredere in el.

- Taylor imi face in fiecare seara programul pentru a doua zi.

- Si de cat timp face lucrul asta? intreba Hank, tinandu-si rasuflarea. Nu era sigur de ceea ce va afla, dar incepuse sa-i incolteasca o idee.

Amanda nu intelegea de ce o intreaba despre ceva atat de obisnuit ca un program al fiecarei zile?

- De cand aveam paisprezece ani. Taylor a fost angajat ca tutorele meu.

- Programul pe care l-am vazut eu parea sa-ti controleze fiecare minut al zilei.

Ea se incrunta.

- Da, bineinteles. Asta si face. Programul tau nu face acelasi lucru?

Hank nu raspunse, dar isi tinu respiratia.

- Si programul cuprinde si ceea ce imbraci in ziua respectiva?

- Da.

- Si ce mananci?

- Da.

- Chiar si cand sa te duci la baie?

Ea privi in gol si rosi.

- E facut ca sa mentina viata ordonata.

Hank o studie timp indelungat, ii privi chipul din profil, curba gatului.

Cand o vazuse pentru prima data avusese impresia ca are ochii tristi. Acum cunostea motivul tristetii din ochii ei. La paisprezece ani, cand fusese ca un fluture gata sa iasa din gaoace, tatal ei angajase un caine de paza care-i zadarnicise pentru totdeauna zborul.

Ar fi vrut s-o ia in brate si s-o tina strans, sa-i spuna ca de-acum incolo totul va fi bine, dar asta n-ar fi ajutat la nimic, pentru ca adevarul era ca Amanda nu cunostea alt gen de viata.

- Amanda, spuse el ca si cum ar fi vorbit unul copil. Ai fost tinuta prizoniera. Exact cum tatal tau ii nedreptateste pe oamenii care lucreaza pentru el asa s-a purtat acest Driscoll cu tine. Ceilalti oameni nu isi duc viata dupa un program. Ceilalti oameni sunt liberi sa manance ce vor, sa mearga la baie atunci cand vor. Driscoll ti-a luat toata libertatea si libertatea este dreptul principal garantat de Constitutia Americii. Vino cu mine, Amanda, si te voi duce departe de aici. Voi avea grija sa nu mai trebuiasca vreodata sa-ti traiesti viata dupa un program.

Ii intinse bratele, asteptand ca ea sa vina la el.

Amanda era atat de uimita, incat cateva momente nu spuse nimic. Privi in sus prin lumina soarelui la acest barbat frumos, care acum parea un evanghelist care incerca sa-i salveze pe pacatosi abatandu-i de la calea gresita. Furia pe care-o simtise din clipa venirii lui, acum izbucni:

- Cum indraznesti sa-mi vorbesti despre viata adevarata? spuse ea cu dintii inclestati. Cum indraznesti sa-mi critici tatal si logodnicul? facu un pas spre el si furia ii dadu impresia ca a facut-o mai inalta. sau pe el mai scund, in clipa cand il privi in ochi. Ce stii despre mine sau despre viata mea? Vii in casa noastra ca oaspete si nu faci altceva decat sa ne ridiculizezi si sa ne privesti de sus? Daca vrei sa stii, afla ca-mi place viata pe care o duc. Imi place ordinea in viata. Imi place sentimentul ca am realizat ceva si, mai ales, imi iubesc tatal si logodnicul. Iar in ceea ce priveste libertatea ta din Constitutie, cred ca se refera si la faptul ca un cetatean are dreptul de a alege si, intamplator, eu am ales sa-mi controlez viata.

Acum, doctore Montgomery, iti sugerez sa te urci in masina si sa conduci cat de repede poti. Eu voi merge pe jos acasa si cand voi ajunge, primul lucru pe care il voi face va fi sa am grija sa-ti fie trimise bagajele.

Cu spatele teapan ea pasi pe langa el si o porni de-a lungul drumului, fiecare pas pe care il facea aratand cat era de furioasa.

Socat, Hank ramase pe loc privind-o cum paseste. Se simtea ca un idiot.

Inca din prima clipa cand o vazuse simtise ca e ceva intre ei. Fusese furios pe ea ca nu vazuse acest lucru. Fusese gelos pe Taylor si cautase un motiv pentru care ea nu l-ar iubi. Fusese un increzut, atat de increzut incat considerase ca ea n-ar putea iubi pe altcineva cu exceptia lui. Simtea cum se inroseste amintindu-si aroganta cu care ii spusese ca vrea s-o salveze de raul pe care i-l facea Taylor.

Il trecu mana pe fata si se sterse de transpiratie. De cand o intalnise pe Amanda nu mai fusese el insusi. Se comportase ca un baietel de scoala care ii face cadouri fetei pe care o place, pentru ca in clipa urmatoare sa o ia la bataie.

Privind in urma la ultimele zile fu ingrozit de comportamentul lui. Isi aminti cum a mers pe, strada si a lasat-o pe ea in urma lui, isi aminti comentariile rautacioase si grosolane. O sarutase fortat, ceea ce nu i se mai intamplase niciodata pana atunci.

Si ce facuse Amanda ca sa merite o astfel de purtare?

Nimic, decat ca fusese ea insasi. Il dusese la muzeu si el isi batuse joc. Se oferise sa vorbeasca cu el despre lucruri care a crezut ca l-ar interesa si el a ironizat-o. L-a lasat sa ia parte la o seara linistita de poezie si el a ridiculizat-o recitind o poezie nepotrivita.

Nu se simtise niciodata in viata lui mai josnic. Se rasuci si incepu sa mearga dupa ea. O opri din mers asezandu-se in fata ei.

- Domnisoara Caulden, spuse el inainte ca ea sa poata spune ceva, nu exista cuvinte care sa exprime imensa mea parere de rau si scuzele pe care vreau sa mi le primiti. Aveti dreptate in tot ce mi-ati spus. Comportarea mea a fost ingrozitoare, fara nici cea mai mica umbra de decenta. Nu astept sa ma iertati, asa ca voi parasi casa dumneavoastra, dar va rog, lasati-ma sa va conduc pana acasa cu masina.

Furia Amandei incepu sa scada si se gandi cat de suparat va fi Taylor cand va afla ca ea a tipat la doctorul Montgomery sa paraseasca cat mai repede casa.

- Eu trebuie sa-mi cer scuze, spuse ea stiind ca minte, dar stiind, de asemenea, ca apropiata ei casatorie cu Taylor ar putea sa depinda de minciuna asta. Purtarea mea, de asemenea, a fost de neiertat. Va rog, sa nu plecati.

Va rog, se gandi el. Il privise cu ochii aceia mari plini de tristete si il rugase.

Ar fi trebuit sa plece, stia acest lucru. Stia ca ea nu era potrivita pentru el.

Era ca o prajitura tentanta pentru o persoana grasa, era la fel de irezistibila ca bautura pentru un alcoolic. Desi stia, nu putea pleca de langa ea. Avea de gand sa ramana si sa o invete sa traiasca pe picioarele ei. Avea de asemenea o misiune din partea Uniunii si trebuia sa se achite de ea.

- Bine, voi ramane, spuse el in cele din urma. Vrei sa vii cu mine pana la masina si sa astepti pana termin de schimbat roata? Te voi duce la Terrill City si promit ca nu voi conduce repede.

Ea murmura ceva drept aprobare si statu rezemata de un copac pana ce el schimba cauciucul. Avusese dreptate in ceea ce spusese. Fiecare cuvant, fiecare silaba fusesera adevarate, dar cu toate astea continua sa-i auda cuvintele. Era oare adevarat ca ceilalti oameni nu isi duceau viata dupa niste programe? Aveau oare voie sa manance ce voiau si cand voiau?

Incerca sa-si indeparteze din minte gandul acesta. Alesese sa urmeze programul lui Taylor.

Sapte.

Hank conduse cu zece mile pe ora pana la Terrill City. Orasul era aproape de trei ori mai mare decat Kingman si mult mai modern, cu multe magazine, iar oamenii pe strada erau modern imbracati. Unele femei erau chiar machiate.

Cateva femei il remarcara pe Hank si masina lui galbena decapotabila, dar el era prea suparat ca sa vada acest lucru. Opri in fata la Masonic Hall unde se tinea conferinta Amandei, se dadu jos si ii deschise usa masinii.

- La ce ora se va termina? intreba el cu o voce stinsa.

- La unu. Nu vii?

- Ma tem ca lecturile spirituale nu sunt chiar ceva ce mi s-ar potrivi mie.

- Biblioteca este.

- Am vazut ca e un matineu. Cred ca voi merge sa-l vad.

- Un film? intreba Amanda cu ochii mariti.

Hank isi baga mainile in buzunare.

- Da, sigur. Ne vedem la unu.

Amanda ramase pe trotuar si-l privi indepartandu-se. Un film, se gandi ea.

Se ducea sa vada un film. Despre ce era oare vorba in film?

Inauntru la Masonic Hall, femeile care participau la discutie nu vorbeau decat despre selectia oamenilor pentru a obtine o rasa pura, mult mai inteligenta, fiinte perfecte, dar Amanda nu se putea gandi decat la filmul pe care-l vedea doctorul Montgomery.

Dupa ce se termina si iesi afara il gasi asteptand-o rezemat de masina.

- Vrei sa luam pranzul si apoi sa mergem acasa? o intreba el.

Ea fu de acord si el o duse intr-un restaurant dragut de la marginea orasului. Amanda incepu sa saliveze de cum intrara inauntru. Ultima data cand luase masa cu doctorul Montgomery, mancase cea mai buna mancare din viata ei.

Cand chelnerita veni sa ia comanda, stomacul Amandei facu zgomot, anticipand bunatatile pe care urma sa le manance, dar Hank vorbi inainte ca ea sa poata spune ceva.

- Doamna tine un regim special. Puteti sa-i aduceti cartofi fierti fara condimente, fasole verde fiarta si peste fiert, de asemenea fara condimente?

Chelnerita o privi pe Amanda si ea spera ca va spune ca, asa ceva nu se poate servi, dar aceasta zise:

- Sigur, daca asta doriti. Si dumneavoastra ce serviti?

- Voi lua specialitatea casei, spuse Hank.

Amanda incerca sa-si ascunda dezamagirea. Sigur ca era mai bine sa manance mancare sanatoasa in locul acelor mancaruri grase care inoata in sosuri. Se forta sa nu mearga cu gandurile mai departe.

- Ai vazut filmul, doctore Montgomery?

- Sigur, bombani el, fara s-o priveasca. Adevarul era ca nu acordase prea multa atentie filmului, pentru ca nu se gandise decat la Amanda. Trebuia sa plece de langa ea. Nu mai putea suporta s-o vada zi de zi.

- A fost frumos? Ar fi vrut sa-i puna o mie de intrebari legate de film, dar stia ca acesta era un lucru frivol, asa ca nu indrazni.

- Vechea poveste, spuse el. Un tip rau, un tip bun si o fata nevinovata care are prea mult fard in jurul ochilor.

- Da, murmura ea, nestiind cum sa-l faca sa povesteasca mai mult.

Chelnerita aduse mancarea si ochii Amandei se marira cand vazu felurile insirate in fata doctorului Montgomery: salata de capsuni si ananas, curcan inabusit in unt, cartofi cu smantana, castraveti cu sos frantuzesc, sufleu de sparanghel si cafea. Mancarea ei parea total lipsita de gust si ea se temu ca nu-si va putea ascunde invidia din privire daca nu isi va ocupa mintea cu altceva.

- Putem avea o conversatie? intreba ea.

Hank o privi uimit. Ochii ei erau mari, trasaturile blande.

Ar fi fost mai bine sa nu mai vorbeasca niciodata cu ea, dar bombani:

- Sigur.

- Despre ce sa vorbim? intreba ea. Am invatat despre noua reforma asupra tarifelor a presedintelui Wilson sau poate te-ar interesa mai mult despre reconstructia economica a statelor din Balcani?

Despre orice ar fi vorbit, pe el nu-l interesa. Ii zambi totusi si-i spuse:

- Sigur. Nu stiu nimic despre asta.

- Oh, spuse ea, privind cum mananca din curcanul acoperit cu unt stralucitor. Sau despre taxele americane asupra veniturilor? intreba ea cu speranta in voce. Pot vorbi si despre taxele englezesti si daneze aplicate asupra veniturilor.

Hank zambi larg.

- Eu nu.

El continua sa manance cu pofta. Amanda se gandi ca poate un subiect legat de razboi i-ar goni gandurile legate de mancare.

- Serbia? spuse ea repede. Adrianopol? Turcia?

- Nu stiu nimic despre niciuna din ele, spuse el fericit.

Acum incepea sa-si dea seama ce nu-i placea la ea. De ce nu mi-ai spune tu cate ceva? Poate ca daca o va face sa vorbeasca va putea sa se convinga ca odata ajuns inapoi la ferma trebuie sa-si faca bagajele si sa plece.

Ea vorbi in timp ce el manca. Povesti cum bulgarii cucerisera Adrianopolul dupa trei zile de asalt. Vorbi despre reactia Austriei si despre ipotezele asupra a ceea ce ar face Serbia si Muntenegru.

Cu cat vorbea mai mult, de fapt, predica, cu atat Hank se simtea mai bine.

Asta era Amanda pe care o dispretuia. Pe aceasta Amanda si-o putea imagina cu usurinta alaturi de Taylor. Poate ca amandoi vor da nastere unui set de enciclopedii.

Chelnerita veni cu doua portii de desert, constand din piersici decojite.

Hank incerca sa-i spuna sa ia portia Amandei inapoi, dar Amanda se repezi si incepu sa manance. Manca asa cum Hank nu mai vazuse pe nimeni in viata lui: senzual, cu placerea intiparita in ochi, de parca facea dragoste.

- Asta-i tot ce stii in legatura cu razboiul? intreba el furios.

Amanda isi avea toate cunostintele structurate in cap, dar era greu sa si le aminteasca in timp ce manca piersicile alea cu acea aroma divina.

- R. Rusia era suparata pe Austria si Austria este. Se opri pentru o clipa si inchise ochii.

- Ce-i cu Austria? insista Hank din ce in ce mai furios.

- E suparata, spuse ea in cele din urma. E suparata pe Rusia.

- Bine, spuse el. Ai terminat de mancat? Trebuie sa ne intoarcem. Stii, programul! Nu trebuie sa mai inveti cate ceva ca sa-ti cultivi mintea?

- Da, zise Amanda, intorcandu-se la realitate. Maine avea un test referitor la problemele Canalului Panama si trebuia sa mai invete pentru el. Privi farfuria goala cu regret. Taylor avea dreptate. Mancarea pe care o mancau restul oamenilor era proasta din toate punctele de vedere; piersicile facusera sa-i fie mai foame decat inainte de a incepe sa manance. Trebuie sa plecam, spuse ea.

El o duse inapoi foarte incet, astfel incat Amanda nu avea nici un fir de par clintit de la locul lui, cand ajunse acasa. Primul lucru pe care ea se gandi sa-l faca fu sa-l aute pe Taylor si sa-i spuna ca s-au intors. Poate ca el va dori sa-i modifice programul, din moment ce se intorsesera mai devreme de la Terrill City decat fusese planificat. Sau cel putin poate ca va putea sa termine ce avea de invatat si nu va mai fi nevoita sa-si piarda noaptea pentru asta.

Unul din servitori ii spuse ca Taylor era in biblioteca. Hank duse masina in garaj in timp ce Amanda se grabi sa intre in casa. Fara indoiala ca e grabita sa-l vada pe prea scumpul ei Taylor, se gandi Hank si simti ca se infurie din nou.

In clipa de fata, nu putea suporta sa-i vada impreuna.

Cu mainile in buzunare, incepu sa se plimbe in jurul casei. Usa spre sera era deschisa, asa ca intra. Pentru cateva clipe se bucura de mirosul placut al iasomiei, apoi auzi voci dinspre biblioteca. Vru sa plece, dar realiza ca erau Taylor si Amanda. Se opri si asculta.

- Te-ai intors mai devreme, Amanda, spuse Taylor cu raceala in glas.

Trebuia sa-l tii departe de casa pana spre seara.

- Imi cer scuze, dar parea ca vrea sa se intoarca.

- Ce vrea el nu conteaza. Sau poate ca binele fermei nu inseamna nimic pentru tine? Noi toti, eu, tatal tau, mama ta, tu insati, depindem de tine. Vom fi aruncati pe drumuri pentru ca tu nu esti in stare sa te ocupi de un om obisnuit, de un simplu functionar de stat?

- Imi pare rau, sopti Amanda. Nu stiu despre ce sa vorbesc cu el. Nu avem nimic sa ne spunem unul altuia.

- Nimic sa va spuneti! exclama Taylor. Uiti tot ceea ce ai invatat cand esti cu el?

- Nu. Dar nu-l intereseaza toate lucrurile pe care le stiu eu. El. se duce sa vada filme.

- Dar, totusi, e profesor universitar, spuse Taylor zapacit, apoi isi reveni imediat. Trebuie sa fi facut ceva gresit.

- Pot sa. intreba Amanda cu indoiala in voce. pot sa merg cu el la filme? Sau la dans? Am impresia ca-i place sa danseze.

Vocea lui Taylor, cand vorbi, era atat de rece, incat putea ingheta plantele din sera.

- Asta-i genul de femeie care esti, Amanda? Am cerut in casatorie o femeie care a apucat pe calea pierzaniei? Ti-ai ascuns adevarata fata in toti anii astia?

Poate ca urmatorul lucru pe care mi-l vei cere va fi sa-ti trimit o sticla de vin in camera ta.

- Nu, domnule, spuse ea, intorcandu-se la apelativul cu care i se adresase pe vremea cand el nu-i era decat tutore.

- Sau poate ca vrei sa te imbraci cu rochii scurte si sa te faci dactilografa.

- Nu, domnule, spuse ea incet. Vreau numai ceea ce am acum.

- Mie nu mi se pare asa, Amanda. Nu cred ca-ti imaginezi cat esti de norocoasa. Ai tot ce-ti poate oferi viata. Nu va trebui niciodata sa cersesti bani sau o educatie si, totusi, esti gata sa dai la tot cu piciorul. Facu o pauza. Sau poate ca eu sunt cel caruia vrei sa-i dai cu piciorul? Poate vrei sa plec de la ferma? Asa este, Amanda? Nu vrei sa te mai casatoresti cu mine si nu stii cum sa mi-o spui?

- Nu, zise Amanda, si se simteau lacrimi in tonul vocii ei. Vreau mai mult decat orice altceva pe lume, sa ma casatoresc cu tine, dar nu reusesc sa-l inteleg pe acest barbat. Nu stiu cum sa-l multumesc.

- Nici pe mine, se pare, nu stii cum sa ma multumesti.

Urma o alta pauza.

- Te vei duce in camera ta si vei sta acolo tot restul zilei. Te vei dedica studiului, nu vei manca la cina si poate asa vei gasi un subiect care sa-i starneasca interesul acestui barbat. Daca pleaca de la noi si se intalneste cu oamenii lui de la Uniune, sa stii ca nu va fi decat vina ta. Isi cobori vocea, va fi pedeapsa pentru neascultarea ta. Acum, du-te. Nu pot suporta sa te mai vad.

Hank auzi pasii Amandei care iesea din biblioteca. Primul lui impuls fu acela de a se duce si de a-i trage un pumn lui Taylor direct in fata, dar vazu ca mainile ii tremurau. Ceea ce auzise ii facea greata. Isi aminti cat de furios fusese cand il cunoscuse pe logodnicul lui Blythe, dar acela era nimic in comparatie cu Taylor Driscoll. Taylor preluase controlul absolut asupra vietii unei alte persoane.

Parasi sera si iesi afara, cautand suficient aer pentru a-si alunga senzatia de sufocare. Parea insa ca nu exista destul oxigen pe pamant pentru nevoia lui. Asta era ceea ce vazuse in ochii Amandei, acea tristete, acea privire de animal inchis in cusca, nu teama, ci resemnare. Taylor ii pusese stapanirea pe minte, pe ganduri, chiar si pe corp. O controla de parca era un automat, o creatie a mintii lui.

Hank incepu sa inteleaga ce se petrecea de la venirea lui in casa.

Programul rigid al Amandei. Bineinteles ca ea stia ca mai avea trei minute si jumatate de stat in baie pentru ca atat ii programase Taylor. Rochiile ei erau in culori intunecate si parul era strans sobru la spate. Taylor voia ca ea sa arate in felul acesta. Vorbea numai despre lucrurile invatate din carti pentru ca Taylor nu-i dadea voie sa-si scoata nasul din ele.

Isi aminti din nou de noaptea cand o vazuse stand la birou. Trebuia sa aiba ce sa-i vorbeasca in timpul zilei, asa ca statea toata noaptea si citea. Desi avea varsta pe care o avea, era trimisa la culcare fara sa manance, pentru ca nu ascultase de ordinele stapanului.

Stapan! se gandi Hank. Cat de mult ura acest cuvant!

Fiecare om era stapan pe viata lui. Dar unii, din cauza bogatiei sau a originii, credeau ca pot dispune cum vor de viata celorlalti. Taylor il incadrase pe Hank intr-o anume categorie, de parca exista o impartire pe clase in America.

Si-i spusese Amandei ca daca cei de la Uniune vor veni aici, vor pune mana pe ferma. Cei de la Uniune erau sperietoarea proprietarilor de pamanturi.

Inchise ochii pentru o clipa si trecu in revista tot ce facea Taylor pentru a o subjuga pe Amanda, pentru a o tine la ordin, pentru a-i lua libertatea daruita de Dumnezeu: libertatea de a alege, libertatea de a iubi, libertatea de a rade si libertatea de a plange. Ii luase toate aceste libertati cu ajutorul a tot felul de amenintari.

Hank merse pana in fata casei si privi in sus spre fereastra Amandei.

Acum intelegea ce il atrasese la ea. Era ura lui impotriva opresiunii si nedreptatii. Ceva din el isi daduse seama de prima data si realizase ca ea are nevoie de ajutor. O va ajuta sa inteleaga ca are tot atatea drepturi ca orice alta fiinta si ca nu trebuie sa manance, sa doarma si sa respire dupa un program facut de altcineva.

O va invata toate lucrurile astea si cand va fi gata, va fi in stare sa-l trimita la dracu' pe Taylor Driscoll.

Zambi spre fereastra Amandei.

- Frumoasa Adormita, spuse el, am de gand sa te trezesc.

Se intoarse cu spatele la casa si porni spre garaj.

Trebuia sa plece si sa faca un plan. despre cum o va readuce pe domnisoara Amanda Caulden la viata. Hank era in camera sa de la al doilea etaj al casei. Isi puse in spate rucsacul pe care de-abia il cumparase. Isi lasase jacheta in dulap. Era imbracat numai in camasa, cu manecile suflecate pana la cot si in pantaloni. Iesi pe balcon si statu o clipa privind la stele. In stanga vazu lumina din camera Amandei si umbra ei aplecata asupra biroului.

Facand cat mai putin zgomot, isi puse un picior peste balcon si apoi pe acoperisul terasei, care ducea chiar la fereastra Amandei. Acoperisul era mai abrupt decat isi inchipuise si aluneca, dar se prinse cu o mana de pervazul ferestrei de la camera Amandei si cu cealalta de rama. Era deja in camera pana ce ea sa se dezmeticeasca si sa ridice ochii spre el. Desi era zece noaptea ea era la fel de corect imbracata, toti nasturii erau inchisi, fiecare suvita de par era la locul ei.

Amanda isi ridica privirea din cartea de istorie si-l vazu venind in camera pe fereastra ei. Socata era prea putin pentru a descrie ceea ce simti. Primul ei gand fu ca lui Taylor nu-i va placea asa ceva.

Se ridica in picioare nevenindu-i inca sa creada si simti, din nou, acel sentiment de furie.

- Doctore Montgomery, spuse ea, nu poti veni in camera mea.

- Ssst, spuse el pasind inauntru. Ii vei trezi pe toti din casa. Arata cu capul spre podeaua goala din mijlocul camerei. Pare un loc bun. Uite, ia asta, isi scoase rucsacul din spate si i-l dadu.

Spre uimirea Amandei se duse la pat si trase cuvertura.

- Doctore Montgomery! striga ea. Nu poti.

- Chiar vrei sa-i trezesti pe toti? Ridica cuvertura si o intinse pe jos, apoi se aseza. Intinse mana dupa rucsacul din mana ei si cum ea statea nemiscata, incepu sa scoata mancarea dinauntru.

Amanda vazu ca scosese salata, raci, pui, sandvisuri mici, masline, telina umpluta, capsuni si prajiturele mici si albe. Mai scoase o sticla cu un lichid rosu.

- Sos de capsuni pentru prajiturile cu capsuni.

Amanda ramase pe loc uitandu-se uimita la mancare.

- Nu iti este foame? Am pierdut cina si am crezut ca nici tu n-ai mancat, asa ca m-am gandit ca am putea cina impreuna. Nu vad nici o diferenta intre a manca aici sau jos in sufragerie, nu-i asa? Daca vrei putem merge sa trezim servitorii sa-ti pregateasca ceva fiert sau poate vrei sa-l sculam pe Taylor sa manance si el cu noi?

- Nu, spuse repede Amanda si pali la gandul ca Taylor s-ar putea scula.

Mirosul raspandit de mancare ii facea genunchii sa se inmoaie. Se aseza in genunchi ca un general ce capituleaza in fata dusmanului.

- Un sandvis? intreba el, intinzandu-i farfuria plina de sandvisuri minuscule.

Sunt umplute cu sunca si cu putin mustar.

Amanda lua un sandvis si musca din el, dar in clipa urmatoare disparu tot in gura ei. Gustul lui, condimentat si sarat, era delicios.

Hank ii intinse zambind o farfurie mica de portelan.

- Serveste-te singura daca mai vrei. Nu-i foarte mult, dar e tot ce-am putut face rost intr-un timp atat de scurt. Sper ca-ti plac racii.

- Da, orice, murmura ea, mancand foarte repede. Toate aveau un gust atat de delicios si ea se temea ca dintr-o clipa intr-alta vor fi luate din fata ei.

- Invatai? o intreba el.

- Istorie economica, spuse ea cu gura plina de pui, salata si maioneza.

- Ah, da, presupun ca asta e din cauza ca sunt eu aici. Sau ai invatat intotdeauna economie?

- M-am gandit ca ar putea fi ceva care sa te intereseze, n-am realizat ca.

Se opri pentru ca voise sa spuna ca nu realizase ca el e mai interesat de masini rapide, de filme si de femei pe care nu le cunostea.

- Dar n-am discutat prea mult despre economie, nu-i asa? spuse el. De fapt, n-am prea discutat despre nimic. Am fost foarte grosolan cu tine, domnisoara Caulden. Sper ca ma ierti. Mai doresti putina salata de raci?

- Da, te rog, spuse ea. Incepea sa se relaxeze. Era fara indoiala nepermis ca acest barbat sa se afle in camera ei, dar nu parea periculos si regreta felul in care se purtase in trecut.

- Iti place economia atat de mult, incat renunti la cina pentru a invata?

- Nu, Taylor. isi dadu seama ca era gata sa-i spuna adevarul. A fost mai bine sa stau aici si sa invat.

- Iti admir perseverenta. Am fost atatia ani la scoala, dar nu cred ca vreodata am pierdut vreo masa pentru a invata. Cand mi se face foame trebuie sa mananc. Nici nu cred c-as putea manca ceea ce mananci tu. Ai o autodisciplina nemaipomenita, domnisoara Caulden.

- Da, asa cred, murmura ea, dar in clipa de fata nu se simtea prea disciplinata. Se simtea gata sa-si vanda sufletul pentru un platou cu acele prajituri cu capsuni.

- Cand ai absolvit liceul?

- Absolvit? intreba ea, privind capsunile.

- Da. Ce varsta ai? Douazeci si trei de ani, douazeci si patru? Majoritatea femeilor si-au terminat scoala pana acum, dar tu inca mai ai un tutore?

- Voi termina cand ma voi casatori, spuse luand o capsuna.

Hank incepu sa-i umple farfuria cu prajituri si cu capsuni peste care turna sos de capsuni.

- Cand te vei casatori cu Taylor, nu-i asa? Povesteste-mi despre planurile tale de nunta.

- Nu am facut nici un plan inca.

- Nu e ceva neobisnuit? De cat timp sunteti logoditi?

Deodata Amanda puse jos farfuria pe jumatate plina si-l privi in fata.

Incepea sa inteleaga unde voia sa ajunga si de ce venise in camera ei. Intocmai precum diavolul ademenea oamenii, el incerca sa o ademeneasca pe ea.

- Doctore Montgomery, contrar parerii tale, nu sunt o proasta. Vrei, te rog, sa iesi din camera mea si sa iei toate astea cu tine?

- Dar mai sunt capsuni.

- Nu mai vreau capsuni, spuse ea mintind. Acum vrei, te rog, sa pleci?

El ramase asezat stiind ca nu putea sa cheme pe nimeni in ajutor.

- Unde mergem maine?

- Cred ca ar fi mai bine ca noi doi sa nu mergem nicaieri. Am treaba acasa. Un nod i se puse in gat, gandindu-se cum ii va spune lui Taylor ca nu vrea sa mearga nicaieri cu doctorul Montgomery.

- Taylor vrea sa ma tii cat mai departe de casa. Vrea sa ma duci undeva, unde cei de la Uniune, sa nu ma poata gasi, nu-i asa?

Ea ezita.

- Tot ce vreau e sa fac sederea unui musafir cat mai placuta.

- O-ho, spuse Hank, mancand o capsuna.

Ea privi in jos spre el parandu-i rau de prajitura pe jumatate mancata.

- Doctore Montgomery, trebuie sa pleci.

- Nu inainte de a-mi spune ce planuri ai pentru ziua de maine.

Ei ii fu teama ca el ar putea face ceva jenant daca nu-i va spune ce voia sa stie. Se duse la birou pentru a lua programul scris de Taylor.

- Trebuie sa mergem la Muzeul Pionierilor din Terrill City.

- Imi vine sa mor de ras. Ar trebui sa fiu bucuros ca nu mergem la biblioteca sa memoram date despre razboiul dintre americani si spanioli.

Ea isi ingusta ochii spre el.

- Cum ti-ai luat doctoratul, doctore Montgomery? Ai decupat cumva diploma dintr-un catalog? El chicoti.

- Imi place sa fac si alte lucruri in viata in afara de studiu si ai face bine si tu daca ai vedea si ce nu e scris in cartile alea. Nu putem face un compromis?

Mergem dimineata la muzeu, daca vii dupa-amiaza unde vreau eu.

- Nu-mi pierd timpul la filme, i-o tranti ea. Vreau sa-mi cultiv mintea si.

El sari in picioare.

- Ai face bine daca ai face ceva si pentru viata ta.

Pentru o clipa ramasera privind unul la celalalt, apoi Amanda se dadu la o parte din fata lui. Nimeni n-o mai infuriase de cand fusese copil, dar acest barbat o facea.

Dar mai era ceva, cand privea acei ochi albastri si adanci, ceva ce nu intelegea si care se gasea undeva in adancul ei.

- Te rog, pleaca, sopti ea.

El se intoarse si incepu sa stranga totul in rucsac.

Avusese dreptate, se gandi el. Undeva in spatele peretelui de gheata exista o femeie. O infuria si asta era un pas pozitiv. Si mai vazuse inca ceva in ochii ei. Ceva ce pentru prima data il facu sa creada ca ea il privea ca pe un barbat.

Ii ridica farfuria cu prajitura pe jumatate mancata si o puse pe birou.

- Ia-o, spuse ea, nu o vreau. Nu trebuia sa mananc cu tine de la inceput.

- Iti pastrezi toate mesele numai pentru Taylor? Este singurul demn sa manance cu tine?

- Tu nu esti demn nici sa stai cu el la aceeasi masa, spuse ea.

- Asta e cel mai grozav compliment pe care l-am auzit anul asta. Ne vedem maine dimineata si, nu uita, dupa-amiaza este a mea. Isi puse rucsacul in spate si iesi din camera pe fereastra.

Amanda se aseza pe marginea patului. Corpul ii tremura dupa vizita acestui barbat. Ce zile ciudate petrecuse in ultimul timp. Toate parca se intorsesera cu fundul in sus. Taylor ii spusese ca nu mai poate suporta sa o vada in fata ochilor, iar barbatul asta ingrozitor o facuse din nou sa se simta ca o scolarita. O facea sa uite toti anii in care Taylor o educase. Inca o data renuntase la studiile ei pentru mancare. mancare din aceea nesanatoasa, pe care o fortase doctorul Montgomery sa o manance.

In timp ce se gandea la asta, vazu farfuria cu prajitura, pe masa.

Spunandu-si ca nu trebuie sa o manance, merse si o ridica de pe farfurie. Incepu sa o manance cu mana de parca murea de foame. Cand termina, isi privi ingrozita degetele lipicioase si desi nu-i venea sa creada, incepu sa le linga cu pofta, apoi suspina, nevenindu-i sa creada ce a facut. Se indrepta spre usa si o deschise fara sa faca zgomot. Merse pe holul intunecos pana la baie, facand cat mai putin zgomot si sperand ca Taylor nu o va auzi.

Gand se intoarse privi nervoasa spre camera lui Taylor, dar nu vazu nici un pic de lumina. Nici in camera tatalui ei nu se zarea lumina, nici la doctorul Montgomery. Intorcandu-se, Amanda vazu o dara de lumina care venea din dormitorul unde-si petrecea timpul mama ei. Pentru o clipa se intreba ce facea mama ei la acea ora. Cu ani in urma Taylor ii interzisese Amandei sa stea singura cu mama ei, deoarece considerase ca Grace Caulden avea o influenta proasta asupra ei.

Iar Grace realiza curand viata pe care o ducea fiica sa, asa ca se vedeau foarte rar.

Amanda dadu din cap. Asta era de asemenea vina doctorului Montgomery, care ii schimbase viata ordonata pe care o ducea. Mama ei avea o influenta proasta asupra ei, la fel cum avea si doctorul Montgomery. Dar trebuia sa-l suporte pana ce hameiul va fi cules si pericolul izbucnirii unei greve va trece. Cand toate astea se vor sfarsi, se va putea intoarce la viata ei normala. Va putea din nou sa stea impreuna cu Taylor dupa cina si sa discute subiecte inteligente. Vor putea manca mancare sanatoasa pentru organism. Si va sti cu precizie ce va face in timpul zilei. Nu va mai merge in masini cu viteza mare si nu va mai exista nici un barbat care sa-i escaladeze noaptea fereastra. Si nu va mai avea de ce sa fie furioasa. Cand era cu Taylor, era calma si linistita, dar in prezenta doctorului Montgomery trebuia incontinuu sa-si inabuse furia.

Intoarsa in camera ei isi puse camasa de noapte, aseza la loc cuvertura pe pat, apoi ascunse farfuria murdara pe care o lasase doctorul Montgomery. Doamna Gunston nu trebuia s-o gaseasca a doua zi dimineata.

Facu ordine pe birou pentru ca doamna Gunston ii dadea raportul in fiecare zi lui Taylor despre cum arata camera ei. Se simti un pic vinovata pentru ca nu a invatat mai mult, dar se simtea atat de obosita si-i era atat de somn, din cauza stomacului plin! Si apoi, ce rost avea sa mai invete? El prefera sa manance si sa conduca cu viteza masina. Lucruri pe care ea le detesta, nu uita sa-si repete.

Maine se va comporta mai bine decat astazi. Se va comporta de parca Taylor era langa ea. Va orienta conversatia spre subiecte inteligente, educative si nimic din ceea ce el va face, nu-l va lasa sa-i vada furia care mocnea in interiorul ei.

Si nu va mai manca din mancarea pe care o manca el, in nici un caz! Si cand va conduce repede ii va cere sa incetineasca. Va vorbi ferm si-i va demonstra ca e pe deplin stapana pe viata ei. Cum indraznea el sa spuna ca era oprimata!

Ii va arata ca era in stare sa ia singura hotarari.

Adormi si visa cornuri pufoase si friptura de vita. Cand se trezi era hamesita si gandul la oul apos si la unica felie de paine prajita pe care le manca la micul dejun o revolta. Dar isi inabusi acest sentiment, pentru ca doamna Gunston sa o gaseasca calma cand va intra in camera.

Opt.

In dimineata urmatoare cand se trezi, Hank se simti minunat. Seara trecuta reusise sa faca ceea ce-si propusese: o facuse pe Amanda sa-si dezvaluie emotiile. Daca va putea s-o infurie si mai mult, va reusi sa-i starneasca si alte sentimente si sentimentele reprezentau cheia care o va face sa realizeze ca pana atunci viata ei fusese tinuta sub control de catre altcineva.

Fluiera in timp ce cobora scara pentru a merge la micul dejun si fu intampinat de o privire dusmanoasa din partea lui Taylor.

- Buna dimineata, spuse Hank vesel, esti pregatit pentru un nou mic dejun cu oua si sunca?

Zambind, intra in sufragerie pe langa Taylor. Cum naiba putea crede Amanda ca iubea o astfel de caricatura de om?

Ii zambi calduros Amandei care era deja asezata la masa, avand in fata farfuria cu mancarea ei sumara. Se duse la bufet si incepu sa-si umple farfuria.

- Sunca? o intreba el inainte ca Taylor sa intre in camera. E nemaipomenit de buna.

- Si nemaipomenit de proasta pentru corp, spuse ea cu raceala.

- Ti-e teama ca te va prinde mancand? Ei, nu-ti face probleme, pastreaza-te pentru masa de pranz. Iti voi da ceva bun sa mananci.

Amanda vru sa-i spuna ceva usturator acestui barbat, dar Taylor intra in camera.

Incepea sa-l urasca de-a dreptul pe doctorul Montgomery. Parea ca vanitatea lui e fara sfarsit. Credea ca stie ce e bun pentru fiecare om din lume.

Isi muta privirea de la Taylor la doctorul Montgomery. Erau amandoi barbati frumosi, dar ea prefera frumusetea intunecata a lui Taylor, mai mult decat frumusetea blonda, putin copilareasca a doctorului Montgomery. Ii placea felul in care Taylor statea perfect drept, felul precis, curat in care manca. Doctorul Montgomery manca cu prea mult entuziasm si avea un fel de a sta pe scaun. un fel lenes, tolanit. Era prea bine facut, prea masculin. Da, cu siguranta ca-i placea mai mult puterea ascunsa care zacea in Taylor.

Taylor era un barbat care stia exact ce vrea de la viata si lua intotdeauna ce-i trebuia.

Si Amanda stia ce voia Taylor de la ea, in timp ce doctorul Montgomery voia. Nu stia prea bine ce voia. dar indiferent ce-ar fi fost nu va primi de la ea.

La sfarsitul mesei, care decurse in tacere, Amanda merse cu doctorul Montgomery spre masina acestuia. Nici macar nu s-a obosit sa-l intrebe daca vrea sa mearga cu limuzina.

De cum ramasera singuri el incepu cu intrebarile:

- Nu ti-e foame? Nu vrei sa ne oprim undeva sa mananci? N-ai prefera sa mergem sa inotam decat sa mergem la muzeu? Ti-a dat Driscoll un test de dimineata? Driscoll ti-a cumparat rochia asta? Nu vrei sa mergem sa-ti cumperi niste haine noi?

La toate intrebarile lui, Amanda incerca sa ramana calma. Era un barbat prost, egocentrist, care nu merita nici macar sa te infurii pe el.

El conduse incet pana la Terrill City si Amanda nu facu altceva, tot drumul, decat sa urmareasca felul cum schimba vitezele. Cand aproape ajunsera la muzeu putea anticipa deja cand va schimba din nou o viteza. Cel putin invatase ceva, se gandi ea, daca tot isi pierdea timpul in compania acestui barbat atat de frivol.

In timp ce vizitara muzeul el fu grosolan si nerabdator. Amanda ii povestea tragedia de la Donner Party care era, de fapt, reprezentata in muzeu.

- Abia atunci, cei care s-au salvat au gasit ramasitele celorlalti, spuse ea, gandindu-se la canibalism, dar nevrand sa-l numeasca direct.

- Cred ca e mai tare ca pielea de la pantofi, spuse el nepoliticos. Uite, trebuie sa ma duc sa dau un telefon pentru a aranja programul de dupa-amiaza. Asteapta-ma aici.

Nu-i place ca altii sa-mi dea ordine, dar el are voie s-o faca, se gandi ea. Sfidatoare, ea iesi afara pentru a-l astepta pe terasa. Privi ghirlandele de flori agatatoare care decorau terasa si deodata simti un dor imens de a merge acasa, printre cartile ei. Oare ce lucru ingrozitor pregatea barbatul acesta pentru dupa-amiaza?

- Aici erai, se auzi vocea lui Hank in spatele ei. Ai vazut destul din ce-i pe aici? Hai sa mergem undeva sa mancam. Mi-e foame.

- Asta pare sa fie starea ta obisnuita. Spune-mi, doctore Montgomery, cum ti-ai luat diploma de doctorat? Mancandu-i pe studenti?

El o privi furios.

- Le-am fertilizat pe toate studentele mele si, astfel, mi-au dat diploma ca sa scape de mine.

O apuca de brat in timp ce se urca in masina si-i spuse: Uite, nu vreau sa fiu grosolan, dar ma enerveaza ca nu vorbesti despre altceva decat ce citesti in cartile alea ale tale. Exista o intreaga lume aici, afara, spuse el aratand cu mana in jur si cred ca ar trebui sa vezi putin si din ea.

- Nu inteleg de ce ma crezi proasta, doctore Montgomery. Am vazut destul din lumea de afara ca sa stiu ca e o lume murdara si urata, plina de oameni rai.

- Si cine ti-a spus ma rog asta?

- Taylor spune. incepu ea, dar se opri. Este propria mea observatie.

- Sigur, asa cum eu sunt Cristofor Columb, spuse el bagand masina in viteza. Ai fost atata timp inchisa in casa, incat habar nu ai cum e viata de afara.

Ea se gandi ca daca lumea de afara era formata din oameni ca el, atunci cu siguranta nu voia sa cunoasca mai mult decat stia.

El opri in fata unui restaurant si intra singur inauntru. Peste cateva minute iesi ducand o cutie mare de carton pe care o puse in spatele masinii, printre cauciucurile de rezerva si canistra de benzina.

- Mergem la un picnic, spuse el, de parca o provoca sa-l contrazica, apoi porni masina si pleca in tromba.

Inca o pierdere de timp, se gandi ea. Va intarzia atat de mult cu studiile ei, incat Taylor nu se va mai casatori niciodata cu ea.

El merse prin mai multe sate, spre Muntii Sierra Nevada, printre ferme si diverse culturi, pana cand ajunse la un palc des de copaci. In mijlocul palcului se afla un lac si el parca pe malul lui, la umbra. Era un loc izolat datorita desimii copacilor.

Amanda privi in jur si incepu sa identifice florile salbatice si pasarile pe care le zarea.

Daca Taylor ar fi intrebat-o ce a invatat va putea sa-i spuna.

- E frumos, nu-i asa? intreba Hank, luand cutia din spatele masinii. Mi-au spus la restaurant despre locul acesta. Uite, apuca de coltul asta.

Amanda apuca de coltul paturii pe care el i-o intinse. Nu-i trecuse prin cap ca locul ar fi frumos, dar acum realiza ca era. Iarba era mult mai verde aici, decat in plin soare, apa era albastra si zumzaitul insectelor era placut si. se aduna imediat. Trebuia sa se comporte de parca Taylor era de fata, nu-i asa?

- Vom sta pe pamantul umed? intreba ea.

- Nu, pe patura uscata. Putina umezeala nu-ti va face rau, de asta e pielea, ca sa te protejeze. Incepu sa descarce cutiile cu mancare.

Amanda isi jura ca indiferent ce va scoate din cutiile acelea, ea nu va pune in gura nici o inghititura. Daca va mai continua sa manance impreuna cu el, se va ingrasa intr-o saptamana si Taylor o va dispretui. Ii trebui o mare stapanire de sine pentru a urmari cum el scoase din cutii toata mancarea si o intinse in fata ei. Erau fasii de piept de pui in sos auriu, salata de grapefruit si de andive, cartofi fierti cu condimente deasupra, capsuni si tapioca, meringue-uri, prajituri cu ciocolata si cu migdale in varf.

Turna limonada dintr-un termos mare.

Amanda saliva, dar isi intoarse capul intr-o parte.

- Cu ce vrei sa incepi? o intreba Hank, intinzandu-i o farfurie.

Ea lua farfuria, puse foarte putini cartofi si incepu sa manance cu inghitituri mici. Nu lua nici macar limonada, pentru ca stia ca are zahar.

- Ce-i asta? o intreba nervos Hank.

Ea ii ignora cuvintele si tonul pe care fusesera spuse.

- Doctore Montgomery, nu putem discuta despre ceva mai putin personal, decat despre obiceiurile mele culinare? De ce nu-mi povestesti ce ai sperat venind sa te intalnesti cu cei de la Uniune? Parintii tai sunt cumva lucratori sezonieri?

- Nu, nu sunt. Ai de gand sa te chinui intr-atat, incat sa nu mananci nimic din toate astea?

Ea inghiti o bucata mica de cartof, sperand ca organismul ei va trata cu indiferenta mirosurile imbietoare ale mancarurilor din fata.

- Cred ca m-ai confundat cu lucratorii tai sezonieri. Eu fac parte din randul tiranilor bogati, iti amintesti? Oamenii ca mine sunt cei care ii pun pe lucratori la munca si le produc suferinta. Se uita incontinuu la prajitura cu ciocolata, la straturile groase de crema.

- Nu stii despre ce vorbesti, ii spuse Hank. Ai fost vreodata pe camp la vremea recoltei?

Stii ca multi dintre fermieri vand apa de baut lucratorilor? Muncesc sub treizeci si cinci, patruzeci de grade si n-au nici macar drept la apa.

- Sunt convinsa ca exagerezi. Lucratorii pot pleca altundeva daca nu le place cum sunt tratati. Este o tara libera, desi tu vorbesti de parca ei ar mai fi in continuare sclavi. Continua sa se uite la prajitura, la felul cum cadea lumina pe crema si nu vazu ochii plini de furie ai lui Hank. Atinsese punctul lui cel mai sensibil.

- Oameni de felul tau fac necesara existenta Uniunii. Lucratorii sunt oameni simpli, ei nu au educatia si resursele necesare pentru a schimba o slujba dupa alta. Au copii pe care trebuie sa-i hraneasca, la care trebuie sa le cumpere haine. Nu-si pot permite sa paraseasca un loc de munca. Asa ca lucreaza in caldura aceea ingrozitoare si economisesc cate un banut necumparandu-si apa pana cad epuizati.

Amanda se incrunta la cuvintele lui. Nu-i placea sa se gandeasca la lucrurile pe care el tocmai i le povestise. Ce ar spune Taylor? se gandi ea.

- Nu sunt eu responsabila de toata saracia din lume - doctore Montgomery. Familia mea ofera intotdeauna slujbe. Daca lucratorilor nu le plac conditiile se pot duce sa munceasca la alta ferma.

Hank fu cuprins de o furie salbatica.

- Ingamfata mica ce esti, spuse el printre dinti. Stai acolo imbracata in rochia ta de matase, inconjurata de mancare si crezi ca esti prea buna, prea superioara, ca s-o mananci, in timp ce altii se zbat sa castige suficient pentru a-si cumpara o bucata de paine. Oamenii de felul tau ma infurie atat de tare incat. Se opri nemaiputand vorbi de furie. Fara sa-si dea seama ce face isi infipse mana in prajitura care parea s-o fascineze pe Amanda, se intinse peste mancarea din fata lui si i-o tranti Amandei in fata. Tu o poti manca si nu vrei. Amaratii aia ar vrea sa manance, dar nu au ce. Tremura de furie. Fata si parul Amandei erau maronii din cauza ciocolatei. Avea ochii mariti de groaza.

- Am de gand sa te trezesc, Amanda Caulden, ii striga el. Am de gand sa te scot de sub clopotul de sticla sub care traiesti, indiferent cat de greu va trebui sa lupt pentru asta.

Era greu sa ramai in continuare demn cand aveai fata plina de ciocolata, dar Amanda facu tot ce fu in stare pentru a-si mentine demnitatea.

- Ti-a trecut vreodata prin cap ca unii dintre noi suntem fericiti asa cum suntem? spuse ea, tremurand la randul ei de furie. Iti arogi drepturi de Dumnezeu, hotarasti sa ma schimbi pe mine, sa-i schimbi pe lucratori, dar nu te gandesti ca poate suntem fericiti asa cum suntem. Daca eu dorm, prefer sa raman asa decat sa ma trezesc intr-o lume in care barbatii le bombardeaza pe femei cu mancare.

Ii venea sa planga. Ii venea sa tipe. Dar cel mai mult, se simtea de parca l-ar fi dezamagit pe Taylor. El ar fi ingrozit daca ar vedea-o cum arata acum. Se intoarse cand il auzi pe doctorul Montgomery mergand prin spatele ei.

- Daca imi mai faci ceva, voi face plangere, spuse ea, ferindu-se din calea lui.

El se apleca, apoi ii intinse o batista.

- Cred ca ai putea folosi asta.

Ea i-o smulse din mana si incepu sa se stearga pe fata. Crezu ca a reusit sa curete aproape tot, dar pete maronii aparusera si pe rochie. Taylor o va ucide! Nu va avea voie sa vina la cina timp de o luna. Cat si-ar fi dorit ca pamantul sa se deschida si flacarile lui sa-l inghita pe doctorul Montgomery!

- Da-mi voie mie, spuse. Hank ingenunchind langa ea.

- Sa nu ma atingi, spuse ea furioasa.

El ii smulse batista din mana si o inmuie in apa lacului.

- Amanda, arati in ultimul hal! Ai prajitura pe toata fata, in par, chiar si pe haine.

Amanda simti cum sangele ii paraseste obrajii. Nu facuse niciodata ceva care sa-l infurie cu adevarat pe Taylor, dar daca se va intoarce acasa in halul asta, ce va face el?

Expresia de pe fata lui Hank se schimba in timp ce o privea.

- Ti-e frica, nu-i asa? intreba el bland. Te bat?

- Nu ma bate nimeni, bineinteles, spuse ea, dar vocea ii tremura.

El se ridica, apoi o lua de mana si o trase in sus.

- E-n regula, reparam totul. Vom spala rochia si iti vom spala parul si totul va fi uscat cand va sosi vremea sa ne intoarcem acasa. Vei arata ca noua.

- Imi vei spala rochia? striga ea disperata. Si parul?

- Sigur, spuse el. Sau facem asta sau te duci acasa in halul in care esti, la iubitul tau Taylor.

Pentru o clipa ea cantari amandoua posibilitatile si in cele din urma se hotari, ca orice ar fi mai bine, decat sa o vada Taylor asa cum arata.

Hank ii sesiza sentimentele care i se citeau pe fata si isi aminti de lucratorii care ezitau intre a ramane tacuti si a se alatura Uniunii pentru a protesta. Oare Amandei chiar ii era teama de Driscoll? Hotari in locul ei, descheindu-si nasturii de la camasa dezbracand-o si intinzandu-i-o.

- Du-te dupa copaci, scoate-ti rochia de pe tine si imbraca asta. Voi spala ciocolata de pe rochie si se va usca numaidecat.

Amanda statea si-l privea, imbracat numai in pantaloni si maiou, cu umerii lati si pieptul musculos. Contrar celor crezute de ea, nu avea nimic respingator sau inspaimantator in infatisare. De fapt, era chiar placut sa-l privesti.

- Hai, du-te, spuse el cu o voce care suna mai joasa ca de obicei.

Amanda ocoli lacul si se adanci in palcul de copaci. Era imbracata cu un costum sobru si in clipa de fata si-ar fi dorit sa aiba ceva din doua piese pentru a putea ramane in partea de jos cu fusta. Dar n-avea ce face. Isi scoase costumul dand la iveala lenjeria din sifon transparent, brodat pe margini cu dantela Chantilly. Se simtea ciudat fara manecile lungi si gulerul inalt cu care era obisnuta, dar in acelasi timp era placut sa simta racoarea ce-i infiora pielea. Se simtea libera si fara restrictii, Privi in jos spre juponul transparent prin care se vedeau ciorapii negri de matase si se incrunta. Inca o data isi aminti de furia lui Taylor daca ar aparea acasa in halul acela de murdarie, cu ciocolata intinsa pe fata si pe haine. Isi scoase acele din par si-l lasa sa cada pana la talie, apoi il scutura si zambi. Uneori parul ii era atat de strans, incat o durea.

