Metodica educatiei fizice - subsistem al didacticii

Metodica educatiei fizice - subsistem al didacticii

Didactica este un sistem deschis, deci un sistem care realizeaza schimburi de materie, energie si informatii cu mediul inconjurator. Insusirile esentiale ale sistemelor deschise sunt: individualitatea, organizarea, structura, complexitatea, integralitatea, programul, inter-relatiile, echilibrul dinamic, conexiunea inversa, auto-reglarea, echifinalitatea.

Demersul sistemic are, in esenta, urmatoarele etape:

1. descrierea sistemului, cu elementele sale constitutive (elementele nu se studiaza izolat, ci tinand cont de locul fiecaruia in sistemul dat);

2. relevarea ierarhiei in constructia sistemului, stabilind diferite nivele pentru studiul legaturilor intrasistemice;

3. evidentierea conditiilor de existenta ale sistemului studiat;

4. specificarea raportului dintre insusirile elementului si cele ale intregului, avand in vedere urmatoarele principii:

a) insusirile intregului nu se reduc la suma insusirilor elementelor, deoarece in urma integrarii functionale a elementelor, apar insusiri noi;

b) insusirile elementelor se modifica in urma integrarii lor in sisteme (se produce restructurarea);

5. stabilirea echifinalitatii sistemului prin studiul conexiunilor;

6. realizarea multimii caracteristicilor individuale, care induce gradul de libertate in raport cu subordonarea integrativa a acestora;

Didactica are ca scop integrator realizarea unei instructii si educatii care sa corespunda idealului social-educativ.

Subsistemul finalitatii educative (ca subsistem al didacticii) se instituie de fapt intr-un sistem al scopurilor educative, care cuprinde subsistemele:

a₁ - educatia intelectuala;

a₂ - educatia politehnica;

a₃ - educatia fizica;

a₄ - educatia morala;

a₅ - educatia estetica.

Privite prin prisma sistemelor educationale, activitatile corporale dobandesc noi perspective de progres atat pe planul proceselor organizatorice si de planificare, cat si pe acela al modelelor de decizie. [25]

Studiul activitatilor si actelor motrice

Studierea caracteristicilor activitatilor motrice specifice educatiei fizice si sportului are caracter interdisciplinar, la cercetare aducandu-si aportul biomecanica, ergonomia, fiziologia, psihologia, pedagogia.

Biomecanica studiaza sistemul biomecanic al corpului uman, eficienta actiunilor motrice, transformarea miscarilor in actiuni motrice.

Ergonomia, stiinta interdisciplinara, studiaza relatiile om-masina si mediul de munca, ofera domeniului activitatilor corporale tehnicile de studiu ale adaptarii eficiente a muncii la om si a omului la munca. Obtinerea performantei este determinata de economicitatea miscarii si confortului actului motric.

Fiziologia si psihologia ofera datele stiintifice despre rolul conducator al S.N.C., adaptari la efort, coordonarii si dirijarii constiente a miscarilor.

Pedagogia aplicata la gestul motric, studiaza adecvarea deplina a actului motric la scop, conditiile externe (ambianta, situatii) si conditii interne (particularitati ale subiectului).

Corpul uman si miscarile sale au fost studiate din cele mai vechi timpuri. Dovezi in acest sens sunt operele de arta, cat si diferite studii cu caracter anatomic sau biomecanic pe care le-a inregistrat cultura umana.Intre personalitatile stiintifice care s-a ocupat de studiul miscarilor, un loc aparte il are Leonardo da Vinci (Renastere) si Jules Maray (1830-1904), ultimul putand fi considerat parintele biomecanicii. El inventeaza pusca cronofotografica, folosita la cercetarea locomotiei omului si a animalelor.

Tehnicile actografice, movografice, poligrafice (componente ale metodei observatiei) dublate de filmare, inregistrarea sonora servesc cercetatorul care isi propune cunoasterea cat mai obiectiva a manifestarilor globale ale omului.

