COMUNICAREA LA DISTANTA
Primele preocupari vizand abordarea acestui tip de comunicare se
constata incepand din anii 1930 si se continua in prezent,
determinate fiind de dezvoltarea unor noi realitati tehnologice, de
aparitia unor tot mai sofisticate mijloace tehnice de elaborare si
difuzare a mesajelor. H. D.
Laswell este privit ca unul dintre precursori ai acestui tip de comunicare.
Prin formula sa "Someone says something on somebody" a determinat directii
majore in cercetarea comunicarii (analiza comunicatorului; analiza
mesajului; analiza canalelor; analiza publicului; analiza efectelor).
In ceea ce priveste
caracteristicile comunicarii la distanta, Gina Stoiciu
(Orientari operationale in comunicarea de masa, 1981),
considera comunicarea la distanta ca fiind o comunicare
mijlocita, multidirectionala si care se realizeaza
prin intermediul unor tehnologii de comunicare; in acesat caz un sistem (E) se
adreseaza altui sistem folosind canale de difuzare (C). R primeste
si asimileaza M, dar feed-back-ul nu se produce in acelasi
circuit.
In cazul comunicarii la
distanta perceperea M se realizeaza intr-un mod special si
anume ca un process interpretative de decodificare, selectare, raportare,
corelare si integrare a semnificatiilor. Receptarea este
conditionata psihologic de experienta personalasi
structurile de comportament ale R. Perceperea in aceasta forma de
comunicare se prezinta ca un process complex de exploatare selectiva,
integrata si progresiva;rezultatul sau se constituie in
reorganizarea sau construirea de noi modele comportamentale sau doar in
adaugiri de informatie.
.com