Cand parul ii fu liber lua camasa doctorului Montgomery si pentru o clipa o tinu si se uita la ea. Nu mai tinuse in maini niciodata o camasa barbateasca si fu mirata sa vada cat era de mare. Se intreba daca si camasile lui Taylor sunt tot atat de mari.

E ridicol! isi spuse ea si-si puse cu furie camasa pe ea.

Nu mai lipsea decat sa-l compare pe Taylor cu doctorul Montgomery. Camasa ii venea doar pana la genunchi si lasa sa se vada cativa centimetri de dantela si ciorapii negri de matase.

Ezitand, se indrepta spre luminis ducandu-si hainele pe brat.

Doctorul Montgomery era intins pe patura, in aceeasi tinuta. Privea spre copaci si parea pe jumatate adormit. E lenes, se gandi ea. E atat de lenes! Dar vazu ca nu se infurie la acest gand.

- Gata? spuse el si se intoarse spre ea.

Amanda nu mai vazuse niciodata pe fata unui barbat o expresie ca aceea de pe fata lui.

Taylor cu siguranta ca n-o privise niciodata in felul acesta. Nu-i intelegea acea privire, dar o facu sa roseasca.

- Cred. ca ciocolata se va spala usor, spuse ea ezitand pentru ca el nu-si lua privirea de la ea. In cele din urma se ridica, apoi se intoarse incet spre ea, fara sa-si mute privirea.

- Amanda, esti atat de frumoasa, sopti el.

- Frumusetea nu conteaza. Ceea ce are omul in cap e ceea ce are valoare, spuse ea, dar se simti putin caraghioasa sa stea in fata lui, in felul in care era imbracata si sa-i tina discursuri.

Dar reusi sa-si stapaneasca emotiile. Privirea lui o facuse sa roseasca, dar el nu era altcineva decat barbatul care cu cateva clipe inainte ii aruncase o prajitura in fata.

Se rasuci pe calcaie si-i intoarse spatele, indreptandu-se spre lac. Incepu sa-si spele costumul. Nu fu prea greu si se simti mult mai usurata cand vazu petele maronii disparand.

Dar cu parul nu-i fu la fel de usor. Avea nevoie de o oglinda pentru a vedea unde anume trebuia sa se spele.

- Da-mi voie, spuse Hank din spatele ei, facand-o sa tresara.

Ea nu avea incredere in el.

- Daca nu-ti dau voie ma voi trezi cu tapioca aruncata in fata?

El ingenunche si incepu sa-i curete parul cu ajutorul batistei.

- N-a fost din cauza ca n-ai fost de acord cu mine, a fost.

- Da? intreba ea. Ce anume te-a facut sa faci lucrul asta demn de dispret?

El tocmai era cu mana pe obrazul ei. Se opri din spalat si privi in jos la gura ei, apoi isi plimba degetul mare pe buza ei inferioara. Inima Amandei incepu sa bata mai repede.

Nu trebuie sa-i dai voie sa faca asa ceva, se gandi ea, dar nu se misca.

- Unionistii, sopti ea in timp ce el ii privea gura.

El o privi in ochi si paru sa-si revina.

- Habar n-ai despre ce vorbesti. Nu faci decat sa repeti ca papagalul cuvinte pe care le-ai auzit de la tatal tau si de la barbatul ala pe care crezi ca-l iubesti.

- Il iubesc, doctore Montgomery.

El isi lua mana de pe fata ei si incepu sa-i curete hainele.

- Nu stii nimic despre dragoste.

Ea ii smulse hainele din mana.

- N-ai nici cea mai mica idee despre ce stiu eu. Intamplator stiu foarte multe despre dragoste, pentru ca sunt indragostita de Taylor de cand aveam paisprezece ani. Este o dragoste care rezista de mult timp.

- V-am urmarit pe amandoi cand sunteti impreuna. Este profesorul tau, nu iubitul tau.

De cate ori ti-a spus ca esti frumoasa? De cate ori a fost atat de coplesit de pasiune, incat ai fost nevoita sa-l dai afara din camera ta?

- Taylor e un gentleman. Bineinteles ca nu am fost niciodata nevoita sa-l dau afara din camera mea. Nu vreau un barbat care este atat. atat.

- De pasionat? intreba Hank. Lasa-ma pe mine, continua el, incercand sa-i scoata din par prajitura care deja se uscase, dar nu reusi. S-a lipit destul de bine. Uite, intinde-te aici, pune-ti capul pe piatra asta si voi incerca sa-ti spal parul.

Amandei nu-i placu ideea, dar se supuse. Hank goli unul din vasele cu mancare si merse sa-l umple cu apa. Cand se intoarse o gasi intinsa in iarba, cu capul pe o piatra si parul imprastiat in jurul ei. El gemu cu glas tare, facand-o sa se intoarca si sa-l priveasca surprinsa.

- Te asigur ca ma pot spala singura pe cap, spuse ea, incercand sa se ridice.

- Nu! spuse el repede. Lua cu un alt vas putina apa si i-o turna pe par. O parte din el nu putea sa creada ceea ce facea. In trecut, daca ar fi fost singur cu o femeie imbracata numai in lenjerie, purtand ciorapi negri de matase, ar fi fost pentru ca el ar fi dezbracat-o, ca sa faca dragoste cu ea. Dar iata-l acum, spalandu-i nevinovat parul.

- Despre ce vorbeam? intreba el. Poate ca daca ar vorbi cu ea va inceta sa o mai priveasca.

- Ma jigneai, ca de obicei, spuse ea, dar nu se simti nici un pic de suparare in vocea ei.

Inchise ochii cand ii simti mainile prin par. Fusese o zi ingrozitoare, o absoluta pierdere de timp.

Pe el nu-l interesase in nici un fel muzeul si nu scapase nici o ocazie pentru a-i arata acest lucru.

Apoi tipase la ea si o lovise in fata cu prajitura. o zi cu adevarat ingrozitoare, dar in acel moment nu dorea sa fie in alt loc decat acolo, in caldura molesitoare, cu apa calduta patrunzandu-i prin par. Paru lucrul cel mai normal din lume cand el o saruta. Nu deschise ochii si savura senzatia atingerii buzelor lui calde de ale ei. Isi puse mana pe ceafa lui. Cand varful limbii lui o atinse pe a ei fu nemaipomenit de dulce. Ar fi stat acolo la nesfarsit daca el nu i-ar fi pus mana pe san. Senzatia pe care o simti fu atat de ciudata, incat ochii i se deschisera automat.

- Cum indraznesti! spuse ea gafiind.

- Destul de usor, raspunse el ranjind, si cu foarte mare placere. Aceeasi placere pe care o simteai si tu, as adauga.

- M-ai atacat! spuse ea ridicandu-se.

El ii zambi atat de semnificativ, incat ea fu nevoita sa-si intoarca privirea, cu fata arzandu-i.

- Trebuie sa ma duci acasa, spuse ea rece.

Hank se ridica.

- Sigur. Ne vom intoarce acasa, eu fara camasa, tu in chiloti si cu camasa mea si cu parul ud.

Amanda nici nu indrazni sa-si inchipuie ce s-ar intampla daca Taylor ar vedea-o asa. Ar parasi-o, ar parasi ferma, isi va distruge propria ei viata si tatal ei o va uri pentru ca l-a facut pe Taylor sa plece de la ferma. Uneori Amanda avea impresia ca tatal ei il iubeste pe Taylor mai mult decat o iubeste pe propria lui fiica. Ingrozita, se aseza pe iarba.

- Nu, spuse ea, va trebui sa astept pana ce rochia si parul se vor usca.

Hank se intoarse, inainte de a-i mai spune vreo doua, in legatura cu frica pe care o simtea fata de barbatul pe care spunea ca-l iubeste. Cum ar putea s-o faca sa inteleaga ca frica si dragostea nu merg impreuna?

- Ai un pieptene in poseta aia mica?

- Da, sopti ea, si se indrepta spre masina.

Se simtea foarte tulburata si inca o data isi dori ca doctorul Montgomery sa nu fi aparut niciodata in viata ei. Trebuia sa stea la distanta de el, de acum inainte. In seara asta ii va spune lui Taylor ca era un om imposibil si ca nu va mai petrece nici o ora in compania lui. Taylor va intelege. Va intelege si-i va da voie sa. Nu! isi spuse ea. Ei erau indragostiti, nu erau elev si profesor, asa ca vor analiza situatia si.

- Stai nemiscata, ii spuse Hank ingenunchind in spatele ei si incepand sa-i pieptene incet parul.

- Doctore Montgomery, nu mai poti continua sa ma atingi, spuse ea, indepartandu-se de el.

- Pentru ca asta e dreptul iubitului tau? Uite, imi pare rau de ce ti-am facut cu prajitura si asta e felul meu de a-mi cere scuze, bine? Acum, intoarce-te si tine capul drept, in afara de asta, logodnicul tau nu face asa ceva, nu-i asa?

Amanda se intoarse si-l lasa s-o pieptene. Era atat de relaxat, atat de bland, atat de minunat. Nu, se gandi ea, Taylor nu-i atinsese niciodata parul. nu-i tinuse barbia in palme si nici n-o sarutase. Cu toate astea ea stia ca o iubeste. Dragostea nu inseamna numai atingere, inseamna si respect si a fi in stare sa-l privesti in ochi pe cel pe care-l iubesti si niciuna din aceste calitati nu le gaseai la doctorul Montgomery.

- Esti casatorit? il intreba ea deodata, surprinzandu-se pe ea insasi.

- Nu, nici logodit, nici casatorit.

- Ah, atunci n-ai de unde sa stii ce inseamna sa fii indragostit.

- Nici tu, asa ca suntem chit.

- Taylor si cu mine suntem. incepu ea. Oh, dar ce rost are? Tu oricum ti-ai format o impresie si, indiferent ce-as spune, n-am cum sa-ti schimb parerea. Nu putem discuta despre altceva?

- Vrei sa spui, sa purtam una din conversatiile tale?

- Ceva despre politica externa sau despre motivele razboiului dintre State?

- Este un subiect foarte bun, stii desigur ca sclavia a fost unul din principalele motive. Ca profesor de economie.

- Taci sau te sarut din nou.

Amanda aproape ca zambi cand auzi asta, dar se abtinu.

- Stii ceva despre botanica?

- Stii ceva despre mama ta? i-o tranti el.

Amanda incerca sa se indeparteze, dar el o tinu strans de par si ea nu se putu misca.

- Cred ca asta e ceva personal, doctore Montgomery.

- Te pot mitui cu niste placinta cu lamaie? o intreba el, in timp ce mainile lui mari ii descurcau cu blandete parul.

In ciuda vointei ei, se pomeni zambind. In acel moment parea ca nu-si mai aminteste de Taylor. Asa cum statea in iarba, imbracata in camasa unui barbat, cu mainile acelui barbat umblandu-i prin par, tatal si logodnicul ei pareau undeva foarte departe.

- Mama obisnuia sa-mi pieptene parul si mancam impreuna placinta cu lamaie, spuse ea incet. Nu se mai gandise la mama ei de foarte mult timp.

- Si de cand nu s-a mai intamplat asta? Hank continua sa-i pieptene parui, plimbandu-i usor pieptenele prin el si lasandu-l apoi sa cada pe bratele lui goale. Voia doar sa o atinga.

Voia sa-si puna bratele in jurul ei si sa o sarute pe gat, sa-i dea jos camasa de pe umeri si.

- Cand mi s-a spus ca. incepu ea, adica, de cand am descoperit ca mama avea o influenta proasta asupra mea.

- Cand am aflat adevarul despre ea.

Hank simti melancolia din vocea ei. Deci Taylor o indepartase de o mama care ii pieptana parul si o hranea cu mancare normala.

- Si eu am avut un var care avea o proasta influenta asupra mea. Imi dadea sa beau whisky si sa fumez tigari, ma ducea la. aaa, la o casa cu femei usuratice, ma invata o multime de injuraturi, ma invata sa conduc cu mare viteza. Daca voiam sa fac ceva rau, ceva ce imi dauna sanatatii, Charlie m-ar fi lasat sa fac. E o minune ca am apucat varsta de saisprezece ani. Cred ca mama ta era asa, nu? Era betiva, nu-i asa? Se droga? Cu opium? Sau aducea barbati? ii aducea in fata ta si.

- Inceteaza! striga Amanda furioasa. Mama mea nu a facut niciodata asa ceva, niciodata in viata ei. Se purta minunat cu mine. Imi facea toate hainele, rochite frumoase cu gulere de dantela, imi cumpara pantofi de lac si in fiecare sambata ma ducea in Kingman si-mi cumpara inghetata si. se opri brusc, coplesita de durere. Din nou doctorul Montgomery ii producea durere.

- Inteleg, spuse el cu vocea plina de sarcasm. Pare intr-adevar ca avea o influenta foarte proasta.

Se indeparta de el, smulgandu-si parul din mainile lui.

- Nu stii nimic despre asta. Judeci si condamni niste situatii despre care nu stii nimic.

- Atunci explica-mi, Amanda, spuse el, spunandu-i pe nume pentru prima data.

Ea isi duse mainile la tample.

- Ma derutezi. De ce trebuie sa-ti explic tie ceva? Nu te cunosc. Esti un strain, in cateva zile vei pleca, asa ca, de ce trebuie sa-ti explic tie ceva?

- Asta e sau iti este frica sa-mi spui? Spune-mi ce lucruri ingrozitoare a facut mama ta, ca s-o pot uri si eu. Eu detest oprimarea. Ii dispretuiesc pe oamenii care-l terorizeaza pe cei mai slabi decat ei. Spune-mi ce lucruri cumplite a putut face mama ta care sa te faca sa stai in aceeasi casa cu ea, dar sa n-o vezi?

- Nu mi-a facut niciodata nimic rau, spuse Amanda fara sa se gandeasca. N-a facut rau nimanui niciodata in toata viata ei, numai ca obisnuia sa. danseze! il privi sfidator pe doctorul Montgomery. Acum stia.

- Oh, spuse el dupa o pauza lunga. Era dansatoare profesionista? Cu sau fara haine?

Amanda nu putu decat sa-l priveasca socata. Ii spusese cel mai mare secret al vietii ei, pastrat cu cea mai mare sfintenie, secretul care ii patase existenta si care, dupa spusele lui Taylor, o facea sa nu fie tocmai "buna", iar doctorul Montgomery nu-i acorda nici cea mai mica atentie. Era un om atat de prost!

- Cu haine, bineinteles! ii raspunse intepata Amanda. Nu intelegi? Dansa pe scena.

- Si dansa bine?

Amanda scoase un sunet care exprima pe jumatate furie, pe jumatate frustrare si incepu sa mearga spre masina. Barbatul asta avea tot atata sensibilitate cat o stanca! El o apuca de brat si o intoarse cu fata spre el.

- Nu, nu inteleg! Poate ca-mi poti explica tu. Tot ce-am auzit a fost ca mama ta te iubea si tu o iubeai, apoi cineva ti-a spus ca ea fusese dansatoare si brusc de atunci ai inceput s-o urasti.

- Nu o urasc, o. isi smulse bratul din stransoarea lui.

O deruta atat de tare! O facea sa puna la indoiala lucruri care ii erau clare de atata vreme!

Hank vazu durerea si teama de pe fata ei si se calma.

- Stii, niciodata nu mananci suficient. De ce nu vrei sa vii sa mananci si sa-mi explici despre mama ta? Sunt un bun ascultator si uneori ajuta sa povestesti altcuiva.

Ascultatoare Amanda il urma la locul unde hainele erau intinse la uscat si unde mancarea inca astepta. Deodata simti nevoia sa-i explice o groaza de lucruri.

El o condamna intruna, dar daca ar auzi intreaga poveste poate ca ar intelege.si daca ar intelege poate ca va inceta sa o infurie cu aluziile lui rautacioase.

Hank ii turna limonada si-i umplu o farfurie cu mancare, pe care i-o intinse.

- Mananca si vorbeste, ii ordona el.

- Mama era foarte buna cu mine cand eram copil, incepu ea cu gura pe jumatate plina, dar atunci nu cunosteam motivul pentru care ea isi petrecea atat de mult timp impreuna cu mine, n-avea nici un fel de legatura cu celelalte femei din Kingman.

- Pentru ca fusese dansatoare?

- Da. Vezi tu, tatal meu nu-i cunostea trecutul cand s-a casatorit cu ea. Mama se tragea dintr-o familie renumita. Venisera tocmai din Mayflower si ea-i fusese prezentata de cineva de bunacredinta.

- Adica el crezuse ca ea era pura si inocenta si ca fusese ascunsa pana sa apara el?

Amanda se incrunta.

- Ceva de genul asta. Abia mult mai tarziu, dupa ce erau deja casatoriti, cineva a recunoscut-o pe mama. Era un barbat care o cunoscuse inainte, cineva pe care ea il respinsese. A povestit la toata lumea din Kingman.

Amanda privi in gol. Avea o fotografie de-a mamei in. in costum de dansatoare.

Aproape ca sopti ultimul cuvant.

- Si atunci ce s-a intamplat? intreba Hank. Intregul oras a stigmatizat-o?

- Da, spuse Amanda incet si-si cobori privirea asupra mancarii din farfurie. Cand eram in clasa a treia o fata mi-a spus ca a crezut ca sunt atat de buna, datorita familiei din care provenea mama, dar ca a aflat ca mama n-a fost de fapt decat o dansatoare ieftina.

In mintea lui Hank incepea sa se faca lumina.

- Cine a povestit in oras despre originea mamei tale?

- Tata era foarte mandru de familia mamei.

Hank o privi in timp ce continua sa manance cu capul aplecat. Deci, J. Harker se casatorise cu o femeie pe care o crezuse pura, inocenta si cu sange albastru si, mai tarziu, descoperise ca e o femeie desteapta si cu personalitate. si ca probabil avea picioare la fel de bune ca ale fiicei ei, gandi el si zambi.

- Doctore Montgomery, nu cred ca e ceva amuzant.

- Deci, tatal tau s-a laudat la tot orasul ca el a luat cea mai grozava femeie din lume de nevasta, dupa care a aflat ca ea fusese dansatoare. Si, din cate am inteles, pe vremea cand fusese dansatoare respinsese avansurile barbatilor prea indrazneti. Asa ca orasul i-a intors spatele, nu-i asa? Au fost bucurosi sa poata umili pe cineva de care se temeau sa nu-i umileasca pe ei. Ce-a facut mama ta atunci?

Amanda nu se gandise niciodata ca poate lumea din oras se purtase gresit cu mama ei. Intotdeauna condamnase comportamentul rusinos al mamei sale. Fugise de acasa cand avusese optsprezece ani, pentru ca parintii o logodisera cu un barbat cu cincisprezece ani mai in varsta si tatal ei nu fusese in stare s-o gaseasca timp de doi ani.

In toata aceasta perioada se intretinuse singura, dansand cu alti sapte barbati tineri pe o scena din San Francisco. Tatal ei o gasise in cele din urma si o fortase sa se intoarca acasa si sase luni mai tarziu o casatorise cu J. Harker Caulden, un barbat care nu avea aceeasi origine sociala cu ea, dar pe care tatal lui Grace il considerase suficient de bun pentru o femeie decazuta ca ea.

- Mama a stat cu mine acasa, raspunse Amanda. Imbracam impreuna papusile, imi citea povesti si ma lasa sa-i probez bijuteriile si. Se opri pentru ca acele cuvinte ii produceau o durere undeva in adancul ei. Isi aminti mirosul placut al mamei ei, noptile cand visa ceva urat si mama venea ca s-o linisteasca.

- Deci, Taylor Driscoll a intrat in viata ta si ti-a spus ca mama ta are o proasta influenta asupra educatiei tale si ca trebuie sa stai cat mai departe de ea. E adevarat?

- Da, spuse Amanda incet, inca gandindu-se la mama ei.

- Banuiesc ca mama ta te-a incurajat sa devii si tu dansatoare, spuse Hank.

Nu-i asa ca te lasa sa-i probezi costumele si iti povestea ce frumoasa era viata de dansatoare?

- Mama nu a pomenit niciodata in fata mea de perioada cand a fost dansatoare.

Si in nici un caz nu m-ar fi incurajat vreodata sa fug de acasa asa cum a facut ea.

- Atunci spune-mi, domnisoara Caulden, intreba Hank incet, in ce fel avea mama ta o influenta proasta asupra ta?

Noua

- Nu vreau sa mai vorbesc despre mama, doctore Montgomery, spuse Amanda trista.

Hank o privea.

- Nu te condamn. Trebuie sa fie o fiinta ingrozitoare. Hai sa vorbim despre ceva mai placut, ca, de exemplu, despre cand te vei casatori.

- Curand, spuse ea, terminand mancarea din farfurie.

- O prajitura? intreba el. Sau te-ai saturat de prajituri? adauga el si ochii lui sclipira amuzati.

Amanda simti ca ar trebui sa refuze prajitura, dar n-o facu.

- Hai sa dicutam despre ceva neutru, spuse el. Ca de exemplu, despre dragoste, despre cum se face curte unei femei si despre noaptea nuntii tale cu amicul Taylor.

Amanda se ineca.

- Putina limonada? intreba el inocent, intinzandu-i un pahar. Cred ca stii totul despre sex, cu o mama ca a ta si din cat ai invatat. Spune-mi, Taylor iti trece si facutul dragostei in program sau asta e ceva ce face spontan?

- El nu. incepu ea furioasa, apoi se opri. Taylor e un gentleman.

- Sunt convins ca asa va fi si in noaptea nuntii. Nu te-ai gandit vreodata ca pe cat de mult ii plac femeile cu educatie va fi totusi dezamagit cu o mireasa care va sti atat de putine despre. hai sa-i zicem, latura fizica a unei casnicii?

- Taylor este profesorul meu si sunt convinsa ca ma va invata tot ce am nevoie sa stiu.

- Deci iti va fi profesor chiar si dupa ce va veti casatori? Asta nu se va termina odata cu ceremonia nuntii? Va continua sa-ti faca program pentru fiecare zi pana la sfarsitul vietii?

Amanda sari brusc in picioare si privi tinta la el.

- Esti dezgustator, doctore Montgomery.

Hank ramase cu ochii atintiti asupra picioarelor ei. lungi, subtiri, imbracate in ciorapi negri de matase.

- Amanda, sopti el intinzand mana pentru a o atinge pe coapsa.

Dar Amanda se indrepta deja spre lac pentru a-si imbraca rochia inca umeda.

In cateva minute si-o trase pe ea si-si rasuci parul ud intr-un coc. Apoi se intoarse spre locul unde se afla doctorul Montgomery.

- Vreau sa ma intorc acasa chiar acum, spuse ea pe tonul cel mai rece pe care-l gasi.

El o privi cu ochii plini de furie.

- Acasa in bratele barbatului care te iubeste?

- Doctore Montgomery, viata mea nu te priveste. Cum sa te fac sa intelegi acest lucru?

Printr-o miscare rapida el fu in picioare in fata ei, cu fata foarte aproape de a ei.

- Voi intelege cand voi vedea ca este viata ta. Tot ce vad acum e o papusa, nu o femeie, iar Taylor e cel care trage de sfori pentru a pune aceasta papusa in miscare, pentru a face exact ce vrea el.

- E absurd! Sunt pe deplin stapana pe viata mea. Eu.

- Dovedeste-o! ii arunca Hank. Dovedeste-mi ca Taylor te vrea pe tine si nu doar ferma tatalui tau si te voi lasa in pace.

Ea facu un pas inapoi. El daduse glas, in gura mare, lucrului de care ea se temea cel mai mult.

- Sigur ca ma vrea pe mine, spuse ea aproape soptind. Taylor ma iubeste si imi dovedeste asta in fiecare zi. In fiecare seara imi scrie programul. E preocupat de ceea ce mananc, de ceea ce imbrac, imi coordoneaza studiul, imi.

- Ocupa doar o functie, spuse Hank cu falcile stranse.

Tatal tau il poate da afara oricand atata vreme cat el iti este doar profesor. Ai douazeci si doi de ani, Amanda. Cand ai de gand sa te maturizezi? Cand ai de gand sa tai sforile de care esti legata?

O deruta si o infuria in acelasi timp.

- Ma faci sa ma doara capul, doctore Montgomery. Te rog, du-ma acasa.

- La acel robot pe care pretinzi ca-l iubesti? Masina mea are mai multe sentimente decat Taylor Driscoll.

Confuzia incepea sa se risipeasca si tot ce simtea Amanda era doar furia.

In clipa de fata simtea ca ar face orice ca sa-l opreasca din ceea ce spunea.

- Spune-mi ce trebuie sa fac ca sa-ti dovedesc ca Taylor este barbatul pe care il iubesc.

- Pasiune, spuse Hank repede. Omul nu-i capabil de pasiune. Chiar daca te vei casatori cu el, vei muri tot fata batrana.

Fata ei deveni rosie, iar rusinea era mai puternica decat furia.

- Ii voi cere.

- Nu, nu-i cere nimic. Cheama-l in camera ta.

Arunca-te asupra lui. Aseaza-i-te in brate si plimba-ti mainile prin parul lui.

Amanda ramase cu ochii atintiti asupra lui, incercand sa si-l imagineze pe Taylor tinand-o in brate, dar nu putu. Apoi, ii intoarse spatele lui Hank si se indrepta spre masina.

- Esti un barbat frivol, spuse ea printre dinti.

Hank o apuca de brat si o trase aproape de el. Gura lui o acoperi pe a ei cu un amestec de foame si furie. Poate ca furia Amandei fu cea care o facu sa-i raspunda.

Isi petrecu bratele in jurul lui, tragandu-l mai aproape, in timp ce gura lui deschisa se plimba peste a ei si ea ii simtea atingerea limbii cu aceeasi placere cu care el o facuse sa redescopere gustul mancarii. Isi simti sanii lipiti de pieptul lui, soldurile incepura sa se frece de coapsele lui. Genunchii lui ii departara picioarele si Amanda isi arcui corpul lasandu-l pe el s-o sustina cu bratele.

Hank isi cobori gura de pe buzele ei si incepu sa-l adulmece pielea fina de pe gat.

Corpul Amandei vibra, inima ii batea nebuneste, dar reusi sa-l impinga de langa ea.

- Asta intelegi prin pasiune, doctore Montgomery? gasi ea puterea sa intrebe.

Furia exprimata de ochii lui ar fi fost in stare sa ucida o persoana. Fara sa-i raspunda, se apuca sa stranga patura si resturile, de mancare, apoi le duse si le arunca in portbagaj.

- Urca, ii ordona el tinandu-i usa deschisa, iar Amanda se supuse.

Tot drumul inapoi conduse foarte repede. Cand ajunsera in dreptul garajului, Amanda vru sa coboare, dar el o opri.

- Am pus un pariu, nu uita.

Amanda nu voia sa-l priveasca. Mainile lui, buzele lui, mancarea lui, cuvintele lui, toate ii facusera viata un iad.

- Trebuie sa-l faci pe Taylor sa-ti arate pasiune, spuse el.

- Doctore Montgomery, cred.

- Numele meu e Hank, i-o tranti el. Cred ca-ti poti permite sa fii atat de intima cu mine.

Ea continua sa priveasca drept in fata, dorindu-si ca el sa plece din viata ei, astfel ca ea sa se poata intoarce la genul de viata pe care il cunostea si pe care il intelegea.

- A fost ceva spus sub impulsul momentului si nu cred.

- Daca vei castiga, voi parasi Kingman-ul.

Ea se intoarse, il privi in ochi si speranta pe care o intalni in privirea lui o infurie si mai tare.

- Daca eu castig, vei merge diseara cu mine la dans. Cu tine si cu Reva Eiler, fu ea gata sa spuna, dar nu avea de ce sa se gandeasca la dans pentru ca oricum ea va fi cea care va castiga. Era gata sa se suie in bratele oricui, daca asta insemna sa scape de acest barbat odios!

- Si ce se va intampla cu sindicalistii tai?

- Voi trimite pe altcineva, caruia sa nu-i pese atat de mult de fiica draguta a lui Caulden, pe care sa nu-l intereseze modul in care iti irosesti viata.

- Ce melodramatic esti! spuse ea, stapanindu-si furia. Spune-mi, cum ai de gand sa afli rezultatul acestui pariu prostesc? Vrei sa te ascunzi dupa usa si sa ne spionezi?

- Am incredere in cuvantul tau. Ai timp pana la ora 7:30 in seara asta sa-l atragi in cursa sau.

- Asa cum ai facut tu? il intrerupse ea.

- Sau mergi la dans cu mine, spuse el fara s-o ia in seama.

- Ai face mai bine sa impachetezi.

El ii zambi larg.

- Ma duc in oras sa-ti cumpar o rochie potrivita pentru diseara. Ma indoiesc ca Driscoll ti-a cumparat vreodata ceva potrivit pentru o seara de dans.

Ea se dadu jos din masina.

- Sper ca stii pe altcineva care o va imbraca, pentru ca mie nu imi va trebui. Inchise usa masinii si-i zambi rautacios. A fost interesant sa va cunosc, doctore Montgomery, nu placut, dar interesant. Ne intalnim la 7:30 in casa de vara si sper sa-ti aduci si valiza cu tine. Se intoarse si o porni spre casa in timp ce masina pleca din spatele ei.

Amanda isi pastra intreg curajul pana ce ajunse in camera ei, dar odata usa inchisa orice urma de putere o parasi si se tranti cu spatele de usa cu ochii inchisi.

In padure, alaturi de acest barbat ingrozitor, fusese o alta persoana. o persoana curajoasa si indrazneata care nu era de fapt Amanda cea adevarata.

Privi in jur prin camera lipsita de viata si se gandi ca asta era Amanda cea adevarata.

Merse la birou si lua programul scris de Taylor. In clipa cand atinse hartia simti intorcandu-se asupra ei puterea lui Taylor.

Se aseza pe un scaun. Ce naiba facuse? Trebuia sa-l atraga in cursa pe Taylor? Sa-i faca avansuri necuviincioase? Mai bine ar fi mers desculta pe carbuni incinsi. Dar daca nu va face asta, va trebui sa mearga la dans.

Bineinteles ca i-ar fi putut spune doctorului Montgomery ca pariul a fost o gluma, iar el, fiind barbatul "civilizat" care se dovedise a fi, o va lua in brate si o va duce pe sus la dans. Si atunci va trebui sa-i explice totul lui Taylor.

Isi puse coatele pe masa si-si lua fata in maini. Ce lucru ingrozitor facuse ca sa merite blestemul de a-i cadea pe cap acest barbat? Dumnezeu le daduse egiptenilor cele douasprezece molime, iar ei i-l daduse pe doctorul Montgomery.

Deschise ochii si privi din nou la program. Se intorsese tarziu si trebuia sa se fi apucat de mult sa invete despre lupta dintre bulgari si greci pentru a fi in stare sa discute despre asta la cina cu Taylor. daca pana la cina va mai fi in viata. Taylor s-ar fi putut s-o ucida daca va indrazni sa faca ceea ce o fortase doctorul Montgomery.

Daca ar putea macar sa vorbeasca cu cineva despre asta. Cum sa atragi in cursa un barbat ca Taylor? Cu doctorul Montgomery parea foarte usor. Era suficient sa fii singura cu el cateva clipe si el era deja ademenit. Mintea Amandei incepu s-o ia razna si-si aduse aminte de dupa amiaza petrecuta impreuna. Aerul acela cald, pasarile, mancarea. Buzele si mainile doctorului Montgomery pareau invaluite intr-o aureola de senzatii placute.

Nu isi spuse ea. Opreste gandurile astea. Doctorul Montgomery era un barbat grosolan care provenea din patura de jos a societatii si nu era demn nici macar sa-i curete pantofii lui Taylor. Dar o facuse sa se simta. Mama, se gandi ea deodata.

Mama ei va sti sa-i spuna ce sa faca.

Inainte sa se mai gandeasca ce face, parasi camera si merse de-a lungul holului pana in fata usii de la camera mamei ei.

- Intra, auzi ea vocea lui Grace Caulden dupa ce ciocani la usa. Intra, Martha, repeta ea, crezand ca e servitoarea.

Amanda deschise usa si simti ca inima ii batea foarte tare, de parca facea ceva gresit. Mama ei statea la o masa mica, cu spatele la Amanda, scriind ceva cu stiloul pe o hartie. Amanda o mai zarise pe mama ei in ultimii ani, dar intotdeauna ii evitase privirea. Taylor ar fi fost foarte suparat daca ar fi prins-o stand de vorba cu mama ei.

- Eu sunt, sopti Amanda.

Grace se rasuci in scaun, iar ochii ei o devorau pe Amanda, dar nu facu nici un pas. Nu-i era usor sa-si inabuse dorinta de a o strange pe Amanda in brate.

- Trebuie sa se fi intamplat ceva, spuse ea cu voce inceata. Era la fel de draguta ca si fiica ei, cu ochii negri si parul inchis la culoare, dar in acei ochi nu era tristetea din ochii Amandei. Pentru o femeie care fusese izolata de propria-i familie, arata deosebit de fericita.

Amanda se simtea foarte vinovata ca se afla in camera mamei ei, dar in acelasi timp era o senzatie atat de placuta! Stia ca toata aceasta confuzie se datora doctorului Montgomery.

- Am nevoie de un sfat, spuse Amanda incet.

Grace isi lasa jos stiloul si-si concentra intreaga atentie asupra fiicei sale.

- Voi face tot ce-mi va sta in putinta.

- Am. am facut ceva foarte prostesc, spuse ea privindu-si mainile.

Grace rezista tentatiei de a-i spune "Foarte bine!" si astepta ca Amanda sa continue. Rochia ei urata si demodata era patata si mototolita si parul ii era dezordonat.

- Am facut un pariu, spuse Amanda si apoi incepu sa-l povesteasca despre ce era vorba cat mai scurt cu putinta. Cand termina, Grace era cu gura deschisa de mirare.

- Doctorul Montgomery este. incerca ea sa intrebe.

- Este un barbat ingrozitor! N-as lua in seama acest pariu caraghios daca nu l-ar face sa paraseasca Kingman-ul in urma pierderii lui. Taylor nu are nici cea mai mica idee ce fel de om este, altfel nu m-ar lasa sa stau nici o clipa cu el.

Ochii lui Grace sclipira in timp ce incepea sa se gandeasca repede.

- Ceea ce trebuie sa faci este sa castigi acest pariu. Pentru binele tuturor de la ferma trebuie sa-l castigi. Acum nu este timp sa te gandesti la tine. Trebuie sa te arunci asupra lui Taylor si sa lasi natura sa-si urmeze cursul firesc. Sunt convinsa ca Taylor va intelege. si va raspunde. La urma urmei este un barbat normal, sanatos si tu esti o tanara frumoasa. Si nu e nimic rau in asta, din moment ce sunteti logoditi si va veti casatori. Sunt sigura ca Taylor a trebuit sa se abtina sa nu te atinga. A vrut doar sa fie foarte politicos.

- Nu crezi ca Taylor nu ma va mai placea daca voi fi. prea indrazneata cu el? Nu pare sa-i placa femeile indraznete.

- Ti-am spus, te respecta. Arata-i numai ca vrei mai putin respect si mai multa dragoste si nu numai ca vei castiga pariul, dar vei reusi sa fixezi si data nuntii. si vei scapa de acest ingrozitor doctor Montgomery. Ce ti-ai putea dori mai mult?

Amanda ii zambi mamei sale.

- Cred ca ai dreptate. Iti multumesc. Se intoarse si voi sa plece, dar Grace o striga incet.

- Amanda, spuse ea, ce te-a facut sa vii la mine?

- Doctorul Montgomery m-a intrebat despre tine si. pai. am crezut ca.

- Inteleg. Du-te acum. Ai numai doua ore si jumatate la dispozitie pentru a castiga pariul.

Amanda ii zambi mamei sale si pleca.

Grace se tranti in scaun si-si ridica ochii in tavan.

- Te rog, Dumnezeule, se ruga ea, am nevoie de ajutorul Tau. Nu stiu daca voi ajunge in rai urandu-l pe Taylor Driscoll atat de mult pe cat o fac.

Privi prin camera si zambi. Daca Amanda ii va face avansuri pestelui aluia rece, el va fi ingrozit. Acest doctor Montgomery avea dreptate: Taylor nu era capabil de pasiune. Grace spera ca Amanda se va arunca asupra lui si ca Taylor va fi suficient de dezgustat pentru a rupe logodna, poate chiar pentru a parasi ferma.

- Ticalosul nu va face niciodata asta, murmura Grace.

Taylor isi dorea ferma atat de mult, incat o subjugase pe Amanda, o exilase pe Grace si-l facuse pe Harker sa creada ca n-ar putea conduce ferma in absenta lui.

Dar acest doctor Montgomery, se gandi Grace inainte de a se intoarce la masa ei de scris, merita putina atentie.

Amanda privea in dulap. Doua ore si jumatate, gandi ea si deja pierduse cincisprezece minute incercand sa-si aleaga o rochie potrivita. Nu era obisnuita sa-si aleaga singura imbracamintea, pentru ca in ultimii ani Taylor ii spunea cu ce sa se imbrace. Nu-l putea intreba ce ar fi potrivit sa imbrace pentru a-l seduce. In cele din urma alese o rochie simpla, de culoare roz, gandindu-se ca rozul era cea mai apropiata culoare de rosu. In timp ce se imbraca se intreba ce va obtine in urma acestui dezgustator pariu. Un sarut pe buze, isi spuse ea. Pentru o clipa se opri din imbracat si se intreba cum va reactiona la sarutul barbatului pe care-l iubea, daca la sarutul unui strain ca doctorul Montgomery reactionase atat de puternic? Probabil ca acum i se va face pielea ca de gaina pe ea.

Cand fu gata merse pana la baie, un alt pas in afara programului, apoi cobori pentru a-l cauta pe Taylor. Servitoarea ii spuse ca era in biblioteca. Amanda se opri in fata usii inainte de a ciocani si respira adanc. Facea asta pentru binele fermei, isi reaminti ea.

Cand auzi glasul lui Taylor care o poftea inauntru, vazu ca mainile ii tremurau in timp ce deschidea usa. Taylor isi ridica privirea, evident surprins de aparitia ei, apoi o masura cu o privire rece din cap pana in picioare.

- Nu cred ca asta-i rochia pe care am ales-o pentru tine.

- S-a intamplat un accident, raspunse ea imediat, de parca era obisnuita sa minta. La muzeu un copil s-a ciocnit de mine si mi-a murdarit rochia cu o bucata de prajitura. Prajitura cu ciocolata.

- Dezgustator, spuse el. Copiii de astazi n-au nici un pic de educatie.

Amanda respira adanc.

- Copiii nostri nu vor fi asa.

Taylor o privi uimit auzindu-i cuvintele si Amanda simti de parca cineva ii insufla mai multa putere, vazand efectul cuvintelor ei asupra lui.

- De ce nu inveti? intreba el bland.

- Am vrut sa vorbesc cu tine, raspunse ea si facu cativa pasi spre birou. Am crezut. Ezita. M-am gandit ca am putea vorbi despre planurile noastre legate de casatorie.

Lui Taylor ii fura necesare cateva clipe pentru a-si reveni. Nu-i placea deloc ceea ce se intampla. Amanda nu trebuia sa fie la aceasta ora in biblioteca. Nu trebuia sa fie imbracata cu aceasta rochie. Si in nici un caz nu trebuia sa discute despre casatorie si. si despre copii! Trebuia sa puna capat acestei situatii. Daca incepea sa se duca unde voia, cand voia, care va fi pasul urmator? Se va duce la un motel? Se ridica in picioare.

- Amanda, esti prea.

- As vrea sa discutam despre casatoria noastra, spuse ea repede, intrerupandu-l. Isi puse mainile care-i tremurau la spate.

Taylor ocoli biroul si veni langa ea, privind-o de sus, fara insa a-si indoi coloana.

- Vom discuta despre casatoria noastra cand voi hotari eu.

Pentru prima data Amanda simti furie impotriva lui. Dar era din cauza acelui odios doctor Montgomery, se gandi ea. El e cel care a facut sa se clatine toate lucrurile pe care pana acum le credea adevarate.

- Am douazeci si doi de ani, sunt o femeie, nu o fetita mica, spuse ea pe tonul unui copil de zece ani.

- Nu te comporti ca un adult responsabil, spuse el printre dinti. Te comporti ca o femeie stricata plina de pretentii. Nu ca o femeie pe care un barbat ar vrea sa o ia de nevasta.

Amanda isi aminti cuvintele mamei ei; Taylor era foarte respectuos cu ea, dar era un barbat sanatos. Isi aminti si de pariu si de consecintele pierderii lui. Repede, inainte de a-si pierde si ultima urma de curaj, se ridica pe varfuri si-si lipi buzele de buzele lui.

Nu se intampla nimic. Poate ca purtarea salbatica a doctorului Montgomery ii alterase parerea despre restul lumii, dar de fiecare data cand era singura cu el, la mai mult de cincizeci de metri de casa, mainile lui ajungeau pe corpul ei. Dar Taylor nu se misca, nu-i raspunse in nici un fel. Isi departa un pic buzele, dar tot nu se intampla nimic.

Deschise ochii si il privi. Il vazu holbandu-se la ea cu ochii plini de furie. Se indeparta de el. Avea fata livida. O vena ii pulsa la tample. si Amanda fu deodata inspaimantata. Isi aminti cuvintele doctorului Montgomery: "Te bat cumva?" Ramase pe loc, paralizata, privind spre fata lui.

Lui Taylor ii fura necesare cateva secunde pentru a-si reveni si a putea sa vorbeasca din nou.

Era cu adevarat ingrozit. Femeia pe care o educase cu atata grija se transformase intr-o prostituata, exact ca mama lui. Erau oare toate femeile la fel? Le interesa oare doar un singur lucru?

- Ai terminat? spuse el in cele din urma cu o voce atat de rece, incat ii putea ingheta rasuflarea. Sau poate ca vrei mai mult? Vrei sa ne imperechem pe covor? Dupa asta umblai de fapt?

- Nu, sopti ea. Eu.

- Te-am judecat gresit, Amanda? In toti anii astia am crezut ca esti deosebita, ca esti o femeie demna de dragoste, o femeie care are niste idealuri in viata mai presus de acela de procreere, si acum descopar ca nu te deosebesti cu nimic de celelalte. Spune-mi, m-ai mintit intotdeauna? Te-a interesat vreodata sa inveti ceva?

- Sigur ca m-a interesat, spuse ea simtindu-se ca o tarfa. N-am vrut.

- Ce n-ai vrut? striga el. N-ai vrut sa te comporti ca o femeie de strada? Ce alta femeie se arunca asa asupra unui barbat?

- Dar suntem logoditi, spuse ea rugator. Nu-si arata cuplurile logodite putina afectiune, unul pentru celalalt?

- Nu ti-am aratat eu afectiune? Nu crezi ca faptul ca-ti programez orele de invatat, ca petrec atat de mult timp impreuna cu tine, ca am angajat-o pe doamna Gunston sa aiba grija de tine, este o dovada de afectiune?

- Sigur, murmura ea. Nu se simtise atat de umilita in toata viata ei. Cum a putut sa fie atat de nedreapta, de cruda cu el? Imi pare foarte rau. Nu se va mai intampla. Imi cer scuze.

- Scuzele tale sunt greu de crezut. Poate ca nu sunt barbatul potrivit pentru tine. Poate ca ar trebui sa parasesc ferma.

Amanda isi reveni dintr-odata. El nu dorea ferma mai mult decat o dorea pe ea. Aproape ca zambi.

- Nu, te rog nu pleca. Nu se va mai repeta; n-ai de ce sa-ti faci griji. Nu voi mai face niciodata ceva atat de. de nerusinat. Te rog sa ma ierti. Ma voi duce sus acum si voi invata toata noaptea, nu voi cobori la cina-si maine vei fi mandru de mine.

- Asta va fi greu.

- Ba nu, vei vedea, spuse Amanda indreptandu-se spre usa. Asa ceva nu se va mai intampla, iti promit. Se strecura pe usa si fugi in sus pe scari.

Ramas singur, Taylor se tranti cu greutate pe scaun si fu ingrozit sa constate ca tremura. Aproape ca pierduse totul: ferma, pe Amanda, viitorul sigur pe care si-l dorea, totul. Dar altceva il ingrozea si mai mult. Era inspaimantat de faptul ca nu simtise nimic la sarutul Amandei. Se ridica. Asta era ceva foarte corect. Nu trebuia sa se gandeasca la ea altfel decat ca la eleva lui. Asta pana se vor casatori. Cu toaate astea, intregul incident il facuse sa se cutremure. Sa ajunga la un pas de a pierde ferma si s-o vada pe Amanda, singura femeie in care a crezut vreodata, comportandu-se ca o tarfa, il facu sa se simta de parca edificiul construit de el se zguduise din temelii.

Pentru prima oara in viata, merse ia carafa cu whisky a lui J. Harker si-si turna de doua degete intr-un pahar, apoi il dadu peste cap. Simti ca gatul ii la foc si ochii i se umplura de lacrimi cand lichidul ii ajunse in stomac, dar se simtea totusi mai bine. Ce se intamplase cu Amanda? Poate ca are prea mult timp liber? Poate ca lectiile pe care i le dadea nu erau destul de dificile si nu-i puneau suficient mintea la treaba. Va incerca sa-i faca un program si mai strans si va cauta niste subiecte care sa-i ocupe gandurile.

Amanda incerca sa se stapaneasca dar nu reusi.

Odata ajunsa in camera ei se arunca pe pat si izbucni in hohote de plans, de parca viata ei se sfarsise. Aproape ca-l facuse pe Taylor s-o paraseasca. Incepu sa loveasca cu pumnii in pat. Il ura, il ura, il ura pe doctorul Montgomery. Ii distrugea tot ce avea mai scump in viata ei. De ce nu se intorcea inapoi de unde venise? De ce nu o lasa in pace?

Planse aproape treizeci de minute fara sa se opreasca pana ce auzi un ciocanit in usa.

Se duse si o deschise. O gasi pe doamna Gunston in prag. Amanda isi feri privirea pentru ca femeia sa nu vada ca plansese.

- Ti-a trimis asta, spuse femeia parand parca incantata de ceva.

Amanda lua cartea si bucata de hartie si aproape ca-i tranti usa in nas.

Bazele contabilitatii citi ea cu voce tare, apoi privi la noul program. Trebuia sa citeasca aceasta carte si va primi un test din primele patru capitole la sase dimineata in ziua urmatoare.

- Dar maine e duminica, sopti ea. Incepu sa frunzareasca volumul. Parea ingrozitor de complicata si daca voia sa se descurce la testul de a doua zi trebuia sa stea treaza toata noaptea. Si asa va face! il va face pe Taylor sa vada ca nu era frivola, ca nu era o femeie destrabalata!

Merse la birou si deschise cartea la prima pagina.

Era atat de concentrata in a incerca sa inteleaga ceea ce citea ca nu auzi cand Hank intra in camera pe geam, astfel incat sari in sus cand il auzi vorbind.

- Ai pierdut pariul, nu-i asa? spuse Hank din spatele ei.

Amanda isi duse o mana la inima si se intoarse catre el.

- Chiar asa, doctore Montgomery, trebuie sa te furisezi pe geam ca un talhar? Nu poti veni sa bati la usa ca o persoana educata si manierata? Sau poate ca iti cer prea mult. Poate ca ai crescut intr-un grajd alaturi de celelalte animale.

Hank ranji.

- Te-a enervat atat de tare faptul ca te-a respins, nu-i asa?

Ea ii arunca o privire care spera ca ar putea ucide, Dar nu avu nici un efect asupra lui, nu-l facu nici macar sa inceteze sa mai ranjeasca, isi concentra atentia asupra cartii.

- Esti pregatita sa mergi? Ti-am cumparat o rochie noua. Este ultima moda pentru o tanara care merge la dans.

Ea-si inclesta dintii si-si mentinu ochii atintiti asupra cartii.

- Ma tem ca a intervenit ceva. Nu pot sa merg.

Astepta sa auda reactia lui ca o explozie, dar nu se auzi nimic. In cele din urma intoarse capul si-l privi. El era intins pe patul ei, corpul lui mare ocupand intreaga suprafata a patului.

Pentru o clipa i se paru ca arata chiar atragator, dar inceta imediat sa se gandeasca la asa ceva.

- Ei bine? intreba ea.

- Ei bine, ce? spuse el continuand sa priveasca plafonul.

Avea atatea feluri de a infuria o persoana! Ea se ridica cu pumnii inclestati.

- Doctore Montgomery, vreau sa pleci din camera mea si sa nu mai intri vreodata. De asemenea, vreau sa incetezi sa te mai amesteci in viata mea. In ceea ce priveste aceasta dupa-amiaza, am fost. n-am fost eu insami si am spus lucruri la care nu m-am gandit. Daca m-ai inteles gresit si ai crezut ca voi merge la dans cu tine, atunci imi pare foarte rau, dar am de lucru si nu pot parasi casa.

Ramase intins pe pat, cu mainile sub cap.

- Ti-am cerut sa pleci!

- Ce treaba ai? intreba el in cele din urma.

Ea ofta exasperata.

- Daca chiar vrei sa stii, am de citit Bazele contabilitatii si voi da un test din ea maine la prima ora. Va trebui sa folosesc fiecare minut pentru studiu.

El se rostogoli de pe pat si veni in fata ei.

- Deci ai fost pedepsita, nu-i asa? Un test duminica dimineata? Ce i-ai facut? L-ai trantit pe podea? Ai intrat peste el in cada?

- Iesi afara din camera mea!

- Sau nu mai ai incredere sa-l tii de mana lui inghetata?

Se apleca spre ea, buzele lui aproape atingandu-le pe ale ei.

- Sau poate l-ai sarutat?

Amanda tasni din scaun.

- Vrei, te rog, sa pleci? sopti ea.

El o apuca cu mainile de umeri si o ridica pana in dreptul fetei lui.

- Esti gata sa recunosti? Taylor al tau n-are sange prin vene. E incapabil de ceva vecin cu pasiunea.

Ea se rasuci din stransoarea lui.

- E un om bun si eu vreau sa-i fiu pe plac.

- De ce nu faci ceva ca sa-ti fii tie pe plac?

Ea ii arunca un zambet fals.

- Imi va face placere sa ma intorc la studiul meu. De asemenea imi va face placere daca vei parasi aceasta camera. Ba, mai mult, imi va face placere daca vei parasi America definitiv.

El isi scoase ceasul din buzunarul vestei.

- Vom intarzia. Trebuia sa ma intalnesc cu Reva la opt, asa ca n-ai decat opt minute ca sa te imbraci. Iti va placea rochia pe care ti-am cumparat-o.

- Doctore Montgomery, nu voi merge la nici o petrecere cu tine sau cu prietenii tai, la fel de dezgustatori.

El ranji din nou.

- Ai pierdut deja un pariu pe ziua de azi. Pe ce vrei sa pariem ca-l vei pierde si pe asta?

Zece.

Cand Hank intra in sala unde avea loc dansul avand de fiecare parte cate o femeie, arata ca si cum s-ar fi dus la o manastire. Reva era furioasa pentru ca aparuse insotit de Amanda si Amanda era furioasa pentru ca o amenintase tot timpul pana cand se imbracase si plecase impreuna cu el. La asta se mai adauga si faptul ca ele doua erau dusmance de moarte si fusesera nevoite sa stea amandoua pe scaunul din fata de langa sofer. Hank incepea sa se gandeasca serios la propunerea facuta de Amanda de a parasi tara. Poate ca ar trebui sa faca o lunga croaziera pe un vapor. Poate pe un vapor al Marinei, unde nu va vedea decat barbati o lunga perioada de timp.

- E acolo o masa libera, spuse Reva peste zgomotul facut de muzica. Bineinteles ca are numai doua scaune. Ii arunca Amandei o privire plina de dusmanie. Reva se gandi ca ar ucide-o cu placere pe Amanda in clipa de fata.

In fine, i se acordase o sansa la un barbat nemaipomenit, bogat, educat, respectabil, dar mai presus de orice, bogat, si cine aparuse pe fir? Amanda! Si ca sa fie si mai rau Amanda era imbracata intr-o rochie nemaipomenita, din satin, de culoare alba. Reva nici nu visase ca exista astfel de rochii.

O facea sa se simta stanjenita, in rochia ei albastra, ieftina si de proasta calitate, care o costase salariul pe o saptamana.

- Voi doi va asezati la masa aceea, spuse Amanda. Eu imi voi cauta o alta masa.

Mana lui Hank se inclesta pe bratul ei.

- Poate ca eu sunt cea care ar trebui sa plec, spuse Reva, dar Hank o lua de brat si le impinse pe amandoua spre masa ingusta.

Nu se servea decat bere si vin, asa ca Hank comanda o sticla de sampanie pentru masa lor.

Toti trei se asezara fara sa scoata un cuvant, inconjurati de rasetele din jur, de muzica si de perechile care dansau. Cand sampania fu turnata in pahare, Hank si Reva baura incantati, dar Amanda ignora paharul plin din fata ei.

- Bea, ii ordona Hank.

- Si cum ma vei umili daca nu beau?

- Te voi sili sa dansezi cu mine, spuse el atat de incet, incat numai ea auzi.

- Voi bea toata sticla ca sa scap de asa ceva, spuse ea ridicand paharul. Sampania era tare, acra, rece si pisca pe limba. Amanda isi goli paharul si chelnerul il umplu din nou.

- Nu trebuie sa te imbeti. Exista vreo mancare care nu-ti place?

- Numai barbatii nu-mi plac.

- Scuzati-ma, spuse Reva, dar nu cred ca eu am ce cauta aici. Sunt cateva persoane pe care le cunosc acolo. Cred ca voi sta cu ei.

- Asteapta, spuse Hank. Hai sa dansam. O lua pe Reva de mana, se ridica si privi in jos spre Amanda. Incearca numai sa pleci si vei regreta.

Ea privi spre al treilea pahar de sampanie si zambi.

- Si mai incet cu bautura, adauga el.

Hank o conduse pe Reva spre ringul de dans si ea se lipi de el atat cat permitea decenta. Dar el nu era cu gandul la ea. Continua sa o priveasca incruntat pe Amanda. Reva il apuca de barbie si ii intoarse frumosii ochi albastri spre ea.

- Ce-i cu tine? il intreba. Esti indragostit de ea?

- Doamne sfinte, nu! spuse Hank ingrozit. Am intrat intr-un joc. Nu pot suferi sa vad ca cineva este sub controlul unei alte persoane.

- Te referi la Amanda? Ea traieste dupa niste reguli, cu toti banii pe care-i are si casa aia imensa. E suficient sa privesti rochia cu care e imbracata. Rochia asta alunga orice probleme din mintea oricarei femei.

- Da? iti place rochia? Amanda mi-a spus ca arata ca rochia unei animatoare.

- A mintit. Crede-ma, a mintit. Aceasta observatie paru sa-i faca placere lui Hank si Reva zambi cand el veni putin mai aproape de ea. Era un dansator excelent si era innebunita de placere sa-i simta toti muschii in mainile ei si picioarele lui frecandu-se de ale ei. Daca Amanda vrea sa puna mana pe acest barbat va trebui sa lupte pentru el.

Amanda bau din al patrulea pahar cu sampanie si simti ca in sfarsit tensiunea care-i stapanea corpul cedeaza. Sau poate nu era tensiune cuvantul cel mai potrivit. Poate teroare era mai aproape de ceea ce simtea. Doctorul Montgomery o amenintase ca-i va spune lui Taylor tot ce s-a intamplat intre ei de cand a venit in casa, daca nu va vrea sa-l insoteasca la dans. Amanda avu de ales intre a-l pierde definitiv pe Taylor, daca doctorul Montgomery ii va povesti totul sau intre a-l pierde daca cineva va verifica din intamplare camera si va vedea ca nu este acolo. Nici nu voia sa-si imagineze ce nota va lua la testul de maine.

Lua inca o inghititura din sampanie si incepu sa priveasca prin incapere. Nu era atat de dezgustator cum isi imaginase si muzica era mult mai placuta decat la inceput.

- Amanda?

Ridica privirea si vazu un barbat nemaipomenit de frumos aplecandu-se spre ea. Nu era chiar atat de frumos ca Taylor si nici macar ca doctorul Montgomery, dar era foarte placut, cu parul saten inchis, ochi caprui si o buza carnoasa acoperita de o mustata groasa. Se uita fix la acea buza in timp ce el se aseza langa ea.

- Esti chiar tu, Amanda! Nu te-am mai vazut de ani de zile. Ti-aduci aminte de mine? Sunt Sam Ryan.

Ea il privi in ochi.

- Sam Ryan, baiatul dupa care alergau toate fetele din scoala generala. Imi amintesc ca noi, fetele, simteam ca lesinam cand treceai prin fata noastra. Nu-i veni sa creada ca spusese asa ceva, dar se simtea foarte relaxata, asa ca nu conta.

Sam dadu din cap jenat.

- N-am avut nici cel mai mic habar de asta. Arati nemaipomenit. Imi place rochia ta.

- Da? O am de ani de zile. Parea ca arata din ce in ce mai bine, cu cat mai lua o inghititura din acea bautura fermecata.

- Vrei sa dansezi?

- Mi-e teama ca nu prea ma pricep.

- Oh, spuse ei. Ii zambi si se apleca spre ea. Esti singura aici? Vreau sa spun, tipul cu care ai venit e partenerul tau sau al Revei?

- Al Revei! striga ea fara sa se gandeasca. N-are nici o legatura cu mine. E doar soferul masinii. E partenerul Revei si nimic mai mult. De-abia il cunosc. Nici nu vreau sa-l cunosc mai mult.

Sam o privi o clipa. Se transformase intr-o femeie frumoasa.

Parul ii incadra frumos fata, iar prin transparenta rochiei i se zareau umerii albi.

- E foarte mult zgomot aici, nu crezi? Hai sa gasim un loc mai linistit, sa ne luam ceva de mancare si sa stam de vorba despre vremurile de demult.

- Ar fi grozav daca am gasi ceva de mancare, spuse ea, gandindu-se ca nu mai mancase nimic de la acel picnic dezastruos cu barbatul ala odios.

Cand Amanda incerca sa se ridice, aproape ca-si pierdu echilibrul, dar Sam o prinse strans de brat si ea ii zambi de parca el tocmai i-ar fi salvat viata. Era foarte fericita sa vada in ochii lui acea privire pe care o vazuse de atatea ori in ochii doctorului Montgomery. Nu voia sa-si aminteasca felul in care o privise Taylor. Faptul ca el o respinsese o durea mai mult decat voia sa recunoasca.

- Multumesc, murmura ea, tinandu-se de el si vazand caldura din ochii lui intensificandu-se.

O facea sa se simta foarte bine. Se agata de bratul lui de parca era invalida si el o conduse spre usa de la intrare.

Dansul se termina si Hank se intoarse la locul unde o lasase pe Amanda. Masa era goala, cu exceptia a trei pahare si a unei sticle goale. Disperat, el se uita prin incapere si o vazu agatata de bratul unui individ atletic la care privea cu un zambet tamp fluturand des din gene. Lui Hank ii trebuira cateva clipe pana sa poata reactiona, apoi se lua dupa ei lasand-o pe Reva singura.

Amanda si uriasul ei prieten iesisera deja pe usa.

- Unde naiba crezi ca te duci? intreba Hank, apucand-o strans pe Amanda de brat.

- Stai putin, domnule, spuse Sam, tragand-o pe Amanda spre el.

- Intotdeauna ti-a placut lupta, nu-i asa, Amanda? spuse Reva din capul scarilor.

Amanda le zambi tuturor si hotari ca va bea sampanie tot restul vietii de acum incolo.

Hank privi in ochii lui Sam. Erau de aceeasi inaltime, dar Sam parea mai gras si fata lui nu exprima inteligenta, care se citea pe fata lui Hank.

- Femeia aceasta este sub ocrotirea mea, spuse Hank de parca ar fi vorbit unuia din cei mai idioti studenti ai lui. Nu o pot lasa sa plece cu un.

- Stai putin! spuse Sam. O cunosc pe Amanda de-o viata si credeam ca Reva este partenera ta.

- La fel am crezut si eu, spuse Reva.

- Asa si este, adauga Amanda zambind.

- Esti beata, ii spuse Hank dezgustat si o trase spre el. Te duc acasa.

Ea se smuci din mana lui.

- Vreau sa ma imbat. Vreau sa plec cu Sam. Nu asta e ceea ce ti-ai propus, doctore Montgomery? Sa fac ceea ce vreau?

- Da, numai ca n-am avut intentia sa te imbat.

Sam pasi inainte, dar Amanda ridica mana.

- Ai vrut sa ma faci sa fac ceea ce vrei tu, nu-i asa?

Repede, se rasuci pe calcaie si-si lipi buzele de ale lui Sam. Nu simtea nimic in afara de furie si cand mana lui Sam ii inconjura mijlocul si o trase spre el, ea se departa si-l privi din nou pe Hank.

- Asta e ceea ce am vrut sa fac! Acum voi merge impreuna cu Sam sa ne luam ceva de mancare.

Reva ii apuca bratul lui Hank.

- E nemaipomenit, pentru ca noi vom merge sa dansam, spuse ea tragandu-l pe Hank, dar el ramase nemiscat, privindu-i pe Sam si pe Amanda care se indepartau.

- Cred ca mi-e foame, spuse Hank si porni dupa cei doi.

Strangand din dinti, Reva il urma.

- Credeam ca Amanda nu inseamna nimic pentru tine.

- Nu e mai mult decat responsabilitatea, spuse Hank, apoi intra intr-un local dupa Amanda si Sam. Va deranjeaza daca venim si noi? intreba el, asezandu-se vizavi de Amanda intr-un separeu.

- Poate cineva sa-mi spuna ce se petrece aici? intreba Sam. Cine-i tipul asta?

- Mi-ar placea si mie sa stiu, spuse Amanda. Chiar, cine te crezi, doctore Montgomery? Si de ce m-ai luat sub ocrotirea ta?

- Buna intrebare, spuse Reva.

Hank lua lista de preturi si-si afunda fata in ea.

- Ce se gaseste bun de mancare aici? Nu ca ar avea vreo importanta pentru Amanda. Ea ar manca un vagon plin cu orice.

Toata lumea tacu privindu-l pe Hank, dar el nu-si ridica privirea pana cand nu veni chelnerita.

Nu stia exact ce-l infuria mai tare: faptul ca Amanda plecase cu individul asta solid sau faptul ca nu inceta sa-i zambeasca ademenitor.

Parea ca trece dintr-o extrema intr-alta: de la Taylor, care nu cunostea altceva in afara de studiu, la zdrahonul asta care probabil ca avea muschi in loc de creier.

- Sam si cu mine mergem sa ne plimbam, spuse Amanda.

- Numai peste cadavrul meu, spuse Hank.

- Poate ca asta o putem rezolva, Doc, altfel nu mi-ar placea sa profit de un om mai batran.

Hank aproape ca tasni din scaun cand auzi, dar Reva ii puse mana pe brat. Ii placea Hank din ce in ce mai mult. Numai daca ar putea sa-l ia de langa Amanda.

- Cred ca o plimbare ar fi o idee nemaipomenita, spuse Reva. Mergem cu totii. Ne plimbam pana la muzeu.

Asta insemna sa mearga pe un drum intunecos, cu lanuri de hamei de o parte si de alta si Reva se gandi ca poate va reusi sa-l convinga pe Hank s-o urmeze printre randurile intunecate de hamei.

- Poate ca Amanda va reusi sa-i faca sa deschida muzeul pentru noi, spuse Hank. Apoi ne va face un tur prin el.

Amanda ii arunca o privire rece si se apropie mai mult pe scaun de Sam.

- In seara asta prefer sa ma distrez. Asta-i obiectivul, nu-i asa?

Hank privi la felul in care Sam o sorbea din ochi si furculita incepu sa-i tremure in mana.

- Ai grija sa nu te lovesti, Doc, spuse Sam. La varsta ta dureaza mult pana sa te vindeci. Hai, Amanda, esti gata sa plecam de aici?

- Da, spuse ea, zambindu-i malitios lui Hank.

Hank trebui sa plateasca nota si apoi s-o astepte pe Reva care vru sa se duca la toaleta, incat aproape ca-i pierdu din vedere pe Amanda si pe adolescentul ei.

- Hai odata, ii spuse el nerabdator Revei.

- Asta-i cea mai groaznica seara pe care am petrecut-o vreodata, murmura ea cand incepura sa mearga. Pe drum facu tot ce-i statu in putinta pentru a-l atrage pe Hank in lanul de hamei, dar el parea sa nu fie constient de incercarile ei.

In cele din urma se posta in fata lui.

- Uite ce-i, vreau sa stiu ce se intampla. M-ai invitat la dans, dar ai venit insotit de o alta femeie despre care ai spus ca nu inseamna nimic pentru tine. Apoi m-am ales cu un dans si am pornit dupa Amanda de parca ar fi marea dragoste a vietii tale. Vreau sa stiu doar pe ce pozitie ma situez eu. Daca o vrei pe Amanda, atunci nu ma invita pe mine.

Reva stia ca risca sa-l piarda, dar in momentul de fata toata situatia o durea prea tare ca sa-i mai pese.

- Amanda a trait pana acum sub un clopot de sticla. Nu are nici cea mai vaga idee de ce sunt in stare barbatii, dar se arunca asupra acelui individ.

- Sam e un baiat cumsecade. Amanda nu va pati nimic cu el.

- Ha! spuse Hank si incepu sa mearga din nou. Ea e in responsabilitatea mea. Eu am silit-o sa vina aici in seara asta si nu voi mai avea pace daca i se intampla ceva.

- Esti sigur ca-i numai asta? Nu te intereseaza si din alte motive?

- Numai ca studenta. Nu e genul meu.

Ea aproape ca trebuia sa alerge ca sa tina pasul cu el.

- Dovedeste-o, spuse ea indrazneata.

Hank se opri si o privi in lumina lunii. Era prea strident machiata, rochia pe care o purta era ieftina, iar el se indoia ca ea are habar de ceea ce se intampla in Serbia, dar in acel moment era totusi ispititoare. Isi puse mainile pe umerii ei si o trase spre el pentru un sarut rapid si automat. Mintea ii era insa in intregime ocupata de Amanda.

- Cred ca ne-a pierdut urma, spuse Amanda de-abia mai respirand din cauza ca alergase ca sa scape de Hank.

- E cainele tau de paza? intreba Sam.

- Ceva in genul asta. Crede ca sunt proprietatea lui.

- Dar am auzit ca esti logodita cu un tip care locuieste cu voi.

Scena umilirii ei de catre Taylor ii reveni in minte cu putere. Daca era un barbat normal, inseamna ca ea ii starnea repulsie. Doctorul Montgomery nu parea s-o gaseasca respingatoare din punct de vedere fizic, dar lui ii placeau toate femeile. Cochetase cu Lily Webster in parc, o invitase pe Reva la dans. Nu parea sa existe vreo femeie care sa nu-i placa. Ea se sprijini de Sam.

- Spune-mi, il intreba ea, m-ai remarcat vreodata cand eram impreuna la scoala?

- Sigur. Erai fiica lui Caulden, cel mai bogat copil din scoala.

- Oh, spuse ea. De aceea ai venit sa ma inviti la dans? Te intereseaza banii tatalui meu?

Zambind, el o lua de mana.

- N-am stiut cine erai la inceput. Am crezut insa ca esti cea mai draguta fata pe care am vazut-o in ultimul timp.

- Adevarat? sopti ea cu ochii mari. Daca era draguta, de ce Taylor nu voia s-o atinga?

Se intreba daca Sam va fi dezgustat daca ea il va saruta. Isi ridica fata spre el si fu incantata sa-i auda respiratia accelerandu-i-se.

- Hai sa mergem sa ne uitam la lanul de hamei in lumina lunii, spuse el si o trase dupa el.

Cand ajunsera in dreptul gardului el o ridica in brate si o trecu de partea cealalta. Miscarea brusca o facu pe Amanda sa simta putina ameteala, dar acest barbat solid si aratos, sampania si interesul lui vizibil pentru ea o faceau sa se simta in al noualea cer. Il privi cum se catara peste gard si vazu un muschi bine conturat, proeminent, la nivelul coapsei. Cand ii intalni privirea vazu ca el i-a observat ochii care-l urmareau cu atentie.

- Vino, dulceata, spuse el incet si-o lua de mana ducand-o sub boltile pe care le faceau vitele de hamei.

Amanda il urma foarte incantata de ea. Iata un barbat care o placea, un barbat care nu voia sa-i dea lectii sau teste. Un barbat care nu era furios pe ea.

Deodata Sam se intoarse si o cuprinse in bratele lui incepand s-o sarute. Era asa de bine sa fii sarutata. El nu era doctorul Montgomery care o saruta numai cand voia sa-i dovedeasca neaparat ceva.

Se inalta pe varful degetelor si incepu si ea sa-l sarute, petrecandu-si bratele pe dupa gatul lui. Buzele lui se plimbau pe obrazul ei, pe ureche, pe gat. Mainile lui alergau de-a lungul corpului ei, strangand-o cu putere de fund si frecandu-si coapsele de ale ei.

- Oh, iubito, da, da-mi ce mi-ai promis, murmura el, in timp ce gura i se plimba pe umarul ei.

Ii simti mana pe umar si apoi auzi ceva ce fusese rupt.

- Sam, spuse ea impingandu-l.

El insa nici nu se clinti. Gura lui ii udase complet umarul si miscarea pe care o facea cu coapsele incepuse sa o doara.

- Sam, te rog, da-mi drumul sa plec.

- Nu inca, iubito. Nu pana nu primesc ceea ce mi-ai promis.

Amanda incepea sa fie ingrijorata. Bratele lui o strangeau prea tare. Mainile se miscau neincetat. Palma lui mare ii apucase strans sanul.

- Nu, striga ea cand el isi puse din nou gura pe a ei.

Sarutarile lui nu-i placeau. Nu erau placute ca ale doctorului Montgomery. Isi feri capul intr-o parte.

- Opreste-te! Vreau sa merg acasa.

- Esti acasa, fetito.

Ii puse un brat sub genunchi si o ridica, apoi o culca pe pamant. Amanda era deja inspaimantata si incerca sa se lupte cu el, dar era mult prea slaba ca sa reuseasca acest lucru.

- Nu! tipa ea, impingandu-l, lovind cu pumnii orice zona din corpul lui pe care o nimerea.

El ii trase maneca si ea auzi zgomotul facut de materialul sfasiat. Incepu sa o sarute fierbinte.

Ea isi lasa capul pe spate pentru a putea sa strige dupa ajutor, dar el ii puse degetul mare pe trahee.

- N-are nici un rost sa te agiti, scumpo. Iti voi da ceea ce ai asteptat toata seara.

Gura lui se stranse in jurul sanului si tot ce putu face Amanda fu sa se lupte pentru aer. Simtea ca-si pierde cunostinta, si apoi, dintr-odata, degetul care o asfixia disparu. Deschise ochii si vazu cum doctorul Montgomery il tine pe Sam de par.

- Ticalosule, spuse Hank. Esti exact ceea ce am crezut ca esti.

Sam se smuci din stransoarea lui Hank.

- Ea a vrut. Asta a asteptat toata seara. Esti furios pentru ca nu ti s-a dat tie?

In clipa urmatoare Sam zacea intins pe spate cu sangele siroindu-i din buza superioara, unde Hank il lovise cu putere.

- Te voi masacra, mosule, apoi voi pune mana pe ea, spuse Sam ridicandu-se in picioare si pregatindu-se sa se repeada la Hank.

- Tu si ce divizie? spuse Hank incet. Apoi isi inlantui degetele de la ambele maini si-l lovi pe Sam in crestetul capului.

Sam mai facu un pas, apoi se prabusi cu fata in lanul de hamei.

- Cam mult din partea unui mos, spuse Hank privind de sus corpul inert al lui Sam, apoi se intoarse spre Amanda. Fata ei era mai alba decat matasea rochiei si-si tinea cu amandoua mainile corsajul.

- Hai sa mergem, spuse el cat de bland putu, avand in vedere faptul ca ii venea s-o stranga de gat. Ii intinse mana, dar ea trecu pe langa mana lui foarte tantosa. Foarte bine, daca asta voia, asta va primi. El ar fi vrut s-o consoleze, dar ea nu parea sa aiba nevoie de asa ceva. Fara sa mai priveasca la barbatul care zacea inconstient, isi freca mainile care-l dureau si porni dupa Amanda.

Reva ii astepta pe marginea drumului, dar Amanda trecu pe langa ea si se indrepta spre locul unde stia ca se afla masina.

- Sam a facut asta? intreba Reva referindu-se la rochia sfasiata a Amandei.

- Da, mormai Hank, privind-o pe Amanda care continua sa mearga spre oras.

- Cred ca intalnirea noastra s-a terminat, spuse Reva. A fost cu siguranta foarte interesant.

Hank n-o auzi. Continua sa se gandeasca la faptul ca de-abia auzise strigatele de ajutor ale Amandei. Daca ar fi fost putin mai in interiorul lanului de hamei, n-ar mai fi auzit-o. Gandindu-se la corpul acelui nemernic peste corpul Amandei simti ca ar vrea sa se intoarca si sa-l ucida.

Amanda nu se opri pana nu ajunse in dreptul masinii lui Hank. Se urca inauntru, se aseza si privi drept in fata.

- Da-te mai incolo si las-o si pe Reva sa urce, spuse Hank cu o voce plina de furie.

- Nu, multumesc, spuse Reva. Cred ca ma voi intoarce la dans. Dar iti multumesc foarte mult, Doc. Poate ca ne mai intalnim vreodata.

Hank porni masina si se indrepta spre ferma Caulden fara sa-i spuna un singur cuvant Amandei, dar injurand-o in gand pe tot parcursul drumului. N-avea nici un pic de instinct in ceea ce-i privea pe barbati. De fapt, in nici o privinta. Tot ce stia erau cartile si programele. Cum de a putut crede ca se va descurca cu un animal ca Sam?

Hank nici nu-l invinovatea prea tare pe Sam cand isi amintea cum se aruncase Amanda asupra lui. Ii adresa o privire furioasa, dar tocmai atunci o masina trecea din sens opus si la lumina farurilor Hank ii putu vedea expresia fetei. Pe data furia ii trecu. Amanda parea speriata de moarte, de parca viata ii parasise trupul. Hank opri pe marginea drumului, langa un stejar, cobori si merse pe partea ei.

- Da-te jos, spuse el.

- Vreau sa merg acasa, spuse ea aproape soptit.

El ii puse mana pe brat, dar ea se trase la o parte.

- Nu ma atinge! spuse ea aproape tipand.

- Amanda, eu nu sunt un violator si sa fiu al naibii daca te voi lasa sa crezi ca asa sunt toti barbatii. Isi petrecu un brat pe dupa umerii ei si altul pe sub genunchi si o scoase afara din masina.

In clipa cand el o atinse ea paru ca revine la viata, incepu sa-l loveasca cu pumnii in piept si sa-l traga de par. El o tinu insa strans, gemand cand ea ii atingea zone mai sensibile. In cele din urma ea incepu sa planga si Hank o cara in brate si o aseza sub copac. Continua sa o tina strans si s-o mangaie pe par in timp ce plangea.

- Esti ranita? intreba el bland.

Amanda incepea sa-si revina.

- E ranita mandria mea.

Hank ii intinse o batista.

- Nimic altceva? Doar rochia asta urata, sfasiata?

- E o rochie frumoasa. Cea mai frumoasa de la dans.

- Crezi? intreba Hank fericit.

Amanda isi ridica din nou nasul in sus.

- Nu stiu ce s-a intamplat. A fost atat de dragut cu mine la dans. Si a fost placut sa stiu ca un barbat vrea sa ma sarute.

Hank se simti jignit.

- Eu te-am sarutat de mai multe ori si nu pareai asa de incantata.

- Da, dar tu voiai numai sa-mi dai o lectie. Voiai sa ma schimbi in ceea ce doreai tu sa fiu, iar Taylor voia sa fiu ceea ce dorea el. Sam m-a gasit doar. draguta.

Hank stia ca in cuvintele ei era mai mult adevar decat ar fi fost dispus sa recunoasca.

- Dar ai flirtat cu el si l-ai facut sa creada ca esti o femeie usoara.

- Am vrut doar sa ma simt dorita.

- Inteleg. Vrei sa-mi spui ce s-a intamplat astazi intre tine si Taylor?

Ea se cutremura la amintirea scenei din biblioteca.

- Nu, nu vreau.

- A fost chiar atat de rau?

Ea se ridica si se aseza in poala lui.

- As vrea sa te intreb ceva. Daca voiai sa te simti dorita de un barbat, de ce nu ai venit la mine?

- La tine? intreba ea. Dar tu nu ma faci sa ma simt dorita. Tu ma faci sa ma simt proasta. Ma faci sa cred ca tot ceea ce fac e gresit. Tipi la mine, ma ironizezi, ma ameninti, imi spui ca n-am nici cea mai mica idee despre ce inseamna viata si dragostea. Taylor s-ar putea sa nu ma faca sa ma simt ca o femeie fatala, dar el cel putin ma crede desteapta.

Se ridica din poala lui si incerca sa stranga partile sfasiate din rochie.

- Taylor imi alege hainele. Tu mi-ai ales o rochie de dans. Chiar ca nu vad nici o diferenta, cu exceptia faptului ca Taylor o face fara sa tipe la mine. Intr-adevar, imi place mancarea ta mai mult decat a lui Taylor, dar pentru viata de zi cu zi, prefer felul de a fi linistit al lui Taylor. Iar dupa seara asta sunt pe deplin convinsa ca el este barbatul potrivit pentru mine. Spune-mi, intotdeauna sunt intalnirile asa de amuzante? Cred ca data viitoare voi prefera sa raman acasa, daca nu te superi. Acum, putem sa ne intoarcem acolo unde ma simt in siguranta?

Se intoarse si se indrepta spre masina, incercand sa se convinga ca tremurul pe care-l simtea prin corp se datora atacului lui Sam. De-a lungul anilor statuse inchisa in casa avandu-l pe Taylor drept tutore si se pare ca pierduse cate ceva, o parte din educatia pe care trebuia s-o capete.

Taylor nu o sarutase niciodata, dar aparuse doctorul Montgomery si o facuse. Cu toate astea doctorul Montgomery nu o lovise si nu o maltratase, mainile lui nu erau ca mainile lipicioase ale lui Sam.

Isi intoarse fata in directia vantului si incerca sa nu planga. Pentru a nu stiu cata oara isi dori ca Doctorul Montgomery sa nu fi venit niciodata in casa ei. Daca Taylor nu ar fi sarutat-o decat foarte rar, n-ar fi contat, pentru ca nu stia cum e sa fii sarutata; n-ar fi stiut nici ce inseamna sa mergi in masini rapide, nici ce inseamna sa dansezi sau sa mananci mancare gustoasa ca aceea pe care o manca doctorul Montgomery. Si nu i-ar fi reintalnit pe Sam sau pe Reva, care Ii aruncase sageti otravite toata seara. Cat de diferita ar fi fost viata ei daca el n-ar fi venit niciodata!

Si acum trebuia sa se intoarca de unde plecase. Trebuia sa se intoarca acasa, sa se furiseze in camera ei, alt lucru pe care nu-l facuse pana acum - si sa se apuce de citit cartea aceea de economie pentru a trece cu bine testul de a doua zi.

Hank opri motorul masinii la mica distanta de casa pentru ca nimeni sa nu auda zgomotul sau sa vada luminile farurilor.

- Amanda, spuse el intorcandu-se catre ea, nu ma poti invinovati pentru ce s-a intamplat in seara asta.

- Sigur ca nu. Eu te-am rugat frumos sa ma duci la dans. Te-am implorat sa-mi cumperi o rochie pe jumatate transparenta. Si ti-am spus ce mult imi plac picnicurile tale si toate celelalte distractii pe care mi le-ai oferit. De ce sa te invinovatesc pentru cel mai groaznic lucru care mi s-a intamplat de cand ai venit aici? Logodnicul meu de-abia mai suporta sa ma vada in fata ochilor.

Sunt atacata de un vechi prieten, dar sunt convinsa ca totul a fost din vina mea, nu dintr-a ta.

Hank nu-i raspunse, ci se intoarse si incepu sa mearga alaturi de ea spre casa. Stia ca tot ceea ce facuse nu fusese gresit, dar uneori ea il facea sa se indoiasca de acest lucru. Poate ca ar fi mai bine s-o lase in lumea ei si sa plece.

La usa dormitorului el ii lua mana si-i saruta palma in interior.

- Noapte buna, domnisoara Caulden, spuse el bland, apoi disparu in camera lui inainte ca ea sa poata spune ceva.

Nu dormi prea bine in noaptea aceea. Continua sa auda cuvintele Amandei care-i spunea ca nu trebuia sa se amestece in viata ei. Avusese dreptate cand ii spusese ca toate lucrurile rele din ultimul timp fusesera cauzate de el. In seara asta fusese aproape violata. Daca asta s-ar fi intamplat, ar fi fost numai vina lui. Ea nu-i ceruse ajutorul, cu toate acestea el o fortase sa-l primeasca.

La trei dimineata se dadu jos din pat si iesi pe balcon. Vazu lumina din camera Amandei si-i vazu umbra aplecata deasupra biroului. Fara indoiala ca studia problemele acelea de economie, incercand din rasputeri sa fie pe placul barbatului pe care-l iubea.

Hank se intoarse in camera lui si incepu sa impacheteze.

Nu era sigur ce voise sa-si dovedeasca cu Amanda, dar in clipa de fata simtea ca daduse gres total. Misionarii care plecasera in Hawaii crezusera ca fac un lucru bun, dar in final s-a dovedit ca n-au adus decat boala si suferinta, exact cum a distrus si el viata Amandei, femeia pe care. Se opri. Nu stia exact ce simte fata de Amanda, dar stia ca ar face orice ca sa nu-i fie rau. Poate ca totul nu fusese decat vanitate, voise sa poata dovedi ca i-o poate lua lui Taylor Driscoll. Si daca ar fi castigat? Ea ar fi devenit o alta Blythe Woodley care spera sa se casatoreasca cu el? Ar fi venit oare Amanda cu mostre de tapet, pe care in cele din urma i le-ar fi aruncat in cap? Ii era mai bine unde se afla acum, cu Taylor, si daca isi dorea fiecare clipa din viata trecuta pe un program, era alegerea ei.

Hank scrise un bilet de multumire doamnei si domnului Caulden pentru ospitalitatea lor, desi pe ea n-o vazuse niciodata, iar pe el de foarte putine ori. Apoi incerca sa-i scrie ceva Amandei, dar nu reusi. Ce ar fi putut sa-i spuna? Iarta-ma pentru ca am incercat sa-ti controlez viata, cand tu ai ales pe altcineva s-o faca?

La 5:30 auzi miscare si stiu ca era ora testului pe care Amanda urma sa-l dea ca pedeapsa.

Isi inabusi furia fata de o astfel de nedreptate si-si inchise valiza. Nu era in nici un fel problema lui. nu fusese niciodata, de fapt. si cobori jos. In timp ce lasa biletul de multumire pe masuta din hol, vazu lumina din biblioteca si usa intredeschisa.

Desi isi spuse ca nu era treaba lui, nu se putu abtine sa nu priveasca inauntru. Amanda, parand ingrozitor de mica si de firava, statea la biroul masiv, cu un stilou si o hartie in fata. Avea capul pe birou, culcat pe mana. Arata ca un copil adormit. Hank simti o umbra de remuscare.

Adormise pentru ca el o tinuse pana tarziu seara trecuta si fusese nevoita sa-si petreaca restul noptii invatand. Incet, deschise una din usi si merse pana in dreptul ei. Dormea atat de profund, incat nu-l auzi. Hank lua testul si-l citi. Era deosebit de greu si il injura inca o data pentru asta pe Taylor. Lui Hank nu-i trebui decat o clipa pana sa se hotarasca ce avea de facut. Lua stiloul Amandei si cateva bucati din hartia scumpa de pe birou. Se aseza apoi intr-unul din fotoliile de piele, avand o carte drept suport pentru a putea scrie si incepu sa rezolve probleme. Treizeci de minute mai tarziu le terminase si Amanda inca nu se trezise. Puse hartia pe birou exact asa cum o gasise, apoi, sub impulsul momentului, ii scrise Amandei un bilet scurt, pe care i-l lasa in poala. Sub acelasi impuls ii saruta varful degetelor si o mangiie pe parul care era din nou strans legat pe spate.

- La revedere, Frumoasa Adormita, murmura el, parasind camera si apoi casa.

Unsprezece

- Ei bine, Amanda, spuse Taylor tare, incat o facu aproape sa cada din scaun de spaima. Se pare ca testele mele te plictisesc si nu-ti pasa daca treci sau nu cu bine un test. Sau poate eu sunt cel de care nu-ti pasa.

Amandei ii trebuira cateva secunde pana sa-si dea seama unde se afla si ce se intampla, apoi se simti cuprinsa de panica. Dorise atat de mult sa iasa bine la testul asta incat statuse treaza toata noaptea invatand, ceea ce o facuse sa adoarma in clipa cand se asezase la birou pentru a raspunde la intrebari.

Pumnii i se inclestara inca o data si se gandi ca furia lui Taylor se va datora doctorului Montgomery. Daca el n-ar fi venit la Kingman ea n-ar fi ajuns sa mearga la dans, nici sa fie pe jumatate violata si nici n-ar fi primit un test la ora sase dimineata, intr-o zi de duminica. Nici nu ar fi vazut pe Taylor luandu-i din fata hartia care era alba.

- Pot sa explic, incepu ea, apoi tacu. Ce sa-i explice? se gandi disperata, incercand sa inventeze o alta poveste decat cea adevarata.

Taylor se intoarse surprins catre ea.

- Ai facut foarte bine, spuse el incet. N-am stiut ca esti asa de buna la matematica. El nu-i daduse niciodata prea multe teste la matematica, nu pentru ca ea n-ar fi fost buna la calcule, ci pentru ca el insusi nu se prea pricepea. Prefera mult mai mult artele si literatura.

Fusese atat de furios pe ea pentru acel atac sexual, incat voise s-o pedepseasca cu cel mai greu test posibil. Ii daduse sa invete dupa o carte de probleme de economie din primul an, dar testul fusese dintr-o carte de probleme din anul al treilea. Totusi, daca citeai raspunsurile date de ea, erau perfecte. Dupa testul asta ea trecuse cu bine peste cunostintele lui sumare de matematica.

- Bine? intreba Amanda prosteste. Dar nici macar n-am inteles intrebarea.

Taylor ii arunca o privire de gheata. Isi batea oare joc de el?

- Ti-ai demonstrat cunostintele, spuse el. Acum du-te si schimba-ti rochia. Imbrac-o pe cea din matase mov. Nu-mi place rochia asta, si aranjeaza-ti parul. E dezordonat.

Dupa micul dejun iti voi controla broderia.

Puse hartia de test pe birou, apoi se intoarse si parasi biblioteca atat de brusc incat Amanda crezu ca era suparat de altceva decat de faptul ca o gasise dormind. Nu spusese o vorba despre faptul ca nu scrisese nimic la test.

Se intinse peste birou si lua hartia, apoi privi nevenindu-i sa creada. Ordonat, ingrijit, fiecare problema era rezolvata de un sens care parea propriul ei scris. Chiar si cinci-urile erau facute asa cum le facea ea. Rezolvase oare problemele in somn? Chiar daca ii trecuse asa ceva prin cap, stia ca era imposibil.

In timp ce privea testul nevenindu-i sa creada, vazu biletul din poala. Il deschise.

"Stimata domnisoara Caulden, iarta-ma ca m-am amestecat in viata dumitale; am gresit. Testul nu va putea repara tot raul pe care ti l-am facut, dar sper ca te va ajuta macar putin.

Iti doresc tie si logodnicului tau numai bine in viitor.

Al dumitale sincer, Henry R. Montgomery.

P. S. Diploma mea de doctorat nu e decupata dintr-un catalog."

Amandei ii trebuira cateva clipe pana realiza ca doctorul Montgomery o salvase de Taylor rezolvandu-i testul si ca din scrisoarea pe care i-o lasase reiesea clar ca plecase.

Simti dintr-odata un sentiment de usurare. Se rascumparase putin pentru seara de groaza la care o supusese, dar nimic nu va putea sterge zilele de cosmar pe care le traise in ultimul timp, din cauza lui.

Se rezema de spatarul scaunului si suspina usurata. Acum viata ei se va putea intoarce la acel mod linistit, ordonat, cu care se obisnuise. Acum va putea sa-l faca pe Taylor s-o ia de nevasta. Ii va asculta indrumarile, nu se va abate de la programul facut de el, va invata fara intrerupere si nu dupa mult timp el va aduce vorba din nou despre casatorie.

Si dupa ce se vor casatori. Ce? se gandi ea. Va continua sa-si traiasca viata dupa programele lui Taylor? Sa invete la nesfarsit? I se va insamanta un copil dimineata si dupa-amiaza va primi un test la limba franceza? Inceteaza! isi ordona ea. Se va casatori cu Taylor si vor trai fericiti pana la adanci batraneti. Va incepe chiar de acum, mergand sus sa-si schimbe rochia si sa-si aranjeze parul.

Strecura biletul doctorului Montgomery in buzunar pentru a-l rupe in mii de bucati cand va fi singura. Dar odata ajunsa in camera ei se trezi tinandu-l cu grija si ascunzandu-l apoi in ultimul sertar printre lenjerie. Se gandi ca-l va tine ca dovada daca va fi cazul.

Dovada pentru ce? Nu stia exact, dar pastra biletul intact.

Merse la dulap si scoase rochia mov. Se cutremura privind-o. Era o culoare care nu-i placea. Movul decolorat o facea sa arate palida si ochii sa-i para lipsiti de viata.

Stapanita de un impuls, lua cutia de palarii de pe dulap si scoase de acolo rochia alba de satin, pe care o purtase seara trecuta. O tinu apoi in dreptul ei pentru a se putea privi in oglinda. Franjurile din partea de jos a rochiei ar fi aratat nemaipomenit daca ar fi dansat. Inima aproape ca-i inceta sa mai bata cand doamna Gunston batu formal in usa si in clipa urmatoare isi facu aparitia in camera. Amanda era in chiloti si ascundea cu grija rochia alba la spatele ei.

- Nu esti inca imbracata, spuse doamna Gunston socata. Trebuia sa fii jos acum trei minute.

- Am avut treaba, spuse Amanda, tinand rochia la spate intre ea si dulap. Voi cobori cat de curand.

- Cat de curand! Doamna Gunston o privi ingrozita, fata ei urata parand si mai inspaimantatoare. Dar esti in afara orelor din program. Stapanul va afla asta. Se rasuci pe calcaie si parasi camera, aproape trantind usa in urma ei.

- Stapanul? spuse Amanda, apoi isi reveni imediat.

Trebuia sa fie numaidecat gata si sa coboare la micul dejun. Trebuia sa se incadreze in program. Apoi isi aminti ca nici macar nu-si privise programul in dimineata asta. Se imbraca repede, incerca sa memoreze programul si sa coboare cat putu de repede.

Dar ceva parea s-o retina. Poate ca era din cauza faptului ca era cald sau poate pentru ca era duminica. Ceva o facu sa intarzie.

Taylor statea in usa sufrageriei, privind ceasul de buzunar. Era foarte incruntat.

- Esti in foarte mare intarziere, Amanda.

- Da, stiu, dar am stat treaza toata noaptea ca sa invat si de atunci nu-mi mai intru in ritm. Ce avem la micul dejun? Trecu pe langa el si nu-l vazu cum ramase cu gura deschisa in timp ce-o privea.

Taylor isi inchise gura. Ieri. sarutarile acelea. si acum era in intarziere. Trebuia sa o aduca din nou sub control.

Amanda privi la oul apos din farfurie si la painea prajita si i se facu sila. Ii era atat de foame si asta n-ar fi ajuns nici unei vrabiute. Dar voia sa se intoarca la viata ei sanatoasa si acest mic dejun facea parte din ea. Isi ridica lingurita.

- Ei bine, Amanda, ai de gand sa incepi conversatia in dimineata asta sau vrei s-o fac eu?

- Imi pare rau, ce-ai spus? A, da, conversatia. Mi-e teama ca am uitat ce era trecut in program. A fost o dimineata foarte agitata. Privi in sus la servitoarele care incepura sa aduca diferitele feluri de mancare pentru doctorul Montgomery. Isi simti stomacul revoltandu-se si continua sa priveasca cu jind spre platourile care erau asezate pe bufet.

- Amanda! spuse Taylor, cum adica ai uitat sa-ti citesti programul?

- L-am citit. Numai ca nu-mi mai amintesc ce era scris. Poate daca-mi amintesti ce ai scris, voi putea sa incep conversatia.

Taylor nu avu timp sa-si revina din soc pentru ca J. Harker dadu navala in camera, cu o tigara in coltul gurii.

- A plecat, ii anunta Harker fara bucurie. Profesorul si masina lui au disparut.

Atat Taylor cat si J. Harker isi indreptara privirile acuzatoare spre Amanda.

- Am facut tot ce mi-a stat in putinta, spuse ea. Numai ca nu-i placea sa aiba zilele planificate dinainte, cu ceea ce trebuia sa faca.

J. Harker se intoarse spre Taylor.

- I-ai facut si lui unul din programele tale idioate? Ce dracu ai facut? L-ai batut in cuie pe usa? I-ai spus cand sa se duca sa faca pipi?

Taylor isi pastra spatele teapan.

- N-am facut asa ceva. Amanda a trebuit sa stea cu el. Asta a fost tot. N-am facut decat sa sugerez cateva distractii pentru amandoi.

J. Harker isi muta tigara in celalalt colt al gurii. Admirase intotdeauna educatia lui Taylor, dar acum se intreba daca creierul lui Taylor nu era identic cu o carte fara pic de bun simt.

- Ce fel de distractii? Biblioteci? Muzee? A trebuit sa asculte la insiruirile de date ale Amandei?

Fata Amandei se inrosi, dar niciunul nu se uita la ea.

- Doctorul Montgomery e un profesor. Sunt sigura ca i-a facut placere.

- I-a facut placere pe dracu! striga J. Harker. Mi-a fost teama sa ma incred in tine, in privinta asta. Am fost sigur ca nu faci bine ceea ce faci. Ti-am spus sa n-o trimiti pe Amanda cu el. Doctorul Montgomery e un armasar de prasila, nu un batran amarat. La naiba! De ce am avut incredere in tine? Acum a plecat si in loc sa-l fi castigat de partea noastra, el probabil ca a dat fuga la sindicalisti.

- Ma indoiesc de asa ceva. Noi i-am oferit toata ospitalitatea. A avut pe cineva inteligent cu care s-a putut conversa. Chiar in dimineata asta Amanda a rezolvat perfect un test de matematica.

Pentru o clipa, Harker nu facu decat sa scuipe tutunul printre dinti.

- Te astepti ca un animal tanar ca Montgomery sa stea impreuna cu o fata frumoasa si sa vorbeasca despre. carti? Ce curge prin venele tale? Apa cu gheata?

Pentru numele lui Dumnezeu, eu nu pot suporta sa stau mai mult de zece minute langa ea si e fiica mea. Ce te-ai fi asteptat de la un barbat cu sange fierbinte ca Montgomery? Cum crezi ca a rezistat sa stea langa ea?

Nimeni nu vazu cum sangele se scursese din obrajii Amandei.

- Sunt convins ca Amanda a facut tot ce-a putut ca sa-l distreze. Poate ca a fost chemat de o urgenta, de familie.

- Da, o urgenta, cum ar fi teama de a nu muri de plictiseala.

Harker isi lua tigara intre degete si intinse mana spre Taylor.

- Vrei ferma asta baiete, va trebui sa faci ceva ca s-o meriti, in afara de a-i conduce fetei mele viata. Sindicalistii astia mi-au cauzat pierderi foarte mari si o sa pleci de aici cat ai zice peste, daca nu gasesti o solutie. Ai inteles?

Se intoarse si iesi ca o furtuna din camera.

Taylor ramase in picioare acolo unde era. Amanda statea jos si privea ceasca goala din fata ei. Tatal ei spusese aceste lucruri ingrozitoare despre ea si pentru asta nu era nimeni vinovat decat doctorul Montgomery. In scurtul timp de cand acest barbat isi facuse aparitia, ea descoperise ca Taylor n-are cea mai mica atractie fizica pentru ea, in timp ce tatal ei nu putea suporta sa se afle in apropierea ei. De multe ori se intrebase de ce tatal ei nu manca impreuna cu ea si cu Taylor sau de ce nu lua parte la discutiile lor de dupa cina. Dar niciodata nu-si inchipuise ca era din cauza ca nu putea suporta. Privi spre Taylor si-l vazu ca ramasese ca paralizat, cu ochii la usa.

Era oare suparat pentru ceea ce Harker ii spusese fiicei lui? Amanda nu credea asta.

Stia ca pe fata lui se citea teama, teama de a nu pierde ferma.

Dar doctorul Montgomery s-ar fi suparat auzind ce spusese J. Harker despre fiica lui, se gandi ea, insa alunga imediat acest gand.

Se ridica.

- Ma duc in camera mea, spuse ea incet, indreptanduse spre usa. Taylor insa ii bara drumul.

Inchise usa si se aseza cu spatele la ea, baricadand-o.

- Ce i-ai spus de l-ai suparat atat de tare? De ce a plecat?

Amandei ii venira in minte o multime de raspunsuri. Il suparase pentru ca facuse ceea ce voia Taylor sa faca. Ii facuse placere doctorului numai cand mancase ceea ce nu era in program, cand mersese impreuna cu el in diverse locuri scandaloase. Dar nu indrazni sa-i spuna toate acestea lui Taylor.

- Astept, Amanda, spuse Taylor.

- Am facut tot ce am putut ca sa urmez intocmai programul, numai ca doctorului Montgomery nu-i plac muzeele.

Ochii lui Taylor trimiteau sageti reci ca gheata.

- Poate ca n-ai stiut cum sa-l faci sa fie interesat de muzee. Poate ca nu te-a preocupat suficient binele fermei, suficient cat sa-i faci sederea interesanta.

Era atat de nedrept! Daca Taylor ar fi iubit-o, n-ar fi trebuit sa-i pese de ceea ce tatal ei tocmai ii spusese? Inainte de sosirea lui ea parasea rareori camera unde invata.

Iar cand el a venit, ei au considerat ca va sti sa se descurce cu un barbat care se holba mereu la picioarele ei, care o saruta si care ii arunca prajituri in fata. Oare o viata intreaga de studiu i-ar fi suficienta ca sa fie pregatita pentru acest barbat?

- Puturosenia ta ne va costa ferma, spuse Taylor. Sindicalistii vor veni si o vor lua.

Hameiul va putrezi pe camp pentru ca nu va avea cine sa-l stranga si totul va fi numai din vina ta.

- Am facut tot ce am putut. Lacrimi de frustrare umplura ochii Amandei. Spera ca doctorul Montgomery a intrat cu masina aia a lui intr-o stanca si ca nimeni nu va mai auzi vreodata de el.

- Ce-ai facut n-a fost de ajuns, spuse Taylor strambandu-se. Vreau sa-ti petreci ziua de azi in camera ta. Sa nu apari pana maine dimineata pentru ca va trebui sa ma gandesc la ceva ca sa repar ce-ai facut tu. Si cum vad ca la calcule te descurci atat de usor, ia sa vedem cum te descurci la limba greaca. Vreau sa te apuci sa traduci Moby Dick in greceste. Pasi spre usa. Si acum pleaca si sa nu mai apari in fata mea mai devreme de douazeci si patru de ore.

Amanda pleca, dar in loc sa se simta vinovata, se simti furioasa. Taylor nu fusese drept. Nu stia ce fel de om era doctorul Montgomery. Habar n-avea prin ce trecuse ea cu barbatul acela ingrozitor! Dar nu! isi spuse ea. Taylor avea dreptate. Ea daduse gres in sarcina pe care el i-o daduse. Indiferent de motiv, rezultatul era acelasi si el avea tot dreptul s-o pedepseasca.

Cand ajunse in camera ei, era pe deplin convinsa ca Taylor avea perfecta dreptate si incerca sa nu se mai gandeasca la ceea ce spusese tatal ei. Dar pe masura ce ziua trecea, cateva din convingerile ei incepeau sa se clatine. In camera ei era cald si rochia de matase groasa o incalzea si mai tare. Veni vremea pranzului si ea era lihnita de foame.

De doua ori privi spre fereastra de parca ar fi asteptat ca doctorul Montgomery sa apara ducand un rucsac plin cu mancare. Dar casa era cufundata intr-o liniste deplina si nimeni n-o intrerupse din invatat.

Pe la ora doua era lesinata de foame si nu-si mai gasea locul. Nu se putea concentra asupra traducerii. In schimb, ii reveneau in minte momente ale serii trecute: muzica, sampania, perechile care dansau. Isi impinse scaunul in spate si incerca sa imite pasii facuti de dansatori. Ce ar fi simtit oare daca s-ar fi dus la dans singura sau insotita de o femeie si s-ar fi intalnit cu doctorul Montgomery acolo? Desi era un om odios, arata ingrozitor de bine. Oare ar fi invitat-o la dans? Oare ar fi fost interesat de persoana ei si ca femeie, nu numai ca obiect de studiu care trebuia supus schimbarii?

Se invarti prin camera apoi ameti atat de tare incat fu nevoita sa se intinda pe pat.

Isi duse mana la cap pentru o clipa asteptand sa-i treaca ameteala. E ridicol, se gandi ea.

Asa cum spusese si doctorul Montgomery, avea douazeci si doi de ani si inca era pedepsita ca un copii! isi ridica capul si incerca sa ignore bataile inimii in timp ce parasi camera si incepu sa coboare scarile, indreptandu-se spre sufragerie. Poate ca se va intalni cu o servitoare care sa-i aduca un sandvis pe care sa-l ascunda in camera ei.

Spre nenorocirea ei il gasi pe tatal sau stand in capatul mesei din sufragerie, cu o friptura uriasa de vita in fata, legume, placinta cu carne, trei feluri de paine si doua salate. Amanda ramase cu ochii atintiti la mancare si uita sa plece inainte ca J. Harker s-o vada.

- Ei bine? intreba el.

- Pot sa stau si eu? se auzi spunand, dupa care aproape ca zbura spre masa inainte ca el sa-i raspunda ceva.

- Ai venit sa te explici sau sa-ti ceri scuze? intreba el.

- De fapt as vrea sa mananc, spuse ea umplandu-si farfuria. Ar fi fost in stare sa manance cu mainile din farfurie, dar reusi sa se stapaneasca.

J. Harker o privi pentru o clipa si pentru prima data, de ani de zile, se gandi la ea ca la o fiinta omeneasca. De obicei se purta ca o mica increzuta si asta il facea sa-si aminteasca de educatia lui neglijata.

- Deci, de ce a plecat profesorul?

Amanda se infrupta din cartofii rumeniti.

- Nu-i placea sa i se faca program. Ii placeau filmele, dansul si picnic-urile. Nu-i placeau muzeele si lecturile spirituale. Nici macar n-a fost impresionat de marimea casei noastre sau de masini. Amandei nu-i venea sa creada ca vorbea astfel cu tatal ei, dar se gandi ca poate curajul ei se datora mancarii din fata.

Harker se gandi o clipa.

- Si tu nu puteai sa te duci cu el la dans?

- Sunt o femeie logodita si, in afara de asta, am pierdut destul de mult timp din invatat mergand cu el pe la muzee.

Mazarea cu ceapa aurie era delicioasa, se gandi Amanda!

Harker continua s-o priveasca. De obicei mancarea pe care vazuse ca o manca ea era foarte putina si extrem de neapetisanta, dar astazi manca ca un catar ce fusese inhamat.

Taylor o invinuise pe Amanda de plecarea profesorului, dar in clipa de fata Harker se gandi ca Amanda fusese probabil cauza care-il facuse sa stea atat de mult. Cand fusese copil Amanda era incapatanata si indaradnica exact ca mama ei, dar Harker il angajase pe Taylor si in cateva luni Amanda se potolise. La inceput Harker fusese incantat dar cu trecerea anilor, vazand ca fiica lui s-a transformat intr-un automat, se gandea ca i-ar fi placut sa fie din nou ca inainte. Dar avea prea multa treaba pentru a se mai ocupa si de educatia unei fete. Numai ca in jurul varstei de douazeci de ani, cand Amanda inca mai recita versuri ca un copil, incepu sa nu mai suporte sa o vada.

Acum, cand o privea mancand ca un lucrator de pe camp, simti ca s-a schimbat ceva.

Dis-de-dimineata Grace, care de obicei il evita ca pe o molima de cand cu venirea lui Taylor in casa, ii zambise. Harker il privise cu alti ochi pe Taylor in ultimul timp. Nu mai era atat de cazut in admiratia educatiei lui si incepea sa se intrebe daca e chiar atat de atotstiutor pe cat il crezuse. Cu ani in urma, cand Grace ii ceruse sa-l indeparteze pe Taylor, Harker refuzase din principiu, fara un motiv precis. Cand lua o hotarare nu si-o mai schimba ulterior, indiferent daca era buna sau proasta. Chiar daca Grace refuzase sa se mai culce cu el, daca Taylor nu parasea casa, nici asta nu-l clinti din hotararea lui. Dar in dimineata asta, cand Grace ii zambi, isi aminti ce femeie a naibii de frumoasa era si se intreba daca facuse bine alegandu-l pe Taylor in locul unei sotii frumoase.

- Mai adu niste placinta cu piersici, spuse el servitoarei. Fiicei mele ii este foame.

Amanda ii zambi slab.

- Nu crezi ca ma voi ingrasa?

- Mie imi plac femeile cu putina carne pe ele.

- Asta e. Vreau sa spun. se balbii ea, amintindu-si ce-i spusese doctorul Montgomery. Multumesc, as manca putina placinta.

Fara sa vrea Amanda privi scaunul gol de vis-a-vis de ea si se gandi ca-i e dor de el.

Isi spuse ca era o prostie sa se gandeasca la asa ceva, dar isi aminti de pedeapsa pe care o avea de indeplinit in camera ei si-si dori sa se poata duce la un picnic cu doctorul Montgomery. Nu! Cu Taylor, se corecta ea.

Incerca sa si-l imagineze pe Taylor intins pe o patura pe pamant. Incerca sa si-l imagineze conducand o masina ca a doctorului Montgomery. Voia sa si-l inchipuie spalandu-i parul, apoi sarutand-o, dar niciuna din aceste imagini nu i se contura in minte.

J. Harker o vazu privind scaunul gol de parca ar fi vazut o strafie.

- Tu. aaaa. iti placea profesorul ala?

Amanda se indrepta in scaun.

- Era. Voi sa spuna ca era un barbat frivol, dar el ii aratase ca tinea la ea, iar felul in care rezolvase problemele testului, arata ca nu era un barbat fara studii. Era un barbat neobisnuit, spuse ea in cele din urma. Absolut imprevizibil. Nu stiai ce va face in clipa urmatoare.

- Fara programe, ha?

Amanda zambi incantata.

- Doctorul Montgomery nici nu intelegea conceptul de program. Credea in libertatea individului, pentru fiecare.

Cand zambi in felul acesta lui Harker ii reaminti cu atata putere de Grace, incat simti ca i se inmoaie genunchii. Ii purtase pica atat de mult timp incat aproape ca uitase cum arata. Cum de indraznise ea sa-i spuna pe cine sa angajeze si pe cine nu! mai ales dupa ce-l inselase ascunzandu-i ca fusese dansatoare inainte de a se marita. Si el care se laudase in tot orasul despre familia din care provenea ea. Au avut de ce rade toti dupa aceea! Dar acum, privind-o pe Amanda, isi aminti corpul zvelt al lui Grace pe vremea cand dormeau impreuna. Era grozava in pat, dar el renuntase la ea cand ii ceruse sa-l concedieze pe Taylor. Acum insa simti ca mandria lui prosteasca l-a costat pierderea sotiei si a fiicei.

- Stii unde e mama ta in dupa-amiaza asta? intreba el deodata.

- Pai. nu. nu o vad prea des. N-am mai vazut-o de cand i-am cerut sfatul cum sa-l cuceresc pe Taylor, se gandi ea, iar amintirea acelei scene o facu sa se inroseasca.

J. Harker isi impinse scaunul si se ridica.

- Cred c-am sa ma duc s-o caut. Se indrepta spre usa, apoi se intoarse. Poate cinam impreuna diseara.

- Da, spuse ea uimita. Mi-ar face placere.

Dupa ce ramase singura in camera arunca o privire derutata scaunului gol pe care statuse doctorul Montgomery. Intr-un fel, invitatia tatalui ei se datora acestui om.

Din cauza lui aproape fusese violata, e-adevarat, dar tot din cauza lui tatal ei o invitase sa ia cina impreuna. Bineinteles, se gandi ea facand o grimasa, tot din cauza lui trebuie sa traduca Moby Dick in limba greaca. Cel putin acum. Cu stomacul plin, va fi in stare sa se apuce de lucru. Incet, incepu sa urce scarile spre camera ei.

- Si ai gasit asta in camera ei? o intreba Taylor pe doamna Gunston, tinand in mana rochia alba de satin.

- Stiam ca ascunde ceva, spuse sigura pe ea doamna Guston. I-am vazut bratul inauntrul dulapului asa ca atunci cand a coborat m-am dus sa caut. Era invelita in hartie si ascunsa intr-o cutie de palarii. Nu este o rochie cumparata de dumneavoastra si puteti observa ca e sfasiata drept in fata. A facut ceva ce nu avea voie si banuiala mea este ca a facut-o cu acel doctor Montgomery. S-au petrecut lucruri ciudate in casa de cand a venit el. Am gasit o farfurie murdara in camera ei si intr-o zi.

- Destul! spuse taios Taylor. Poti pleca acum.

- Dar mai am ceva de spus.

Lui Taylor incepea sa i se faca rau din cauza felului ei de a spiona si a se furisa pentru a vedea ce se intampla.

- Asta-i tot. Du-te acum.

Cu o strambatura de dezgust, femeia ii intoarse spatele si-i lasa singur in biblioteca, trantind usa in urma ei.

Taylor ramase nemiscat o lunga perioada de timp, privind fix pe fereastra si toate vechile lui temeri din trecut revenira. Era de parca tot pentru ce muncise esuase dintr-odata. Harker il amenintase ca-l da afara de la ferma. Amanda facea lucruri in secret, probabil cu un alt barbat.

Privi rochia de satin. Cand? Cum? Unde? Ce anume facuse? Ieri il sarutase si el fusese foarte furios. Acum se intreba daca a facut bine ca s-a infuriat atat de tare. Poate ca ea avea nevoie de un alt fel de atentie din partea lui. Poate ca avea nevoie sa fie. curtata.

Amanda era o femeie sensibila, care n-ar fi fost niciodata prostita de bravadele unui barbat ca doctorul Montgomery, dar era totusi o femeie si femeilor le plac tot soiul de nimicuri.

Ce fel de nimicuri? se intreba el. De fapt, cum se curteaza o femeie? Cu flori si cu bomboane? In mod sigur nu cu traduceri in limba greaca. Oare Montgomery o curtase?

Rochia alba facea parte din acest lucru? Probabil ca Amanda o sfasiase si apoi o ascunsese pana va reusi sa scape de ea.

Cu cat se gandea mai mult la ce insemna sa curtezi o femeie, cu atat se convingea ca ar trebui s-o faca. De fapt, trebuia s-o faca inca cu mult timp in urma. Va incepe s-o curteze pe Amanda cateva saptamani - cu flori, bomboane, sarutari de maini - apoi vor stabili data casatoriei, cat mai curand cu putinta. Dupa aceea, ferma va fi a lui si la fel si Amanda.

O va tine in camera lui, unde o va putea urmari tot timpul si nu va mai putea primi rochii de la alti barbati.

Tensiunea care-l stapanea incepea sa dispara. Nu se gandise sa-i faca curte din moment ce era deja logodita cu el, dar acum parea sa-si aminteasca faptul ca barbatii obisnuiau sa curteze femeile si poate ca Amanda fusese dezamagita ca el n-o facuse.

Cand se gandi la logodna isi aminti ca nu i-a daruit niciodata un inel. Ingramadi rochia in sertarul de jos al biroului si iesi din camera, indreptandu-se spre garaj. Il va ruga pe sofer sa-l duca in Kingman unde ii va cumpara Amandei un inel cu diamant, nu ceva extravagant, ci rafinat si elegant.

Reva Eiler inca mai era suparata dupa seara aceea de dans. Parea ca Amanda Caulden venise pe lume numai ca sa-i faca ei viata mizerabila. Reva avusese sansa unica de a fi invitata de un barbat ca Hank Montgomery si cine aparuse? Domnisoara Amanda care se purtase de parca n-ar fi vrut sa fie insotita la dans de Hank. Ha! se gandi Reva. Amanda a facut tot ce i-a stat in putinta ca sa-l atraga atentia. S-a napustit chiar asupra betivului de Sam Ryan, apoi a inscenat ca Sam ar fi vrut s-o violeze. Bietul Hank, a cazut in cursa.

In timp ce Reva se pregatea sa traverseze strada vazu una din limuzinele familiei Caulden oprind in fata unui magazin de bijuterii. Soferul se dadu jos si deschise usa din spate. Reva il vazu coborand din masina pe barbatul cu care Amanda trebuia sa se casatoreasca inainte de a alerga dupa Hank. Il privi in timp ce incerca usa inchisa a magazinului de bijuterii si apoi uitandu-se zapacit pe geam. Arata nemaipomenit de bine: inalt, subtire, cu parul negru. Reva admira cu ciuda gustul Amandei in ceea ce privea barbatii.

Traversa repede strada si se indrepta spre el.

- E duminica, spuse ea si barbatul se intoarse. Reva simti un fior rece strabatandu-i spatele. Era un barbat frumos, dar de o frumusete aroganta. Statea foarte drept de parca avea coloana din otel. Reva mai observa ceva la el, faptul ca avea trasaturile si aerul familiei Caulden, de parca ar fi existat vreun grad de rudenie intre el si membri familiei. Parea rece, dar ea isi inchipui ca in interior e plin de pasiune. Facea tot ce putea s-o priveasca de sus, dar ea simti ca e interesat de persoana ei. Ce-ar fi sa i-o plateasca Amandei, avand o aventura cu logodnicul ei?

- E duminica si magazinul este inchis, spuse Reva din nou.

- Da, bineinteles, spuse Taylor si-si lua privirea de la femeie, il facea sa se simta ciudat. Porni spre masina.

- Domnul Robbins locuieste aproape si cred ca s-a intors de la biserica. V-as putea conduce pana la el si poate ca va deschide magazinul pentru dumneavoastra.

Isi ridica privirea spre el. Numai daca aveati de cumparat ceva important. cum ar fi de exemplu, un inel de logodna. Reva observase ca Amanda nu avea nici un inel si se gandi ca el voia sa-i cumpere unul, mai ales dupa ce vazuse halul in care se intorsese Amanda seara trecuta.

Vazu o sclipire in acei ochi intunecati si stiu ca ghicise.

- Daca imi puteti explica. incepu Taylor.

- Nu, mergem pe jos. Spuneti-i soferului sa plece. In afara de asta veti avea nevoie de cineva sa probeze inelul. Amanda si cu mine avem cam aceeasi marime.

Taylor se incrunta. Femeia asta era prea indrazneata, prea strident machiata si cu siguranta nu provenea din aceeasi clasa sociala cu el. Totusi se lasa condus de ea spre casa bijutierului. Era foarte importanta pentru viitorul lui cumpararea acestui inel.

Doua ore mai tarziu, pe cand parasea magazinul bijutierului, Taylor zambea. Domnisoara Eiler era intr-adevar o femeie vulgara, zgomotoasa si needucata, dar avea totusi ceva.

- Nu vreti sa mergem sa mancam undeva? intreba Reva. Sa sarbatoriti ultima zi de libertate. Au intotdeauna la restaurant pui fript duminica seara.

Taylor voi sa protesteze ingrozit, dar cuvintele refuzara sa-i iasa din gura.

- Suna minunat.

Ii intinse bratul si traversara impreuna strada.

Doisprezece.

Amanda statea pe scaun in casa de vara si asculta zgomotele noptii. Mancase o cina delicioasa cu tatal ei si fusese placut, chiar daca niciunul din ei nu vorbise prea mult. Ii fusese frica sa deschida gura dupa ce spusese despre ea de dimineata. Pe undeva ea isi dadu seama ca nu i-ar placea sa vorbeasca cu ea despre noile impozite ale presedintelui. In timpul mesei descoperi ca si-ar fi dorit ca doctorul Montgomery sa fie prezent. El ar fi stiut despre ce sa vorbeasca. Ei ar fi fost in stare sa discute despre vreme fara sa compare norii cirrostratus cu norii cumulonimbus, asa cum ar fi facut Amanda. La sfarsitul mesei tot ce putu sa spuna fu:

- E cald.

Iar J. Harker Ii raspunsese:

- Cu siguranta, e foarte cald.

Dar chiar si in absenta unei conversatii fusese placut sa stea impreuna cu tatal ei si sa manance mancare adevarata.

Dupa cina nu se intorsese in camera ei pentru a-si continua traducerea ci iesise afara in intuneric si statea si privea stelele. Incepu sa-si aminteasca de vremea cand statuse aici impreuna cu doctorul Montgomery. Isi aminti ca l-a urmarit in timp ce a mancat trei bucati de prajitura. Isi aminti cum el a sarutat-o si i-a spus ca i-ar placea s-o vada cu parul desfacut. Isi aminti cum s-a intors acasa intr-o noapte si vazand umbra rochiei venise s-o caute. Isi indrepta spatele si-si spuse ca ar trebui sa se gandeasca la Taylor, nu la doctorul Montgomery. Dar acum, tot ce-i venea in cap in legatura cu Taylor era nedreptatea de a trebui sa faca traducerea aceea in limba greaca.

Taylor o invinuise pe ea de plecarea doctorului Montgomery fara s-o lase sa-i explice si fara sa creada putinul pe care i-l spusese. Auzi o masina parcand in garaj si pentru o clipa isi tinu respiratia. Nu se putea ca doctorul Montgomery sa se fi intors si fara indoiala ca nici nu dorea acest lucru, dar poate, cine stie, poate totusi era el.

Cand auzi pasii pe pietris stiu ca era Taylor. Pasii doctorului Montgomery erau mai apasati, mai. ca ai unui animal de prada. In timp ce ai lui Taylor erau usori si repezi, de parca ar fi alergat.

El nu o vazu si intra direct in casa. La ora asta Amanda ar fi trebuit sa fie in camera ei, adancita in traducerea cartii in limba greaca. In schimb ea statea afara savurand intunericul.

Auzi cum usile se deschid si se inchid in interiorul casei si stiu ca absenta ei fusese descoperita. Slava cerului ca nimeni n-o cautase noaptea trecuta cand fusese plecata la dans.

Dupa un timp casa se cufunda in liniste si auzi usa din spate deschizandu-se, apoi pasii lui Taylor pe pietris.

- Amanda? o chema el pe un ton nesigur.

Fara sa stie de ce, Amanda aproape ca nu voi sa-i raspunda. Isi spuse ca era din cauza ca el se purtase nedrept cu ea, dar si pentru ca isi dadea seama ca Taylor nu era genul de barbat pe care o femeie si l-ar fi dorit sa stea cu ea si sa priveasca stelele. Sentimentul asta era tot din cauza doctorului Montgomery, isi reaminti ea.

Daca el n-ar fi venit.

- Aici, ii striga ea lui Taylor, apoi il privi in timp ce se apropia.

- Te superi daca stau si eu jos?

- Sigur ca nu, raspunse ea, apoi incepu sa-i explice: Era atat de cald in camera mea incat nu mai puteam nici sa gandesc. De-abia mai respiram. Se ridica. Ma duc inapoi la lucru acum.

- Asteapta, spuse el, si cand ea se opri la usa, spuse:

Amanda poate ca am fost putin prea dur de dimineata, intotdeauna ai facut tot ce ti-a stat in putinta ca sa duci la bun sfarsit orice sarcina ti-am dat si cred ca si in cazul doctorului Montgomery ai facut la fel. Cred ca am fost furios pe mine insumi si m-am razbunat pe tine.

Amanda ramase nemiscata acolo unde era. Taylor nu-si recunoscuse niciodata pana acum vina.

- Inteleg, sopti ea. Doctorul Montgomery ne-a pus la toti nervii la incercare.

- Cred ca te-am trimis pe tine cu el pentru ca de fapt eu nu-l puteam suferi.

- Oh! spuse Amanda, intorcandu-se in casa. Taylor nu fusese niciodata atat de apropiat cu ea.

- Un om atat de lenes, atat de insolent. Cred ca m-a deranjat foarte mult prezenta lui in casa tatalui tau. Poti sa ma ierti?

- Pai, da, sigur, spuse ea ezitand. Trebuie sa mai continui traducerea aceea?

Taylor dadu din cap.

- Nu.

Ramasera tacuti o perioada.

- Amanda, spuse Taylor in cele din urma, am ceva important sa-ti spun.

Amanda se ruga sa nu mai fie vreo problema de matematica. De cand facuse testul acela atata de perfect se temea ca Taylor sa nu vrea sa studieze matematica tot timpul.

- Cred ca e timpul sa discutam despre casatoria noastra.

- Oh, spuse Amanda neasteptandu-se la asa ceva, se aseza pe banca de langa usa.

- Ai devenit o femeie acum si e timpul sa ne gandim serios la casatorie. Eu m-am gandit si am ajuns la concluzia ca ar fi foarte potrivit sa ne casatorim peste doua luni.

Daca iti convine si tie, bineinteles.

Amanda se simtea total zapacita. De dimineata tatal ei il amenintase ca-l va da afara de la ferma si seara el ii propune sa se casatoreasca foarte curand. Nu se putu abtine sa nu se intrebe daca nu facea asta pentru a-si asigura locul la ferma.

- N-ai nimic de spus?

Amanda era gata sa-i raspunda ca nu parea sa depinda de ea.

- E foarte bine.

- Taylor se incrunta. Fusese atat de placut dupa-amiaza cand el si domnisoara Eiler alesesera impreuna inelul de logodna. Ea spusese ce fericita va fi Amanda si ce norocoasa era sa se casatoreasca cu un barbat ca Taylor. Dar in clipa de fata Amanda nu parea sa se bucure. Respira adanc.

- Amanda, poate ca nu vrei sa te casatoresti cu mine. Inainte de a se gandi ea ii spuse brusc:

- Ma vrei pe mine sau ferma? isi duse apoi ingrozita mana la gura.

- Oh, deci asta este, spuse el parand usurat. Barbatul ala, Montgomery, ti-a bagat ideile astea in cap?

- Imi cer iertare, am spus un lucru ingrozitor. Bineinteles ca voi fi fericita sa ma casatoresc cu tine oricand vei spune. Daca imi vei spune data exacta voi incepe sa ma pregatesc, sau poate vrei sa faci tu asta. Dar mirele nu are voie sa vada rochia miresei inainte, asa ca ar fi bine sa o aleaga altcineva. Daca vrei, o poti alege chiar tu. Voi face tot ce voi putea ca sa ajut. Lectiile mele imi ocupa mult timp, dar voi.

- Amanda! spuse Taylor taios. Sigur ca-ti poti pregati propria nunta. Uneori ma faci sa ma simt ca un temnicer care te tine sub cheie. Eu n-am facut decat sa-mi dau toata silinta sa-ti dau o educatie. Imi cer scuze daca te-am facut sa te simti ca un prizonier.

Numai de cand a venit doctorul Montgomery, se gandi ea, dar sopti:

- Bineinteles ca nu m-am simtit ca un prizonier.

Taylor cauta in buzunar si scoase o cutie mica.

- Vrei sa-mi dai mana stanga?

Amandei nici macar nu-i trecea prin cap ce avea de gand sa faca. Ii fu teama sa nu primeasca o lovitura de rigla in palma, asa ca ramase fara grai cand el ii trecu usor inelul pe al treilea deget. Diamantul sclipi in lumina lunii. Ea nu facu altceva decat sa se uite la el socata.

- Ti se potriveste? intreba el nervos. Am cautat sa-ti gasim marimea exacta.

- Mi se potriveste perfect. Amanda inca nu putea sa vorbeasca. Era un inel de logodna.

Acum era oficial si ea isi daduse acordul sa se casatoreasca cu Taylor. Atunci de ce nu-i venea sa sara in sus de bucurie? Cine noi? intreba ea.

- O prietena de-a ta, Reva Eiler, m-a ajutat sa aleg inelul. De fapt, nici n-as fi luat inelul daca nu era ea. E duminica si magazinul era inchis, dar domnisoara Eiler m-a dus la bijutier si l-am rugat sa ne deschida. Domnisoara Eiler a spus ca inelul ti se va potrivi.

Amanda abia se abtinu sa nu scoata si sa arunce inelul de pe deget. O alta femeie probase inelul ei de logodna inaintea ei! Nu era suficient ca Reva il avusese pe doctorul Montgomery? il voia si pe Taylor si inelul ei pe deasupra?

- Ce dragut din partea ei, reusi Amanda sa spuna si-si lua privirea de la inel. Ar fi vrut sa-l arunce in intunericul noptii.

- Amanda, spuse Taylor dupa un timp, in legatura cu dupa-amiaza de ieri cand.cand m-ai sarutat.

Brusc, ea se ridica in picioare.

- Imi pare rau. Mi-am cerut scuze atunci si-mi cer si acum. Simtea ca incepe sa se enerveze si ca inelul ii arde degetul.

Taylor se ridica si el.

- Nu asta am vrut sa spun. Doar ca uneori mi-e greu sa ma gandesc la tine ca la un adult. Inca mai imi amintesc cum aratai cand te-am cunoscut, o fetita prostuta.

Amanda incepu sa se relaxeze oarecum, Avea dreptate. Poate ca totusi nu-i era chiar atat de respingatoare.

- Am voie? spuse el si-i intinse bratele.

Amanda ezita, dar apoi merse in bratele lui si-si puse obrazul pe pieptul lui. Era slab si ea ii putu auzi inima batandu-i in obraz. Fara sa vrea incepu sa-l compare cu doctorul Montgomery. Doctorul Montgomery era mare, puternic, bratele si corpul lui pareau s-o acopere cu totul si pana acum mainile lui ar fi fost pe tot corpul ei, buzele lui i s-ar fi plimbat pe par si pe gat, coborand spre gura.

Taylor se departa putin de ea si o privi, apoi isi lipi buzele de buzele ei.

Nimic, se gandi ea. Nu simt nimic. Nu simt caldura si dorinta de a face mai mult de atat. E la fel ca si cum as saruta o statuie.

Taylor o impinse si o privi.

- Acum, asta te-a convins ca te vreau pe tine si nu ferma?

Ea ii zambi slab si dadu din cap. Ce se intampla cu ea? Acesta era Taylor, barbatul pe care-l iubea? Poate daca ar incerca ea sa-l sarute din nou, de data asta ar simti ceva. Se ridica pe varfuri si-si lipi fata de a lui, dar Taylor se feri si chicoti nervos.

- Credeam ca a fost de-ajuns pentru inceput? ii cobori mainile de pe el. Prea multa excitare te face sa nu mai poti dormi.

Amanda, cuprinsa de furie, fu incapabila sa vorbeasca, dar ar fi vrut sa-i spuna ca sarutarile lui cu siguranta ca nu o excitau.

- Acum, Amanda e timpul sa mergi la culcare. Maine e zi de lucru si ai de dat un test la istorie. Sper ca te-ai pregatit pentru el. Maine poate vom mai sta de vorba. Ii zambi, apoi ii puse varful degetului pe nas. Si daca esti fetita cuminte, poate vei primi mai multe sarutari. Si, cat de curand, de indata ce hameiul va fi recoltat, vom incepe sa pregatim nunta. Asta ar trebui sa te faca sa zambesti.

Amanda nu indrazni sa deschida gura de teama a ce-ar fi putut spune. Acum Taylor o facea sa se simta proasta. Oare toti barbatii, la un moment dat, se transformau in niste stapani atotstiutori? Fiecare barbat parea sa stie exact ce ar fi bine pentru ea. Tatal ei o scosese de la scoala si o tinuse acasa, angajandu-i un tutore.

Tutorele i-o luase pe mama ei si-i facea programe dupa care sa traiasca. Apoi, a venit doctorul Montgomery, care a vrut sa o faca sa nu mai invete si sa inceapa sa manance.

- Da, ma duc la culcare, spuse ea si se intoarse inainte de a spune ceva ingrozitor, cum ar fi de pilda, daca Taylor ii va nota lucrarile cu sarutari: "Ai gresit patru intrebari despre campania din Scotia a lui Eduard I, nu primesti nici un sarut".

Odata ajunsa in camera ei izbucni in lacrimi. Smulse inelul de pe deget, il tranti pe polita patului, apoi se arunca pe pat si planse cu disperare. Totul in viata ei era atat de confuz! Cu o luna in urma stia exact ce voia. Il voia pe Taylor si nimic mai mult. Dar acum, dupa ce-l intalnise pe doctorul Montgomery, nimic nu mai era la fel. Totul o nemultumea. In loc s-o faca sa se simta ca o persoana educata, doctorul Montgomery o facuse sa se simta ca o scolarita intarziata.

Spre miezul noptii se ridica si-si imbraca camasa de noapte. Se baga in pat, dar nu dormi mult. Daca macar ar fi avut vreo idee ce sa faca. Daca ar fi existat o cale prin care sa goneasca confuzia din mintea ei.

De dimineata, doamna Gunston ii dadu ultimul program facut de Taylor, dar Amanda de-abia daca il privi. Isi dadu seama ca nu-i placea nici comportamentul Doamnei Gunston. La urma urmei, cine era angajatul si cine patronul?

Amanda se simti foarte nemultumita de micul dejun si de pranzul pe care-l lua cu Taylor. Dupa masa de pranz el o trimise in camera sa-si ia inelul de logodna, pe care uitase sa-l puna. La ora doua de-abia reusi sa termine testul la istorie, dar Taylor nu-i spuse nimic. Tacerea lui era si mai greu de suportat decat dadaceala.

- Banuiesc ca asta vrea sa insemne ca nu mai primesc alte sarutari, murmura ea, luand hartia pe care raspunsese la test, notata de Taylor cu note mici.

Se intoarse in camera ei si privi la restul programului pe ziua respectiva.

Simti ca e cuprinsa de o stare de greata. Daca nu era prizoniera, totusi asa se simtea.

La ora 3:30 P. M. Merse la fereastra si o vazu pe mama ei stand sub doi migdali si citind ziarul. Amanda nu se gandi ce voia sa faca, ci parasi camera chiar in mijlocul orei destinata in program studiului picturilor lui Vermeer si se duse afara la mama ei.

- Buna, spuse ea incet.

Grace isi ridica ochii de pe ziar si vazu imediat ca fiica ei plansese. Si plansese chiar foarte mult, dupa halul in care arata. Se intreba daca asta se datora ticalosului aluia de Taylor Driscoll.

- Stai jos, ii spuse Grace. Limonada e rece.

Amanda isi turna un pahar plin cu limonada, se aseza si sorbi din el. Mai era si o farfurie cu prajituri si lua doua inainte de a incepe sa vorbeasca.

- Ai fost vreodata atat de derutata incat n-ai stiut ce sa faci?

- Aproape in fiecare zi, dar de ce nu-mi spui ce te framanta? Numai daca nu e vorba de verbele din limba latina. Nu sunt buna la lectii.

- E vorba de barbati, spuse Amanda, clipind des pentru a-si opri lacrimile.

- Atunci s-ar putea sa pot sa te ajut.

Amanda nu stia cu ce sa inceapa.

- Ma tem ca nenorocitul ala de doctor Montgomery mi-a distrus viata.

Ochii lui Grace se marira si isi imagina deja primul ei nepot nascut nelegitim.

O va duce pe Amanda in Elvetia. Va.

- Se pare ca m-a facut sa. aaa, sa nu-mi mai gasesc linistea, spuse Amanda.

Il iubesc pe Taylor, intotdeauna l-am iubit si stiu ca vreau sa ma casatoresc cu el. Mi-a daruit un inel de logodna noaptea trecuta. Oh, Doamne! L-am uitat iarasi sus. Oricum, il iubesc pe Taylor, dar de cand a aparut doctorul Montgomery, nimic nu-mi mai face placere. Mi-e foarte greu sa ma mai concentrez la invatat. Mintea mea nu face decat sa-si puna mii de intrebari.

- Dar e ceva normal, spuse Grace.

- Normal? E normal pentru o femeie logodita sa se gandeasca la alt barbat?

- Da, bineinteles. Stii de ce ai cu adevarat nevoie? Sa stai mai mult timp cu doctorul Montgomery. Intelegi tu, el este o noutate pentru tine, asta-i tot. E ca atunci cand un copil mananca pentru prima oara inghetata. Copilul trebuie lasat sa manance pana i se face rau, apoi, data viitoare el singur nu va mai voi decat atat cat ii trebuie.

- Crezi ca ar trebui sa petrec mai mult timp cu doctorul Montgomery? Am crezut ca cel mai bun lucru din lume a fost ca a plecat.

- E exact contrariul, spuse Grace. L-ai vazut doar cat sa fii fascinata de el.

La urma urmei, tu ai dus o viata foarte monotona si acest barbat este suficient de diferit ca sa te intrige. Daca vei petrece mai mult timp impreuna cu el vei descoperi ca nu valoreaza nici pe jumatate cat Taylor. Dupa cateva zile de petreceri, dans si toate celelalte distractii ale tineretului din ziua de azi, vei alerga inapoi la Taylor si la felul de viata pe care l-ai indragit intotdeauna.

Ce-si dorea Amanda era ca toata confuzia din capul ei sa dispara. Nu voia sa mai priveasca scaunul acela gol si sa-si doreasca sa fie asezat in el doctorul Montgomery. Nu mai voia sa-l compare pe Taylor cu un alt barbat si Taylor sa iasa mereu in pierdere.

- Doctorul Montgomery e un barbat frivol, spuse Amanda. Se duce sa vada filme in loc sa citeasca si prefera sa mearga la un picnic in locul unui muzeu.

- Pare ingrozitor, spuse Grace cu ochii scanteind. Acum stia ca pierduse definitiv sansa de a ajunge in rai.

- Dar cum sa ma intalnesc din nou cu el? Sa-l invit la cina? Nu cred ca lui Taylor i-ar face placere.

Iar Taylor trebuia intotdeauna multumit, se gandi Grace, ca un zeu nemilos din antichitate. Despaturi ziarul.

- Tocmai am observat un anunt in ziarul de azi. Ii intinse ziarul aratandu-i cu degetul.

"Se cauta translator. Trebuie sa vorbeasca si/sau sa scrie in cat mai multe limbi cu putinta. E.nevoie sa traduca pentru culegatorii de hamei veniti din alte tari. Cinci dolari pe zi. Relatii la Kingman Arms. Doctorul Henry R.

Montgomery."

- Cate limbi vorbesti, draga mea? o intreba Grace.

- Patru, raspunse Amanda si scriu in alte trei. Mama, ar trebui sa-mi iau o slujba? Nu cred ca Taylor va fi de acord cu.

- Dar o faci pentru Taylor. De indata ce vei petrece putin timp in compania acestui individ din patura de jos si vei vedea ce viata de pierzanie duc ceilalti oameni, crede-ma, te vei intoarce alergand, la viata linistita pe care o duceai alaturi de Taylor.

Vei fi bucuroasa sa-ti traiesti din nou viata dupa un program si sa inveti lucruri folositoare. Si atunci, vei fi sigura ca-l iubesti pe Taylor. Vei scapa de sentimentul asta care acum nu-ti da liniste. Vei fi o sotie si o mama mai buna, gata sa-si asume responsabilitatile.

Amanda voia sa creada ce-i spunea mama ei pentru ca, de fapt, ideea unei slujbe o atragea. De asemenea, tot ce-i spusese mama ei parea sa aiba sens. Va fi o fiinta mult mai buna cand va reusi sa si-l scoata pe doctorul Montgomery din cap.

Altfel, simtea ca e din ce in ce mai nervoasa in ceea ce-l priveste pe Taylor si relatia ei cu el.

- Nu cred ca tata sau Taylor vor fi de acord sa fac asa ceva, spuse ea suspinand.

Grace isi inclesta pumnii. Cu ani in urma pierduse in fata lui Taylor, isi pierduse sotul si fiica in fata dorintei lui de posesiune. Acum nu mai avea de gand ca acest lucru sa se repete din nou. De data aceasta va lupta pana la ultima picatura de sange. Amanda incepuse din nou sa tina la ea, sa vina sa-i ceara sfaturile si nu avea de gand s-o piarda din nou. Iti multumesc, doctore Montgomery, se gandi ea, iti multumesc ca ai rupt blestemul din jurul casei noastre.

- Voi avea eu grija de tatal tau, spuse Grace si el se va ocupa de Taylor.

- Esti sigura? sopti cu teama Amanda.

Grace se apleca si o stranse de mana.

- Sunt foarte sigura.

- O slujba? spuse socat Taylor. Amanda sa lucreze in afara casei? Ca translator pentru acei. acei.? Lasa sa-l scape un suierat printre buze.

J. Harker isi mesteca tigara. Cu o ora in urma Grace venise la el in camera si-i spusese ca ar fi bine ca Amanda sa lucreze pentru acel doctor Montgomery. Grace arata atat de bine, mirosea atat de placut si proaspat dupa baie, iar in timp ce statea jos si ii vorbea, rochia i se tot dadea la o parte de pe picioare.

- Daca nu l-am putut tine pe profesor aici, unde eram cu ochii pe el, atunci am putea s-o trimitem pe Amanda acolo.

Taylor simti pocnituri in urechi cand J. Harker ii anunta aceasta veste si stiu ca se prabuseste aproape toata munca lui de o viata. Isi dorea sa nu fi auzit niciodata numele de Montgomery. Si cand se gandea ca el fusese cel care spusese prima data ca acel barbat sa vina si sa locuiasca la ferma Caulden.

- Dar lucratorii de pe camp, spuse Taylor dezgustat. O femeie cu sensibilitatea Amandei nu se va putea descurca printre astfel de oameni.

- Incep sa cred ca fiica mea a mostenit mai mult de la mine, decat am crezut la inceput. Se va duce sa vada ce face profesorul si va veni acasa si ne va da raportul.

Vom fi astfel mereu cu doi pasi inaintea sindicalistilor. Voi reusi sa recoltez hameiul si nu voi avea probleme cu Uniunea. Se va duce maine dimineata la prima ora pentru a obtine acea slujba. Harker nu-i lasa timp lui Taylor sa spuna ceva. Si va manca cu mine maine dimineata. Vreau sa aiba putere. Cu aceasta parasi camera.

Taylor se aseza si-si lua capul in maini. Amanda nu fusese niciodata atat de nervoasa. Isi aminti de micul dejun copios, pe care tatal ei insistase sa-l manance si privi pe geamul masinii. Nu-l mai vazuse pe Taylor de ieri si stia ca absenta lui insemna dezaprobare fata de ceea ce facea ea. Ar fi voit sa-i explice ca era spre binele amandurora ceea ce facea, dar el nu-i daduse ocazia.

Cu toate acestea, tatal ei paruse foarte multumit. Ii zambise si-i daduse ajutor la tot.

Poate ca mama ei ii explicase ce avea Amanda de gand.

- Am ajuns, domnisoara, spuse soferul.

Amanda privi sirul lung de oameni asezati in dreptul biroului de munca din Kingman.

Desi nu mai vorbise pana acum niciodata cu soferul, decat pentru a-i indica unde sa mearga.

- Taylor spusese odata, ca nu trebuie sa discuti cu angajatii tai decat daca este absolut necesar - acum acesta ii parea aproape un prieten.

- De ce stau toti oamenii astia aici? intreba ea.

- Cinci dolari pe zi inseamna o groaza de bani si multi oameni vorbesc mai mult de o limba.

Amanda fu surprinsa ca el stia de ce se afla ea aici.

- Vreti sa va ajut sa intrati prin fata, domnisoara? As putea merge inauntru sa-i spun doctorului Montgomery ca doriti o slujba. Sunt convins ca va va angaja.

Amanda nu era atat de convinsa. El ii spusese destule lucruri ingrozitoare despre banii si snobismul ei.

- Nu, multumesc, voi astepta sa-mi vina randul la fel ea si ceilalti.

Se stramba la acest gand pentru ca majoritatea celor de la coada, pareau ca n-au facut o baie niciodata in viata. Un barbat cu un dinte lipsa in fata, Ii ranji si-i facu cu mana.

- Voi sta aici si voi avea grija, sa nu vi se intample nimic rau.

- Multumesc foarte mult.

- James, domnisoara.

- Multumesc, James.

Astepta ca soferul sa vina si sa-i deschida usa, apoi, cobori si merse spre capatul cozii.

Oamenii care asteptau nu parura prea incantati si incepura sa comenteze rautaciosi pe seama hainelor ei, a masinii si a faptului ca nu parea sa aiba nevoie de o slujba.

- Doamna s-a coborat pana la nivelul nostru, spuse o femeie puternic fardata in spatele Amandei.

Crezi ca rochia asta de matase te va ajuta sa primesti slujba, draguta?

Amanda nu raspunse nimic. Ce o facuse oare sa creada ca vrea sa faca lucrul acesta?

- Poate ca de fapt il vrea pe profesorul ala frumos, spuse o alta femeie strambandu-se.

Amanda se intoarse cu fata spre femeie.

- Cate limbi poti sa vorbesti? o intreba ea cu raceala.

- Nu este treaba ta, raspunse prima femeie.

- Eu vorbesc patru si pot scrie inca in trei, spuse Amanda cu voce tare, pentru ca majoritatea oamenilor care asteapta, sa o auda. James care astepta in masina ii zambi incurajator.

- Cine a vorbit acum? intreba un tanar cu o agenda in mana. A spus cineva ca poate vorbi patru limbi? privi spre Amanda si spre celelalte trei femei.

- Eu pot, spuse Amanda.

Tanarul o masura din cap pana in picioare.

- Ce limbi?

- Franceza, spaniola, italiana si germana. Pot citi si scrie in greaca, rusa si latina.

El scria in timp ce ea vorbea, dar nu trecu limba latina.

- Alte limbi? Limbi orientale? Hindusa?

- Am doar cunostinte elementare de chineza, dar ma tem ca nu sunt prea fluenta, in ceea ce priveste vorbitul.

Barbatul o privi ametit.

- Alte cunostinte elementare?

- Putin din japoneza si ungara.

Oamenii de la coada incepeau sa plece aruncandu-i priviri rauvoitoare Amandei.

- Vino cu mine, scumpo, spuse tanarul apucand bratul Amandei si tragand-o dupa el in hotel.

Holul era foarte aglomerat, cu oameni care alergau in toate directiile, altii care tipau, altii asezati unde gasisera un loc gol. De-a lungul peretilor erau asezate o multime de bagaje. Copiii urlau barbatii fumau incruntati femeile pareau epuizate si nu luau in seama dorintele barbatilor si ale copiilor. Aerul era plin de fum. Zgomotul era asurzitor si temperatura foarte ridicata.

- Asteapta aici, ii spuse tanarul Amandei. Si nu cumva sa pleci. Fa ce vrei, numai nu pleca.

Joe Testorio isi croi drum printre oameni spre camera care era destinata a fi dormitorul doctorului Montgomery. Hank, cu manecile camasii suflecate, lua interviuri celor ce asteptau pentru slujba. Reva Eiler, secretara lui, statea in spate. sau mai bine zis il acoperea din spate.

- Am gasit-o, spuse Joe, bagand capul pe usa. Vorbeste patru limbi, poate scrie si citi in alte trei si mai cunoaste vag inca trei.

- Mda? spuse Hank. Unde e? Trebuia sa o fi legat de usa ca sa nu plece.

Joe fugi repede in hol. Amanda nu numai ca nu plecase, dar parea ca nu-si clintise macar un muschi. Stie sa asculte ordinele, se gandi el.

- Te asteapta, ii spuse Joe si o lua de brat, impingand oamenii din jur pentru a-i face loc spre camera de hotel.

Amanda aproape ca-si tinu respiratia cand il vazu pe doctorul Montgomery aplecat peste niste hartii si chestionand nervos pe un omulet mic si murdar care statea in fata lui.

- Iat-o, Doc, spuse Joe.

Hank ridica privirea si o vazu pe Amanda ce parea o floare proaspata de primavara rasarita dintr-o gramada de balegar. Arata proaspata si draguta, dar mai ales ingrozitor de atragatoare.

- Nu, ii spuse Hank barbatului din fata lui. Ce altceva mai stii sa vorbesti in afara de italiana si engleza?

- Engleza mea nu foarte buna, dar italiana foarte buna, spuse barbatul cu un accent strain.

- Dar ce alte limbi mai cunosti? intreba Hank furios, stiind foarte bine ca furia lui se datora prezentei Amandei.

De ce nu ramasese ea in afara vietii lui?

Nu, se gandi Amanda, n-o va alunga dupa ce trecuse prin ceea ce trecuse ca sa ajunga aici.

Nu putea suporta ideea de a da ochii cu niciunul din parintii ei daca nu primea slujba.

- Dar, Doc, se ruga Joe.

Amanda pasi in fata.

- Pot sa fiu de ajutor? intreba ea. Simti privirea Revei atintita asupra ei, dar n-avea de gand sa se lase intimidata, intr-o italiana perfecta i se adresa omuletului. Doctorul Montgmery ar dori sa stie daca vorbiti si alte limbi in afara de italiana si engleza?

Recunoscator ca il intelege in sfarsit cineva el zise Amandei ce avea pe suflet: ca avea sapte copii de hranit si ca are nevoie de o slujba, iar cinci dolari pe zi era suma enorma si spera sa o obtina, desi nu vorbea decat italiana si foarte putin engleza.

Amanda ii multumi si-i ura lui si familiei sale numai bine. Se intoarse apoi spre Hank.

- Engleza si italiana, doar atat. Sa ajut si familia mexicana care urmeaza la rand?

- N-ai ce sa ajuti. Joe, ia-o pe domnisoara Caulden afara de aici.

- Caulden? spuse Joe uimit si o privi pe Amanda de parca era diavolul insusi. Hai, sa mergem.

Amanda se indeparta de Joe si-si puse mainile pe biroul doctorului Montgomery.

- Credeam ca ai nevoie de ajutor. Credeam ca esti adeptul egalitatii si corectitudinii, dar cred ca trebuie sa fii sarac ca sa crezi in corectitudine. Unii fixeaza legile pentru cei bogati, altii pentru cei saraci. Scuza-ma, indiferent ce incerci sa faci. Se intoarse si incepu sa-si faca loc prin multime.

Hank o urmari cu privirea si era sfasiat intre dorinta de a avea pe cineva care sa-l ajute la tradus si intre cea de a nu o mai vedea niciodata pe Amanda. Nu se gandise la nimic altceva de cand plecase. O vedea mereu, o simtea, o mirosea.

- Ai dreptate, Doc, n-avem nevoie de un Caulden sa lucreze pentru noi, spuse Joe.

Probabil ca-i va divulga toate secretele noastre batranului ei.

- Ce secrete? bombani Hank si fugi dupa ea. O prinse inainte de a parasi hotelul, o apuca de brat si o trase in prima incapere care-i iesi in cale, care intamplator era o camera de serviciu.

- Doctore Montgomery, spuse Amanda frecandu-si bratul, ti-as fi recunoscut stransoarea oriunde.

- Ce vrei, Amanda? intreba Hank.

- O slujba. Am vazut anuntul in ziar si am oarece cunostinte la asta. Bineinteles, probabil ca ar fi fost mai bine daca imi petreceam timpul invatand sa dansez decat irosindu-mi viata, invatand ce scrie in cartile acelea, dar acum se pare ca mi s-a urat de-atata invatat si m-am gandit sa pun in practica cunostintele dobandite.

- Si sa ma ajuti sa infiintez un sindicat? iti dai seama ca eu incerc sa conving oamenii sa se inscrie in sindicat? Vreau sa-i invat sa fie uniti si sa ceara conditii mai bune de munca. Iar dusmanul e reprezentat de oameni ca tatal tau.

- Asta e ceea ce le spui? Sa urasca pe oricine detine pamant? N-ar mai avea slujbe daca n-ar exista oameni ca tatal meu.

Hank ii detesta comportamentul. N-avea nici cea mai mica idee ce insemna saracia.

In afara de foamea pe care si-o autoimpunea, nu stia ce inseamna sa mori de foame cu adevarat.

- Ti-a dat voie Taylor sa vii?

- Nu i-am cerut voie, raspunse Amanda sigura pe ea. Doctore Montgomery, imi dai slujba sau nu? Daca nu, as vrea sa ma duc acasa.

- Nu vei rezista nici o zi, spuse Hank.

- Pe ce vrei sa punem pariu ca voi rezista si voi face o treaba buna?

- Amanda, mi-ai dovedit-o azi si poti sa ceri ce vrei de la mine.

- Oh? spuse ea ridicandu-si o spranceana. Voi tine minte, dar ar trebui sa-ti fie teama ca voi vrea poate arme, cutite si bombe incendiare.

El deschise usa.

- Imi asum riscul asta, spuse incet. Dar nu vei rezista pana la amiaza.

Aproape ca avu dreptate. De multe ori in timpul zilei Amanda isi dori sa se intoarca acasa. Trebuia sa faca o mie de lucruri in acelasi timp. Trebuia sa traduca in scris si oral in acelasi timp. Din ora in ora soseau tot mai multi oameni adusi cu trenul la Kingman si doctorul Montgomery avea angajati care sa-i indrume la hotel, pentru a le explica ce inseamna un sindicat.

La ora 11:00 A. M. Se mutara intr-o casa inchiriata de Joe. In fata casei scria mare ca acolo era cartierul general al sindicatului. Toata ziua Amanda le spuse oamenilor ca au anumite drepturi, ca uniti pot obtine pe cale pasnica schimbari.

"Pasnic" era cuvantul cheie, incepea ea sa realizeze.

Taylor si tatal ei spuneau ca sindicalistii voiau sa arda si sa ucida, dar ea nu auzea nimic de genul asta, nimic ce ar fi indemnat la violenta.

Pe la ora trei era foarte obosita si ar fi dorit o baie si ceva rece de baut, dar continua sa lucreze. De doua ori il privi pe doctorul Montgomery si el parea mai obosit decat ea.

Oamenii aceia o faceau sa se simta ingrozitor. Aveau ochii obositi si flamanzi. Copilul unei femei incepu sa urle de foame si Amanda isi deschise poseta si-i dadu putinii bani pe care-i avea la ea. Alteia ii dadu pieptanul lacuit pe care-l avea in cap. La ora patru il ruga pe Joe sa-l cheme pe James si-l trimise sa comande trei sute de sandvisuri pe care le imparti oamenilor.

Trimise nota de plata la ferma tatalui ei.

In mod repetat simti privirea doctorului Montgomery asupra ei si se uita in alta parte.

Copiii erau cei care o intristau cel mai mult. Cum puteau fi trimisi sa munceasca pe camp?

Cum sa-i vada chinuiti de foame? Copiii voiau s-o atinga pentru ca era atat de curata si draguta si de mai multe ori Amanda tinu cate un copil in brate in timp ce-i explica tatalui ce inseamna un sindicat. Doi copii facura pipi pe ea, altul voma pe umarul ei. In jurul orei opt seara casa incepu sa se goleasca.

Culegatorii incepeau sa-si instaleze corturile de-a lungul drumului sau unde gaseau cate un loc. Amanda ramase asezata la masa mica plina cu hartii si creioane si privi ametita in jur. Parea ca nu mai are putere nici sa gandeasca. Astazi parcursese drumul pana in iad si inapoi. sau poate ca inca nu se intorsese complet de acolo.

- Hai sa luam ceva de mancare, o auzi pe Reva spunandu-i doctorului Montgomery.

Ametita, fara sa stie ce face, Amanda se ridica. Acasa, se gandi ea, acasa la o baie fierbinte si o masa calda.

Hank o urmarise pe Amanda si stia ce gandeste. Prima data cand lucrase cu muncitorii de pe camp simtise acelasi lucru, Saracia era cutremuratoare si el fusese tot atat de putin pregatit pentru contactul cu saracia cum fusese si Amanda. Poate ca asta era primul lucru pe care-l simtise in legatura cu Amanda, ca era o persoana careia ii pasa. Ii pasa de Taylor, ii pasa de tatal ei, de mama ei. Nu se lupta pentru binele ei, si considera ca altii sunt mai importanti decat ea.

- Du-te cu Joe, ii spuse Hank, Revei. Eu am ceva de facut. Reva stiu ca avea ceva de facut cu Amanda.

- Si eu puteam sa comand sandvisuri daca aveam un tata bogat, spuse ea rautacioasa. Diferenta e ca ea are banii necesari pentru a face ceea ce am vrea cu totii sa facem.

- Nu vad nici un copil care vomita pe tine, spuse Hank si se indrepta spre Amanda.

Ii puse mana pe brat. Vino cu mine.

- Trebuie sa ma duc acasa, sopti ea, fara sa-l priveasca. James ma asteapta.

James, se gandi el, nu "soferul meu" sau "masina mea".

- Ii voi spune sa plece. Iti datorez scuze si vreau sa mi le primesti.

Ea isi ridica fata spre el si vazu ca o privea cu niste ochi plini de intelegere. Dadu din cap.

- Vreau sa merg intr-un loc curat si linistit, sopti ea. El o lua de mana, nu formal, cum facea de obicei, ci isi inlantui degetele cu degetele ei si o conduse la masina lui. Ii spuse soferului care isi petrecuse toata ziua stand si privind, sa se intoarca acasa si ca domnisoara Caulden se va intoarce mai tarziu.

Treisprezece.

Hank o duse pe Amanda in luminisul unde fusesera in ziua aceea la picnic.

Aproape ca fu nevoit s-o traga afara din masina.

- Amanda, spuse el, dar ea nu-i raspunse, asa ca el ii lua ambele maini intr-ale sale. Vorbeste-mi, Amanda. N-ai mai vazut niciodata un grad asa mare de saracie, nu-i asa? Ai stat izolata in casa ta frumoasa si nici macar n-ai avut habar ca exista oameni de genul asta. Sunt oamenii care aduna recolta ca sa ai tu ce pune pe masa. O alta categorie, mai placuta decat ceea ce ai vazut astazi, sunt cei care fabrica matasea pe care o porti si extrag diamantele de pe degete.

Ea incerca sa se smulga din mainile lui, dar el o tinu strans.

- Vreau sa ma intorc acasa si sa-mi ard hainele. Vreau sa am din nou programe dupa care sa-mi traiesc viata.

Lacrimile ii navalira in ochi. Da-mi drumul, am spus! Vreau sa merg acasa!

In timp ce ea se zbatea, el o cuprinse in brate.

- Da-i drumul! Plangi, Amanda! Plangi cat de mult poftesti. Asta meriti.

Ea incerca sa se lupte cu el. Nu voia sa planga si nu voia sa-l mai vada vreodata.

- Da-mi drumul! Vreau sa merg acasa!

- Poate chiar esti acasa, spuse el, strangand-o in brate si tinandu-i mainile cu care incerca sa-l loveasca. Ea nu avu suficienta putere pentru a se lupta si dupa putin timp renunta, ramanand agatata de el. Parea atat de sanatos si de puternic. Vazuse astazi oameni bolnavi, oameni care nu-si permiteau sa mearga la doctor. Incepu sa planga in bratele lui si el se lasa pe spate, sprijinindu-se de trunchiul unui copac.

- Eu imi fac probleme ce note voi lua la test, in timp ce ei nu au ce manca, spuse ea printre lacrimi.

El ii desfacu parul si il lasa sa cada liber pe umeri.

- Nu e vina ta.

- Dar tatal meu.

Isi apropie buzele de ale ei pentru a o face sa taca si spre surprinderea amandurora fu ca explozia unei bombe. Amanda isi deschise gura sub gura lui si se lipi cu putere de el. Niciunul nu mai realiza ca mainile lui Hank cautau sanul Amandei si cand il gasira corpul ei se topi in bratele lui.

- Amanda, sopti el, cu buzele lipite de ale ei, trebuie sa ne oprim sau nu voi mai fi in stare s-o fac mai tarziu.

- Te rog, nu te opri, spuse ea disperata. N-as mai putea suporta ca inca un barbat sa ma respinga. Fa dragoste cu mine! Fa-ma sa ma simt intreaga si curata.

Fa-ma sa ma simt ca valorez mai mult decat niste note la un test.

Hank voi sa spuna "nu". Era obosita si suparata si s-ar fi putut sa regrete a doua zi.

- Te rog, Hank, sopti ea. Te rog.

Odata, el se gandise ca daca Amanda i-ar spune "te rog" ar face orice i-ar cere.

Ghicise corect. Nu-i putea refuza nimic si orice urma de ratiune disparu.

Se ridica cu ea in brate si se indrepta spre helesteu.

- Ce spui de o baie, iubito?

Intra cu ea in apa, cu tot cu haine, pantofi si tot ce mai aveau pe ei.

Contactul cu apa rece o trezi pe Amanda.

- Doctore Montgomery, in legatura cu ce am spus mai inainte. incepu ea nervoasa. El o saruta.

- Te poti lupta cu mine sau ma poti ajuta, dar rezultatul va fi acelasi. In seara asta cand vei pleca de aici nu vei mai fi aceeasi persoana.

Apa ii venea Amandei pana la mijloc. Il privi in ochi si stiu ca el ii spune adevarul. Se intreba daca l-a dorit din prima clipa cand l-a vazut. In seara asta va face ce va dori. In seara asta nu va urma ce scrie intr-un program si nu va astepta sa-i spuna altcineva ce trebuie sa faca.

- Da, spuse ea si incepu sa-si descheie rochia.

Hank ii dadu mainile la o parte si incepu sa-i descheie indemanatic nasturii rochiei.

Cand termina i-o dadu jos de pe umeri. Ochii ei il priveau cu atata intensitate incat pareau ca-l strapung ca un cutit.

- N-am dorit nimic in viata mea atat de mult cum te doresc pe tine acum, Amanda, spuse si o trase spre el.

Amanda era prea uimita ca sa poata gandi. Viata ei fusese atat de lipsita de afectiune incat ea-i raspunse cu toata pasiunea pe care o tinuse inabusita atatia ani. El reprezenta flirturile pe care nu le traise, dansurile, contactul cu oamenii, fiecare roman de dragoste citit. El reprezenta fiecare prajitura, fiecare pahar cu sampanie, fiecare tinere de mana.

- Da, da, fu tot ce putu ea sa spuna cu capul rasturnat pe spate si cu mainile afundate in parul lui des.

Hank ii cuprinse sfarcul cu gura si-l trase cu putere. Genunchii ei se inmuiara si el o sustinu in brate, cu mana infipta in fundul ei rotund si tare. Apoi o ridica si rochia ei sfasiata cazu in apa. Amanda ramase doar cu ciorapii negri de matase ce erau sustinuti de jartiere din dantela neagra.

Hank ii petrecu picioarele in jurul mijlocului lui, in timp ce mainile ii cuprinsera ambele fese si gura ramase pe sani, plimbandu-se repede cu miscari circulare in jurul sfarcului intarit. O scoase din apa si o culca cu spatele pe iarba. Isi plimba limba pe abdomenul suplu, muscand cu dintii partile mai moi din jurul buricului.

- Hai sa vedem ce gust ai peste tot, spuse el si-si afunda limba in locul ei cel mai intim.

Amanda deschise larg ochii. Il apuca cu mainile de par si incerca sa-l indeparteze, dar atunci limba lui incepu sa se miste, iar buzele sa suga. Mainile lui incepura din nou sa-i mangiie sanii, degetul mare frecandu-i sfarcurile intarite si sensibile.

Exact cand credea ca va muri, gura lui incepu sa coboare pe partea interioara a coapselor, facand-o sa se simta din ce in ce mai fierbinte. Ea gemu in timp ce el continua sa-i mangaie picioarele peste matasea ciorapilor. Matase si piele. Cand ajunse cu mainile la glezne se opri si se departa de ea.

Amanda deschise ochii disperata. Asta fusese tot?

- E doar o pauza, iubito, spuse el ragusit, citindu-i parca gandurile. Incepu sa-si scoata hainele si Amanda isi intoarse privirea.

- Nu, nu vei face asta, spuse el si se apleca spre ea, lasandu-si corpul intre picioarele ei desfacute. Ea simti mirosul ei pe fata lui si in loc sa-i fie sila i se paru si mai intim. Nu-ti intoarce privirea de la mine, spuse el. Ma vei privi exact cum si eu te privesc.

Ma vei saruta acolo unde te sarut si eu.

Amanda deschise gura pentru a se opune, dar el ii introduse limba in gura, o plimba pe marginea dintilor si-i trase limba in gura lui. Amanda isi dadu seama ca nu avea sa spuna "nu" indiferent ce i-ar fi cerut ei sa faca.

El se dezbraca repede si daca Amanda crezuse inainte ca va muri, acum, simtindu-i pielea goala lipita de a ei, crezu ca innebuneste. Ea ii saruta buzele, barbia, gatul, spatiul dulce cuprins in scobitura claviculei; apoi isi adanci fata in parul de pe piept si isi freca obrazul de el simtindu-l inima batand nebuneste. Bratele lui puternice ii strangeau capul, impingandu-l mai jos.

Cand el se ridica, gura ei se lipi de abdomenul lui suplu si musculos. Simti cum barbatia lui ii mangaie gatul, atat de fina, atat de puternica. Si apoi o simti in dreptul gurii.

- Nu, spuse ea si-si feri capul.

- Nu cred in jumatati de masura, spuse el ragusit. Gusta-ma, Amanda.

Ea ii apuca organul intarit in maini si-l supse cu putere. Era tare si neted, ca marmura incinsa si ea-l supse cu putere, inca si inca. Gemu cand el se indeparta, dar il simti la fel de innebunit pe cat era si ea.

Cand el o patrunse o gasi uda, si pregatita sa-l primeasca. El intra incet, ca mana intr-o manusa. Amanda se arcui spre el, dar el o calma si se trase putin in afara.

Nu indraznea sa se miste prea mult pentru ca simtea ca e gata sa explodeze.

Amanda descoperi curand ritmul miscarilor si incepu sa se unduiasca incet, in timp ce el se sprijinea in maini deasupra ei, cu ochii inchisi si cu o expresie de fericire dureroasa intiparita pe fata-i frumoasa. Amanda era exact ca un copil ce descoperea o jucarie noua si minunata, alunecand inainte si inapoi, afara si inauntru.

Apoi corpul ei incepu sa se stranga si degetele i se infipsera adanc in spatele lui, in timp ce-l tragea tot mai adanc in ea. Il voia cat mai aproape. Voia sa-i simta pielea fierbinte si bronzata lipita de a ei. Isi ridica picioarele si le arcui in jurul spatelui lui, tragandu-l tot mai adanc in interiorul ei.

Orice rezerva disparu si el deveni salbatic: un animal salbatic, violent, fara judecata care se adancea in ea, tinand-o atat de strans de parca intreaga lui existenta depindea de ea. Numai ea ii putea darui ceea ce avea nevoie.

Terminara amandoi intr-o explozie de fulgere care ii facu sa se cutremure si se inclestara unul de celalalt atat de strans de parca ceva i-ar fi putut desparti. Erau unul singur.

Amandei ii trebui mult timp pana sa-si revina. Il tinea strans cu bratele, cu picioarele, cu muschii interiori pe care abia ii descoperise in noaptea asta. Isi ingropa fata in gatul lui, atingandu-l cat putea de mult.

Hank o tinea la fel de strans. Nu mai traise niciodata o astfel de experienta. Nici o femeie nu-i produsese o asemenea erectie, de parca intreg corpul se concentrase in organul lui barbatesc. Cand ea incepu sa slabeasca stransoarea, el nu se putu indura sa-i dea drumul. Ii intinse picioarele de-a lungul picioarelor lui si, facand tot ce putea ca sa nu paraseasca corpul, se rasuci pe spate tragand-o dupa el. Ii simti corpul fierbinte peste el. O voia in intregime, fiecare fir de par, fiecare por. Se gandi ca poate adormise.

Era atat de linistita ca o femeie care fusese satisfacuta. Ii acoperea atat de perfect fiecare particica din corp, de parca fusesera taiati amandoi din aceeasi bucata si doar din intamplare separati. Dar acum se intalnisera din nou.

Ii mangiie parul de la tampla si statu cat de linistit putu pentru a o lasa sa doarma.

Daca cineva merita odihna, ea era aceea. De cand o vazuse prima oara voise sa-i deschida ochii asupra vietii din jurul ei, dar astazi, cand ea facu acest lucru, el ar fi dorit s-o scoata din casa aceea plina de suferinta. Fusese atat de ingrozita de cata saracie vazuse! Si el vazuse ca se invinovatea pentru asta. De ce oare credea ca toate relele din lume sunt din vina ei? De ce credea ca era responsabilitatea ei sa-i dea lui Driscoll ceea ce dorea? Sau lui Caulden? Oare facea vreodata ceea ce voia ea?

O trase mai aproape si o simti cuibarindu-se la pieptul lui ca un copil mic.copilul lui, scumpul, iubitul lui copil.

Amanda se ridica si-l privi.

- Cred ca voi adormi.

El ii trase capul din nou pe umar.

- Dormi cat vrei.

Dar Amanda reincepea sa devina Amanda, nu o masina oarba de pasiune. Incepea de asemenea sa-si aminteasca cate ceva din ceea ce facuse.

- Doctore Montgomery, eu.

- Hank, spuse el si-i trase capul jos. Nu voia ca acest moment sa se sfarseasca.

Nu voia sa se mai desparta vreodata de ea. Asta era locul lui, de unde nu voia sa mai plece.

- Cred ca ar trebui sa ma duc acasa, spuse ea incet.

- Nu inca, raspunse el si-si puse un picior peste ea, dar in acel moment toata intimitatea lor disparu.

Amanda stia ca trebuie sa plece de langa el. Trebuia sa se duca undeva si sa se gandeasca la ceea ce se intamplase in noaptea asta. Si incepea sa se simta jenata de unde se afla si de ceea ce facuse.

Se departa de el si se intoarse cu spatele pentru a-si acoperi sanii goi.

- Cred c-ar trebui sa ma imbrac.

Vraja se rupse pentru Hank. Era din nou domnisoara Caulden. Daca ea voia sa se poarte formal, putea si el s-o faca la fel de bine.

- Ultima data cand ti-am vazut hainele erau pe cale sa se scufunde.

Amanda se simtea ca un betiv, a doua zi dimineata. Acum trebuia sa plateasca pentru ceea ce facuse. Va trebui oare sa intre in casa tatalui ei goala pusca? ii lua camasa din iarba si si-o trase peste cap.

- Acum ce-o sa ma fac? spuse ea mai mult pentru sine.

Hank se ridica incercand fara succes sa-si stapaneasca furia. Singura ei grija era cum va ascunde ceea ce facuse fata de Driscoll. Mersese prea departe cu simpatia pentru o alta persoana. Va veni o vreme cand Amanda va trebui sa inceapa sa gandeasca pentru ea, o vreme cand va trebui sa spuna: "Asta e ceea ce vreau".

- Te duc acasa, spuse el categoric. Ne vom strecura la fel ca in noaptea cand ne-am intors de la dans.

Nici un cuvant, se gandi Amanda, nici un "Ramai cu mine". Nici un cuvant de dragoste.

Nimic despre "Vreau sa-mi petrec restul vietii cu tine". A fost doar o imperechere ca intre doua animale si acum trebuia sa se duca acasa. O merita, nu-i asa? Venise dupa el, il cautase, se suise cu el in masina, ii ceruse sa faca dragoste cu ea. Cum spuneau batranii?

Fereste-te de ceea ce singur ceri, pentru ca s-ar putea sa primesti. Ei bine, ea primise ceea ce ceruse si acum nu avea decat sa plateasca pentru asta.

Se ridica.

- Ti-as fi recunoscatoare daca m-ai duce acasa, spuse ea rece. Era gata sa izbucneasca in lacrimi. Acum el se va duce la Reva sau poate la italianca aia draguta la care il vazuse uitandu-se azi? Nu putea suporta sa-l priveasca in ochi. Se gandi ca nu era cu nimic mai buna decat femeile de la marginea orasului. Voi gasi o cale sa intru in casa, spuse ea in cele din urma.

El o duse acasa fara ca vreunul din ei sa spuna un cuvant, fiecare preocupat cu propriile-i ganduri, amandoi furiosi si raniti in sentimentele lor.

Amanda statu pe locul din fata purtand doar camasa lui si ciorapii negri care-i veneau pana la genunchi.

- Opreste aici, spuse ea aratand capatul aleii principale ce ducea la ferma. Voi merge pe jos.

El se infurie crezand ca ea vrea sa scape mai repede de el. Oare se va arunca plangand in bratele reci ale logodnicului ei?

- Nu te va ierta pentru asta, stii, nu se putu abtine sa-i spuna.

- Nu, cred, ca nu. Ea nu stia exact la cine se referise el, dar oricum, parea sa conteze prea putin, pentru ca se indoia ca cineva ar putea-o ierta. Se dadu jos din masina si el nu se deranja sa o ajute, nici nu-i spuse nimic cand pleca, lasand-o singura in intuneric.

Amanda merse incet de-a lungul aleii principale si cand ajunse in dreptul casei vazu o lumina in living. Privind pe fereastra o vazu pe mama ei citind. Amanda isi lipi capul de fereastra.

- Pssst! spuse ea.

Grace Caulden isi ridica privirea si o vazu pe fiica ei. Veni repede la fereastra.

- Amanda, te simti bine? Arati de parca ai fi avut un accident.

- Mai rau, spuse Amanda. Mama, poti sa-mi aduci niste haine? Se pare ca eu, le-am pierdut pe ale mele.

- Cu multa placere, draga mea, spuse Grace si parasi camera.

Peste cateva clipe aparu afara ducand o rochie pe brat.

- Dragonul ala, doamna Gunston, iti supravegheaza camera. A trebuit sa ma furisez.

- E un monstru, nu-i asa? spuse Amanda, ramanand in intuneric pentru ca mama ei sa nu-i vada gradul de goliciune in care se afla.

- Vrei sa-mi spui de ce ai venit acasa imbracata intr-o camasa barbateasca? Nu cumva este camasa doctorului Montgomery, nu-i asa?

Amanda nu stiu ce sa-i raspunda. Tot ce voia era sa se duca in camera ei si sa fie lasata in pace.

Grace o privi un timp, apoi zambi.

- Oricand vei vrea sa-mi povestesti voi fi gata sa te ascult.

Amanda dadu din cap. Ii era teama ca va izbucni plans daca va incepe sa povesteasca.

Intrara impreuna in casa. Taylor statea in capul scarilor de parca o astepta.

Parea foarte inalt, iar fata ii era intunecata.

- E foarte tarziu, Amanda, spuse el.

- Sunt foarte obosita, raspunse ea.

- Sa vii sa stam de vorba in biblioteca. A sosit astazi o nota de plata exorbitanta pentru niste sandvisuri. Trebuie sa te explici. Si de asemenea sa explici de ce parul iti este desfacut.

Amanda nu mai putu sa suporte.

- Sunt prea obosita sa merg in biblioteca, iar nota de plata pentru sandvisuri poate fi trecuta in contul anilor cand m-am lipsit de ce mananca oamenii normali. Acum te rog sa ma scuzi, ma duc la culcare.

Amanda era prea obosita ca sa se gandeasca cat de revolutionar sunasera cuvintele ei.

Lasa in spatele ei un Taylor impietrit si o mama care zambea larg. Odata ajunsa in camera ei isi scoase rochia de pe ea si se baga in pat, neobosindu-se sa-si mai puna camasa de noapte.

Doamna Gunston ciocani ca de obicei la usa Amandei, dupa care intra. Camera era complet ravasita: hainele aruncate pe jos, ciorapii aruncati intr-un colt indepartat, jartierele trantite pe speteaza scaunului. Asternutul atarna pe jumatate jos, iar in mijlocul patului dormea pe burta o Amanda goala, cu un picior atarnand pe margine.

Pentru o clipa, doamna Gunston fu prea socata ca sa poata vorbi.

- Scoala-te de acolo! striga ea in cele din urma. Cum indraznesti sa-ti arunci hainele peste tot? Cum indraznesti.

- Pleaca de aici! spuse Amanda furioasa, rasucindu-se si tinand cearsaful peste piept. Hai, pleaca de aici si spune-i Marthei sa-mi aduca o cafea. O cafea tare.

Doamna Gunston se supuse.

Amanda se ridica si-si duse mana la cap. O durea, iar vocea stridenta a femeii ii accentuase durerea. Isi ridica privirea si-l vazu pe Taylor stand in usa. Acum vine in dormitorul meu, se gandi ea. Acum, cand ea il implorase s-o bage in seama, acum, cand un alt barbat a.a atins-o.

- Nu-mi place asta, spuse Taylor. Doamnele nu striga.

Amanda zari o urma de interes in ochii lui cand o vazu stand intinsa in pat, acoperita numai cu un cearceaf. Si acest interes al lui ii facu rau.

- Trebuie sa ma imbrac ca sa merg la serviciu. Vrei te rog sa inchizi usa?

Taylor facu un pas in camera.

- Amanda, nu te pot lasa sa mergi in locul acela. Soferul a spus ca era plin de oameni nespalati.

- Numele soferului e James si, da, sunt oameni nespalati, dar asta e din cauza ca n-au bani. nici mancare, nici un loc unde sa doarma.

- Amanda, spuse Taylor ferm, iti interzic sa te duci. Noaptea trecuta aratai la fel de scandalos ca una din lucratoarele de pe camp, iar in dimineata asta. Se intrerupse si o privi.

- Si in dimineata asta ce? in dimineata asta nu arat ca eleva ta? Oh, Taylor, te rog pleaca inainte sa ne certam.

Trebuie sa ma imbrac si te rog nu-mi mai spune ca-mi interzici sa ma duc acolo pentru ca voi fi nevoita sa te contrazic. Asteapta pana ce se va recolta hameiul si toata lumea va pleca si atunci vom sta de vorba, dar te rog, nu ma face sa spun ceva ce voi regreta mai tarziu.

Taylor paru ca nu mai stie ce sa zica, asa ca se retrase si inchise usa in urma lui.

Amanda se sprijini de tablia patului. Se simtea de parca o alta persoana era in interiorul corpului ei. Strigase la doamna Gunston, care o inspaimanta intotdeauna, si-i spusese lui Taylor ca nu va face ceea ce el ii ceruse. Se duse la birou si gasi un program nou, facut de Taylor. In momentul de fata trebuia sa se afle jos, imbracata in rochia de matase cu dungi albe si roz care o facea sa arate de parca ar fi avut opt ani si sa manance doua oua moi si o felie de paine prajita.

Arunca programul pe birou. Parea atat de frivol sa stea aici si sa invete, in timp ce atat de multi oameni aveau nevoie de ajutor. Frivol, se gandi ea, un cuvant pe care-l folosise atat de des la adresa lui Hank.

- Hank, spuse ea cu glas tare, incercand sa vada cum suna. Nu parea sa i se potriveasca. Era prea nou, prea modern, prea lipsit de romantism. Ce nume era trecut pe cartile sale? Lua una din carti de pe raftul de langa pat si o deschise la prima pagina?

Doctorul Henry Raine Montgomery.

- Raine, sopti ea. Suna ca un cavaler din trecut, un barbat puternic, viril, oare se lupta pentru drepturile oamenilor simpli, Raine, se gandi ea, sir Raine. Ba chiar mai bine lord Raine.

Se dadu jos din pat cascand si intinzandu-se si se imbraca cu un costum albastru.

Era prea intunecat, prea sobru pentru gustul ei si se gandi ca astazi se va opri pe la croitor si va alege cateva haine noi, ceva ce i-ar placea lui Raine, pardon, lui Hank.

Se duse la baie, la o ora nepotrivita daca tinea cont de program, apoi batu la usa camerei, unde mama ei isi petrecea cea mai mare parte a timpului si o invita la micul dejun.

- Tata mananca pe la ora asta. Poate ca mancam cu totii impreuna, numai noi trei.

- Asa cum faceam pe vremuri, inainte ca. Grace se opri. Nu trebuia sa adauge, "inainte de venirea lui Taylor".

Fu o masa placuta, dar Amanda nu vorbi prea mult, in timp ce parintii ei pareau ca au nevoie de ore, ca sa termine tot ce aveau sasi spuna. Amanda se concentra asupra noptii trecute. Poate ca-l judecase gresit, poate ca Raine, adica Hank, o voia cu adevarat. Poate ca nu fusese ca orice alta femeie pentru el.

Cu gandurile ocupate le spuse la revedere parintilor ei, fara sa-si dea seama cat de mult se schimbase. Taylor o astepta langa masina si ea se inarma cu putere pentru a-i raspunde cu argumentele potrivite.

- As vrea sa te rog sa nu te duci, spuse el bland.

- E nevoie de mine acolo, raspunse ea.

- E nevoie de tine si aici.

- Aici nimeni nici macar nu stie ca traiesc. Stau toata ziua in camera mea, printre carti si hartii. De-abia mi-am vazut propriii parinti in toti anii astia. Te rog, nu-mi ingreuna si mai mult situatia, Taylor. Vreau sa simt ca sunt folositoare cuiva.

Taylor isi puse mainile pe bratele ei.

- Imi esti folositoare mie, spuse el si Amanda simti disperarea din vocea lui.

Fu aproape gata sa-i spuna ca ramane cu el, dar imaginea copiilor infometati o opri.

Daca exista un mod de a-i ajuta, o va face.

- Numai pana ce hameiul este strans, spuse ea. Vreau sa ajut sa se desfasoare totul in liniste cu sindicalistii.

- Sindicalistii! spuse el, luandu-si mainile de pe ea. Din ochi ii disparuse privirea aceea rugatoare. Nu stii despre ce vorbesti. Oamenii astia vor sa-ti ia mancarea de la gura. Vor.

- Asa ca o faci tu inaintea lor, nu-i asa? Le iei tu mancarea, inainte ca ei s-o poata face. Oh, Taylor, vino cu mine. Vino sa-i vezi pe oamenii aceia. Nu sunt niste hoti. Sunt doar.

El se dadu un pas inapoi.

- Uiti ca am condus recoltarea timp de opt ani impreuna cu tatal tau. I-am vazut. Sunt murdari.

- La revedere, Taylor, spuse ea si se indeparta de el.

Pe drumul spre oras mintea ei se chinui cu o mie de ganduri contradictorii. Atat de multe lucruri i se intamplasera in ultimele saptamani. Inainte de venirea doctorului Montgomery era multumita si fericita, iar acum totul in mintea ei era confuz. Nu mai stia daca Taylor era profesorul ei, barbatul pe care-l iubea sau dusmanul ei. Si doctorul Montgomery? Iubit? Prieten? Profesor? Dusman?

La Cartierul general al sindicalistilor era un haos total. Joe ii spuse ca totul era din cauza ei, pentru ca lucratorii auzisera ca se distribuie mancare pe gratis. Nu avea incredere in Amanda pentru ca era o Caulden si facea tot ce putea ca sa-i arate acest lucru.

Amanda urca spre camera unde statuse ieri cu doctorul Montgomery. In ciuda faptului ca-si spunea, ca faptele petrecute ieri nu insemnau nimic, inima ii batea cu putere cand ajunse la usa.

Deschise usa. Barbatul care facuse dragoste cu ea noaptea trecuta o tinea in brate pe Reva Eiler si o saruta. Intreaga lume se prabusi pentru Amanda. Avusese dreptate in ceea ce-l privea. Ea nu era nimic altceva decat o noua experienta pentru el, nimic mai mult. El voise sa vada daca va reusi s-o faca sa lupte pentru drepturile ei, exact asa cum facea cu lucratorii.

Se gandi cu dor la Taylor.

Cand hameiul va fi recoltat va fi fericita sa se intoarca la programele lui si la viata obisnuita pe care o dusese.

- Buna dimineata, spuse ea vesela si se aseza la birou. Ii auzi pe doctorul Montgomery si pe Reva despartindu-se, dar nu privi spre ei.

- Buna dimineata, Amanda, spuse Hank incet.

Ea nu-l privi.

- Doctore Montgomery, spuse ea politicos, incepem sa lasam oamenii sa intre? Sau poate doresti sa pastrezi camera asta pentru intalnirile tale personale? Eu pot sa merg jos in hol. Da, cred ca asta voi face.

- Amanda, da-mi voie sa-ti explic.

Ea il privi si cand ochii lor se intalnira isi aminti fiecare mangaiere din noaptea trecuta, fiecare soapta pe care el i-o spusese. Simti ca se inroseste si intoarse capul.

- Ce sa-mi explici, doctore Montgomery? I se paru ca-l aude gemand. Fara indoiala, era suparat ca fusese prins de una din iubitele lui, cu cealalta. Sa-mi explici noile traduceri? Sa-mi explici cum sa le spun oamenilor ca asta este un sindicat si nu o bucatarie?

Voi face tot ce-mi va sta in putinta.

- Vreau sa-ti explic despre Reva. Ea.

- S-a aruncat in bratele tale? Ochii Amandei trimiteau fiacari. Bietul de tine! Se pare ca asta ti se intampla foarte des.

- Amanda, te rog, eu.

Ea apuca un coup-papier de pe masa.

- Daca mai faci un pas spre mine, voi folosi asta.

Ochii lui erau plini de furie. Calm, veni pana la ea si o apuca de incheietura mainii.

O stranse pana ce cutitul cazu pe masa.

- Fa ce vrei, spuse el. Hai sa ne apucam de treaba.

Oamenii asteapta.

Amanda era fericita de zgomotul din jur si de multimea de oameni adunata. O ajutau sa uite ce se intamplase noaptea trecuta. Reva continua sa o priveasca cu un aer triumfator si de cateva ori il surprinse pe doctorul Montgomery uitandu-se la ea, dar isi intoarse repede capul.

La ora unu, Hank o lua de mana si-i spuse:

- Mergem la masa.

- Nu, multumesc, raspunse Amanda. Nu mi-e foame.

- Ziua cand tie nu-ti va fi foame va fi ziua sfarsitului lumii. Vino cu mine sau fac o scena atat de urata incat nu vei mai putea sa-ti tii capul sus in oras.

- Nu sunt convinsa ca-mi pasa, daca asta ma face sa nu fiu singura cu tine. Sau poate ca le invitam si pe celelalte prietene ale tale? Haremul tau, ca sa fiu mai exacta.

- Te duc pe sus, o ameninta el.

Amanda se ridica si merse cu el, dar nu-i dadu voie sa o atinga. Se opri in dreptul masinii.

- Nu ma urc in acel obiect cu tine, spuse ea. Indiferent ce-mi vei face.

Hank aproape zambi.

- Bine, atunci sa incercam la restaurant.

El nu mai spuse nimic pana cand nu se asezara. Hank comanda specialitatea casei pentru amandoi.

- Multumesc, spuse ea rautacioasa. Sunt obisnuita sa-mi aleaga altii ceea ce mananc.

- Ce te supara de fapt? Noaptea trecuta? Sau ce s-a intamplat azi dimineata? Daca e noaptea trecuta, eu.

- As prefera sa uit noaptea trecuta, daca n-ai nimic impotriva.

- Eu n-o voi uita cat voi mai avea de trait, spuse el incet si incerca sa-i apuce mana, dar tocmai atunci chelnerita sosi cu mancarea.

Spre surprinderea amandurora Amanda izbucni in lacrimi.

Chelnerita vazu si-i arunca lui Hank o privire incruntata pentru ca o facuse sa planga.

Jenat, Hank lua tava din mana chelneritei, aseza farfuriile si paharele pe ea apoi o apuca de brat pe Amanda si o trase spre capatul restaurantului.

Cei de la bucatarie ii privira surprinsi, iar Amanda incerca fara succes sa se stapaneasca. El nu se opri pana cand nu iesi afara din restaurant si merse la catava metri distanta de usa din spate, la umbra unui stejar batran. Aproape o forta sa se aseze.

- Bine, vorbeste, spuse el, punand tava jos si asezandu-se in fata ei.

- Doctore Montgomery, eu.

- Nu ma mai innebuni cu numele asta, Amanda. Dupa ce s-a intamplat noaptea trecuta am depasit etapa formala.

Vreau sa-mi spui de ce ai venit sa-ti cauti de lucru la mine, de ce ai vrut sa fac dragoste cu tine si de ce plangi acum?

Desi n-o spusese, el stia ca o parte din el ar fi dorit, ca ea sa-i spuna, ca a venit pentru ca s-a indragostit de el. Nu era sigur ce va face daca ea ii spunea asta, dar dupa noaptea trecuta, era aproape gata sa-i ceara sa se casatoreasca cu el. Sa petreaca fiecare noapte in extazul pe care-l traise noaptea trecuta.

- Am fost grosolana cu Taylor azi dimineata, spuse ea si Hank simti ca toate sperantele i se prabusesc. Si cu doamna Gunston.

- Ce ingrozitor! spuse el sarcastic. Sperase ca gelozia era ceea ce o infuriase pe Amanda de dimineata. Reva se aruncase asupra lui si el dorise sa vada, daca buzele altei femei il fac sa-si piarda mintile asa cum facusera buzele Amandei noaptea trecuta. Dar nu fusese la fel. Deci, continua Hank, esti furioasa pe mine si plangi pentru ca ai fost grosolana cu Taylor azi dimineata? Dar cu noi cum ramane? se gandi el. Cum ramane cu noaptea trecuta?

Amanda incerca sa-si redobandeasca controlul. Hank ii intinse o farfurie cu mancare si ea incepu sa manance, incepea deja sa asocieze mancarea cu barbatul asta.

- Am venit sa lucrez pentru tine pentru ca mi-am dat seama ca ai avut dreptate intr-o anume privinta.

Hank o privi plin de speranta.

- Eu nu prea stiu mare lucru in privinta vietii.

- Oh, spuse el categoric.

- Adica, cunosc unele aspecte ale vietii, dar nu stiu nimic despre intalnirile dintre fete si baieti si. pai, doctore Montgomery, se pare ca nu stiu nimic despre dragoste.

- Te-ai descurcat bine noaptea trecuta, spuse el incet privind-o cu ochii aprinsi.

Ea isi feri privirea.

- Intr-un fel a fost dragut din partea ta ca m-ai invatat ce sa fac. Stiu ca am fost nemultumita pentru ca nu te voiam ca profesor, dar cand Taylor a venit pentru prima oara in casa noastra, am fost nemultumita si de el, pentru ca mi-a facut un program.

Ii zambi usor.

- Nu-mi imaginam sa fie nemultumit cineva de ceea ce s-a intamplat noaptea trecuta, spuse Hank.

- Te rog, nu fii grosolan cu mine, doctore Montgomery. Tu ai fost cel care ai vrut sa-mi fii professor.

- Si atunci care-i problema? intreba el furios. Ai venit sa vezi cum traieste cealalta jumatate a societatii, nu-i asa? Asa ca acum intoarce-te la logodnicul-profesor, simtindu-te bine ca ai avut o mica evadare. Asta e?

Ochii Amandei se umplura din nou cu lacrimi. Lasa jos farfuria.

- Oh, la naiba, spuse Hank si-i intinse batista lui. E-n regula, spuse el bland. Spune-mi ce te supara.

- Totul! spuse Amanda din adancul inimii. Ma simt atat de nemultumita, atat de nelinistita. Inainte de venirea ta eram atat de fericita! invatam toata ziua, petreceam seri minunate de poezie cu Taylor, dar acum. Se opri si-si sufla nasul. Acum capul imi bubuie de muzica zgomotoasa si nu mai vreau sa-mi petrec tot timpul stand in casa. Vreau sa-mi folosesc cunostintele dobandite. Si pun la indoiala tot ce spune Taylor si ce spune tatal meu. Si mai e si saracia oamenilor astora! Ma simt ca o printesa care a trait pana acum izolata intr-un turn.

Hank n-avea de gand sa-i tina o lectie, n-avea nici macar de gand sa-i spuna ca traise izolata.

- Asa ca ai venit sa lucrezi cu mine pentru a vedea mai mult din lumea de afara?

Noaptea trecuta a facut si ea parte din tratamentul tau, pentru a-ti vindeca nelinistile?

- Nu stiu ce a insemnat noaptea trecuta, raspunse ea sincera. A facut numai sa-mi sporeasca confuzia. Am impresia ca nu mai stiu cine sunt si ce vreau. Si Taylor se poarta atat de diferit. O clipa ma trateaza ca pe o fetita. imi vorbeste ca unui copil. si apoi imi promite sarutari, daca imi fac bine lectiile.

- Ce face? intreba Hank impietrit.

Amanda nu-i raspunse direct.

- Cred ca Taylor e la fel de derutat ca si mine. Nu cred ca stie exact daca sunt o scolarita sau o femeie. E de atata timp impreuna cu mine incat nu cred ca-si mai aminteste cum trebuie sa se poarte cu o femeie.

Hank nu-i spuse ca asta era ceva ce nu se uita. Incerca sa-i priveasca problemele de la o anumita distanta, de parca era una din studentele lui si nu o femeie a carei gura. O studenta! isi spuse el. Gandeste-te ca la o studenta.

- Ce-ti place mai mult sa fii, Amanda? intreba el cu vocea unui profesor. O femeie sau o scolarita?

Ea isi lua din nou farfuria cu mancare.

- M-am simtit atrasa de tine, doctore Montgomery, nu pot nega acest lucru.

Hank isi inclesta dintii pentru a se abtine de a spune ceva.

- Dar nu cred c-as fi fost atrasa, daca stiam cum sa-l fac pe Taylor sa se gandeasca la mine ca la o femeie. Il privi si vazu ca supararea din ochii lui disparuse si asta o facu sa se relaxeze, e mult adevar in ceea ce mi-ai spus. Sunt un fel de prizonier in propria mea casa, dar asta e din cauza ca n-am stiut ce sa fac ca sa ma eliberez. Abia cand am hotarat sa-mi intrerup studiile si sa vin sa lucrez pentru tine, am putut sa ma rup de temnita in care fusesem inchisa. Si azi dimineata Taylor.

- Ce-a facut Taylor? intreba Hank, incercand sa-si pastreze tonul vocii rece.

- Azi dimineata eram. ei bine, dormeam fara camasa de noapte si usa era deschisa.

Taylor a intrat si. si m-a privit cu interes. M-a privit ca pe-o femeie, nu ca pe un copil.

Hank puse jos farfuria. Simtea ca nu mai poate inghiti nimic.

- Ah, reusi el sa spuna. Ce insemnase de fapt noaptea trecuta pentru ea? Ca in sfarsit insensibilul Taylor a realizat ca ea este femeie? Deci, spuse el, a privit o femeie pe jumatate goala si a parut interesat, nu-i asa?

- Reusesti intotdeauna sa-l faci pe Taylor sa para inuman. Nu intelegi ca mi-a fost profesor de cand eram un copil? Bineinteles, ca se gandeste la mine ca la o scolarita.

De aceea cand l-am sarutat a.

- Ce-a facut?

- A fost scarbit de mine, raspunse ea incet, amintindu-si durerea simtita atunci.

De atunci m-a mai sarutat, dar n-a fost la fel.

- La fel ca si ce?

- Pai, stii tu, raspunse ea inrosindu-se.

- Poate ca ar trebui sa-mi spui.

- Ca noaptea trecuta, cu ce-am facut noi. Se pare ca eu nu m-am putut stapani.

Tu ai mult mai multa experienta decat Taylor. Vreau sa spun, femeile peste tot se ingramadesc in jurul tau. Reva te saruta, Lily Webster te priveste de parca ar voi sa faca cu tine ce-am facut noi doi si sunt convinsa ca mai ai inca multe alte femei la universitate.

- Sute, spuse el. Mii. Peste tot unde ma duc femeile cad direct in pat cu mine. Nu-si putuse retine sarcasmul din voce. Il facea sa se simta ca un gigolo, in vreme ce Taylor parea un cetatean respectabil, pe care oricine si l-ar fi dorit de sot. Unde vrei de fapt sa ajungi, Amanda?

- Ma intrebam daca n-ai putea sa ma inveti. Vreau sa spun, m-ai mai invatat tu, dar eu am fost o eleva proasta. Poate voi fi acum mai receptiva.

- Ce sa te invat? Cum sa faci dragoste? Sprancenele lui Hank erau atat de ridicate in semn de uimire, incat aproape ca se uneau cu parul.

- Nu, nu asta. M-ai invatat noaptea trecuta si-ti sunt recunoscatoare. Nu-mi va mai fi frica de noaptea nuntii si voi sti ce sa fac.

- Cu placere, spuse Hank si se abtinu sa-i spuna ca se indoieste ca Taylor stie sa faca ceea ce facusera ei noaptea trecuta.

- Vrei sa ma inveti despre acea parte din viata pe care nu o gasesti in carti? Cum ar fi dansul, filmele si celelalte lucruri pe care femeile si barbatii le fac impreuna? Poate daca nu ma voi mai comporta ca o scolarita, Taylor va inceta sa ma trateze ca atare.

Taylor, se gandi Hank. Incepea sa-l urasca pe barbatul asta. Deci, ea se gandea la noaptea trecuta ca la preludiul noptii ei de nunta cu Taylor. Deci ce mai astepta Hank sa auda din gura ei? Ca dupa noaptea trecuta nu mai suporta sa traiasca fara el? Voia ca sa devina o a doua Blythe Woodley? Cu Blythe dorise sa se culce si apoi ea sa se intoarca la celalalt barbat. Acum Amanda facea exact acest lucru si el nu intelegea de ce asta il infuria atat de tare.

- Filme, ha? Altceva nu mai doresti? intreba el in cele din urma. Alte lectii de sex?

Ea rosi si-si feri privirea.

- Sunt convinsa ca am cuprins totul aseara.

- Esti ca un iceberg, spuse el de parca discutau despre vreme. Mai sunt multe alte pozitii, de exemplu tu sa stai deasupra, sau in picioare, sau stand jos, sau.

- In picioare? intreba ea curioasa. Cum adica? Vreau sa spun, ma intreb cum e posibil, fizic, cum.?

- Eu stau in picioare, tu iti petreci picioarele in jurul mijlocului meu si eu te sustin asa cu mainile. isi facu mainile ca niste cupe de parca i-ar fi sustinut fesele in ele. Si eu te pun pe "prietenul" meu.

- Prie. ce? rase Amanda, apoi se opri brusc. Cred ca noaptea trecuta a fost destul pentru capitolul asta. Voi astepta pana la casatoria mea cu Taylor. Desi nu si-l putea imagina pe Taylor asezand-o pe. Doctore Montgomery, spuse ea incet, crezi ca as putea avea un copil dupa ce s-a intamplat noaptea trecuta?

Hank sorbi din ceaiul cu gheata.

- Sper ca nu, spuse el sincer.

- Dar ceea ce am facut credeam ca a insemnat procreere. Sunt putin ingrijorata din cauza asta.

- Amanda, spuse el exasperat. Ii vorbea de parca el era o alta femeie. Nu ma pricep prea mult la lucrurile astea. M-am culcat cu multe. Vreau sa spun, cu cateva femei si nu cred ca vreuna din ele are un copil cu mine. De fapt sunt convins ca daca asa ceva s-ar fi intamplat mi-ar fi spus. Si a face dragoste este pentru procreere, dar este in acelasi timp si ceva placut. Tie nu ti-a placut noaptea trecuta?

Amanda nu-l putea privi in fata. Sa-i placa? Aproape ca murise de placere. In dimineata asta aproape ca ar fi fost in stare sa-l impuste cand il gasise sarutand-o pe Reva.

- Da, mi-a placut, sopti ea. Dar credeam ca fiecare. imperechere echivaleaza cu un copil. Perechile casatorite.

Se intrerupse pentru ca de fapt nu avea nici cea mai mica idee ce fac perechile casatorite.

- Perechile casatorite, continua Hank calm, fac dragoste frecvent. De exemplu, daca sa spunem, noi doi am fi casatoriti, as face dragoste cu tine in fiecare noapte si in fiecare dimineata inainte de a pleca la serviciu. Probabil ca as veni acasa si la pranz. N-ar fi posibil sa faci un copil de fiecare data.

- Inteleg, spuse Amanda.

Incerca sa pastreze discutia in niste limite, dar simtea ca pielea i se incalzeste.

La pranz? La lumina zilei? Se intreba cum arata oare la lumina zilei fara haine pe el?

Cunostea senzatia apropierii de el cand era dezbracat, dar nu stia cum arata. Oare avea umerii atat de lati pe cat pareau? Avea oare soldurile.?

Tusi pentru a-si drege vocea. Habar n-aveam, spuse ea. Iti multumesc ca mi-ai spus.

- Esti binevenita oricand, spuse el amabil. Iti voi arata, iti voi spune orice vrei sa stii.

- Foarte. aaaa. dragut din partea ta. Ii zambi slab si privi spre farfuriile murdare de pe jos. Nu avea decat sa-i spuna ca vrea un alt fel de pranz si el o va lua in masina lui si atunci mainile lui vor.

- Esti gata sa ne intoarcem? intreba el.

- Da, spuse ea ridicandu-se.

Hank ii puse mana pe brat.

- Vrei sa-mi povestesti ce s-a intamplat intre tine si Taylor in ziua cand ai pierdut pariul? Ce s-a intamplat ca l-a facut sa te respinga si te-a pedepsit cu probleme de matematica?

- As prefera sa nu discut despre asta, raspunse ea.

- Poate as putea sa te ajut, sa nu se mai intample din nou, dar n-am cum, daca nu-mi spui ce n-a mers.

Ea nu dorea sa-si aminteasca de acea dupa-amiaza.

- L-am sarutat. Statea in fata mea, m-am ridicat pe varfuri si l-am sarutat.

- Pur si simplu.

Ea nu intelese ce voia el sa spuna.

- Cum altfel? facusem pariul acela ingrozitor si m-am gandit ca o fac pentru binele fermei, pentru ca spusesesi ca vei pleca daca reuseam sa-l fac sa arate ca e capabil de pasiune. Asa ca l-am sarutat. Cum altfel trebuia sa fac? Daca te sarut pe tine, tu.

Se opri. Tu intelegi ce vreau.

- Eu inteleg perfect. Te-ai comportat ca o scolarita si nu-i de mirare ca el te-a tratat asa.

- Elevele nu-si saruta profesorii. Sau poate ca studentele tale o fac.

- Niciodata, dar daca una ar face-o, m-as comporta exact cum a facut Taylor cu tine.

- Oh, spuse ea, simtind ca toata durerea din ultimele zile era din cauza ei. Nu sunt convinsa ca inteleg ce vrei sa spui.

- Vino, hai sa ne intoarcem. Vom petrece cateva minute impreuna si-ti voi arata cum trebuie sa seduci un barbat. Modul cel mai bun in care s-o faci.

Ea ezita.

- Credeam ca vrei sa te invat cum sa fii o femeie moderna.

- Eu ma gandisem la filme sau poate sa ma inveti cum sa dansez tango.

- Reva se pricepe la barbati. Pun pariu ca daca Reva l-ar saruta pe Taylor, nu ar pedepsi-o dandu-i probleme de matematica.

Amanda isi pipai degetul pe care purta inelul de logodna, dar vazu ca-l uitase acasa.

Isi aminti ca Reva il ajutase pe Taylor sa-i aleaga inelul.

- Hai sa mergem, doctore Montgomery, spuse ea. Nu ma pricep la multe lucruri, dar cel putin sunt o eleva silitoare.

El o privi cum ridica tava cu farfuriile murdare si se indrepta spre restaurant. Pana acum el nu aflase la ce nu se pricepea. Zambind, o urma. Avea de predat o lectie.

Paisprezece.

Traversara strada prafuita in liniste, fara sa scoata un cuvant. Amanda descoperise ca nu putea vorbi, gandindu-se la ceea ce avea sa urmeze. Nu era decat o lectie, isi spunea ea, o lectie pe care i-o va transmite apoi lui Taylor. La urma urmei, Taylor era cel care o interesa, nu? Taylor era barbatul pe care-l iubea de ani de zile. Taylor era barbatul cu care urma sa se casatoreasca. Avea nevoie sa invete ce trebuie sa faca ca sa se transforme in ochii lui dintr-un copil intr-o femeie. Si doctorul Montgomery era atat de dragut s-o invete acest lucru!

- Intra aici, ii spuse Hank, deschizand usa camerei de serviciu.

- Aici? intreba ea.

- E singurul loc mai intim. Haide, am lipsit deja prea mult.

Ea avu impresia clara ca el vrea sa se achite de obligatie si apoi sa fie liber.

Problemele oamenilor de sus erau cu siguranta mult mai importante decat problemele ei.

Il urma inauntru si el inchise usa cu cheia. Hank intoarse o galeata cu fundul in sus si se aseza pe ea.

- In primul rand, daca el sta in picioare esti dezavantajata, pentru ca e mai inalt decat tine. Asteapta pana cand e asezat, pentru ca atunci ai mai multe sanse. Acum, trage de fir si inchide lumina, iar apoi vino si aseaza-te pe genunchii mei.

- Dar. incepu ea.

- Presupunem ca eu sunt Taylor. Te vei descurca mai bine daca e intuneric.

Amanda, daca vrei sa traiesti dupa programe si dupa ce te vei marita, atunci nu trebuie sa te invat ceea ce am de gand. Depinde numai de tine.

Ea stinse lumina si in incapere se facu un intuneric deplin, dar mainile doctorului Montgomery o gasira si o trasera la el in poala.

- Ce faci, Amanda?! Trebuia sa inveti la latina!

- Da, eu. Ah, inteleg, esti Taylor.

- Ma prefac ca sunt, o corecta el. Amanda, daca as fi eu, mi-as pune uite asa bratele in jurul tau, spuse el mangiindu-i spatele, si mainile mele ar face asta. Isi plimba mainile in josul bratelor ei, iar degetele mari ii atinsera sfarcurile. Si te-as saruta asa. O saruta usor, prelung, intr-un fel care-i aminti de noaptea trecuta. Bratele ei il cuprinsera, limba i se impleti cu a lui. Gemu cand ii cuprinse sanii in mana. Stand jos, spusese el.

Oamenii pot face dragoste si stand jos. Se lipi mai tare de el. Dar el o indeparta.

- Dar nu sunt eu. Eu sunt Taylor. Hank se simtea dureros de neconfortabil. Ea reusise deja sa-l innebuneasca. Taylor ar sta in felul urmator, spuse el, lasand bratele sa-i cada de-a lungul corpului, fara s-o atinga. O fasie de lumina patrundea de afara si el vazu din nou cat de minunat de frumoasa era. Parea ca tristetea disparuse din ochii ei.

- Acum ce ai de gand sa faci? o intreba el.

- Nu stiu. Cu tine n-ar trebui sa fac nimic. Tu pari intotdeauna pregatit. Putea sa simta cat de pregatit era el in momentul de fata, chiar in dreptul coapsei ei stangi, inima ii batea cu putere, dar el parea atat de rece si de neafectat de sarutul lor. ei, poate nu chiar total neafectat. Cred ca l-as saruta, spuse ea aplecandu-se spre buzele lui, dar el se feri.

- Nu, incepi prin a fi mai subtila. Uite, saruta-ma intai pe gat si cu mana asta descheie-mi nasturii de la camasa. Iar mana cealalta mi-o poti pune in par.

- Oh, spuse ea, inteleg. Era lectia cea mai usoara pe care o primise vreodata.

Parul lui era moale si matasos, parand ca se impleteste printre degetele ei. Nasturii camasii lui se descheiara cu usurinta si ea isi aluneca palma inauntru pentru a-i simti pielea goala. Asa? intreba ea.

- Exact, sopti el.

Isi puse buzele pe gatul lui. Fierbinte si neteda, asa era pielea lui. Cu urme de par din loc in loc. Atinse firele de par cu limba. Avea un gust atat de bun!

- Urechea, spuse Hank de-abia putand sa se mai auda din cauza batailor nebunesti ale inimii lui.

Amanda se gandi sa incerce si asta. Ii lua lobul urechii in gura si-l musca usor intre dinti. El isi lua mainile de pe soldurile lui si le puse pe coapsele ei. Ea isi plimba limba pe marginea urechii.

- Ma descurc bine? sopti ea.

- Pana aici e foarte bine, reusi el sa spuna.

Ea incepu sa faca lucruri fara sa-i mai spuna el: ii saruta tamplele, ochii si apoi cobori pe obraji. Ii descheiase aproape toata camasa si voia sa-si simta sanii goi lipiti de pielea lui fierbinte, voia sa-i simta parul intunecat pe pielea ei neteda.

- Si urechea asta? sopti ea si-si folosi limba pentru a mangaia cealalta ureche.

Se lipi mai strans de el si era atat de placut sa-si simta sanii presati de pieptul lui. Ar fi voit sa-si deschida rochia si sa-i simta gura pe piele.

Il saruta buzele de parca era ultimul lucru pe care-l facea inainte de a muri, apoi, introduse limba in gura lui, fermecandu-l, atacandu-l, sugandu-i buzele, muscandu-i buzele; apoi gura ei cobori de-a lungul gatului si dintii apucara usor pielea. Mainile ei incepura sa-i scoata hainele.

Hank renunta sa mai joace un joc. O lua in brate de parca n-ar fi cantarit nimic si-i ridica rochia peste solduri. Chilotii ei se rupsera astfel ca se aseza goala peste pantalonii lui. Mana lui stanga o apuca cu putere de ceafa, in timp ce limba lui ii invada colturile cele mai ascunse ale gurii. Cu mana dreapta incepu sa-si desfaca pantalonii, mangaind-o cu articulatiile degetelor in locul ei cel mai intim.

Cineva incerca usa.

- Cred ca e incuiat, se auzi vocea Revei afara. Ai tu cheia sau o are Hank?

- Cred ca sunt niste chei pe sus, raspunse Joe. Ma duc sa caut.

- Vin si eu cu tine, spuse Reva apoi se adresa unei a treia persoane: Tu stai aici. Te poti curata de voma copilului.

Inauntru Amanda si Hank devenira constienti cine erau. Si unde se aflau.

- Cred c-am face mai bine sa plecam, spuse Amanda. Nu cred ca ei vor intelege.

Nici eu, se gandi Hank, incepand automat sa-si incheie nasturii pantalonilor.

Amanda gasi in cele din urma firul care aprindea lumina si trase de el. Pentru o clipa ochii lor se intalnira, dar ea nu indrazni sa-l priveasca mult timp.

Hank descuie usa si privi afara. Reva si Joe nu coborasera inca, dar langa usa statea linistita o femeie tinand de mana o fetita ce parea bolnava.

- Buna, spuse Hank. Noi, aaaa. Amanda incepu sa-i vorbeasca femeiii cerandu-i scuze pentru ca gasise usa incuiata si incercand sa-i explice ce faceau acolo.

Trecura amandoi pe langa ea si incepura sa urce scarile.

La etaj Hank se opri.

- Ce limba era asta? o intreba el.

- Italiana. Nu e italianca?

- Cred ca da, dar nu sunt sigur pe ce limba ai vorbit tu.

- Oh! Greceste probabil, spuse Amanda neajutorata. Poate ruseste. Poate latina.

El o privi si de-abia se abtinu sa nu o atinga. Inca ii mai simtea limba in ureche.

- Du-te si aranjaza-ti parul, ii spuse, apoi inapoi la lucru. La ora doua soseste inca un tren. Tatal tau a dat anunt pentru lucratori in trei state. Cu cat se prezinta mai multi oameni, cu atat concurenta e mai mare. Poate concedia cu sutele si tot mai are cine sa-i stranga recolta. Du-te acum. Cine te va vedea isi va da seama imediat.

Amanda pleca in graba spre toaleta. Cand se privi in oglinda vazu ca fata ii ardea, parul ii cadea pe umeri si buzele erau rosii si umflate de atata sarutat. Facu tot ce putu ca sa repare ceea ce putea fi reparat. Cel putin nimeni nu-i va vedea chilotii sfasiati. Pentru o clipa se sprijini cu spatele de usa. Parea ca tot ce avea el de facut era s-o atinga si ea lua foc pe data. Facuse lucruri indraznete, rusinoase.

Taylor, incerca ea sa-si reaminteasca. Era indragostita de Taylor si voia ca el s-o priveasca ca pe o femeie. Asta era scopul ei.

Parasi toaleta si merse in biroul incins care era plin de oameni ce incercau sa inteleaga ce inseamna un sindicat. Amanda trebuia sa le explice ca nu-si vor pierde slujba daca cereau un pahar cu apa.

Privi spre doctorul Montgomery inainte de a se aseza. Vazu ca avea parul ciufulit la spate si isi dori sa i-l poata netezi, dar in timp ce-l privea, Reva trecu pe langa el si-i trecu mana prin par. Apoi veni langa Amanda si-i spuse incet:

- De ce vrei sa ai doi barbati? Da-mi mie pe unul din ei, vrei?

Vinovata, Amanda incerca sa se concentreze asupra familiei hinduse din fata ei.

Trebuia sa gaseasca o limba in care sa se inteleaga cu ei. Nu mai privi a doua oara spre Hank.

Dar Hank nu-si putea lua ochii de la Amanda. Cateodata nici nu-si putea aminti ce era un sindicat pentru a le explica oamenilor. Isi aminti cum crezuse la inceput despre ea ca e o mironosita, o mica increzuta nesuferita. Asta pana cand o atinsese prima data.

Reva continua sa-l bata la cap cu ce trebuia sa faca asa ca inceta sa mai viseze cu ochii deschisi.

- Exista ceva in oras unde sa ma pot duce cu o fata? Exista vreo distractie?

Intreba el la un moment dat.

Reva ii darui cel mai dulce zambet.

- E un targ langa Terrill City si mor de nerabdare sa merg, spuse ea, ca un apropo.

- Un targ. Grozav!

Hank ii scrise un bilet Amandei, il strecura printre alte hartii si-l ruga pe Joe sa i le puna pe birou. Amanda tocmai discuta cu o familie de spanioli si cand citi biletul lui Hank, il traduse automat in spaniola. Tanara femeie zambi, in timp ce frumosul ei barbat ii raspunse ca ar fi bucuros sa mearga impreuna cu ea la un film in seara asta si la carnaval maine seara. Amanda rosi pana in varful urechilor.

La ora 4:30 Hank veni langa biroul ei.

- Ei bine? o intreba el.

- Sunt logodita cu altcineva. Nu ma pot intalni cu tine.

- Credeam ca vrei sa te invat cum sa te comporti la o intalnire, nu sa-ti petreci toata seara prostindu-te, in timp ce-i citesti poezii lui Taylor.

- Oh, spuse ea. Voia sa mearga cu el, voia sa vada un film, voia sa stea alaturi de el.

Si era foarte constienta ca in cateva zile el va pleca.

- Da, mi-ar placea sa merg.

- Si maine la carnaval?

- Da, fu tot ce putu sa raspunda.

Reva se afla prin apropiere si trase cu urechea. Nu era drept ca Amanda sa aiba totul, iar ea nimic. Apoi zambi. Se intreba daca logodnicul Amandei stie unde isi petrece Amanda serile.

Tot restul zilei Amanda se simti de parca astepta sa se intample ceva minunat. De cateva ori isi aminti de Taylor dar isi spuse ca facea asta pentru el.

La ora sase Hank veni la biroul ei.

- Gata? intreba el. La sase si jumatate incepe spectacolul.

Amanda isi lua geanta si pleca cu el.

Reva ramase cu ochii atintiti la usa.

- Geloasa? o intreba Joe razand.

- Mda, poate, raspunse Reva. Bogatii obtin totul.

- Crezi ca Doc o place pentru ca e bogata? Atunci inseamna ca nu l-ai vazut cum o priveste cand merge prin camera. E mult mai interesat in ce are ea, decat ce are tatal ei.

- Ti-a cerut cineva parerea? i-o tranti Reva. Stiu pe cineva care va fi interesat de ce fac astia doi. Pleca de la Cartierul general al sindicalistilor si se indrepta spre ferma Caulden.

Hank merse impreuna cu Amanda spre cladirea Operei unde rula ultimul film. Nu o atinse. desi ar fi dorit foarte mult.

- Daca am fi o pereche logodita ar trebui sa ma iei de brat acum, ii spuse el intinzandu-i bratul.

Amanda ii zambi.

- Altceva?

- Exista posibilitatea sa ti se faca frica in timpul filmului. Am auzit ca viata eroinei e in pericol de la inceput pana la sfarsit.

- Si ce trebuie sa fac daca mi-e frica?

- Tine-ma de mana, ii raspunse el, ducandu-i varfurile degetelor la buze. Te voi apara.

Ea privi un moment spre buzele lui apoi isi reveni.

- Te rog nu uita ca esti doar profesorul meu, doctore Montgomery si nu logodnicul meu.

- Nu uit asta nici o clipa. O conduse in holul intunecat si se asezara undeva pe la mijlocul salii.

Amanda nu stia exact cum se astepta sa fie un film, dar nu crezuse sa fie atat de captivant. Pericolele care o amenintau pe tanara eroina pareau atat de reale! Eroul negativ era atat de rau, complota mereu, se furisa si statea la panda, cauta ocazii ca s-o rapeasca pe eroina.

Hank o urmari pe Amanda, ii vazu emotiile intiparite pe fata exact cum ar fi facut un copil. Ea il apuca strans de mana la o scena mai periculoasa si el o cuprinse pe dupa umeri si o trase spre el. Cand eroina aproape fu calcata de tren Amanda isi ingropa fata in umarul lui. Nu-i placuse niciodata un film atat de mult! se gandi Hank.

Cand filmul se termina si se aprinse lumina el nu dorea sa plece, nu dorea sa-si ia mainile de pe ea. Vazand ca ea continua sa-l tina strans, se gandi ca si ea simte la fel.

- Ce-ar face o pereche logodita acum? intreba ea, tinand mana bratului care-i cuprinsese mijlocul. El o invitase doar la film. O va duce oare si acasa? Se va duce acasa si va descoperi ca Taylor i-a programat pentru seara asta lectura unei poezii? Cum ar putea ea sa citeasca poezii, cand a vazut o femeie aproape zdrobita de un tren?

- Te voi duce probabil, undeva unde sa luam o cina linistita, cu lumanari si muzica de viori, iar apoi vom merge sa dansam.

El ii spunea, nu o intreba daca vrea sa mearga, se gandi ea.

- Nu cred ca putem face asta. Nu stiu sa dansez.

- Dar poti. Fi invatata. Se pare ca ai o mare capacitate de a invata.

- Cred ca asta depinde de profesor.

Buzele lui se apropiara foarte mult de ale ei si ea spera ca o va saruta.

- Hei! striga un barbat din capatul salii. Platiti si pentru al doilea spectacol?

Hank si Amanda se dezlipira unul de altul si parasira sala. Odata iesita afara, Amanda nu fu in stare sa vorbeasca. Ar fi trebuit sa-l roage s-o duca acasa, la Taylor.

- Stii, ii spuse Hank, trebuie neaparat sa inveti sa dansezi. Daca tu si Taylor sunteti invitati la Casa Alba si Presedintele te invita la dans? Ce vei spune atunci? Ca nu stii sa dansezi?

Amandei incepea sa-i revina buna-dispozitie.

- Cred ca ai dreptate. Dar nu pot invata sa dansez imbracata asa. Privi in jos la costumul ei sobru. Rochia mea de dans a fost sfasiata si nu am reparat-o.

El o lua de brat.

- Cred ca putem rezolva asta. Unde s-a gasit o rochie, se mai pot gasi cateva.

- Inteleg ca ati cerut sa ma vedeti, spuse Taylor Driscoll privind-o pe Reva in living-ul fermei Caulden. Isi spuse din nou ca era ingrozitor de strident machiata si purta o rochie ieftina, dar se simti iarasi atras de ea. I-ar fi placut s-o vada fara fardurile alea groase pe fata, imbracata in ceva simplu si elegant, poate de culoare albastru deschis. Cu ce va pot ajuta? intreba el.

Reva simtea dorinta acestui barbat pentru ea. Era foarte retinut, dar ea l-ar fi putu elibera, i-ar fi placut foarte mult sa-l sarute, sa-l vada aplecandu-se peste ea, lipindu-si buzele de ale ei. Se intoarse cu spatele la el.

- Ma simt ca o scolarita, spuse ea. Am venit sa va vorbesc despre Amanda, dar acum nu sunt sigura ca e bine s-o fac. Poate ar fi mai bine sa plec.

El nu voia ca ea sa plece. Desi nu-i placea sa recunoasca, se simtise foarte singur in ultimele saptamani.

Amanda era mereu plecata, pe J. Harker nu-l mai vedea niciodata, iar doamna Caulden cu siguranta ca nu-i adresa nici un cuvant.

- Asteptati, ii spuse el Revei. Nu vreti sa serviti un ceai, sau poate un sherry?

Ceai, se gandi Reva. Fara indoiala servit intr-un ceainic de argint. Il privi pe Taylor si vazu dorinta din ochii lui. Ai grija, fetito, se atentiona ea, nu este de tine. Simtea cumva ca in afara acestei case era la fel de sarac ca si ea. Ar fi avut bani numai daca se casatorea cu Amanda.

- Da, se auzi ea raspunzand, mi-ar placea sa beau un ceai.

Peste o ora Reva ataca subiectul pentru care venise. Ii spuse lui Taylor de Amanda.

El paru sa nu ia in serios, dar ea vazu durerea din ochii lui. Si uimirea. Amanda nu stia sa se descurce cu un tip care s-a incins prea tare, nu stia nici macar sa danseze. Oare logodnicul ei era tot atat de inapoiat?

- Deci, se pare, ca dumneavoastra credeti ca intre cei doi exista un atasament care creste de la o zi la alta, spuse Taylor, incercand sa-si ascunda sentimentele. Amanda era singura femeie in care crezuse si ea il tradase.

- Pot sa fiu sincera cu dumneavoastra? Hank este un barbat de vis, dar intre noi doi fie vorba, dumneavoastra nu prea luptati pentru Amanda. De fapt i-o oferiti pe o tava de argint.

Taylor se stramba.

- Eu i-am spus Amandei sa-l evite, dar credeam.

Reva isi puse ceasca jos.

- De ce nu va duceti sa-i trageti un pumn?

- Pardon?

- Cred ca nu-i o idee buna, spuse Reva. Dupa cum l-a facut praf pe Sam Ryan, nu cred ca aveti vreo sansa in fata lui. Dar totusi aveti un avantaj, sunteti logodit cu Amanda.

Maine seara trebuie sa se duca la carnaval in Terrill City cu Hank. De ce n-ati invita-o dumneavoastra la targ? Va fi nevoita sa mearga cu dumneavoastra, din moment ce sunteti logoditi.

- La un targ? intreba Taylor uimit. Nu pot sa cred. Maine seara oricum este programata o lectura din opera lui Thackeray la.

- Lectura? spuse Reva mirata, apoi se apleca spre el. Cand ati cerut-o in casatorie, cum ati facut?

- Cred, domnisoara Eiler, ca astea sunt lucruri personale.

- A fost ceva personal? Ati ingenuncheat si i-ati jurat iubire vesnica? I-ati spus ca veti muri daca nu se casatoreste cu dumneavoastra?

- Nu-mi vine sa cred ca.

- Asa credeam si eu. Se lasa pe spate pe canapea.

Hank asa ar fi facut. Cand Hank va cere in casatorie o femeie, credeti-ma, va fi foarte romantic. Probabil ca va angaja violonisti, va avea o cada plina de sampanie si o va face pe acea femeie sa se simta cea mai frumoasa, cea mai dorita femeie din lume.

- Inteleg, spuse Taylor, incepand chiar sa inteleaga. Domnisoara Eiler se referea la romantism. Credeti ca Amandei i-ar placea asta?

- Tuturor femeilor le place sa fie curtate. Toate femeile vor ca un barbat sa fie obsedat, sa fie innebunit dupa ele. Asta e romantismul. cand un barbat ii arata unei femei interes. Nu trebuie neaparat sa fie cu flori si viori, poate doar barbatul sa vrea ca acea femeie sa fie tot timpul in apropierea lui. A vorbi e romantic. Un barbat gelos e ceva romantic. Daca o iubiti pe Amanda, atunci va trebui sa i-o aratati.

- I-am dat un inel, spuse Taylor aparandu-se.

- Pe care nu l-am vazut niciodata pe degetul ei din ziua cand noi doi l-am cumparat.

Nu cumva i-ati spus din intamplare ca eu v-am ajutat sa-i alegeti inelul?

- Cred ca am mentionat lucrul asta.

Reva scoase un geamat. Exista pasiunea in interiorul lui, ea simtea acest lucru, dar era inchisa undeva foarte adanc. Avea nevoie de cineva sa-l ajute s-o elibereze.

- Domnule Driscoll, daca imi permiteti, voi fi foarte directa. Cred ca o priveste pe Amanda. Daca nu va veti lupta pentru ea, intr-una din zile, foarte curand, va fugi cu Hank Montgomery.

Taylor o privi. Cum sa se lupte? Poate poemele lui Robert Bums ar ajuta la ceva.

Reva ii vazu confuzia.

- Invitati-o pe Amanda la carnaval, repeta ea. Luati-o la carnaval si faceti-o sa se distreze.

Castigati-i cateva premii. Plimbati-o. Duceti-o prin Tunelul Dragostei si sarutati-o salbatic.

Aduceti-o acasa si incercati sa intrati cu forta in dormitorul ei. Faceti-o sa creada ca innebuniti de dorinta pentru ea.

Taylor o privea cu gura cascata. Nu se putea imagina facand vreunul din lucruile insiruite de ea, cu Amanda, dar i-ar fi placut s-o sarute pe domnisoara Eiler.

Reva ii vazu privirea si isi dori mai mult decat orice pe lume sa-l atinga pe acest barbat.

Era ceva in felul lui de a fi care o fascina.

- Poate, domnule Driscoll, spuse ea incet, ca nu aveti suficient exercitiu in a saruta femeile patimas.

- Poate ca nu, raspunse el la fel de incet.

Se aplecara unul spre celalalt foarte incet si cand buzele lor se atinsera fura amandoi strabatuti de un curent electric. Taylor isi puse mana pe ceafa Revei tinand-o strans. Reva fu prima care se desprinse din imbratisare si privi in ochii lui adanci si negri. Sarac, se gandi ea.

Aminteste-ti asta. E la fel de sarac ca si tine. Indragosteste-te de el si vei sfarsi prin a avea sase copii si nimic cu ce sa-i hranesti.

- Nu-i rau, spuse ea, dar trebuie sa mai exersezi, ia-o pe Amanda la carnaval si exerseaza cu ea. Eu trebuie sa plec acum. Trebuia sa plec inainte de a incepe sa "exerseze" ea cu el. Buna seara, domnule Driscoll.

- Dar magazinul nu este deschis, ii spuse Amanda lui Hank in timp ce stateau amandoi in fata vitrinei. Inauntru se vedea agatata o rochie minunata de dans, cu corsajul din dantela Chantilly.

- Stii povestea lui Aladin? intamplator stiu cuvintele fermecate care deschid toate usile, la orice ora din noapte si din zi.

Ea il privi. Cand el ii zambi simti ca i se inmoaie genunchii.

- Si care sunt cuvintele fermecate?

- Platesc cu bani gheata, spuse el si Amanda izbucni in ras. Haide, proprietara locuieste la etaj. Hai s-o chemam sa ne deschida si sa-ti alegi niste rochii.

Amanda simti putina gelozie cand vazu cu cata bucurie proprietara magazinului se oferi sa deschida magazinul pentru Hank. din nou. Cealalta rochie i-o cumparase tot de acolo.

In timp ce coborau scarile, Amanda ii sopti:

- Pareti foarte buni prieteni voi doi.

Hank se opri pe scarile intunecate si o lipi de perete.

- Daca noi doi am fi fost logoditi, cred ca asta ar fi fost o remarca de gelozie. Esti geloasa, Amanda?

- Bineinteles ca nu. Cum as putea sa fiu geloasa pe tine, daca sunt indragostita de un alt barbat?

- Pe cine vezi mai repede sarutand-o pe draguta proprietara? Pe mine sau pe Taylor?

- Sunt mult mai obisnuita sa te vad pe tine sarutand un numar mare de femei. E o minune ca n-ai pus asta drept conditie pentru intrarea in sindicat: toate femeile frumoase trebuie sa-l sarute inainte pe doctorul Montgomery.

El rase auzind asta si se indeparta de ea. In interiorul magazinului Amanda uita complet tot ce era legat de barbati. Nu mai fusese intr-un magazin de imbracaminte de cand avea paisprezece ani si Taylor venise la ea in casa. De atunci fusese atat de ocupata cu invatatul incat nu mai acordase atentie hainelor. Taylor ii alegea hainele, cat mai sobre, care sa ii acopere cat mai mult din piele. Dar aici erau rochii din materiale atat de fine, cu dantele, rochii din matase transparenta, din satin, din crape de chines.

Se intoarse si-l privi pe Hank.

- Da-i drumul, ii ordona el razand de expresia ei. Probeaza totul. Cumpara-ti tot ce-ti place.

- Trimiteti nota tatalui meu, spuse Amanda inainte de a lua sa probeze prima rochie.

- Platesc eu pentru tot cu bani gheata, spuse Hank incet proprietarei. Ii placea foarte mult ideea de a cumpara ceea ce atingea pielea Amandei. Si puneti la socoteala si cateva perechi din astea, spuse el, aratand spre seturile de lenjerie din matase neagra.

Amanda ii arata fiecare rochie pe care o proba, lui Hank. Nu putea explica felul in care el o facea sa se simta, ca femeia cea mai frumoasa din lume. Alese cinci rochii si se imbraca cu cea vazuta in vitrina. Plecara impreuna spre masina, Hank ducandu-i pachetele cu cumparaturi.

- Arat bine? intreba ea. Era foarte intuneric, mai ales acolo unde el parcase masina.

Vreau sa spun, daca tu ai fi un barbat si eu o femeie, o femeie nelogodita, ai fi interesat. adica, ai crede ca arat bine?

Hank arunca pachetele in masina, apoi ii lua mana Amandei si o trase in intunericul de la baza palmierilor.

- Amanda, spuse el incet, daca ai fi a mea, in clipa de fata as fi atat de coplesit de frumusetea ta incat as. ii ridica mana la gura si musca din varful degetului mare. Nu era un sarut, era mai degraba de parca, voia s-o devoreze, incepu sa-i sarute interiorul palmei, muscand-o si sugand partile moi. Dintii si limba lui ajunsera apoi la articulatie si urcara din ce in ce mai sus, oprindu-se o secunda pe fata interioara a cotului, apoi mersera mai sus, sarutandu-i partile cele mai delicate si mai sensibile ale bratului.

Amanda isi lasa capul pe spate, cu ochii inchisi, in timp ce gura lui se plimba peste dantela ce-i acoperea umarul, apoi peste clavicula, dupa care ajunse la celalalt umar si cobori de-a lungul bratului pana la palma, muscandu-i din nou varful degetelor.

- Amanda, spuse el. Ii tinea doua varfuri de deget in gura si ea putea sa-i simta limba, dintii, caldura umeda din interiorul gurii lui.

- Da, spuse ea si prin acest da, fusese de acord cu orice i-ar fi cerut el.

- Daca ai fi a mea, asta e ceea ce ti-as face, spuse el. Amanda il privi si chiar prin intuneric putu sa vada pasiunea din ochii lui, narile ce frematau de dorinta. Fascinata, ca un sarpe ce urmareste cantecul fluierului, il privi tragandu-i degetele complet in gura. Simti ca intreg corpul ii e cuprins de slabiciune si chiar cand era gata sa se agate de el ii elibera mana.

- Hai sa mergem undeva sa mancam, spuse el si se indrepta spre masina, ajutand-o sa urce.

Ea urca si-si ingramadi pachetele in poala.

Hank nu vorbi mult pe drumul spre restaurant. Stia ca a intrat intr-un joc mortal, stia asta. Dar n-ar fi fost drept fata de niciunul din ei. Sub interiorul frumos al Amandei inca zacea fetita rasfatata pe care o vazuse prima oara. Nu era femeia potrivita pentru el, indiferent cat era de dulce.

Amanda gandea ceva aproape asemanator. El nu era barbatul potrivit pentru ea. Cand n-o atingea il putea vedea asa cum era cu adevarat. Era genul de barbat cu care sa ai o aventura, dar nu era un barbat pe care o femeie sa-l iubeasca. Femeia care s-ar fi indragostit de el, n-ar fi avut decat de suferit. Incerca sa-si repete acest lucru in timp ce-l privea conducand si ii admira profilul in lumina lunii. Ii privea mainile puternice ce miscau volanul, muschii coapselor care se reliefau prin pantaloni in timp ce apasa pe pedale.

Hank intoarse capul spre ea, ii vazu privirea infometata si uita despre bunul simt., isi puse mana dreapta pe genunchiul ei si simti matasea tina.

- Nu porti niciodata altceva decat ciorapi negri de matase?

- Taylor spune ca negrul e culoarea cea mai rafinata, cea mai potrivita pentru doamne.

Hank rase.

- Sau e nebun, sau e un cunoscator.

- Nu stiu nici eu care din ele, spuse Amanda in bataia vantului.

Restaurantul unde Hank o duse era situat in afara orasului; cand ajunsera Hank opri masina si o privi. Vru sa spuna ceva, dar Amanda ii puse degetele pe buze. Arata de parca voia sa-i spuna ceva foarte serios.

- Lasa sa dureze atat cat se va putea, spuse ea incet, isi indeparta apoi mana. Ce ar face acum un logodnic?

El ii zambi. Parea ca ea cunoaste regulile, ca jucau doar un joc si nimic mai mult.

- Mai intai el ar putea s-o sarute.

- Oh? spuse ea si se lasa cu obrazul pe scaunul de piele.

Hank ii atinse fata cu varful degetelor. Ii privi parul si vazu ca de la o zi la alta era mai putin prins strans.

- Si la fel de bine s-ar putea sa n-o sarute.

De foarte putine ori in viata Amanda fusese tachinata si niciodata de un barbat intr-un joc sexual.

- Tu striga ea si se napusti cu pumnii asupra lui. Hank isi ridica bratele pentru a se apara, in timp ce pachetele din bratele Amandei cazura pe jos. Ea nu inceta sa-l loveasca in timp ce el venea in contact cu partile cele mai placute ale corpului ei.

- Ma predau, striga el. Te sarut.

- Ba nu, pentru ca nu-ti voi da voie, spuse Amanda arogant si se dadu jos din masina.

Hank sari din masina, o prinse si o stranse in brate.

- Ma refuzi, fetito? o intreba el imitandu-l in gluma pe eroul negativ din filmul pe care-l vazusera impreuna. Sau esti a mea sau iti arunc batrana mama afara in zapada.

- Dar, domnule, spuse ea ferindu-si capul, afara sunt patruzeci de grade.

- Atunci in desert. Fara apa. Acum, fetito, esti a mea?

Amanda se rasuci si-i impinse, apoi incepu sa fuga.

- Niciodata, striga ea.

Hank o prinse din cativa pasi si o cuprinse in brate pe la spate, in timp ce ea incerca sa-i scape din stransoare.

- Te vreau cu totul, buzele tale, ochii tai, sanii tai. Vreau sa te sarut si sa te mangai, sa fac dragoste cu tine cat e noaptea de lunga.

Amanda nu se mai zbatu si se intoarse cu fata spre el.

- La dracu' cu eroul, te vreau pe tine, ticalosul. Il saruta adanc, lipindu-si corpul de al lui, simtindu-i barbatia intarindu-se la contactul cu corpul ei.

- Amanda, spuse el tinand-o strans si incepand sa mearga cu ea in brate. Piciorul lui aluneca printre ale ei. Inima ei incepu sa bata nebuneste si nu-si dorea nimic altceva decat sa dispara in intuneric cu el.

- Incerci sa te sustragi obligatiei de a ma hrani? spuse ea in cele din urma. El se departa putin si o privi.

- Ai fost infometata din prima zi cand te-am cunoscut, spuse zambindu-i. Nu numai dupa mancare.

- Asa-ti place tie sa crezi, spuse ea aroganta si-l impinse la o parte. Cred ca arat groaznic.

Adu-mi geanta si du-ma inauntru ca sa ma pot aranja.

El se supuse rugamintii ei de parca era lucrul cel mai normal din lume si Amanda zambi.

Ce minunat era sa tachinezi, sa razi si sa-i comanzi unui barbat! Cand el se intoarse isi netezi rochia si intrara inauntru. A fost prima masa pe care au luat-o impreuna fara sa se certe. La lumina luminarilor el parea barbatul pe care-l iubea. La inceput Amanda se intreba despre ce vor vorbi, dar parea ca au o mie de lucruri sa-si spuna. Voia sa afle atat de multe despre el: unde crescuse, cum ajunsese sa predea economia, unde invatase matematica, cum era familia lui, ce facea cand nu se ocupa de soarta lucratorilor sezonieri?

- Participi la curse automobilistice? intreba ea cand ajunsera la desert. Si castigi?

- Aproape la fel de des si pierd.

- Crezi ca as putea veni sa te vad castigand sau pierzand? intreba ea si-si aminti ca in curand el va pleca si ea va ramane aici. Isi cobori privirea in farfurie.

- Poate vei veni impreuna cu Taylor sa priviti cursele, spuse Hank. Voise sa spuna acest lucru ca pe un lucru normal, dar vocea ii sunase trista. Cred ca ar fi bine sa te duc acasa.

Ea isi ridica privirea.

- Dar mi-ai promis ca ma inveti sa dansez. Iti amintesti ce mi-ai spus in legatura cu Casa Alba? De aceea mi-ai cumparat rochia.

El ar fi voit s-o duca acasa, sa puna putina distanta intre ei, dar in acelasi timp nu suporta sa se desparta de ea.

- Bine. Sa mergem sa dansam, dar te previn, nu ma provoca prea tare.

- Ce vei face?

- Voi face orice imi vei cere, spuse el mai serios chiar decat intentiona.

Plati si plecara din restaurant.

Cincisprezece.

Amanda se intinse in pat, apoi se baga sub patura usoara si inchise ochii din nou. Nu voia sa se trezeasca vreodata, nu voia sa dea ochii cu lumina zilei cu alti oameni. Voia sa stea in pat toata ziua si sa se gandeasca la noaptea trecuta.

Dupa cina doctorul Montgomery o dusese la dans. Cautara prin zona si singurul loc unde se dansa era pe un slep plutitor de pe Glass River in apropiere de Terrill City.

Slepul plecase deja si nu se mai intorcea pana la ora 1:00 A. M.

- Il ajungem din urma, spusese Hank si amandoi pornira intr-o goana nebuna prin intuneric, pe stradute laturalnice pana ce ajunsera la rau. Acolo el inchinase o barca cu vasle si incepuse sa vasleasca spre slep. Vaslea ca un demon. "Am crescut in Maine, iti amintesti?" ii spusese el.

Cand fusesera aproape de slep oamenii care dansau se oprira si venira sa-i priveasca si sa-i incurajeze pe masura ce se apropiau. Multe maini s-au intins pentru a-i ajuta sa urce si pentru a lega barca inchiriata de slep.

- Doamna a dorit sa danseze. Ce puteam face? Le explicase Hank, facandu-i pe toti sa izbucneasca in ras.

Au fost centrul atentiei toata seara si Hank avusese dreptate. Amanda nu a avut nici o problema in a invata pasii de dans. Spre sfarsitul serii dansa la fel de bine vals, polca, dansuri scotiene si tango. Amanda nu se distrase atat de bine niciodata.

In sfarsit nu mai era diferita de ceilalti oameni. Barbatii o placeau pentru ca era draguta si plina de viata, iar femeile o placeau pentru veselia ei.

Mancara stridii si baura sampanie. Dansara pana ce slepul se intoarse inapoi la baza si formatia isi stranse instrumentele si pleca. Se cunosteau deja fiecare pe nume si-si facura cu mana luandu-si la revedere.

Hank o ajuta sa coboare in barca cu vasle si vasli pana la locul de unde inchiriase barca.

- Obosita? o intreba el.

Mana ei se plimba prin apa.

- Ma simt minunat. N-aveam nici cea mai mica idee ca asa se distreaza ceilalti oameni.

- In loc sa rezolve probleme de matematica duminica dimineata?

- Ma intreb cate limbi straine cunosc femeile acelea.

- Touché, spuse Hank razand. Ma dovedesc a fi un bun profesor? Voiai sa cunosti cum traiesc ceilalti oameni.

Ea il privi in lumina lunii. Parea sa arate din ce in ce mai bine, cu fiecare ora care trecea. Ce noapte de vis fusese!

- Esti cel mai bun profesor din lume, raspunse ea incet.

Hank conduse masina foarte incet pe drumul spre ferma, de parca nu voia sa se desparta de ea, apoi opri la capatul aleii principale. Niciodata doi oameni n-au mers mai incet cand s-au intors acasa!

- Cred ca ar fi mai bine sa intru, spuse Amanda. Nu-l atinse, dar isi dorea ca el s-o ia in brate: Daca am fi fost logoditi, poate ca un. incepu ea.

- Daca te ating, Amanda, in treizeci de secunde vom fi dezbracati si ne vom tavali pe pajistea mamei tale. Du-te in casa si eu ma voi intoarce in camera mea de hotel. Ne vedem maine la Cartierul general si seara te voi duce la carnaval.

Ea se apropie de el.

- Hank, sopti ea.

El aproape ca sari de langa ea.

- Hai, Amanda, pleaca odata din fata mea.

Fara sa vrea acest lucru, ea se intoarse si porni cu pasi sovaielnici spre casa intunecata si linistita. Odata ajunsa in camera ei, isi puse camasa de noapte, se baga in patul gol si-si dori ca el sa fie cu ea. In timp ce adormea nu realiza ca trecusera ore de cand nu se mai gandise la Taylor.

Acum, cand se trezise, ar fi vrut sa stea in pat si sa-si aminteasca fiecare clipa a serii trecute. Dar nu avu cum. Dupa un scurt ciocanit in usa, doamna Gunston navali in camera Amandei. Fata ii era plina de furie, dar in dimineata asta Amanda se simtea prea bine ca sa-i pese.

- Doua dupa miezul noptii, spuse doamna Gunston. Ai lipsit pana la ora doua dupa miezul noptii si doar nu-ti inchipui ca sunt singura care te-a auzit venind acasa la ora asta. Este rusinos! Ma indoiesc ca domnul Taylor te va mai vrea dupa asta.

- Crezi ca nu? intreba languroasa Amanda.

- Uita-te la tine, in ce hal arati. Lenevesti in pat pana la mijlocul zilei, cu parul despletit. Stiu ce se intampla. Nu sunt oarba. E vorba de acel doctor Montgomery. Esti ca toate, femeile din orasul asta, alergi dupa un chip frumos. Toata lumea din oras stie ca s-a intalnit cu una din fetele Eiler. Pentru barbati de genul lui, femeile nu sunt decat niste trofee pe care trebuie sa le castige. Si ce-a primit de la tine domnisoara? A primit ce-a voit? El ti-a cumparat rochia aia? l-ai dat ce voia, ca pret pentru rochie? Ai.

- Esti concediata, doamna Gunston, spuse Amanda fara macar sa-si ridice tonul.

- Nu ma poti concedia. Lucrez pentru domnul Driscoll.

- Cine lucreaza pentru tatal meu, lucreaza automat pentru mine. Iti repet, esti concediata. Ii voi spune lui Taylor sa-ti plateasca pe cateva saptamani in avans, dar vei pleca chiar din seara asta.

- Dar nu poti. spuse doamna Gunston, insa vocea ii scazuse in intensitate. Se rasuci pe calcaie si iesi din camera.

- Bravo!

Amanda isi ridica privirea si o vazu pe mama ei stand in usa si zambind cu gura pana la urechi.

- N-ai sa intarzii, draga mea? spuse Grace si inchise usa iar Amanda putu s-o auda fluierand vesela prin hol.

Amanda se dadu jos din pat si se grabi sa se imbrace. Nu voia sa piarda nici un minut de la serviciu. Presupuse ca ar fi trebuit sa fie ingrijorata de faptul ca o concediase pe doamna Gunston, de reactia tatalui ei si a lui Taylor, dar in clipa de fata era multumita ca i-a dat papucii tiranei.

Cobori in goana scarile si se grabi spre sufragerie. Dansul din seara trecuta ii facuse o pofta de mancare cumplita. Se opri brusc vazandu-l pe Taylor stand in capul mesei cu un ziar in fata. Parea ca nu-l mai vazuse de ani de zile, dar in clipa in care dadu ochii cu el deveni din nou Amanda-eleva. Spatele ei paru sa-si aminteasca de bara de otel pe care el o pusese sa o poarte si brusc se indrepta.

- Buna dimineata, spuse ea cu voce rece, lipsita de cel mai mic entuziasm.

Taylor puse ziarul jos si o privi. Servitoarea aparu cu un ou moale si o felie de paine prajita. Taylor ii facu semn cu mana.

- Adu-i te rog domnisoarei Caulden sunca si jumari de oua, biscuiti cu unt si miere. Vrei ceai sau cafea? o intreba el pe Amanda.

- Ce. ceai, reusi ea sa spuna.

Cand servitoarea pleca el o privi din nou.

- Cred ca trebuie sa stam de vorba.

Fara sa stie exact de ce, Amanda simti o amenintare in glasul lui. Voia sa evite ceea ce avea el sa-i spuna.

- Trebuie sa plec la Cartierul general. Oamenii vor sosi si trebuie sa stau de vorba cu ei. Dupa calculele noastre sunt aproximativ saisprezece limbi diferite. Nu le vorbesc pe toate, dar uneori gasesc pe cate cineva care vorbeste una din limbile cunoscute de mine si putem astfel explica oamenilor ce este un sindicat. Uneori e chiar amuzant. E nevoie de cinci dintre noi ca sa ne descurcam cu cate unul care vorbeste cine stie ce dialect chinezesc. E foarte interesant si e nevoie de mine.

Taylor isi puse mana peste mainile ei.

- Te iubesc, Amanda.

- Oh, spuse ea. Oh.

Isi indeparta mana cand servitroarea veni si aseza in fata ei farfuria plina cu mancare.

Amanda incepu sa manance, dar gustul mancarii o facu sa se gandeasca la doctorul Montgomery. De obicei, cand manca bunatati, era cu el. Mancarea uscata si lipsita de gust o manca cand era cu Taylor.

Taylor incepu din nou sa vorbeasca dupa ce ramasera singuri.

- Nu cred ca m-am descurcat prea bine in transformarea din profesor in logodnicul tau. Sunt unele lucruri pe care le fac mai greu si unul din ele este acela de a-mi exprima sentimentele.

Ea putea vedea clar, cat ii era de greu si o parte din ea ar fi vrut sa-i spuna, ca nu-i nevoie sa-si exprime sentimentele, isi dorea sa poata pleca cat mai repede la serviciu.

Isi dorea din suflet sa mearga diseara la carnaval. Oh, Doamne, se ruga ea, nu lasa sa ma impiedice ceva sa merg la carnaval!

- Am stat treaz toata noaptea, spuse el. Te-am auzit cand ai venit.

Cine nu m-a auzit? se intreba ea.

- Nu vreau sa stiu si nu vreau sa mi se spuna ce te-a putut face sa intarzii pana la ora aceea, dar nu ma pot abtine sa nu ma gandesc ca partial e din vina mea. Nu stiu daca ai realizat ca motivul pentru care te-am tinut sub o disciplina atat de severa a fost, ca mi-era teama sa nu te pierd. Stiu ca tu consideri ca motivul pentru care te-am cerut in casatorie este ferma si trebuie sa-ti marturisesc ca siguranta materiala e foarte importanta pentru mine. Dar vreau sa ma casatoresc cu tine pentru ca te iubesc.

O privi si Amanda vazu ca ochii lui intunecati de care se temuse intotdeauna erau plini de durere.

- Mi-ai redaruit increderea in femei, Amanda. Mama mea. Se opri si-si intoarse capul.

Ochii ei se marira. Amanda nu stia nimic despre familia lui.

- Mama ta? intreba ea incet.

El privi din nou si ei i se paru ca vede lacrimi in ochii lui. Isi puse mana peste mana lui.

- Mama mea m-a tradat si atunci am crezut ca toate femeile sunt ca ea, dar tu nu esti asa, Amanda. Esti buna si draguta si eu. eu mam purtat ingrozitor cu tine.

- Nu, nu-i adevarat, protesta ea strangandu-i mana. M-ai invatat atatea. Sunt probabil femeia cea mai educata din America.

El ii zambi recunoscator.

- Atunci nu ma urasti?

- Sa te urasc? Sigur ca nu. Suntem logoditi si trebuie sa ne casatorim, ai uitat?

Voi sa-i arate inelul, dar realiza ca-l uitase din nou.

El zambi fericit.

- Amanda, voi fi sincer cu tine. Nu prea ma pricep sa fac curte unei femei, dar ma voi stradui. De azi inainte nu mai esti eleva mea si eu nu-ti mai sunt profesor. S-a terminat cu programele, s-a terminat cu lectiile. Vom face exact ce fac celelalte cupluri logodite.

Amanda, vreau sa fim fericiti.

Atunci de ce eu nu sunt fericita? se gandi Amanda. De ce imi vine sa fug in camera mea si sa plang cam pentru urmatorii patru ani?

- Su. suna minunat, spuse ea.

- Nu pari foarte fericita, spuse el tachinand-o. Poate ai nevoie de niste dovezi. Se rasuci in scaun si o batu pe genunchi. Vino la mine in brate.

Singurul cuvant care putea descrie ceea ce simti Amanda fu oroarea.

- Nu arata atat de socata, Amanda. E un lucru foarte normal pentru niste oameni logoditi.

Teapana, ea se ridica si el o cuprinse cu bratele si o trase pe genunchii lui.

- Nu-i asa ca te simti minunat? Amanda, esti intr-adevar foarte frumoasa. Mainile lui se plimbara pe bratul ei si incerca s-o traga inspre el si s-o sarute.

Prin mintea Amandei incepura sa se deruleze o multime de imagini: statea pe genunchii lui Hank in camera de serviciu.

- Cred ca acum l-as saruta", spusese ea.

- Nu", raspunsese Hank. "incepi prin a fi mai subtila. Saruta-ma pe gat, descheie-mi camasa, baga-ti mainile in parul meu".

Taylor o saruta, dar acel sarut n-avu darul s-o linisteasca. El se trase deoparte parand amuzat.

- Vad ca ne va lua timp pana sa ne obisnuim. Amanda, stiu ca ai prefera sa fii acum in camera ta invatand, dar mai exista si alte lucruri in viata, in afara de carti. Dupa ce ne vom casatori vor fi o serie de obligatii de care o sotie trebuie sa se achite fata de sotul ei.

Nu obligatii, de fapt, sper ca iti va face placere ceea ce se intampla intre o femeie si un barbat.

Amanda ramase teapana la el in brate si-si aminti cuvintele lui Hank: "Gusta-ma".

- Cred ca voi putea invata, spuse ea.

- Atunci, relaxeaza-te, Amanda, spuse el cu tonul lui Taylor, profesorul.

Actionand din reflexul dobandit in atatia ani de supunere, ea se lasa pe el si-si sprijini capul de umarul lui. El o stranse la piept parand a fi foarte multumit, in timp ce Amandei ii trecu prin cap absurda idee ca nu se potrivesc impreuna. Se gandi ca poate e prea grea pentru corpul lui firav si desi el ii spusese sa se relaxeze ea isi dadea seama ca ar fi fost foarte jenat daca ea ar fi inceput sa-l mangiie, sa-si plimbe limba pe urechea lui. Nu se putea abtine sa nu se gandeasca la Hank: el parea ca o ridica in brate ca pe un fulg, de fiecare data cand o lua din masina si nimic nu-l jena.

- Vrei sa-mi dai ocazia sa-ti fiu iubit in loc de tutore? o intreba Taylor.

- Bineinteles, spuse Amanda. Daca ne vom casatori.

- Daca!

- Cand ne vom casatori, vom fi iubiti.

Taylor chicoti.

- Micuta mea floare timida! Te voi initia in dragoste. Nu vreau sa fac pe grozavul, dar am ceva experienta.

Eu, de asemenea, voi ea sa spuna, dar era convinsa ca n-ar fi bine.

El o indeparta putin ca sa o poata privi.

- Vom incepe din seara asta. Vin sa te iau de la Cartierul general. trebuie sa vad unde lucrezi. si vom merge impreuna la carnaval, in Terrill City.

- La carnaval? intreba ea ingrozita. Dar.

- E ceva rau in legatura cu carnavalul? Poate ai prefera sa mergem in alta parte. La dans, poate? La un film? Putem sa ne plimbam doar la lumina lunii. Ti-ar placea un picnic la lumina lunii? Ar fi frumos. Putem lua prajitura cu ciocolata. Stiu cat de mult iubesti ciocolata.

Amanda nu mai putea suporta. Se scula din bratele lui.

- La carnaval ar fi minunat. Acum chiar ca trebuie sa plec la. ezita putin, la serviciul meu. Ne vedem diseara.

- Nu-mi dai un sarut, de la revedere? intreba el usurat.

Ea se apleca sa-l sarute si el isi puse o mana pe ceafa ei si-i dadu un sarut apasat, cu gura deschisa, in timp ce cu cealalta mana ii atinse sanul.

Ea se trase brusc de langa el.

El chicoti din nou.

- Vezi, pot fi si altceva in afara de profesor. Du-te acum. Ne vedem diseara.

Rigida, Amanda parasi camera. Cateva clipe mai tarziu se afla in masina in drum spre Cartierul general. Acum avea tot ce-si dorise in viata: Taylor o iubea, o trata ca pe un adult si in seara asta se va duce la carnaval impreuna cu barbatul pe care-l iubea de cand era copil.

Era femeia cea mai norocoasa din lume. Atunci de ce se simtea de parca viata ei se sfarsise?

De ce ii venea sa se ascunda in camera ei si sa nu mai iasa niciodata de acolo?

Cand ajunse la serviciu, corpul ei era foarte incordat, fata lipsita de orice expresie si dintii inclestati. Prima persoana pe care o vazu fu Hank si pentru o clipa ochii lui se intalnira cu ai ei si parura sa ia foc. Ea isi feri privirea. El veni la biroul ei si se apleca langa ea.

- Ai intarziat, sopti el. Te-ai intors tarziu aseara? ii simti doar rasuflarea in ureche, dar fu de ajuns pentru a fi strabatuta de fiori prin tot corpul.

- Poti sa-mi scazi orele din salariu, spuse ea rece, mutandu-se de partea cealalta a biroului. Salariul pe care nu mi l-ai platit, as putea sa adaug.

Hank veni langa ea.

- S-a intamplat ceva? Daca nenorocitul ala de Taylor ti-a facut ceva, il voi.

- Taylor mi-a spus ca ma iubeste si ca ma duce diseara la carnaval, doctore Montgomery.

Trebuie sa-ti multumesc pentru lectiile date. Se pare ca m-au ajutat de minune. Ii intinse mana.

Iti voi, ramane profund indatorata.

El ii privi mana intinsa.

- N-ai pentru ce, spuse la fel de rece. Daca mai ai nevoie de. ajutor. o masura din cap pana in picioare cu o privire nerusinata. Da-mi de stire. Isi scoase portofelul din buzunarul interior al hainei si extrase doua hartii de cinci dolari pe care i le tranti pe birou. Pentru serviciile prestate, spuse el. Acum, ai de gand sa lucrezi sau bogata domnisoara Caulden are treburi mult mai importante de facut?

- Pot face mai multa treaba intr-o zi, decat faci tu intr-o saptamana, spuse ea si-si dori ca el sa plece odata din fata ei, pentru a nu-i mai aminti de sarutarile lor, de felul cum dansasera sau cum facusera dragoste impreuna.

- Vom mai vedea. Se rasuci si merse la biroul lui.

Bineinteles ca toata lumea din jur auzi. Joe privi spre Reva si clatina din cap de parca ar fi vrut sa spuna: "S-au certat zdravan!" Reva privi in gol si zambi, dar zambetul nu tinu mult.

O indepartase pe Amanda de Hank, dar nu-l placea sa si-l inchipuie pe dragutul domn Driscoll impreuna cu Amanda. Faptul ca Amanda ii avea pe amandoi o infuria pe Reva.

Hank stia ca se purtase copilareste dar nu-si putea infrana furia impotriva Amandei.

Ea ii spusese intotdeauna doar adevarul, acela ca-l iubea pe Taylor. Voise sa invete despre sex pentru a-si putea ademeni logodnicul. Numai ca, pe undeva, el nu crezuse niciodata asta cu adevarat. Nu crezuse ca ea vrea cu adevarat sa se casatoreasca cu ticalosul ala lipsit de sentimente. Hank incepu sa tranteasca hartiile pe birou si sa tipe la toata lumea pana ce Reva il privi incruntata.

- Ce vrei de fapt? il intreba ea. Vrei sa te casatoresti tu cu Amanda? Daca-i asa, de ce nu te duci s-o ceri si sa incetezi sa ne mai faci viata la toti imposibila?

- Nu. Nu vreau sa ma casatoresc cu ea, i-o tranti el. E indragostita de pestele ala rece si pe langa asta e o mica. ingamfata. Nu aceasta fusese cea care dansase cu el noaptea trecuta.

Nu fusese o ingamfata cea care ii statuse pe genunchi in camera de serviciu. Si nu aceasta fusese femeia care-l implorase sa faca dragoste cu ea. N-ai nici o treaba de facut? tipa Hank la Reva.

Cand ea-i intoarse spatele el o apuca de brat: Vii cu mine diseara la carnaval?

Reva isi dadu ochii peste cap.

- Amanda se duce la carnaval cu logodnicul ei, asa ca, tu vei aparea din intamplare, insotit de o alta femeie, asa-i?

- Vrei sa vii sau nu?

- De ce nu? spuse ea dezgustata. Nu poate sa fie mai rau decat cealalta intalnire cu tine, Hank. Cand vei pleca, orasul asta se va imbolnavi si va muri de plictiseala.

Amanda era multumita de toate treburile dificile pe care doctorul Montgomery i le dadu si stia ca unele din ele erau inventate, dar cel putin o tineau ocupata si nu o lasau sa se gandeasca. Merse singura la masa si pentru prima data de cand il cunoscuse pe Hank nu-i fu foame deloc.

Cand se intoarse, doi barbati se luasera la bataie pentru o tanara draguta si unul infipsese cutitul in celalalt. Urma o ora de haos pana cand venira doctorul si seriful. Seriful voi sa-l bage pe Hank la inchisoare.

- El a produs toata nebunia asta si va trebui sa plateasca, spuse seriful intinzand mana dupa bratul lui Hank.

- Numai daca ai vreo dovada. incepu Hank.

Amanda pasi intre cei doi. Seriful era un barbat scund, cu un gat gros din care cauza fusese poreclit "Buldogul" de cand era copil. Amanda il vazuse vorbind cu tatal ei.

- Doctorul Montgomery nu are nici o legatura cu bataia, spuse ea.

Seriful Ramsey o privi cu respect pentru ca tatal ei il platise in secret pentru a-i asigura o "extra" protectie.

- Domnisoara Caulden, nu stiu ce cautati aici, dar omul acesta este o amenintare pentru linistea comunitatii noastre. Vrea sa inceapa un razboi intre culegatori si fermieri. Am auzit ca a adus arme si exista dovezi ca i-a inarmat cu cutite pe culegatori.

Amanda fu la inceput putin zapacita auzind aceasta, dar apoi continua:

- Nimeni nu le-a dat arme sau cutite si va asigur ca tot ce facem aici e sa le spunem oamenilor ca au dreptul de a se inscrie intr-un sindicat.

- Domnisoara Caulden, scuzati-ma ca va contrazic, dar tot ce vor acesti oameni este varsare de sange. Privi spre Hank si arata cu degetul. Si al tau va fi primul sange care va curge.

Privi din nou spre Amanda: Va sfatuiesc sa plecati de aici inainte de a se intampla ceva ingrozitor.

Ma duc chiar acum sa vorbesc cu tatal dumneavoastra. Sunt sigur ca nu stie in ce v-ati bagat.

Se intoarse si se indrepta spre iesire, iar doua din ajutoarele lui il carara pe barbatul injunghiat.

Amanda se intoarse spre Hank.

- Ce-a vrut sa spuna prin varsare de sange?

- Unii cred ca singura cale de a organiza un sindicat este violenta. Cred ca nimeni nu asculta problemele altora daca nu ii se atrage atentia si cea mai buna metoda este sa curga putin sange.

O privea intens in timp ce ea analiza cele spuse de el. Va alerga probabil inapoi la cartile ei si la lumea unde se afla in siguranta, se gandi el;

- Dar daca le explicam acestor oameni ce este un sindicat, putem organiza unul fara violenta.

- Sa formezi un sindicat nu e greu. Cand sindicalistii prezinta proprietarilor de pamanturi revendicarile lor, atunci incepe supararea. Cum sa-i faci pe fermieri sa nu rada in fata unei petitii?

- Prin greva, spuse Amanda.

Hank rase.

- Sa faca greva si sa astepte ca servitorii sa le aduca mancarea pe tava in timpul acesta?

Amanda vazu ca Reva si Joe zambeau si ei; de asemenea si o familie care intelegea limba engleza. Din nou se simti ca una care nu apartinea acelui loc. Incepuse sa creada ca face parte dintre ei ca poate ajuta la ceva, dar ei nu o considerasera niciodata una de-a lor. O considerasera mereu bogata domnisoara Caulden care nu-i in stare sa inteleaga ca nu toata lumea are servitori si bugete nelimitate.

- Poate ca ar fi trebuit sa-si economiseasca ceva bani, spuse ea cu raceala. N-au decat sa creada ce vor vrea, se gandi ea. Poate ca isi cheltuiesc banii pe bautura sau pe filme. Poate ca ar trebui sa le traduc povestea greierului si a furnicii. Dadu jos un fir de praf imaginar de pe rochia de matase. N-am putea ruga una din femeile astea sa faca putina curatenie?

Se aseza la birou si cu spatele spre ceilalti.

Nimeni nu spuse nimic si Amanda oscila intre furie si lacrimi. Toti se credeau atat de destepti, dar o judecau pe ea numai dupa circumstantele nasterii ei, nu dupa ceea ce se vedea clar ca este ea.

Hank era derutat de iesirea ei. O luase peste picior pentru ca nu-i placuse felul in care ea intervenise intre el si serif. Ii amintise ca ea era fiica dusmanului. Dar cuvintele ei fura foarte neasteptate pentru el. Lucrase din greu toate zilele astea si nu aratase nici o clipa ca ar fi fost dezgustata de lucratori.

La ora sase fix, Taylor Driscoll isi facu aparitia si Hank simti o ura oarba fata de acest barbat. Iar cand Taylor o privi pe Amanda cu niste ochi iubitori, plini de dorinta, Hank rupse un creion in doua.

- Esti gata? o intreba Taylor incet.

Amanda isi stranse lucrurile si pleca fara sa-si ia ramas-bun de la ceilalti. Nu scoase nici un cuvant pana cand ea si Taylor se asezara pe bancheta din spate a limuzinei.

- Deci, aici lucrezi? o intreba Taylor. Nu era obisnuit sa faca conversatie. In ultimii ani vorbise cu Harker despre ferma si cu Amanda despre lectiile ei.

- Aici este locul unde lucrez, dar nu si locul caruia ii apartin, spuse ea cu amaraciune.

Taylor zambi. In noua lui postura, aceea de a nu-i mai fi profesor, nu avea de gand sa-i spuna ce gandea despre casa aceea murdara, plina de oameni la fel de murdari. Se intinse si-i lua mana.

- Nu, draga mea, sigur ca nu apartii acestui loc. Locul tau e langa mine si langa oameni de nivelul tau.

Amanda il privi si se intreba daca ea era la fel ca el. N-avea nici un chef sa mearga la carnaval, dar nu voia sa mearga nici acasa. Poate ca locul ei era langa Taylor! Bineinteles ca era langa Taylor!

Carnavalul era zgomotos si murdar. Mirosea urat. Totul lucea. Totul era tipator. si Amandei ii placu imediat. Era ceea ce-i trebuia pentru a uita de oamenii care o considerau o fetita bogata si rasfatata.

Imediat ce se dadu jos din limuzina, Taylor dori sa se urce inapoi si sa plece. Locul era la fel de hidos precum isi amintea. Deasupra capului lui atarna o reclama luminoasa.

Printesa Fatima, o beduina infocata din orasul legendar Nineveh va dansa dansul mistic numit Anaconda, exact cum l-a dansat Hypatia in Sfanta Scriptura.

Langa reclama era o femeie uriasa confectionata din panza, cu un sarpe incolacit in jurul ei. Pentru asta fusese el la facultate? Fusese la facultate ca sa scape.

- Amanda, putem pleca din locul asta daca te deranjeaza.

Amanda privea cu ochi mari tot ce era in jurul ei: jonglerii, diversele aparate la care doritorii isi incercau aptitudinile fizice, vanzatorii care nu mai conteneau sa faca reclama produselor de pe taraba. Toti pareau sa strige in acelasi timp.

- Nu, e minunat, nu-i asa? il lua de mana. Oh, Taylor, iti multumesc atat de mult ca m-ai adus aici. Ce facem mai intai? Ti-e foame? Ce spui de niste floricele de porumb?

Mancam cand eram copil. Ce crezi ca e un corn dog? Vrei sa incercam sa aflam?

- Oh, da, sigur, hai sa vedem, spuse Taylor, gandindu-se ca precis i se va face rau.

Oare toti barbatii treceau prin asta de dragul femeii iubite? Daca era asa, e o minune ca unii se casatoresc pana la urma.

O ora mai tarziu Taylor era convins ca i se va face rau. Mancase floricele, alune, ceva ingrozitor care se chema corn dog si avand sentimentul ca-si facuse datoria refuzase politicos o bomboana din caramel invelita in ciocolata pe care Amanda i-o oferi. Fusese chiar destul de calm cand o femeie grasa si murdara care pretindea a fi ghicitoare privise in palma Amandei si spusese:

- Vei dansa ca o regina si vei avea un fiu care va deveni rege.

Acum Amanda privea cu jind spre o taraba unde un barbat imbracat intr-o camasa purpurie din satin il invita pe Taylor sa-si incerce aptitudinile in a arunca cu o minge in niste sticle de lapte. Iar premiul castigat daca nimereai tinta era o papusa urata, imbracata in niste pene de un roz tipator.

- Amanda, ce s-ar intampla daca o persoana ar castiga?

- E doar de amuzament, spuse ea.

- Haideti, domnule, ii striga tanarul. Trei incercari pentru un banut. Nu merita o doamna asa frumoasa sa dati pentru ea un amarat de banut? O privi pe Amanda din cap pana in picioare.

Eu as plati un banut ca s-o castig pe ea.

Amanda il privi pe Taylor cu ochi rugatori si in timp ce el cauta un motiv potrivit pentru care sa nu participe la jocul asta prostesc fura dati la o parte de o alta pereche care parca nici nu-i vazuse. Buna dispozitie a Amandei disparu cand il vazu pe doctorul Montgomery impreuna cu Reva oprindu-se in fata lor. Il vazu pe Hank ochind cu prima minge toate sticlele?

- Plecam? ii spuse ea lui Taylor.

Hank se intoarse facand pe miratul.

- Ia te uita, domnisoara Caulden. Ce placere sa ne intalnim aici. Driscoll, spuse el salutandu-l cu capul pe Taylor.

- Mai aruncati o data, domnule? il intreba tanarul, neslabind-o pe Amanda din ochi.

Hank ochi a doua oara si nimeni iar toate sticlele, apoi se intoarse spre Taylor.

- Nu te-au invatat sa tintesti unde ai facut scoala?

- Cred ca ar trebui sa plecam, ii repeta Amanda lui Taylor, dar el nu se misca.

Hank dadu jos un al treilea set de sticle.

- Alegeti, domnisoara, spuse tanarul spre Reva, aratandu-i papusile care atarnau.

Fata Revei se lumina in timp ce alese o papusa imbracata cu pene roz. Niste instincte primare il facura pe Taylor sa inteleaga ca nu premiul propriu-zis ii facea pe barbati sa participe la jocul asta, ci dorinta de a-si etala aptitudinile in fata femeii care-i insotea. De fapt acea femeie era adevaratul premiu al jocului.

In anii petrecuti la ferma Caulden isi uitase trecutul, toti anii in care se tarase prin scoala.

Una din slujbele pe care le avusese pentru a se intretine fusese ceva asemanator acesteia.

Lucrase tot intr-un balci unde in fiecare seara tinea locul celor care nu-si puteau face numarul. Trecuse astfel succesiv pe la toate probele de aptitudini.

Cauta in buzunar si scoase un banut.

- Taylor, spuse Amanda, nu trebuie sa participi la asa ceva. N-am nici cea mai mica dorinta sa am una din acele. acele.

- Papusi de prost gust, completa Hank. Ti-e teama ca va pierde si te vei simti jenata? o intreba el incet.

- N-a pierdut inca nimic in favoarea ta, ii raspunse ea.

Dar de fapt nu dorea ca Taylor sa se faca de ras. Taylor cunostea ca smecheria consta in faptul ca sticlele de pe randul de jos erau cele mai grele. Pe vremea cand lucrase la targ fusese nevoit sa demonstreze ca sticlele pot fi date jos.

Dobori toate cele trei seturi de sticle cu usurinta si Amanda, cu un strigat de triumf adresat lui Hank isi alese o papusa.

- Incercam si la ochitul cu arma? intreba Taylor. Sau te pricepi numai la ceea ce implica forta bruta, nu si cunostinte dobandite?

- Pune-ma la incercare, raspunse Hank.

- Nu sunt sigura. incepu Amanda, dar cei doi barbati o pornira inaintea femeilor.

Amanda ii arunca un zambet slab Revei si privi spre papusa. E draguta, nu-i asa?

- Ce anume? Prostia lor sau papusa?

- Cu siguranta ca papusa, raspunse Amanda.

Barbatii mersera de la o taraba la alta. Hank trebui sa lucreze mai mult pentru a afla de fiecare data care era smecheria care statea la baza castigului, dar lua totul atat de in serios de parca era vorba de propria-i viata. Taylor castiga acolo unde era nevoie de foarte multe cunostinte teoretice, dar Hank il batu acolo unde se cerea multa forta. Facu clopotelul sa sune si tranti in bratele Revei un animal urias de plus. Apoi mai participa inca o data si-i castiga unul si Amandei, dar ea nu vru sa-l primeasca.

Pe la ora noua bratele celor doua femei erau incarcate cu papusi, animale de plus, farfurii, cupe, castroane si pachete surpriza. Cei doi barbati mergeau in fata lor ca lei la vanatoare.

Dupa ce epuizara fiecare joc se intoarsera si privira unul la altul.

- Putem sa ducem aceste lucruri la masina? intreba Amanda. Si daca n-ai nimic impotriva Taylor, as vrea sa merg acasa. Simt ca ma incearca o durere groaznica de cap.

Reva statea si privea de la un barbat la celalalt. Nu credea ca Amanda pricepea ce se intampla, dar ea pricepea. Era sigura ca Taylor castigase premiile pentru ea. nu pentru Amanda.

Vazuse felul in care Taylor o privise de fiecare data cand castigase cate un trofeu. Aruncase obiectul in bratele Amandei, dar privise de fiecare data in directia Revei. Cred ca s-ar putea sa fiu indragostita de el, se gandi Reva cu groaza. Era total nepotrivit pentru ea. nu avea un ban.si-si inchipuia ca el nu s-ar casatori vreodata cu o femeie de teapa ei, dar in clipa de fata voia sa plece de la carnaval si sa fie impreuna cu el. Nu face asta, isi spuse ea. Are nevoie de bani la fel de mult ca si tine si isi va vinde si sufletul pentru a se casatori cu Amanda si a pune mana pe ferma Caulden. Dar inainte de a se casatori cu Amanda il putea avea ea.

Reva se stramba de parca ceva o durea foarte tare si scapa jos aproape toate premiile din brate.

- Ce s-a intamplat? intreba Amanda, incercand sa-si elibereze un brat pentru a o ajuta.

Dintr-un pas, Taylor fu langa ea, petrecandu-si bratul in jurul ei.

- Nu-i decat o durere de stomac. Cred ca ar trebui sa ma duc acasa.

- Hai sa mergem atunci, spuse Hank in sila.

Reva gemu si-si apasa stomacul cu mainile.

- Mersul cu masina aia mica a ta! Sper ca nu-mi va fi mai rau. Privi spre Taylor si vazu cum ochii i se lumineaza.

- O duc eu acasa, spuse Taylor. Se poate intinde pe bancheta din spate.

- Dar nu vreau sa stric cheful tuturor. Ochii ei se intalnira cu ai lui Taylor si crezu ca intelesese mesajul.

Taylor se indrepta si-i spuse Amandei cu tonul de profesor:

- Amanda, o voi conduce pe domnisoara Eiler acasa, dar nu trebuie ca tu sa-ti strici seara. Poti sa ramai si sunt sigur ca doctorul Montgomery te va conduce acasa. Nu astepta ca vreunul din ei sa raspunda. Haideti, domnisoara Eiler, dati-mi voie sa va duc eu lucrurile astea. Noapte buna, Amanda si nu sta prea tarziu. Se indeparta, cu Reva mergand alaturi de el.

Amanda isi inclesta dintii.

- Ar fi trebuit sa-i invinetesc ambii ochi cand am avut ocazia, spuse furioasa.

Hank incepu sa rada.

- Ce s-a intamplat? Ti-a furat cineva prietenul?

- Vrei te rog sa ma duci acasa acum? In clipa asta?

- Ce zici de o calatorie prin tunelul dragostei?

- As merge mai curand printr-unul cu serpi, spuse ea si incepu sa mearga inaintea lui.

El o prinse de brat.

- Ce s-a intamplat cu tine? Mi se pare ca ni s-a dat o ocazie minunata. Reva a fugit cu prietenul tau de gheata, desi ceea ce vrea de la el ma depaseste, si noi doi suntem singuri.

Vrei sa mergem undeva mai intim?

- Cu tine nu.

O smuci atat de tare incat doua animale si o farfurie ii zburara din brate.

- Ce-i cu tine? Noaptea trecuta ai dansat in bratele mele de parca eram doi indragostiti. Am fost amanti. Nu trebuie decat sa te ating si.

- Corect! tipa ea la el. Nu valorez mai mult pentru tine decat o femeie platita, dar cand e vorba sa ma aperi iti sunt complet straina. S-ar putea sa-mi cunosti trupul, dar cu siguranta ca nu stii nimic despre mine.

- Amanda, sopti el, am atras multimea. Hai sa mergem intr-un loc linistit.

Ea incepu sa mearga si el se lua dupa ea.

- In camera ta, poate?

- Ce naiba e cu tine? Ce te-a facut atat de al dracului de furioasa pe mine? Faptul ca am venit aici cu Reva? Gelozia e ceea ce te-a infuriat atat de tare?

Amanda isi deschise bratele si lasa sa-i cada toate trofeele.

- Barbatii! spuse ea printre dinti. Crezi ca de fiecare data cand o femeie se infurie e din cauza ca este geloasa? Nu-mi pasa daca te intalnesti cu Reva Eiler. Nu-mi pasa daca te intalnesti cu o suta de femei. Sunt furioasa de ceea ce s-a intamplat azi dupa-amiaza. S-ar putea sa nu stiu multe lucruri despre cum functioneaza un sindicat si s-ar putea sa fiu naiva in multe alte privinte, dar sa fiu a naibii. da, da, m-ai auzit bine. a naibii daca te voi lasa pe tine sau pe oricine altcineva sa ma trateze ca pe o fetita din inalta societate, care n-are nimic in cap. N-am facut niciodata parte din societate pana cand nu te-am cunoscut pe tine. Intamplator imi pasa de oamenii aia pe care i-am intalnit la Cartierul general. Mi-am infruntat logodnicul si familia pentru ca am vrut sa fiu de ajutor pentru o cauza in care am inceput sa cred, iar tu, impreuna cu ceilalti, ma tratati de parca n-as avea creier in cap. De parca n-as avea nici un pic de constiinta. Acum, doctore Montgomery ia-ti premiile si masina ta iute si ascunde-te undeva unde sa nu fie vazut de prea multa lume. Eu voi merge pe jos acasa.

Se rasuci pe calcaie, aproape calca in picioare o rata de plus si pleca.

Saisprezece.

Hank reusi s-o faca sa se urce cu el in masina. Nu fu prea usor. El nu stia exact de ce era ea atat de furioasa, dar parea ca sentimentele ii fusesera ranite azi la serviciu.

De doua ori pe drumul spre casa incerca sa vorbeasca cu ea, dar nu reusi.

Poate ca era nefericita pentru ca realizase in sfarsit ca nu-l iubea pe acel om fara sentimente, pe Driscoll. Era bine ca-si daduse in sfarsit seama de asta, dar Hank nu vedea de ce isi varsa furia pe el.

- Atentie! tipa Amanda.

Hank vazu cei doi oameni din mijlocul drumului in aceeasi clipa cu Amanda.

Era prea tarziu sa mai incerce sa opreasca masina, asa ca incerca sa-i evite, cotind spre stanga. Stiu imediat cine sunt cei doi barbati.

- Ramai in masina, Amanda, spuse el incet. Indiferent ce se intampla, ramai in masina. Si nu le spune cine esti. Nu vreau ca numele Caulden sa fie pomenit in fata acestor oameni. Ai inteles?

Amanda realiza ca era ceva serios si ca nu era cazul sa continue niste certuri personale. Dadu din cap spre Hank.

Barbatii incepura sa alerge spre masina lui Hank si ajunsera in dreptul ei exact cand Hank cobora.

- Buna, Doc, spuse cel inalt. Desi parea tanar avea parul alb si niste ochi de un albastru deschis ce luceau in lumina farurilor. Il cunosti pe Andrei, nu-i asa?

Hank nu schita nici macar un zambet.

- Ultimul tau tovaras a fost ucis in San Diego, nu-i asa? Whitey, n-avem nevoie de tine aici.

- Nu asa se vorbeste unui vechi prieten, spuse Whitey Graham.

- Formam un sindicat, spuse Hank si nu vrem varsare de sange.

Whitey se sprijini cu mana de spatele masinii si se apleca spre Hank.

- Violenta este singurul mod de a-i face pe oameni sa te bage in seama si tu stii asta. Nu se intampla nimic daca va curge putin sange. iar cel al Caulden-ilor va fi primul. Am auzit despre modul in care-i trateaza pe culegatori. Anul asta o sa-i venim de hac ticalosului.

Hank isi tinu respiratia si spera din tot sufletul ca Amanda va ramane linistita in masina si nu-i va lasa pe acesti doi oameni sa afle cine este. Acesti barbati erau niste fanatici, dedicati unei cauze si aceasta cauza insemna pentru ei mai mult decat viata sau vietile oricui altcuiva. Voiau sa arate lumii intregi ce era gresit si hotarasera ca asta era singura cale de a atrage atentia asupra lor. Credeau ca americanii vor musamaliza o serie de incidente dar nu vor putea trece cu vederea varsarea de sange.

Whitey Graham umbla cu cate un tovaras dintr-o parte in cealalta a Americii si incita diferitele grupuri de lucratori sezonieri la violenta si varsare de sange. Ii invata pe lucratori sa se revolte, impotriva felului in care erau tratati. Furia ii putea costa uneori viata, dar macar fortau mana fermierilor sa le aprobe reformele. Iar Whitey considera ca aceasta solutie merita orice pret.

- Caulden il joaca pe degete, pe seriful de aici, spuse Hank. E un barbat care poate fi usor corupt cu numele de "Buldog" Ramsey care te face praf doar cu mainile goale.

- Daca pune mana pe mine, spuse Whitey. Privi spre Amanda. Am auzit ca fata lui Caulden lucreaza pentru tine.

- Asa e si lucreaza foarte bine. A ajutat foarte mult in lamurirea lucratorilor despre necesitatea constituirii intr-un sindicat.

- Asocierea intr-un sindicat, rase batjocoritor Whitey. Trebuie sa aiba grija de burtile lor si Caulden stie asta foarte bine. Caulden tine toate haturile. Ii poate trata pe culegatori cum pofteste si ei n-au ce face decat sa se supuna. Ochii lui Whitey sclipira in lumina farurilor. Intr-o zi vom lua puterea din mana unora precum Caulden. Intr-o zi sindicatul va vorbi in numele lucratorilor. Dar inainte de a se intampla asa ceva trebuie sa aprindem cateva focuri.

- Focurile tale ii ard pe oameni! striga Hank. Intoarce-te de unde ai venit, Whitey. Uniunea Mondiala a Muncitorilor a trimis organizatori si eu le spun culegatorilor ce este un sindicat. N-avem nevoie de tine si de armele tale aici.

Din nou Whitey se intoarse si privi din spate spre Amanda. Ea nu parea sa-si fi clintit un muschi de cand masina se oprise.

- Am auzit ca fata lui Caulden e foarte draguta. La fel de draguta ca doamna?

Hank fiuiera.

- Fata lui Caulden e la fel de draguta ca si tatal ei. Nu-i lipseste decat trabucul in coltul gurii si ai putea spune ca sunt frati gemeni. Pe doamna asta o cheama Janet Armstrong.

- Pacat, spuse Whitey. Pariez ca ticalosul de Caulden ar face orice ca sa-si apere fiica.

In timp ce Hank privi spre ochii salbatici, scanteietori ai lui Whitey simti fiori pe sira spinarii. Amanda ar fi o prima tinta pentru fanatismul lor. Ar putea-o rapi si apoi l-ar santaja pe Caulden. Ar putea-o ucide pentru a atrage atentia lumii asupra problemelor lucratorilor sezonieri.

- Pot sa ma descurc foarte bine cu tot ce se intampla aici, Whitey, spuse Hank facand tot posibilul pentru ca vocea sa nu-i tremure. Intoarce-te de unde ai venit.

Whitey iesi din raza de lumina trimisa de faruri.

- Sigur, Doc. Voi pleca cat de curand, atunci cand voi vedea ca nu sunt probleme.

Cand voi vedea ca oamenii mei sunt tratati asa cum se cuvine, intai de catre Caulden, apoi de catre ceilalti fermieri care cultiva hamei. Nu voi face necazuri. Vocea incepea sa i se piarda, in timp ce se indeparta de masina. Transmite-i salutari acelei domnisoare Caulden din partea mea. Cum o cheama? Amy, nu-i asa? Nu, parca Amanda. Spune-i ca Whitey Graham ii transmite salutari.

Se auzira pasii indepartandu-se si apoi se lasa linistea.

Hank ramase pe loc si in ciuda noptii calde simti fiori. Se intoarse la masina fara sa-i spuna nimic Amandei. Desi ii era frig, transpira si cand ajunse la ferma era lac de sudoare. Opri masina si se intoarse spre Amanda.

- Nu vreau sa aud nici un protest din partea ta, dar maine as vrea, sa nu vii la serviciu. De fapt, as vrea sa nu iesi din casa deloc. Pune-i pe Taylor sa-ti dea niste lectii de facut si petrece-ti ziua in camera ta.

Amanda nu raspunde tonului sau autoritar. Dupa o vreme il intreba:

- Crezi ca vor sa-l omoare pe tatal meu?

Pe Hank nu-l interesa decat siguranta ei. Se blestema in gand pentru faptul ca-i permisese sa lucreze, impreuna cu el, pentru faptul ca in felul acesta a expus-o unor astfel de pericole.

- Whitey nu e complet sanatos. El se crede de partea lucratorilor, dar de fapt e doar o scuza pentru a-si justifica actele de violenta. Anul trecut in Chicago a batut un copil de opt ani. Se opri brusc. Era atat de tulburat de amenintarea directa pe care Whitey o adresase Amandei, incat nici nu mai putea judeca clar. Nu cred ca vrea sa-l omoare pe tatal tau. Mai degraba vor fi omorati oameni nevinovati, oameni care au cate sase copii de crescut. Whitey vrea doar sa curga sange pentru ca ziarele sa scrie despre el. Nu conteaza al cui sange. Isi cobori vocea.

Poate fi chiar al tau, Amanda.

- Oameni nevinovati, spuse Amanda. Tatal meu s-ar putea sa nu fie ucis, dar oameni "nevinovati" da. Asta implica faptul ca tatal meu e vinovat de ceva?

- Amanda, nu vreau sa vorbesc despre asta. Tatal tau vrea sa obtina profit pe orice cale. Nu-i pasa ce face atata timp cat obtine un profit. Ti-am spus ca a dat anunt pentru culegatori, in trei state. Se vor prezenta cu miile. Poate doua mii dintre ei vor fi de acord sa se inscrie in sindicat si vor parasi campurile daca conditiile sunt intolerabile, dar vor mai ramane alte cateva mii care vor fi atat de fiamanzi incat vor lucra in orice conditii.

- Tatal meu nu este inuman, spuse Amanda incet.

Poate ca era din cauza aparitiei lui Whitey, dar Hank simti ca-i creste tensiunea.

- Tatal tau si-a izolat propria sotie pentru ca inainte de a se casatori cu el a dansat pe o scena. Si-a transformat propriul copil intr-un automat fara sentimente si l-a incredintat unui barbat care o tine nemancata si pe care-l asculta neconditionat. Nu cred ca tatal tau e un om care e in stare sa se puna in situatia celor care o duc mai prost ca el. Caulden isi pune ceva in cap si urmareste orbeste acel tel. Nu conteaza cati oameni sunt zdrobiti in cursa lui de realizare a acelui tel. Vrea sa aiba profit de pe urma hameiului si hameiul trebuie sa fie cules. Nici macar nu cred ca se gandeste ca acei culegatori sunt si ei oameni. Sunt masini de obtinut profit.

- Tatal meu nu este asa, spuse Amanda. Nu-l cunosti absolut deloc. Isi aminti de mesele pe care le luasera impreuna in ultimele zile. Refuza sa-si aminteasca cuvintele lui cand ii spusese ca nu poate suporta s-o vada in fata ochilor. Fusese vina ei ca il facuse sa simta asa. Cobori din masina fara sa astepte ca Hank sa-i deschida portiera.

Hank sari din masina si alerga la ea. Se opri in fata ei si-i puse mainile pe umeri.

- Amanda, indiferent ce simti fata de tatal tau, nu conteaza acum. Ce conteaza pentru mine este sa te stiu in siguranta. Vreau sa-mi promiti ca vei sta maine acasa si nu vei veni la Cartierul general.

- Ce-ai fi facut daca Reva era amenintata?

- Reva? intreba el. Ce legatura are cu toata povestea asta? Esti inca geloasa ca Reva si Taylor au plecat impreuna de la carnaval?

Amanda pleca din fata lui, dar el veni dupa ea.

- Vreau sa-mi promiti, Amanda.

- Daca viata Revei ar fi fost amenintata ai fi considerat probabil ca e curajoasa ca a infruntat situatia. Dar cand e vorba de mine, imi spui sa stau inchisa in camera mea pentru ca ma consideri o fetita prostuta din lumea buna, nu-i asa?

Hank ramase cu gura cascata. Nici un barbat nu traia suficient de mult pentru a le intelege pe femei.

- Daca viata Revei ar fi amenintata as vrea ca si ea sa stea intr-un loc unde ar fi in siguranta.

- Dar Reva e saraca si eu sunt bogata si asta-i marea diferenta.

Hank se simtea de parca daduse peste cap un sfert de sticla de whisky.

- Oamenii aia te vor pe tine pentru ca esti fiica lui Caulden. Amanda, promite-mi ca stai in casa, Ea trecu pe langa el.

- Nu-ti face griji din cauza mea, doctore Montgomery. Imi pot purta singura de grija. Daca nu, sunt convinsa ca ma voi descurca cu ajutorul banilor in orice situatie.

Porni in graba spre casa.

Hank ramase afara cu pumnii inclestati de furie. Daca va trebui o va lega de patul din camera ei, dar nu avea de gand sa o lase sa se expuna fanaticilor alora. Nu intelegea de ce era atat de furioasa, dar nu avea de gand ca din cauza unor mofturi sa-si riste viata. Se intoarse spre masina.

Amanda se sprijini de usa de la intrare pentru cateva clipe. Desi nu intelegea, simtea ca in ultimul timp se lasase condusa de emotii. Oamenii aia o speriasera, o speriasera foarte tare. Barbatul ala cu numele de Whitey avea o voce care o strapungea ca lama unui cutit. Vorbise despre crime asa cum altul ar vorbi despre o carte. Astazi, cand varsarea de sange fusese legata de sindicat, ei i se paruse ceva imposibil. Dupa ce-l auzise pe Whitey nu numai ca i se parea posibil, dar parea ceva foarte firesc.

Daca ar exista ceva ce ar putea sa faca? Deodata ii trecu un gand prin minte.

Varsarea de sange era legata de presupunerea ca tatal ei i-ar pune pe culegatori sa lucreze in conditii inumane. Daca ar putea sa-i faca pe sindicalisti sa inteleaga ca tatal ei nu era monstrul pe care-l credeau, ar putea preveni in felul acesta violeta.

Desi era tarziu tatal ei se afla inca in biblioteca. Pana acum nu indraznise niciodata sa-l deranjeze, dar in ultimul timp parea sa faca o groaza din lucrurile pe care inainte nu ar fi indraznit. Ciocani la usa bibliotecii si cand el ii spuse sa intre o deschise.

Cand el o privi incruntat, fu gata sa se intoarca si sa renunte. J. Harker Caulden nu era un barbat caruia sa-i placa surprizele si aparitia neasteptata a fiicei sale era evident nedorita.

- Tata, as vrea sa discut cu tine despre ceva important, spuse ea incercand sa-si stapaneasca bataile inimii.

- Daca e in legatura cu casatoria ta cu Taylor.

- Nu, nu-i vorba despre asta, spuse ea repede. Oare toti barbatii credeau ca femeile nu sunt interesate decat de gelozie si de povesti de dragoste? Am lucrat cu sindicalistii si oamenii cred ca tu esti un. tiran, iar eu as vrea foarte mult sa-i conving ca nu esti asa. Vreau sa-i fac sa inteleaga ca-ti pasa de cei ce lucreaza pentru tine.

J. Harker puse jos stiloul, se lasa pe spate in fotoliu si o examina atent. Lucrurile se schimbasera in oranduirea acestei case si el nu intelegea care era cauza acestor schimbari. Unele ii placeau, dar altele nu. Ii placea ca sotia lui filtreaza cu el si ca fiica lui incepe sa prinda putin curaj. Dar nu-i placea ca ea sa creada ca are dreptul sa-i ceara socoteala de modul in care conduce ferma. In ultimele zile si Taylor ii facuse probleme. Ce stiau oameni ca Amanda si Taylor despre cum trebuie condusa o ferma?

Toata viata si-o petrecusera cu nasul in carti. Harker incepea sa se indoiasca ca facuse un pas intelept cand il alesese pe Taylor de ginere. Poate ca ar trebui sa gaseasca pe altcineva care sa se casatoreasca cu fiica lui.

Dar acum Amanda statea in fata lui, ca un iepure speriat care facuse un act de curaj cerandu-i socoteala despre cum conduce ferma. Fu tentat sa-i spuna sa iasa naibii afara din biroul lui, dar apoi se gandi ca ar fi mai intelept sa se foloseasca de legaturile fiicei sale cu acea drojdie a societatii care o reprezentau sindicalistii. Poate ca in felul asta putea preveni necazurile. Nu ca ar fi contat foarte mult pentru el. "Buldog" mobilizase mult mai multi oameni decat era necesar care aveau sa stea in camp cat timp dura culesul. Ei ar fi oprit orice chiar inainte de a incepe.

- Ti-au spus ca tot ce ma intereseaza e profitul? o intreba J. Harker.

- Pai. da.

- Ca nu-mi pasa de cei care muncesc in camp?

Amanda incepea sa se linisteasca.

- Da, asa mi-au spus.

- Sper, Amanda, ca nu i-ai crezut. Ca nu te-ai aliat cu ei impotriva propriului tau tata.

- Nu, domnule, n-am facut asa ceva. Dar am vrut sa aud adevarul din gura ta.

- Imi pare bine ca ai venit la mine. E timpul sa inveti cate ceva din viata fermei de pe urma careia traiesti. Vezi tu, nu e primul an in care avem probleme. In ultimii unsprezece ani au tot fost zvonuri despre izbucnirea unor greve si despre diverse crime, dar am trecut cu vederea fara macar sa spun ceva in apararea mea. Toti cred ca obtin un profit urias de pe urma fermei, dar adevarul e ca de-abia o tin pe picioare.

Sindicalistii astia nu se gandesc decat la banii care-i obtin de pe urma vanzarii hameiului, dar uite cheltuielile pe care le am de facut. Amanda, obtin douazeci si patru de dolari pentru un balot de hamei si douazeci de dolari se duc pentru plata mainii de lucru.

- Dumnezeule, costa noua mii de dolari pe an numai sfoara pentru a face spalierele pe care se intinde hameiul. Nimeni nu se gandeste la sfoara, cred probabil ca o iau de undeva gratis. Si mai e si costul uscatului si al transportului. Si anul asta a fost atat de secetos incat am obtinut numai doua treimi din recolta de anul trecut. Toate lucrurile astea se aduna. Se opri si o privi.

- As vrea sa-i platesc pe oamenii astia mai mult, continua el. Stiu ca sunt saraci si ca ei cred despre mine ca sunt bogat, dar ii platesc si eu cu cat pot. Anul asta pretul hameiului e atat de scazut incat va trebui sa tai din toate cheltuielile, dar nu voi taia si din salariile culegatorilor, Amanda. Voi taia din toate celelalte cheltuieli pentru ca sa le pot plati oamenilor salarii cat mai mari. De exemplu, in fiecare an le dadeam voie proprietarilor de magazine din Kingman sa instaleze mici chioscuri in camp. Lucratorii isi cheltuiau banii pe marfurile din Kingman. Dar anul asta nu-mi mai pot permite sa fiu generos. Taylor va organiza niste chioscuri in care voi vinde marfuri cumparate de mine. In felul asta voi realiza un mic profit, fara sa fiu nevoit sa tai din salariile culegatorilor.

Amanda simtea ca radiaza de fericire. Tatal ei nu era un monstru, asa cum spunea toata lumea. Oamenii nu-l intelegeau.

- Daca liderii sindicali vor veni sa-ti ceara, de exemplu, sa trimiti apa pe camp culegatorilor, ce le-ai raspunde?

J. Harker zambi.

- Am aranjat deja sa existe limonada pentru culegatorii de pe campuri. Si mancare.

Si puturi cu apa rece.

- Oh, spuse Amanda zambind. Simtea ca-i vine sa danseze de fericire. Nu va fi nevoie ca sindicalistii sa ceara ceva. Lucratorii vor sti ca au dreptul sa protesteze, dar nu vor avea de ce s-o faca. Cine s-ar putea supara pe un om care le trimite limonada pe camp? Iti multumesc, spuse ea zambindu-i. Le voi spune sindicalistilor. Porni spre usa.

Noapte buna, tata, zise ea si iesi din camera.

Urca scarile spre camera ei de parca nu atingea pamantul.

Totul era aranjat. Nu va fi nici un pic de violenta. De fapt, nici nu era necesara constituirea unui sindicat. Daca toti fermierii vor fi ca tatal ei si vor trimite limonada pe camp lucratorii nu vor avea nevoie sa se grupeze intr-un sindicat.

Amanda se dezbraca si se baga in pat cu zambetul pe buze. A doua zi ii va putea spune increzutului doctor Montgomery sa-si inghita cuvintele. Iar barbatul ala ingrozitor, Whitey, va fi dezamagit. Nu va avea nici un rost sa atraga atentia ziarelor fata de un fermier care plateste salarii mari culegatorilor si care le trimite mancare si limonada pe camp. Si nu va avea de ce sa se teama sa mearga maine la Cartierul general al sindicalistilor. Era in siguranta, tatal ei o facuse sa fie in siguranta. Tatal ei, care in ciuda celor spuse de ceilalti, era un om bun.

Adormi fara sa se gandeasca macar o singura data la Taylor. Nici nu se trezi cand la ora trei dimineata Taylor se furisa cu pantofii in mana pe scari.

- Limonada! tipa Hank la ea. Ti-ai riscat viata venind aici din cauza limonadei?

De indata ce intra in cladire Hank o inhata de brat si o trase in camera de serviciu. Acum statea si o privea cu ochii mari de furie.

- De ce te-ai deranjat sa cauti un loc retras? Cand tipi in halul asta toata lumea aude.

- La dracu' cu cine ma aude! Unde vrei sa te duci?

Amanda incerca sa deschida usa camerei, dar el o incuie.

- N-am de gand sa stau aici si sa ascult un astfel de limbaj.

El o apuca de umeri si o trase cu fata spre el.

- Ce ti-a spus tatal tau e mai rau decat orice limbaj pe care-l cunosc. Te-a mintit, Amanda. N-a facut decat sa te minta. Daca s-ar fi purtat bine cu lucratorii n-am mai fi avut noi ce cauta aici.

- Asta am incercat si eu sa-ti spun. Nu va fi nici un pic de violenta. Ii poti spune prietenului tau Whitey sa se duca acasa. Poate va gasi alte ferme pe care sa le hartuiasca.

Hank ii dadu drumul si se schimba la fata.

- Chiar crezi asta, nu-i asa, Amanda? intreba el incet. Chiar ne crezi niste ticalosi? Crezi ca guvernatorul m-a trimis degeaba aici? Crezi ca nu vrem decat sa-i facem probleme unui barbat dragut si iubitor cum e tatal tau?

- Cred ca l-ati judecat gresit. Nu spun ca altii nu-i persecuta pe lucratori, dar tatal meu e un om bun. Face tot ce poate ca sa fie bine pentru culegatori. Are cheltuieli enorme si nimeni nu tine seama de ele. El.

Se intrerupse cand Hank o dadu la o parte si descuie usa. Ii tinu usa deschisa in timp ce iesea.

- Du-te acasa, domnisoara Caulden, spuse el obosit. Asta nu-i un loc pentru tine. Nu esti decat o placa ce repeta tot ce aude si nimic mai mult. Daca aveam nevoie sa aud platitudinile lui Caulden, l-as fi rugat pe el sa mi le spuna el insusi. Acum du-te acasa si stai inchisa pana ce hameiul va fi cules, iar ceea ce e scris sa se intample se va intampla.

Amanda trecu pe langa el.

- Ti-ai bagat ceva in cap si nu-ti pot schimba parerea, spuse ea aroganta. Dar vei vedea. Sper numai ca esti suficient de barbat sa recunosti ca ai gresit. La revedere, doctore Montgomery.

Ii intoarse spatele si parasi cladirea.

Pe drumul inapoi spre ferma furia ei atinse punctul culminant. Cei care se ocupau cu organizarea sindicatului voiau sa creada ca nu merge bine ceva, voiau ca numai ei sa aiba dreptate, voiau sa creada ca lucratorii sunt la fel precum scalvii care construisera piramide unui faraon puternic. Astazi va incepe culesul si pana maine toti se vor convinge ca la ferma Caulden oamenii erau tratati asa cum se cuvine.

Zambi in sinea ei cand isi aminti cum reactionase doctorul Montgomery. Va fi oare dezamagit cand va vedea ca sindicatul nu-si avea rostul? Voia sa prezinte o petitie prin care sa ceara oamenilor sa le fie adusa apa pe camp. Era curioasa sa-i vada expresia cand va vedea ca oamenilor le fusese adusa nu numai apa rece, ci si mancare si limonada.

Poate ca-i va cere voie tatalui ei sa duca ea limonada. Se vedea oferindu-i doctorului Montgomery un pahar aburit cu limonada rece si zambindu-i gratios. Se indoia foarte tare ca el va recunoaste ca gresise. Cobori din limuzina si intra in casa. Prima persoana cu care se intalni fu Taylor. Avea ochii putin cam obositi, dar statea foarte drept.

- Amanda, spuse el sever, tocmai plecam sa te iau. Slujba ta in locul acela odios s-a terminat. Culesul incepe azi si nu vad nici un motiv pentru care sa continui sa te expui printre oamenii aceia.

- Nu sunt "oamenii aceia"; sunt fiinte la fel ca si noi. Daca tu nu ai bunul simt sa te gandesti la ei in felul acesta, cel putin o face tatal meu.

- Nu admit sa-mi vorbesti pe un astfel de ton, Amanda.

Amanda incepu sa-l contrazica din nou, dar se opri. In cateva zile doctorul Montgomery va pleca infrant si ea va ramane singura cu Taylor. Ar fi mai bine sa faca pace cu el.

- Imi cer scuze. Caldura e de vina. M-a adus la capatul nervilor. Mi-am parasit deja slujba si n-am de gand sa ma mai intorc.

- Bine, spuse el repede. Acum cred ca ar fi mai bine sa stai in camera ta pana se termina totul. Ai fost si asa mult prea mult implicata.

- Bineinteles, murmura ea si incepu sa urce scarile, dar se opri si se intoarse.

Taylor, ma intrebam daca nu se poate sa merg si eu pe camp sa dau o mana de ajutor. As putea sa impart limonada, poate.

Ochii lui Taylor se marira.

- Sa imparti.? Se linisti si continua: Vor fi barbati acolo si nu cred ca e un loc potrivit pentru o doamna.

- Dar am lucrat cu acei barbati.

- Amanda! Nu ma contrazice! Nu-ti pot permite sa te duci pe camp. Vrei sa ne dai mai multa bataie de cap?

- Nu, spuse ea si realiza ca mana lui strangea cu putere balustrada. Parea ca nicaieri nu era nevoie de ea. Nu aveau nevoie de ea la Cartierul general si nu aveau nevoie de ea pe camp.

- Ti-am scris un nou program si ti l-am pus pe birou. Nu te pot testa pentru ca e nevoie de mine pe camp. Si, Amanda, dupa ce hameiul va fi recoltat, va trebui sa stam de vorba despre concedierea doamnei Gunston. N-am putut-o convinge sa ramana.

Statea jos privind-o in timp ce urca scarile.

Odata ajunsa in camera ei, Amanda realiza ca starea ei euforica disparuse.

Citi noul program si-si aminti ca Taylor ii spusese ca nu va mai avea de acum incolo alte programe. Isi aminti ca el ii vorbise despre cand vor fi iubiti. Dar Taylor pe care il intalnise acum era la fel de rece si de formal cu acela pe care il stia din totdeauna.

Impaturi programul si-l lasa pe masa dupa care se tranti pe pat. Era atat de cald si ea nu-si gasea linistea, incerca sa se bine-dispuna imaginandu-si figura doctorului Montgomery cand va vedea cat de mult se inselase, dar nu reusi.

Se ridica, citi programul si vazu ca la ora asta trebuia sa traduca Campaniile lui Cezar din limba latina si gemu la gandul asta. Privi pe geam si o vazu pe mama ei intinsa intr-un sezlong la umbra copacilor citind si mancand ceva ce semana a ciocolata. Amanda isi lua cartea de limba latina si se duse sa stea impreuna cu mama ei.

Petrecu o dupa-amiaza foarte placuta in compania mamei ei, la umbra. Mama ei ii dadu sa citeasca o poveste fascinanta scrisa de o femeie cu numele de Contesse de la Glace. Era vorba de dragoste si pasiune, despre o femeie care suferea din cauza unui barbat ce nu merita acest lucru. Amanda o citi cu aviditate si manca aproape jumatate de kilogram de ciocolata.

Ziua urmatoare Taylor si tatal ei fura prea ocupati sa observe ca ea nu-i in camera ei si nu face ceea ce i s-a spus asa ca petrecu mai mult timp cu mama ei. Amanda, considerandu-se mai mult decat indrazneata, o intreba pe mama ei despre perioada cand dansase pe scena. Grace ii povesti ore in sir si Amanda realiza ca mama ei mai degraba muncise din greu decat ca pacatuise cu ceva.

- Dar ai avut curaj, spuse Amanda. As vrea sa am si eu atata curaj.

- Cred ca s-ar putea sa ai, ii raspunse Grace. Numai ca n-ai gasit acel lucru pentru care sa-ti trebuiasca curajul.

- Vrei sa spui, ca Ariadna? intreba Amanda, referindu-se la personajul cartii pe care o citise. N-am curaj sa ma hotarasc sa iubesc un barbat si sa ma lupt pentru el?

- Pe cine iubesti de fapt, Amanda?

- Pe Taylor, bineinteles, raspunse Amanda repede, dar fata i se inrosi. Vremea petrecuta cu doctorul Montgomery fusese o experienta si nimic mai mult. Dar o parte din ea isi imagina cum se va purta el cand va descoperi ca nu a avut dreptate in ceea ce priveste ferma Caulden. Ii va parea oare atat de rau incat o va cere in casatorie? Si-l inchipuia spunandu-i Amanda, draga mea, vreau sa-mi petrec restul vietii impreuna cu o femeie atat de inteleapta ca tine.

Amandei ii placea ideea ca el sa recunoasca ca ea nu era de fapt atat de proasta.asa cum o facuse sa se simta intotdeauna. Dar oare il iubea? S-ar casatori cu el? L-ar parasi pe Taylor si pe parintii ei pentru a calatori impreuna cu el in lung si-n lat in masinuta aceea galbena?

- Amanda, ii intrerupse Grace visarea cu ochii deschisi, e posibil sa fie doctorul Montgomery ala al tau?

Amanda se intoarse si privi. El era, venind dinspre campuri. Asta era, se gandi ea.

Venea sa-si ceara scuze si sa. Oare putea sa spere la mai mult?

- Amanda, ii spuse Grace si ingrijorarea se citea in vocea ei, nu-l cunosc personal pe doctorul Montgomery, dar am impresia dupa felul in care merge ca este furios.

Amanda zambi.

- Furios pe el insusi, poate. Cred ca a descoperit ca venirea lui aici n-a avut nici un sens. E un barbat foarte mandru si sunt convinsa ca nu-i place sa recunoasca ca n-a avut dreptate.

Amanda se ridica si-si netezi fusta.

- Sper ca nu te deranjeaza daca-l poftesc la ceai. Cred ca voi comanda limonada.

E o gluma intre noi doi.

- Cum vrei tu, draga mea, dar doctorul Montgomery imi pare.

- Aici erai! striga Hank cand fu la cativa metri de ea.

Avea o camasa cu maneci scurte si era atat de transpirat de parca fusese prins de o furtuna. Ti-am spus sa stai inauntru ca sa fii in siguranta, dar iata-te aici, unde toata lumea te poate vedea, ii crezi pe toti care-ti spun minciuni, dar nu ma crezi pe mine care-ti spun adevarul.

Amanda rosi si refuza sa priveasca spre mama ei. Deschise gura sa spuna ceva, dar Hank o apuca de brat si incepu s-o traga in urma lui.

- Opreste-te! reusi ea sa spuna. Asta e mama mea si.

- Buna ziua, doamna Caulden. Amanda vine cu mine. Vreau sa-i arat cum ii trateaza tatal ei pe oamenii care lucreaza pentru el.

- Faceti-o prin toate mijloacele, spuse Grace privindu-l cu interes. Nimeni nu-i spusese ca doctorul Montgomery era un barbat atat de frumos, atat de viril si de tanar.

- Nu vreau sa merg cu tine, spuse Amanda.

- Vei merge pe picioarele tale sau te voi tari in urma mea.

Avea ochii incercanati si nu se rasese de cateva zile. Arata aproape infricosator.

- Nu vreau.

Hank se apleca, isi puse umarul in dreptul stomacului ei si o ridica.

- Da-mi drumul! striga Amanda, lovindu-l in spate cu pumnii.

Hank o tranti jos.

- Sunt prea obosit ca sa mai fiu si batut.

- Mama, ajuta-ma! tipa Amanda.

- Prajituri, doctore Montgomery? intreba Grace Caulden intinzand farfuria.

- Multumesc, spuse el si lua un pumn, apoi se intoarse si pleca.

Grace continua sa citeasca, dar trebuiau sa mai treaca multe ore ca sa-i dispara zambetul de pe fata.

- Lasa-ma jos, spuse Amanda.

Hank o puse jos si apoi o lua de mana si incepu s-o traga dupa el.

- Vreau sa vezi ceva, spuse el.

- Mi s-a spus sa nu ma duc pe camp.

El se opri si se intoarse spre ea.

- Inca nu vrei sa gandesti pentru tine, nu-i asa, Amanda? Crezi tot ce ti se spune fara sa pui vreo intrebare. Felul in care tatal tau i-a tratat pe oameni in ultimii ani a fost atat de ingrozitor incat ei se gandesc la crima ca sa-l faca sa inceteze, dar tie putin iti pasa.

Caulden iti spune in cinci minute ce om bun e si tu-l crezi in loc sa crezi alte sute de oameni care-ti spun contrariul.

- Dar e tatal meu, e.

- Nu poti face pe cineva bun, numai pentru ca asa vrei tu sa crezi despre el. N-ai cum sa faci asta. Se rasuci si incepu din nou s-o traga. Vreau sa vezi de ce s-au format sindicatele.

Amanda era la fel de furioasa ca si el si se gandi ca i-ar placea sa-l vada intrand cu masina lui mica si galbena intr-o stanca. Furia o impiedica in prima clipa sa vada ce era inaintea ochilor ei.

Mai intai simti mirosul. Nu era nevoie sa bata vantul ca sa simta acel miros. Erau aproape cincizeci de grade si umiditatea era foarte mare pe masura ce se apropiau de campurile irigate. Deodata simti ca nu vrea sa vada ce se afla in corturile care se zareau la orizont.

- Stai, spuse ea smucindu-se din mana lui. Nu vreau sa merg.

- Nici eu. As vrea sa fac o baie si poate sa merg la dans diseara, dar ei nu pot si eu nu pot si tu nu poti.

In partea de est a campurilor de hamei era un loc viran care acum era plin de corturi si alte adaposturi rudimentare. Din loc in loc se aflau gramezi de paie murdare.

Peste tot era gunoi: oase, carne imputita, gramezi de balegar. Peste tot zburau muste mari si Amanda vazu capul slab al unei oi legate la intrarea unui cort. Hank o tinea strans de mana.

- Tatal tau inchiriaza corturile pentru saptezeci si cinci de centi pe zi. Considerand ca un om lucreaza toata ziua in soarele asta si castiga nouazeci de centi, e un pic cam mult, nu crezi? Cei care nu-si pot permite cumpara paie si dorm sub cerul liber. Nu exista nici un loc unde sa-si depoziteze gunoaiele.

O trase de mana in mijlocul locului aluia care duhnea atat de puternic si pentru o clipa Amanda nu putu decat sa priveasca ingrozita. Aici erau toaletele in aer liber. Era o coada de vreo cincizeci de persoane care asteptau si Amanda vazu o femeie insarcinata care se trase putin mai departe si voma. Cand ajunse la cativa pasi de toalete, Amanda simti ca i se intoarce stomacul pe dos.

- Tatal tau a pus la dispozitie noua toalete pentru doua mii opt sute de persoane, spuse Hank. Femeile si barbatii impart aceleasi toalete, sunt doar lucratori, asa ca ce conteaza intimitatea? Sunt tratati ca animalele. Ieri culegatorii au incercat sa curete locul aruncand gunoaiele in toalete, dar gropile n-au decat cativa metri adancime. Pana seara erau pline. Caulden nu le ofera nici un mijloc de curatare. Vrei sa mergi inauntru, Amanda?

Fecalele sunt peste tot. Dupa cum vezi, mirosul ii imbolnaveste pe oameni. Mai stai putin pe aici si-i vei vedea cum fac pe ei. Mizeria le-a produs dizenterie.

Atitudinea sfidatoare incepu s-o paraseasca pe Amanda. Nu vazuse in viata ei asa ceva, nici macar nu-si imaginase ca exista. Hank nu mai trebuia sa o traga dupa el pentru ca acum mergea de buna-voie. Se opri la un put.

- Sunt numai doua puturi pentru toti lucratorii, dar cat timp soarele e sus puturile sunt secate, iar cel mai aproape se afla la mile departare. Nu au prea mult timp de odihna, dar si-l pierd si pe acesta mergand dupa apa.

Incepu sa umble spre campurile de hamei, mana lui inca tinand-o strans pe Amanda.

Ii dadu drumul cand ajunse pe camp. Pe o parte lucratorii dadusera jos spalierele pe care se intindeau vitele de hamei, dar pe cealalta parte nu. Campul era plin de barbati, femei si copii care culegeau repede vitele de hamei si le ingramadeau in saci. Era o caldura de nesuportat.

- Ti-ar placea sa lucrezi in caldura asta, Amanda? Un om a murit ieri de caldura. Pana acum patru copii au fost luati lesinati. Aici nu sunt toalete, asa ca lucratorii sau nu se duc toata ziua sa-si faca necesitatile, sau merg pana in tabara si stau ore intregi la coada.

Trebuie sa-si care dupa ei sacul de trei kilograme cu hamei pentru ca altfel, la intoarcere s-ar putea sa nu-l mai gaseasca. Asa ca se duc acolo, spuse Hank si arata cu mana spre randurile neculese. Bineinteles, asta inseamna ca atunci cand ajung acolo cu culesul vor calca peste excremente.

Amanda nu mai putea spune nimic. De-abia se mai putea tine pe picioare in caldura aceea de nesuportat. Nu opuse nici un fel de rezistenta cand Hank incepu din nou s-o traga.

El o duse la o caruta, scoase niste bani din buzunar si-i intinse unui barbat.

- Ce zici de un pahar cu limonada rece? intreba el si-i intinse un pahar murdar cu un lichid fierbinte.

Ea nu indrazni sa-l refuze. Lua o inghititura, apoi se stramba. Cu mare dificultate inghiti lichidul dezgustator.

- Acid citric, spuse Hank. Lamaile costa mai mult. Cu acid citric tatal tau poate face rezerve pe care nu plateste decat foarte putin si apoi vinde cu cinci centi paharul si obtine un profit de sute de dolari. Lua paharul din mana ei si-l oferi unei fetite obosite si transpirate care arata cam de opt ani. Copilul il bau dintr-o inghititura, apoi il privi pe Hank cu adoratie inainte de a se intoarce la lucru.

- Tatal tau vinde si mancare si singura apa pe care o primesc lucratorii este un pahar pentru un castron de tocana, Mai vrei un pahar cu apa, mai cumperi un castron cu tocana.

Nu poti cumpara numai apa si Caulden in nici un caz nu o da pe gratis.

Incepu s-o traga din nou dupa el, dar Amanda mergea de buna-voie. Nu trebuia s-o mai tina el ca sa nu fuga. Trebuia sa vada totul, trebuia sa vada acea parte a lumii de care nici nu stia ca exista. Statuse in camera ei in fiecare an si nu avusese macar habar despre oamenii care culegeau hameiul.

Hank o duse spre locul unde se cantarea hameiul, dar nu se putura apropia prea mult pentru ca peste tot erau femei si barbati care carau disperati sacii grei plini cu hamei. Pe fetele lor se citea durere si suferinta, de parca se luptau pentru viata.

- Unui barbat ii trebuie multe ore pana sa adune un sac plin si apoi trebuie sa-l care aici pentru a fi cantarit. Dar tatal tau a adus oameni care sa controleze hameiul daca este suficient de curat. Asa ca oamenii mai pierd ore pretioase scotand frunzele si vitele. In mod normal un barbat poate culege pana la o suta cincizeci, chiar doua sute de kilograme pe zi, dar tatal tau a facut in asa fel incat sa nu poata culege decat treizeci si cinci, patruzeci de kilograme pe zi. Muncesc toata ziua in soarele asta si castiga in jur de nouazeci de centi, in cel mai bun caz un dolar si zece centi pe zi.

Se intoarse si o privi.

- Stii de ce pretinde tatal tau hamei atat de curat? Din doua motive: unul, ca sa nu trebuiasca sa plateasca pentru greutatea catorva frunze si vite si doi, pentru ca vrea ca lucratorii sa plece. Tatal tau e ingrozitor de destept, Amanda. Ma intreb daca i-ai mostenit creierul. I-a venit in minte o idee foarte ingenioasa ca sa-i pacaleasca pe acesti oameni.

Tatal tau a promis prime pentru lucratorii care stau pe toata perioada culesului. Daca un lucrator pleaca inainte ca culesul sa fie terminat pierde si prima. Deja o mie de japonezi au plecat. Au spus ca nu muncesc in mizeria asta. Pentru fiecare persoana care pleaca tatal tau castiga zece centi. Adunati ii rezulta o suma din care isi va putea cumpara trabucurile lui afurisite si. o masura pe Amanda din cap pana in picioare. matase pentru rochiile tale, Amanda.

Furia lui Hank se epuizase si statea si privea abatut, cu umerii lasati.

- Te poti duce acasa acum, Amanda. Du-te acasa si stai la umbra unui copac cu draguta ta mama. Bucurati-va de ceea ce tatal tau castiga pentru voi.

- Ce. ce se va intampla aici? reusi ea sa spuna. Avea vocea ragusita. Era ingrozita de ceea ce vazuse.

- Nu stiu. E mai rau decat am vrut sa-mi inchipui. Whitey a vorbit foarte mult in dreapta si-n stanga. Culegatorii sunt inspaimantati la gandul ca si-ar putea pierde slujba, dar sa-ti vezi copilul lesinand sub soarele arzator te face sa uiti de asta. Si la cat de greu muncesc oamenii astia, fara hrana si apa de baut, la cat cheltuiesc ca sa le obtina, le raman foarte putini bani de economisit. Unii ii sunt deja datori tatalui tau. Spiritele incep sa se incinga.

Cred ca in curand vor merge la tatal tau.

- Nu-i va asculta, spuse Amanda privind o fetita dand jos vitele de hamei. Avea cam trei ani si se vedea prin chilotii murdari ca facuse pe ea. Amanda nu mai voia sa-i ia apararea tatalui sau. Un om care lasa sa se intample asa ceva, an dupa an, nu merita sa fie aparat.

Hank isi ridica o spranceana.

- Nu, nu va asculta, dar am de gand sa-l fortez sa ne asculte. Ma ingrozesc de ce s-ar putea intampla daca nu se fac cateva schimbari.

- Tu? spuse Amanda. Dar azi dimineata l-am vazut pe seriful Ramsey venind la noi acasa. Va. incerca ea sa spuna.

- Va trage mai intai, spuse Hank. Am luat cunostinta de asta. Acum vreau sa te intorci acasa, Amanda. Nu vreau ca Whitey sa afle cine esti. Stai in camera ta. Ba chiar mai bine, de ce n-ai pleca impreuna cu mama ta la San Francisco pentru cateva zile?

Amanda nu putu decat sa-l priveasca. Lasa, se gandi ea, intotdeauna am fost lasa.

La paisprezece ani mi-a fost teama sa-i tin piept lui Taylor si la douazeci si doi mi-e teama sa-i tin piept tatalui meu. Se intoarse si se indrepta spre casa. Poate ca va putea recupera toti acesti ani.

Hank o privi indepartandu-se. Nu era vina ei, se gandi el, dar voise sa-i arate pentru ce lupta el. Se ruga in sinea lui ca ea sa-i urmeze sfatul si sa plece din oras pentru cateva zile. Dar n-avea vreme sa se ocupe de Amanda. Trebuia sa-l gaseasca pe Whitey si sa vada ce punea la cale fanaticul ala. Oamenii astia erau suficient de infierbantati si n-ar fi trebuit mult ca sa-i aduci la limita nervilor.

Saptesprezece.

Usa bibliotecii era deschisa, dar pentru Amanda n-ar fi contat chiar daca era inchisa. Intra in camera. Tatal ei statea la birou, inconjurat de hartii, iar Taylor statea aplecat peste el.

Cand o vazu, Taylor se indrepta si se incrunta.

- Amanda, era vorba sa stai in camera ta. Ti-am spus.

Amanda privi numai spre tatal ei.

- Va fi violenta daca nu faci ceva cu ceea ce se intampla pe camp.

J. Harker o privi si singura miscare fu aceea ca incepu sa-si mestece trabucul.

- Amanda, nu vorbi despre lucruri de care n-ai habar, spuse Taylor. Te vei duce in camera ta in clipa asta si vei.

- Taci din gura, Taylor, ii spuse ea. Astea-s probleme de familie. Tatal ei se aseza in scaun si Amanda il privi in ochi. Mirosul de la toalete si de la gunoiul aruncat peste tot ii mai persista inca in nari. Liderii sindicali vorbesc despre varsare de sange si sangele tau va fi primul pe care-l vor dori.

- Amanda, spuse Taylor, revenandu-si din soc, nu poti.

Ea se intoarse si il privi.

- Stai jos! ii ordona ea, de parca era un catelus. Il privi fix, pana ce el o asculta, apoi merse la biroul tatalui ei, se sprijini cu mainile de el si se apleca in fata. Ti-a mers cu hotiile in toti anii pana acum, dar anul asta e altceva. Cred ca lucratorii vor indura lipsa de hrana si de mancare, dar nu-ti vor rabda inselatoria in ceea ce priveste banii. Daca nu vei incepe sa-i platesti, vor trage, ii privi pe tatal ei cu aceiasi ochi ca ai lui, plini de furie si incapatanare.

- Amanda, eu. incepu Taylor.

Amanda se intoarse spre el.

- Taci sau pleci. Se intoarse spre tatal ei. Ei bine?

J. Harker ii arunca un ranjet batjocoritor.

- Am cincisprezece oameni de-ai mei in camp. Ei ma informeaza, cu ce se intampla si daca nu pot ajunge la mine sa-mi ceara voie au arme si stiu ce sa faca cu ele. Seriful are oameni care au inconjurat toata zona. Lasa-i sa vorbeasca cat vor, dar sangele care va curge va fi al lor, nu al meu.

Amanda se ridica. Nu avea de gand sa-l intrebe de ce este atat de inuman si vedea ca nu are cum sa-l convinga, i-ar fi placut sa-l poata ameninta. Dar stia ca nimic nu conta pentru el, cu exceptia fermei. Daca l-ar fi amenintat ca pleaca de acasa daca nu curata tabara, pentru el n-ar fi insemnat nimic. Hank avusese dreptate: un barbat care isi izolase sotia si-si incredintase fiica unui om ca Taylor era in stare de orice.

J. Harker o privi cu ochi triumfatori.

- A castiga este totul pentru tine, nu-i asa? intreba Amanda. Indiferent cine iti iese in cale, pe cine calci in picioare, tu trebuie sa castigi. De data asta insa nu vei iesi castigator.

Poate ca inca mai poti infometa cativa oameni saraci si fara educatie, dar ti-a sunat ceasul.

Maine ti se va infunda. Se rasuci si iesi din camera. Nu mai putea suporta sa fie in preajma acestui om.

Taylor veni dupa ea pe scari.

- Amanda, spuse el incet, n-am vrut sa.

- Ba da, ai vrut, spuse ea privindu-l fix. Ai vrut sa ma umilesti, sa ma degradezi in toti anii astia. Ani de zile n-ai incercat decat sa-i semeni tatalui meu. El tiraniza mii de culegatori ce nu se puteau apara si tu ma aveai pe mine pe care sa ma tiranizezi. Ei bine Taylor, asa cum oamenii aia s-au saturat si eu m-am saturat.

- Dar, Amanda, te iubesc.

- Nu, nu ma iubesti. Nici macar nu ma cunosti. Iubesti o papusa pe care ai format-o asa cum ai crezut tu ca trebuie sa fie o femeie. Cand ai chef de mine, ma tarasti afara din camera. Cand nu ai nevoie de mine, ma trimiti inapoi si-mi faci un program care sa ma tina ocupata.

Amanda isi continua urcatul pe scari, nevrand sa mai piarda timp cu el.

- Amanda, spuse el venind in fata ei, ce ai de gand sa faci? Vreau sa spun, logodna noastra este.

- Rupta, spuse ea, apoi se opri si il privi plina de rabdare. Mai intai vreau sa fac tot ce-mi sta in putinta ca sa-i ajut pe oamenii aia. Voi. se opri cautand ceva ce ar putea face.

Le voi face limonada. limonada adevarata. Si cand hameiul va fi recoltat, voi pleca.

- Cu el? se repezi Taylor la ea. Nu sunt atat de orb pe cat ai crezut.

Il privi de parca nu-l mai vazuse vreodata.

- Tu s-ar putea sa nu fii orb, dar eu am fost. Daca Hank ma va vrea, da, voi pleca cu el, dar nu prea cred ca ma va vrea. Acum, te rog sa te dai la o parte din calea mea?

Sunt oameni care lesina din cauza caldurii, in timp ce noi stam si vorbim despre lucruri neesentiale.

- Neesentiale? aproape tipa el. Intreg viitorul meu a fost hotarat de capriciul unei femei care tanjeste dupa.

Amanda se rasuci spre el.

- Vei obtine ferma, sunt sigura de asta. Unde altundeva va gasi tatal meu o copie mai perfecta a lui insusi? Niciunul din voi doi nu are nevoie de mine. Dar lasa-ma sa-ti dau un sfat, Taylor. Trebuie sa pleci de aici. Trebuie sa pleci, chiar azi. Acum. Ar trebui sa te duci s-o iei pe Reva si sa pleci cu ea fara sa intorci capul in urma. Reva va fi buna pentru tine. Ea e mult prea saraca ca sa-i pese de acea piesa pe care tu o numesti coloana vertebrala. Acum trebuie sa plec si ca sa-ti spun adevarul Taylor, nu-mi pasa ce se intampla cu tine.

Se grabi spre camera ei, isi sfasie rochia grea de matase pe care o purta si-si puse o bluza usoara din bumbac cu o fusta. Erau singurele lucruri mai lejere pe care le avea.

Cand fu imbracata, incepu sa scoata lucruri din sertare. Nu avea o valiza, asa ca merse in dormitorul tatalui ei si o lua pe a lui. Isi indesa hainele in valiza si cobori. Nu privi inapoi spre casa, pentru ca nu avea nici o parere de rau ca pleaca. Singurul sentiment pe care-l simtea era ca libertatea se afla dincolo de usa.

Lasa valiza in hol si merse la bucatarie. Lua un storcator mare de fructe si suna la bacania din Kingman de unde comanda un camion plin cu lamai.

- Spuneti sa le trimita la Terrill City, spuse ea.

Apoi iesi afara cu valiza intr-o mana si storcatorul de fructe in cealalta, cand isi aduse aminte ca trebuie sa-si ia ramas bun de la mama ei. Statu o clipa in spatele scaunului mamei ei si tot ce se intamplase in ultimul timp ii veni in minte. Simtea o furie imensa la adresa ei insesi. Cum de-i permisese lui Taylor s-o indeparteze de mama ei? De ce il urmase atat de orbeste pe Taylor?

Grace privi in sus spre fiica ei.

- Mama, eu. Ochii ii erau plini de lacrimi.

- Ai de gand sa pleci? intreba Grace, facand semn cu capul spre valiza.

- M-am purtat ingrozitor cu tine si.

Grace o intrerupse.

- Te superi daca vin si eu cu tine? Si asta pentru ce e? Nu e pentru a stoarce creierii cuiva, nu-i asa?

Amanda ridica storcatorul.

- Tata le-a promis lucratorilor limonada si am de gand sa le dau eu. Imi inchipui ca va trece o zi sau doua pana ce va primi nota de plata pentru lamai si va opri livrarea lor.

- Si valiza? E in legatura cu lucratorii sau cu profesorul acela frumos de economie?

- Eu. Amanda stia ca nu fusese in viata ei atat de curajoasa ca in ultimele cateva ore, dar acest nou curaj incepea s-o paraseasca. Se lasa in genunchi si-si puse capul in poala mamei ei. E atat de ingrozitor, planse ea. Oamenii lesina pentru ca tata nu le da apa pe gratis si eu ma simt atat de idioata. Mi-am petrecut toti anii astia in camera mea si.

- Taci, Amanda, spuse Grace sever. Daca te vaiti nu vei ajuta pe nimeni. Ai fost o fetita cuminte si ai vrut sa-l faci pe plac tatalui tau. Acum sterge-ti ochii si hai sa ne apucam de treaba. E aproape de asfintit si lucratorii se apropie de incheierea zilei de munca.

Lamaile nu vor sosi pana maine dimineata. Asteapta aici pana imi impachetez cateva lucruri si ne vom petrece noaptea in Kingman, iar maine vom face limonada. Acum sterge-ti ochii ca sa fii frumoasa pentru profesorul tau.

- Dar, mama, nu-l poti parasi pe tata numai pentru ca eu plec.

- Ce ma retine aici? intre tatal tau si mine n-a mai fost nimic din ziua in care m-a pedepsit pentru ceea ce el a numit tradare si mi te-a luat de langa mine. Am asteptat sa vad daca te mariti cu Taylor sau iti dai seama de nebunia pe care erai gata s-o faci. Nu puteam pleca inainte. Nu puteam sa te parasesc si eu. Dar acum pot pleca. Se ridica.

Asteapta-ma aici si ma intorc cat pot de repede.

Amanda se aseza pe scaun cu mainile incrucisate in poala. "Daca Hank ma va vrea", spusese ea. Nu era greu de inteles ca-l iubea probabil de mult timp. Cu o grimasa, se gandi ca daca altceva nu avea puternic, incapatanarea insa ii era toarta mare. Se incapatanase sa se convinga ca-l iubea pe Taylor, in ciuda felului lui de a fi. Hank ii aratase afectiune si o tratase ca pe o fiinta omeneasca, dar ea nu incetase sa-l ia peste picior. Aproape ca se aruncase cu buna stiinta in viata nenorocita pe care ar fi avut-o impreuna cu Taylor.

Prima ei grija erau culegatorii, dar cand ei vor pleca se va duce la Hank si-i va cersi, in genunchi daca va fi cazul, iertare.

Atentia ii fu atrasa de un grup de oameni care. Se zareau printre copaci inaintand spre casa. In fruntea grupului era acel barbat cu parul alb, Whitey Graham.

Amanda sari automat in picioare. Veneau fara indoiala sa-i prezinte acele revendicari de care ii vorbise Hank. Incepu sa alerge spre casa chiar in clipa cand tatal ei, Taylor si doua ajutoare ale serifului iesira pe terasa.

Amanda ramase in umbra. Nu simtea ca apartine complet vreuneia din parti.

- Avem o lista de revendicari, spuse Whitey. Nu suntem multumiti de ce se intampla pe camp.

Harker nu facu vreun semn din care sa reiasa ca-l auzise pe Whitey. Il privea fix, cu ochii reci ca de gheata.

Whitey urca pe terasa, asa ca acum era la acelasi nivel cu Harker. Taylor incerca sa protesteze la insolenta lui, Dar Harker il opri.

- Spune ce ai de spus, mormai Harker.

Whitey citi o lista cu cateva revendicari care includeau nevoia de toalete pe camp, in tabara, apa de baut gratuita, limonada care sa fie facuta din lamai si in cele din urma sa fie platiti cu un dolar si douazeci si cinci de centi pentru treizeci si cinci de kilograme culese.

Toti isi tinura rasufiarea, asteptand ca Harker sa hotarasca.

Te rog, se gandi Amanda, te rog fii de acord cu asta.

Harker vorbi in cele din urma si fu de acord sa aduca mai multe toalete, apa de trei ori pe zi, limonada adevarata si chiar spuse ca va plati cu suma ceruta de ei pe inspectorii alesi de culegatori pentru a controla daca hameiul este curat. Dar nu fu de acord sa le ridice lor salariile.

Fu randul lui Whitey sa fie incapatanat.

- Ti-ai sapat singur groapa, spuse el incet.

Harker il palmui peste fata cu dosul mainii.

- Pleaca de pe pamantul meu!

In clipa urmatoare totul se dezlantui. Unul dintre ajutoarele serifului se intinse spre Whitey. Acesta fugi pe scari, in timp ce barbatii care-l insoteau nu stiura pe unde s-o apuce mai intai. Al doilea ajutor de serif striga catre Whitey ca este arestat, la care Whitey raspunse ca nu exista nici un mandat emis pentru arestarea lui. Cu aceasta, Whitey si oamenii lui fugira de pe pamantul fermei.

Amanda se sprijini de balustrada terasei. Totul izbucnise. Nici un om n-ar mai fi putut indura conditiile de munca de pe camp.

Deodata, Amanda se indrepta. Unde era Hank? spusese ca el va fi cel care va prezenta lista de revendicari. Si el nici macar nu fusese printre acei barbati. Se hotarase sa ramana la distanta? isi revenise oare in cele din urma si realizase ca nu era lupta lui? Aproape ca izbucnise in ras la gandul acesta. Hank Montgomery nu avea nici o urma de lasitate in el. El singur il putea infrunta pe J. Harker Caulden, un barbat care isi terorizase familia, dar nu-l intimidase niciodata pe Hank. El infrunta oameni nebuni, fanatici, ca acest Whitey Graham.

Hank pusese bazele unui sindicat in mijlocul Kingman-ului. Cand oamenii scrisesera pe cladirea unde se afla Cartierul general Afara din oras! el ridicase din umeri si-l pusese pe Joe sa dea cu vopsea pe deasupra.

Nu, faptul ca el lipsise acum din delegatie nu era legat de lasitate sau dezinteres. Si atunci, ce-l facuse sa nu vina? Ceva ingrozitor se intamplase probabil pe camp. Fara sa se mai gandeasca, incepu sa mearga repede spre camp. Mama ei o prinse de brat inainte de a iesi din gradina.

- Te-ai hotarat pana la urma sa pleci fara mine? o intreba Grace, incercand sa para neingrijorata, dar vocea ei ii trada preocuparea.

- Sindicalistii i-au dat tatei un ultimatum, spuse Amanda.

Grace gemu.

- Imi inchipui cat i-a pasat tatalui tau de asta.

- L-a palmuit pe conducatorul grupului, dar, mama, Hank nu se afla printre ei.

Grace se incrunta.

- Nu inteleg. Crezi ca doctorul Montgomery ar fi putut fi mai convingator?

- Hank mi-a spus ca el va fi cel care va veni cu lista de revendicari. Mama, trebuie sa se fi intamplat ceva ingrozitor. Stiu asta. Ma duc sa-l caut pe Hank.

Grace Caulden puse jos valiza cu care venise.

- Hai sa mergem. Trebuie sa-l gasim.

- Pe camp e ingrozitor, spuse Amanda cautand ochii mamei ei. Oamenii sunt.

Grace apuca mana fiicei sale.

- E timpul sa facem ceva, nu crezi? E timpul sa nu ne mai ascundem in camerele noastre.

- Da, spuse Amanda si plecara amandoua.

Cautara timp de doua ore. Mersera pe la fiecare cort, calcara peste gramezile de gunoi, auzira multe remarci jignitoare. Intrebara peste tot, folosira toate limbile cunoscute de Amanda.

Se folosira de gesturi cand epuizara cunostintele in materie de limbi. Intrebara in toate felurile in care putura, dar nimeni nu parea sa-l fi vazut pe doctorul Montgomery de cateva ore.

Whitey Graham le iesi in cale cand erau la inceputul celei de-a treia ore de cautare.

- Voi doua sunteti din familia Caulden? intreba el cu ochi scanteietori. Spiritele sunt cam incinse pe aici la adresa Caulden-ilor. Ati face bine sa plecati.

- Vreau sa stiu unde este doctorul Montgomery, spuse Amanda inabusindu-si frica in fata acestui barbat.

Whitey ranji.

- A plecat acum cateva ore cu o doamna draguta. Nu l-am mai vazut de atunci. Poate ca s-a dus sa se. Se intrerupse si sugera printr-un gest vulgar ceea ce-i trecuse prin cap.

Amanda isi ascunse pumnii inclestati in faldurile fustei.

- Ma duc sa-l caut. Il voi tari afara din. pat, daca voi fi nevoita, dar va veni sa vorbeasca cu tatal meu. Veti obtine marirea salariilor. Hank va gasi o cale de a-l convinge pe tatal meu.

Whitey zambi semnificativ.

- Pari foarte convinsa ca profesorul are oarece putere. Personal, nu cred sa existe ceva care sa-l faca pe Caulden sa asculte, cu exceptia catorva gloante trase in cineva.

Amanda simti ca transpira si spera ca fata sa nu-i tradeze teama.

- Il voi aduce. Hank stie cum sa vorbeasca. Daca e cineva care poate sa-i vorbeasca tatalui meu, el este acela.

- S-ar putea sa fie prea tarziu pentru discutii. O privea de sus in jos cu un aer insolent.

Amanda ii intoarse spatele si incepu sa mearga spre Kingman. Grace incerca sa tina pasul cu fiica ei.

- Ce om ingrozitor! Mi s-a facut parul maciuca. Draga mea, unde te grabesti asa?

- Spre casa Revei Eiler, spuse ea cu amaraciune.

- Crezi ca doctorul Montgomery e cu ea?

- Da, cred. Pare sa aiba nevoie de multe femei in jurul lui.

Grace se impiedica printre manunchiuriie de iarba, fusta se agata de maracini si mica palarioara ii aluneca pe un ochi incercand sa se tina dupa Amanda.

- L-am vazut o singura data impreuna cu tine, draga mea, dar mi s-a parut ca era nebun dupa tine.

Amanda ezita, apoi spuse resemnata:

- Asa se uita la toate femeile.

- Nici un barbat n-are suficienta energie sa simta ceva atat de intens pentru doua femei.

- Hank are o energie de nebanuit, ii spuse Amanda peste umar. Cantitati enorme de energie. O energie de nebanuit, incredibila, infinita.

Grace se opri si privi cu ochi mari spatele fiicei ei.

- Ce norocoasa e femeia pe care o iubeste, sopti ea si apoi porni grabita dupa Amanda.

Amanda sari peste gardul de la capatul campului si apoi o ajuta pe mama ei.

- Ai de gand sa mergem pe jos tot drumul pana in oras? intreba Grace, frecandu-si gleznele care o dureau. Se gandi ca are o basica la degetul mic al piciorului stang.

- Vom face autostopul.

Grace isi intoarse capul pentru ca Amanda sa nu-i vada expresia de groaza. Ani de zile se rugase ca fiica ei sa se rupa de sub asuprirea lui Taylor, dar de la un miel bland la o astfel de emancipata era cale cam lunga. Prima masina care trecu fu oprita, dar soferul mergea inainte de intrarea in oras. Chipesul Sam Ryan scoase capul pe geam si-i zambi Amandei.

- Vad ca ne-am intalnit din nou, ii spuse el Amandei.

Amanda isi ingusta ochii si-i spuse:

- Sam, vreau sa ne duci pe mine si pe mama mea la locuinta Revei Eiler.

Sam isi retrase capul in masina.

- Imi pare rau, dar nu pot. O privi pe Grace de parca de-abia o observase. Trebuie sa duc un comision al tatalui meu.

- Daca nu ma duci la casa Revei Eiler chiar in clipa asta, ma duc la parintii tai si le spun ce mi-ai facut in seara aceea la dans. Inca mai am rochia aia sfasiata.

Sam se stramba.

- Bine, urca, dar sa stii ca nu te astept acolo.

- Nimeni nu te-a rugat, raspunse Amanda.

Amanda nu scoase un cuvant in drum spre casa Revei. Nici macar nu-i raspunse mamei ei, care o intreba la un moment dat;

- Ce ti-a facut Sam la dans?

Amanda era prea furioasa pe Hank. Crezuse ca-l iubeste, il crezuse o fiinta nobila, care voia sa-i ajute pe cei saraci si neajutorati si el statea la giugiuleala cu Reva Eiler. Si Amanda care-i spusese lui Taylor sa se duca dupa Reva! Ce proasta fusese in ceea ce-i privea pe barbati. si pe femei in acelasi timp. Reva flirtase cu Hank, apoi il facuse pe Taylor s-o conduca acasa de la carnaval. Incepu sa-si imagineze lucrurile ingrozitoare pe care i le va spune lui Hank si Revei cand ii va gasi impreuna.

- Am ajuns, spuse Sam. Cu asta suntem chit. Tata o sa ma omoare daca intarzii.

- Asta si meriti, spuse Amanda, trantind usa masinii. N-ar fi trebuit sa profiti de femei lipsite de aparare.

- Nu erai chiar lipsita de aparare cu profesorul ala in preajma ta. Mi-a rupt un dinte.

Amanda ii zambi.

- Poate iti vei aminti data viitoare.

Sam se stramba si pleca.

- Draga mea Amanda, spuse Grace, noi doua vom avea o discutie foarte lunga cand toata povestea asta va fi lamurita.

Amanda nu raspunse, ci se indrepta spre usa Revei si ciocani. Era o casa mica si murdara, cu un balansoar rupt in fata. Una din ferestre avea geamul spart si locul era acoperit cu o bucata de ziar.

La a doua bataie Amanda auzi niste pasi inabusiti.

- Ce vrei? striga rastit un barbat.

- Sunt Amanda Caulden, domnule Eiler. O caut pe Reva, striga la randul ei Amanda. Daca e acasa, adauga cu respiratia taiata.

- Doarme, striga din nou domnul Eiler.

- Cu cine? sopti Amanda. Trebuie neaparat s-o vad, ii striga ea barbatului prin usa.

O mana furioasa rupse ziarul de la geam. Restul de geam era atat de murdar incat se putea crede foarte bine ca nu este geam. Fata Revei aparu la fereastra.

- Aici sunt, domnisoara Stiu-tot, spuse Reva, si sunt singura in pat, desi nu e treaba ta. Ce te aduce in aceasta parte de oras? Ai nevoie de cineva sa-ti spele toaleta?

- Unde-i Hank? intreba Amanda.

- Nu-i cu mine.

Amanda o privi.

- Atunci cand a plecat? Banuiesc ca vizita lui te-a epuizat atat de devreme.

- Intamplator e ora zece. Unii dintre noi trebuie sa ne sculam devreme dimineata si sa mergem la serviciu. Nu toti suntem printese asa ca.

- Numai o clipa! spuse Grace, facand un pas in fata, inainte ca voi doua tinere doamne.apasa pe cuvant. sa incepeti sa va trageti de par, cred ca trebuie sa gasim ceea ce ne-a adus aici. Reva, doctorul Montgomery se pare ca a disparut si ni s-a spus ca s-ar putea sa fie cu o femeie care am presupus ca ai fi tu.

- Nu a fost aici. A fost toata ziua pe camp. L-am vazut cateva minute ieri si parea foarte suparat. Spunea ca e ingrozitor ce se intampla acolo si mi-a spus sa nu ma apropii de acel loc.

- Ai idee unde ar putea fi? intreba Grace.

- Poate s-a dus direct la hotel si s-a culcat. Sau poate s-a dus la Cartierul general. Sau s-o fi dus sa manance ceva. Sau.

- Trebuie sa vii sa ne ajuti sa-l gasim, spuse Amanda. Cred ca i s-a intamplat ceva.

Acum ca aflase ca nu fusese cu Reva incepuse sa se linisteasca. Whitey o mintise, dar de ce? O mintise in mod intentionat pentru ca era o Caulden? Sau exista un alt motiv?

- N-a patit nimic, spuse Reva. Hank stie sa-si poarte singur de grija. In afara de asta, e tarziu si am nevoie de somn.

- Sau vii de buna voie, sau te trag dupa mine, spuse Amanda.

- Zau, Amanda, spuse Grace. Sunt convinsa ca Reva are dreptate si ca doctorul Montgomery e bine. Poate ar trebui.

- Il vreau pe Taylor, spuse Reva de parca ar fi fost o marfa.

- S-a facut, spuse Amanda, cu vocea celui care tine o licitatie, de parca ar fi vrut sa spuna: Vandut femeii in camasa de noapte murdara.

- Asteapta cinci minute sa ma imbrac.

- Renunta la ruj si vei economisi trei minute, spuse Amanda cu un zambet dulce.

Grace isi intoarse capul pentru a-si ascunde zambetul. In patru minute Reva fu gata si iesi afara. Amanda nu mai pierdu timpul cu remarci rautacioase, ci incepu sa dea ordine ca un general. sau ca tatal ei. Nici Reva, nici mama ei nu indraznira s-o contrazica. Amanda le spuse unde sa caute si le dadu intalnire in mai putin de o ora.

Trebuiau sa caute prin tot orasul in goana. Peste o ora se intalnira in fata Biroului fortelor de munca din Kingman.

- Nici urma de el, spuse Reva. Incepea si ea sa fie ingrijorata. Nu l-a vazut nimeni toata ziua. Joe e la Cartierul general si nu stie nimic de el.

Nici Grace nu fusese mai norocoasa.

- Daca i-am gasi macar masina, spuse Amanda. I se parea ca inima i se urcase in gatlej.

Se simtea coplesita de spaima.

N-ar fi plecat de pe camp daca nu i s-ar fi intamplat ceva ingrozitor. Nu voia sa-si imagineze ce i s-ar fi putut intampla. Auzise prea mult vorbindu-se despre varsare de sange si violenta.

- Nu si-ar fi abandonat masina niciodata, sopti ea. Daca i-am gasi-o.

- Dar masina lui e in spate, la inceputul campului, spuse Grace.

Amandoua, Reva si Amanda se intoarsera si o privira.

- Am trecut pe acolo si am vazut ceva galben pe camp. Parea aproape ascunsa printre vitele de hamei, dar mi-am dat seama ce era. Nimic nu are culoarea masinii doctorului Montgomery.

- I-au facut ceva, spuse Amanda incet si simti ca ceva rau i se intamplase. Ei voiau violenta si Hank a vrut sa-l opreasca. L-au dat la o parte.

- L-au dat la o parte? intreba Grace. Ce Dumnezeu vrei sa spui?

Reva facu un pas inainte.

- Stii, e ingrozitor de tarziu si sunt foarte obosita. As vrea sa merg acasa si sa ma culc.

Trebuie sa ma duc la serviciu in cateva ore. Amanda, dupa ce hameiul va fi recoltat poate mergem sa mancam undeva impreuna.

Amanda ii apuca bratul Revei.

- Vii cu noi la ferma. Trebuie sa-l gasim pe acel Whitey Graham. stiu ca el e in spatele tuturor acestor lucruri. si sa-l facem sa ne spuna unde e Hank. Reva, daca nu e prea tarziu, crezi ca tatal tau are sa ne imprumute o arma? Nu cred ca un barbat de teapa lui Whitey va asculta de trei femei care-i spun "te rog".

- O a. arma? intreba Reva.

- Un pistol, poate. Sau mai bine o pusca. Doua tevi rotunde s-ar putea sa-i atraga atentia.

Reva incepu sa mearga.

- Amanda, il poti pastra pe Taylor. Ii poti pastra pe amandoi. Cred ca e mai bine sa ma duc acasa si sa ma culc. Noapte buna, doamna Caulden, noapte buna, Amanda.

Amanda o ajunse si o prinse de brat.

- Nu face pe fricoasa cu mine. Trebuie sa-l gasim pe Hank. Poate ca el e in stare sa opreasca razboiul care e pe cale sa izbucneasca la noi la ferma, dar mai important e faptul ca ar putea fi ranit.

- Nemaivorbind ca am putea fi si noi ranite, bombani Reva.

- Uneori, Reva, trebuie sa faci si ceea ce nu vrei sa faci. Nu-i asa, mama? Mama?

Cele doua femei se intoarsera spre Grace care statea nemiscata. Fata ii era palida ca luna.

- Reva, tatal tau are niste. whisky? intreba ea ragusit.

- Asta pot sa garantez, spuse Reva si se simti teama in vocea ei.

- Hai sa nu mai pierdem timp, spuse Amanda. Trebuie sa-l gasim pe Hank.

Porni in noapte cu cele doua femei urmand-o nehotarate.

Optsprezece

- Esti sigura ca stii cum sa conduci chestia asta? intreba Reva. Sau macar cum s-o pornesti?

Vorbea incet si foarte respectuos. Ieri n-ar fi crezut ca domnisoara Stie-tot, Amanda Caulden, e in stare de vreunul din lucrurile pe care le facuse azi.

Cele trei femei "imprumutara" o pusca cu doua tevi de la domnul Eiler - care sforaia beat si nu s-a miscat decat atunci cand Grace a insfacat sticla de whisky pe jumatate goala din bratele lui.

Apoi Amanda le duse intr-o furgoneta veche si urat mirositoare pana la ferma Caulden. Stand in spate, in masina decapotabila Grace lua mana fiicei ei si-i spuse:

- Daca nu scapam cu viata din toata povestea asta vreau sa-ti fac o marturisire: eu sunt Contesse de la Glace.

Amanda clipi des catre mama ei.

- Tu ai scris cartea despre Ariadna si barbatul acela?

- Trebuia sa-mi gasesc o ocupatie cat timp am fost izolata in camera mea. Exista drepturile de autor pentru vanzarea cartilor din care tu si doctorul tau puteti trai foarte bine. Grace se apleca mai mult spre fiica ei. Si te rog, ai grija ca Revei sa-i mearga bine, vrei?

Amanda ii stranse mana mamei ei.

- Cand totul se va termina pot sa-ti citesc toate romanele? Vreau sa recuperez timpul pierdut.

Grace ii zambi fiicei sale si nu mai vorbira nimic tot restul drumului.

Fu usor sa-l gaseasca pe Whitey Graham; era pe mica platforma de dans improvizata la capatul campului si tinea unul din discursurile lui despre ticalosiile proprietarilor de pamant. In jur ardeau focuri de tabara, iar oamenii erau furiosi, ochii lor obositi refiectand focul ce mocnea in interior. In timp ce Whitey incepea sa antreneze multimea intr-unul din cantecele revolutionare ale Uniunii Mondiale a Muncitorilor, Amanda pasi la marginea scenei si-i facu semn lui Whitey s-o urmeze.

Grace si Reva priveau inspaimantate cum Amanda duse teava pustii la tampla lui Whitey si-l intreba unde se afla Hank Montgomery.

Whitey e un tip dur, isi zise Reva. El ii spuse Amandei ca-i poate spune unde se afla Hank, dar ca va ajunge prea tarziu pentru ca el sa mai poata face ceva.

- Maine e ziua ce mare. Refuzul lui Caulden de a asculta revendicarile a fost ultima picatura.

Locul asta va exploda in urmatoarele douazeci si patru de ore.

Amanda muta teava pustii la nasul lui Whitey.

- Tu vei exploda in urmatoarele doua minute daca nu-mi spui unde este Hank.

El o privi cu respect pe Amanda si-i spuse ca tovarasul sau Andrei l-a dus pe Hank undeva departe, in muntii Sierra Nevada, la o baraca unde el si Andrei au stat ascunsi cateva zile inainte de a intra in Kingman. Sub amenintarile Amandei Whitey ii dadu toate explicatiile cum poate ajunge acolo.

- Voi, bogatii, intotdeauna faceti front comun, nu-i asa?

- Bogati? spuse Amanda. Hank cheltuieste tot ce castiga pentru Uniune.

Whitey izbucni in ras.

- Familia profesorului e atat de bogata, incat voi, Caulden-ii pareti niste sarantoci in comparatie cu ei. Am incercat sa-i convingem pe muncitorii de compania tatalui lui Warbrooke Shipping sa intre in greva acum doi ani, dar.

- N-ati reusit, completa ea.

- Amanda, spuse Grace, acum poti opri toate lucrurile astea. Il putem lua pe domnul Graham de aici.

Amanda ezita si cantari sansele.

- Oamenii au dreptul sa protesteze si doar tata ar putea opri ceea ce se va intampla.

Si doar Hank il poate convinge pe tata.

Whitey rase din nou. Stia ca Amanda nu l-ar fi impuscat si nu-i pasa daca se ducea dupa Montgomery. oricum nu se vor intoarce la timp. Ar fi trebuit sa scape de doctor pentru ca acesta ar putea sa strice totul. Ii intoarse spatele Amandei si se duse la multime.

- Barbatului aluia nu-i pasa daca traieste sau moare sopti Reva.

Amanda nu mai pierdu timpul gandindu-se la Whitey Graham.

- Trebuie sa ma duc sa-l aduc pe Hank, spuse ea si porni repede spre locul unde era ascuns Mercer-ul.

Dadura la o parte vitele de hamei care acopereau masina si privira la ea.

- Stii cum s-o pornesti? intreba Reva din nou.

- Sper, spuse Amanda. Nu, voi reusi s-o pornesc, incepu sa faca tot ceea ce-l vazuse pe Hank facand pentru a porni masina.

Invarti de cateva ori cheia in contact pana ce motorul prinse viata, apoi se ocupa de viteze.

Schimbatorul de viteze mergea foarte greu incat bratele incepura s-o doara. Dupa ce in cele din urma puse masina in miscare nu reusi apoi s-o mai opreasca. Patrunse printre vitele de hamei cand in sfarsit masina se opri.

- Amanda, nu cred. spuse Grace tematoare.

- Mi-am dat seama acum ce trebuie sa fac, spuse Amanda, bagand schimbatorul de viteza in marsarier. Ma intorc cat de repede pot. Mai dobori cateva vite de hamei si apoi scoase masina pe drum. Le facu cu mana mamei ei si Revei si o porni catre est, piciorul apasand pedala de acceleratie pana jos.

Atat Hank, cat si Taylor spusesera despre ea ca e o eleva receptiva, dar nu invatase nimic mai repede in viata ei, asa cum invata acum sa conduca masina. Dupa cincisprezece minute incepu sa creada ca se afla de o viata in spatele volanului. Il urmarise pe Hank atat de intens incat stia dupa sunetul motorului cand trebuia sa schimbe vitezele. Era mijlocul noptii si drumul era pustiu, asa ca ea goni cat putu de repede, in timp ce vantul ii ravasea parul. Viteza, faptul ca era in stare sa controleze o astfel de masina, o facura sa se simta puternica. Avu un singur moment mai dificil cand intalni pe drum doua carute ale caror proprietari hotarasera sa stea de vorba in mijlocul drumului. Amanda nu-si pierdu capul, incerca sa aprecieze latimea drumului, la ce distanta ar trebui sa franeze si realiza ca era prea tarziu si ca va ateriza in mijlocul carutelor daca va mai apasa pedala de frana. Asa ca ocoli carutele pe partea stanga a drumului si aproape ca incaleca bordura de pe partea opusa.

Fermierii se oprira din vorbit si privira mirati cum o femeie draguta, intr-o masina galbena se indreapta spre ei, dupa care botul masinii ii ocoli in ultima clipa. Caii de la una din carute se speriara, dar fermierii ii linistira. Cand in cele din urma opri masina, Amanda se trezi chiar sub nasul animalelor. Unul o privea cu ochi inspaamantati, celalalt era prea infricosat ca sa se miste.

Cei doi fermieri o priveau cu gura cascata. Amanda fu prima care-si reveni. Inima ii batea cu putere, dar era mandra ca evitase un accident.

- Buna dimineata, le spuse ea fermierilor. Pe scaunul de langa ea se afla o vita rupta de hamei si ea i-o intinse calului al carui cap atarna deasupra ei. Animalul incepu sa mestece si se linisti.

Cei doi fermieri o ajutara sa intoarca masina din nou in directia spre care mergea si-i urara succes oriunde se ducea. Ea le facu cu mana si porni. Trebui sa puna benzina o data, apoi, cand aproape ajunsese in munti, puse pentru a doua oara. Se ruga ca Whitey sa n-o fi mintit in legatura cu locul unde se afla Hank si cu cat se apropia, cu atat era mai ingrijorata. Cand ajunse la baraca parasita, cu jumatate din acoperis prabusit inauntru, aproape ca sari jos din masina inainte ca aceasta sa se opreasca. Trase cu putere frana de mana, puse un bolovan in dreptul rotilor din spate si dadu buzna inauntru.

Baraca era goala. Pentru o clipa se simti cuprinsa de panica si fu sigura ca Whitey o mintise, dar apoi vazu o pata pe ceea ce mai ramasese din podea, langa peretele din fund. Se duse si o examina. Sange. Parea ca era o cantitate mare de sange, de parca cineva sangerase acolo toata noaptea.

In prima clipa simti ca va izbucni in plans. Era atat de obosita si infometata si speriata si.si era sange uscat pe podea.

- Ma cauti pe mine?

Isi ridica privirea si-l vazu pe Hank stand in usa. Cu un strigat se repezi in bratele lui.

- Traiesti! Oh, dragul meu, dragostea mea, mi-a fost atat de teama. Incepu sa-l sarute disperata pe fata si gat.

- Oooo! Stai putin, spuse Hank, tragandu-se de langa ea. Ce se intampla si te rog, ai putea sa-mi dai drumul putin la brat?

Ea se indeparta si vazu sangele pe partea stanga a corpului lui.

- Te-au impuscat? ii omor! Voi folosi pusca domnului Eiler si.

Hank ii puse un deget pe buze.

- Putem lasa asta pe mai tarziu? Vreau sa stiu ce s-a intamplat. Ma tem ca am zacut toata noaptea. M-am trezit numai cand am auzit motorul masinii. Cine a condus Mercer-ul de fapt?

- Eu l-am condus. Hank, dragul meu, am fost atat de ingrijorata. Mi-a fost teama ca ai murit.

Hank era mult prea epuizat din cauza pierderii de sange si a noptii petrecute fara mancare si apa, incat ii fu teama ca delireaza. Nu era posibil ca Amanda sa-i spuna lui "Hank, dragul meu".

Stia ca trebuie sa se intoarca la ferma pentru a preveni ceea ce urma sa; se intample, dar in clipa de fata nu-l interesa decat Amanda. Isi puse varful degetelor in parul ei.

- Ce cauti aici, Amanda?

- Pe tine. Am venit sa te iau inapoi. Simti deodata ca e ingrozitor de stanjenita. Ultima data cand il vazuse, el o invinuise de modul in care traiau lucratorii pe camp.

- Sa vin sa va ajut? Nu puteai apela la Taylor?

Ea deschise gura si voi sa spuna o minciuna, dar apoi se razgandi.

- Da, spuse ea incet, am venit sa te iau pentru ca sindicalistii au nevoie de tine, dar, mai presus de asta, am venit pentru ca te iubesc.

Hank nu spuse nimic, ci ramase doar privind-o lung, atat de mult, incat Amanda realiza ca s-a facut de ras in fata lui.

- Scuza-ma, spuse ea si-l impinse pentru a iesi afara.

Ramase cu spatele spre el. Daca esti gata, te voi conduce inapoi la ferma. Whitey a prezentat o lista de revendicari tatalui meu si el bineinteles ca n-a fost de acord si atunci Whitey l-a amenintat si tata l-a palmuit. Seriful vrea sa-l aresteze pe Whitey probabil ca astazi, asa ca vezi.

Se intrerupse pentru ca Hank o rasuci, o cuprinse cu bratul sanatos si o saruta atat de tare incat simti ca ameteste.

- Te iubesc, Amanda, spuse el. Te iubesc de atata timp, incat nici nu-mi amintesc cand nu te-am iubit. Te-am asteptat cred, te-am asteptat sa te hotarasti.

- M-am hotarat, sopti ea. Vreau sa parasesc Kingman-ul impreuna cu tine. Vreau sa merg cu tine oriunde te vei duce. Vreau sa fiu intotdeauna cu tine.

El zambi si o mangaie pe obraz. Bratele ei care il tineau strans ii provocau durere, dar durerea fizica era incomparabila cu durerea pe care o simtise el din ziua cand o cunoscuse. Cand o vazuse pentru prima oara crezuse ca ea este femeia destinata lui, dar aceasta femeie se comportase de parca un automat din interiorul ei ii dicta ce anume sa faca. Acum insa, aceasta femeie in carne si oase venise dupa el.

- Cum ai reusit sa-l faci pe Whitey sa-ti spuna unde sunt?

- Tinand o pusca atintita spre fata lui.

Hank zambi.

- Cum ai invatat sa conduci masina?

- Te-am urmarit pe tine.

Zambetul lui se largi.

- Cu Taylor cum ramane?

- I-am sugerat sa petreaca mai mult timp impreuna cu Reva, iar Reva mi l-a cerut, asa ca i l-am dat ei.

- Chiar asa, nu? Hank izbucni in ras. Deci tu si cu Reva ne-ati impartit. Cred ca trebuie sa fiu multumit ca n-ai dat cu banul.

Ea se indeparta putin de el.

- Daca incepi sa razi de mine, cred ca ar fi mai bine sa plecam.

El o prinse de brat.

- Ai vorbit serios, Amanda? Ai realizat in sfarsit ca ma iubesti?

Ei nu-i placu felul in care el o spusese, dar adevarul era adevar.

- Da, raspunse ea, am realizat in sfarsit.

El se trase putin in spate, o grimasa de durere aparandu-i pe fata.

- Cred ca toata povestea asta cu faptul ca vei merge cu mine oriunde este o cerere in casatorie.

Amanda simti din nou ca e cuprinsa de jena. Nu era momentul sa sarbatoreasca amandoi acest eveniment cu sampanie si inele de logodna? Dar el statea in fata ei intr-o camasa insangerata, cu cearcane adanci in jurul ochilor, iar ea era murdara si obosita.

- Cred ca da, ii raspunse in cele din urma. Privi in jos spre mainile ei.

- Asteapta pana le voi povesti nepotilor despre asta spuse Hank. Nu le va veni sa creada ca bunica lor m-a cerut in casatorie.

Ea se uita stramb la el.

- Indrazneste sa spui cuiva asta si nu vei mai avea niciodata copii cu mine, cu atat mai mult nepoti. Se rasuci si pleca de langa el.

El o prinse si o trase spre el cu bratul sanatos.

- Iarta-ma, iubito. Am vrut doar sa te necajesc putin, asa cum tu ai facut-o din plin cu mine.

Nu-ti dai seama prin ce m-ai facut sa trec, stiind ca esti a mea si totusi trebuind sa ma lupt cu tine pentru asta. Muream de fiecare data cand il priveai pe Driscoll. Am renuntat odata la ideea ca iti vei da seama ca eu sunt cel pe care il iubesti si am plecat de langa tine, dar atunci ai dat buzna la Cartierul general sa-mi ceri o slujba. M-ai facut sa ma simt ingrozitor.

Ea zambi, tinandu-si capul lipit de camasa lui uda.

- Imi pare bine. Pentru ca si tu mi-ai dat viata peste cap.

El o saruta pe frunte si o tinu strans in brate cateva clipe.

- Cred ca ar fi bine sa mergem. Bratul meu incepe din nou sa sangereze si imi va fi greu sa conduc cu o singura mana.

- Dar voi conduce eu, spuse ea.

El se indeparta de ea.

- Tu? ranji. Amanda, realizezi ce inseamna sa conduci masina asta? Dar s-o opresti? Nu cred ca poti nici.

- Dar cine crezi ca a condus pana aici? intreba ea furioasa.

- Asta a fost altceva. Era.

- Ce era? intreba ea.

- Era ceva necesar. Zambetul lui disparuse.

- Si acum nu e ceva necesar? Crezi ca esti un sofer mai bun cu un brat si cu febra decat sunt eu cu doua?

- Cred ca da.

Ea se dadu inapoi.

- Bine, e a ta, spuse aratand spre masina. Ramase in picioare langa el, in timp ce el se chinuia sa o porneasca.

Rana se redeschisese si de cateva ori simti ca ameteste, dar continua sa incerce sa o porneasca.

Ea merse spre el.

- Te rog, Hank, da-mi voie sa te ajut.

Hank o privi. Stiuse intotdeauna ca va face tot ce ea ii va cere daca spunea "te rog". Stia ca e unul din lucrurile cele mai grele pe care le facuse vreodata, dar o lasa in cele din urma sa conduca. Constata ca era mai rau decat crezuse. Conducea prea repede, haotic, depasea alte masini cand nu avea vizibilitate. Ii punea mereu intrebari despre cum l-au rapit Whitey si cu Andrei. El bombani ceva in legatura cu faptul ca Andrei n-a vrut sa-l impuste, dar un copac din padure s-a prabusit si Andrei s-a speriat atat de tare incat a apasat din greseala pe tragaci. Hank s-a aplecat, dar nu suficient de repede. Andrei a crezut ca e mort si l-a tarat in baraca pentru a ascunde cadavrul, apoi a plecat. Hank dormise pana la sosirea Amandei.

- Doare rau? intreba Amanda, privindu-l.

El simtea ca lesina de fiecare data cand ea isi lua privirea de la drumul din fata.

- Nu atat de mult cat ar durea moartea, raspunse el.

Amandei i se paru ca l-a auzit spunand ceva de genul:

- Taylor avea dreptate in ceea ce priveste femeile: trebuie tinute incuiate, dar fu sigura ca s-a inselat.

Se oprira de doua ori sa puna benzina si cumparara sandvisuri si cafea, apoi pornira din nou. Nu ajunsera la ferma inainte de asfintit.

Si atunci totul se sfarsise.

Cand Amanda o lua pe drumul de langa tabara culegatorilor vazura ca marea lor majoritate plecasera. Hank arata palid si slabit si Amanda voi sa-l duca la un doctor, dar el refuza.

- Vreau sa vorbesc mai intai cu tatal tau, spuse el si Amanda aproba din cap. Il lua de mana si se indrepta spre casa.

Joe Tesforio ii vazu si veni alergand sa le spuna ce se intamplase. Totul durase doar cateva minute, Whitey Graharn tinea unul din discursurile lui cand aparura doua masini. Intr-una se afla seriful, un ajutor si judecatorul din district, iar in cealalta inca patru ajutoare de-ale serifului.

Judecatorul ceru sa se faca liniste, dar unul din ajutoare arata cu mana spre Whitey si spuse ca aveau mandat de arestare impotriva lui, asa ca l-au ridicat. Ofiterii incepura sa-si croiasca drum prin multime. Dar atunci s-a intamplat ceva. Joe nu stia exact ce, dar cineva ii spusese dupa aia ca una din bancile pe care stateau lucratorii se rasturnase. Zgomotul facut si strigatele speriate ale oamenilor fura de ajuns ca sa isterizeze multimea. Unul din ajutoarele serifului trasese in aer ca sa faca liniste, dar efectul fu contrar.

Trei minute mai tarziu multimea se retrase si pe jos ramasera intinsi seriful, judecatorul si doi lucratori, dintre care unul era un copil de treisprezece ani. Toti erau morti. Hank pali si mai mult, daca asta era posibil, la auzul acestor vesti. Amanda isi mari stransoarea din jurul mainii lui.

Mersera impreuna in casa si fara sa bata la usa intrara in biblioteca. J. Harker statea la birou, de parca nu se intamplase nimic.

- Ai venit sa ma ameninti? intreba el, privind la Hank care sangera abundent si la Amanda care-l sustinea. Te-ai laudat atata cu campania ta anti-violenta. Guvernatorul va trimite Politia Federala. Ii vor impusca pe sindicalistii tai imediat. Ai pierdut, Montgomery, ai pierdut.

- Nu realizezi inca, dar tu esti cel care ai pierdut. Nu trebuia decat sa-i platesti pe lucratori cu un salariu decent. bani pe care ti-i puteai permite sa-i dai. si ai fi prevenit totul. Acum lumea va auzi despre ferma Caulden.

- Vor auzi cum sindicalistii tai l-au omorat pe judecator si pe serif, spuse Harker. Tinutul iti va distruge sindicatul. Judecatorul era o persoana iubita, avea nevasta si copii.

- Ce va auzi lumea va fi despre conditiile inumane care au generat aceasta revolta. Si eu voi fi unul din cei care le va spune. Voi povesti in detaliu ce s-a intamplat aici, ce i-a facut pe oameni sa-si piarda controlul.

- Si eu il voi ajuta, spuse Amanda.

J. Harker pufni pe nas.

- Tu du-te in camera ta. Voi aduce pe cineva sa-l inlocuiasca pe Taylor.

- Te-a parasit si el? intreba Amanda incet.

- A fugit cu cateaua aia de Reva Eiler, bombani Harker. Dar poate fi inlocuit.

- Acum ai ce ti-ai dorit: ai ferma asta numai pentru tine. Nu mai ai o sotie al carei trecut sa te deranjeze, nu mai o fiica care sa faca tot soiul de trasnai de care sa te rusinezi in fata oamenilor, nu mai ai un ginere pe care sa-l intimidezi. Dar ai mai pierdut ceva: inca nu realizezi, dar ai pierdut controlul fermei. Lumea intreaga ti-a vazut lacomia, a vazut ca esti in stare sa lasi oamenii sa moara pentru ca tu sa faci bani. Si lumea nu te va ierta. Vremea ta s-a terminat si Hank si cu mine vom avea grija sa vezi ca e adevarat.

- Ai terminat acum? intreba J. Harker cu ochii arzand de furie. Atunci poti pleca. Nu vreau sa va mai vad pe niciunul din voi.

Chiar daca spusese asta stia ca nu-i adevarat, dar toata viata lui se condusese dupa regulile impuse de mandria lui si acum era prea batran ca sa se mai schimbe.

- La revedere, tata, spuse Amanda si se intoarse spre Hank. Esti gata, dragul meu?

Hank dadu din cap si parasira biblioteca, dar el o opri in hol.

- Amanda, daca inainte nu eram sigur ca te iubesc, acum sunt. Vrei sa te casatoresti cu mine?

- Da, sopti ea, apoi zambi. Iar fiul nostru va fi un rege.

- Ce?

- Cand am fost la carnaval cu Taylor o ghicitoare mi-a spus ca.

- Eu sangerez de moarte si tu imi vorbesti despre frigidul ala.

- Nu vorbeam despre Taylor, ci despre fiul nostru care.

El o saruta.

- Hai, sa mergem la Cartierul general al sindicalistilor.

Vreau sa intreb oamenii despre ce s-a intamplat. Cu cat aflu mai repede, cu atat pot publica mai curand in ziar.

- Vom merge dupa ce te voi duce la un doctor.

- Ai de gand sa conduci in oras? Cu celelalte masini in jurul tau? Cu pietonii care traverseaza strada?

- Te rog? intreba ea in soapta, plimbandu-si degetul pe obrazul lui.

- Da, spuse el. Da.

SFARSIT