Activitate, actiuni, acte motrice

Activitatea este ansamblul actiunilor desfasurate de om dupa anumite strategii, cu mijloace adecvate, in vederea atingerii unui scop. In domeniul nostru activitatile sunt de ordin psihologic, pedagogic, sociologic: activitate de invatare, antrenament, timp liber etc. Aceste activitati se pot desfasura individual sau in grup, activitatea este desfasurata de antrenor, sportiv, arbitru, elev s.a. In general, activitatea este constituita din conduita individului sau echipei, exprimata in actiuni si acte motrice si desfasurata intentionat, dupa strategii exersate (algoritmi, deprinderi) sau create spontan (rezolvari euristice).

Actiunile motrice sunt sinteze de acte motrice care raspund rezolvarii unei sarcini imediate. Ele constituie continutul activitatii.

Actiunile motrice constituie domeniul de studiu al tehnicilor biomecanice.

Actele motrice sunt expresia cea mai simpla a reactiilor adaptative ale individului la situatiile concrete in care el se afla, din necesitatea dialogului cu natura, cu altii sau cu sine.

Actele motrice vor constitui materialul de constructie al actiunilor care urmaresc efect adaptativ, precis, concret. Actele motrice mai sunt numite si gesturi motrice.

Actele motrice sunt studiate in mod deosebit anatomia functionala, neuro-fiziologie si de biomecanica, cercetarea analitica oferind indicatii pentru cresterea eficientei lor.

Investigatiile stiintifice ale activitatilor si actiunilor motrice au scop analitic si scop sintetic:

Analitic: Studiul miscarilor elementare si al actiunilor (in afara studiilor fundamentale ale biomecanicii, fiziologiei neuro-musculare, biochimiei, psihomotricitatii), va urmari cunoasterea si perfectionarea tehnicilor celor mai eficiente;

Sintetic: Studiul activitatilor va releva strategiile tactice optime de operare in diferite situatii si conditii, structura cea mai favorabila a dirijarii acestor activitati in vederea obtinerii randamentului maxim.

Studiul oricarui fenomen este calitativ si cantitativ. Cantitatea este insusirea specifica oricarui obiect sau fenomen si-l deosebeste pe acesta de altele. Calitatea se exprima sub forme diferite, unele dintre ele putand fi cuantificate.

Denumim parametri numai acele valori ale actelor motrice care pot fi exprimate in unitati de masura.

Aria de investigatie in domeniul activitatilor corporale cuprinde doua dimensiuni:  pe o dimensiune distingem subiectul cu conditiile si caracteristicile miscarilor sale, iar pe cealalta modalitatile de manifestare a acestor miscari in situatii diferite.

Astfel:

SUBIECTUL

A. Evolutii individuale

B. Evolutii in cuplu

C. Evolutii in grup (echipe)

D. In conditii de mediu

E. Caracteristici individuale (numai cele legate de miscare)

Activitatile

A. Aspectul global                     

B. Aspect operational               

C. Aspectul metodic                  

D. Aspectul psihopedagogic

Actiunile

A. Aspectul global:

B. Aspectul analitic

Miscarile

A. Caracteristici cinematice (de traiectorie, viteza si acceleratie);

B. Caracteristici dinamice (cauze care determina sau modifica miscarea corpurilor);

Analiza miscarilor umane

A. Analiza calitativa

Prezinta doua aspecte importante:

1. Analiza nominala, de identificare si numire a componentelor miscarii.

Diferentierea miscarilor consta in stabilirea unui sistem de termeni pe baza caruia se face recunoasterea si identificarea unei miscari, asa cum exista ea. In biomecanica, in descrierea miscarilor se folosesc termeni ca: linear, unghiular, parabolic, circular, etc.

2. Analiza evaluativa, continua analiza nominala pentru a diferentia miscarile intre ele dupa anumite caracteristici.

Termeni comparativi ca: mai mare, mai inalt, mai rapid, mai precis sunt frecvent utilizati in clasificarea evaluativa.

B. Analiza cantitativa se refera la stabilirea marimii variabilelor miscarii.

Variabilele miscarii sunt cuantificate fie prin operatii de numarare, fie de masurare. Cand cantitatile pot fi descrise prin numarare, se numesc discrete, iar cand nu pot fi descrise prin numarare, ele se numesc continue.

Variabilele cantitative ale miscarilor umane sunt: durata, spatiul si forta.

Din variabilele de baza cantitative se deriva cantitati masurabile ca: viteza, acceleratia, energia, etc.

C. Analiza observationala se refera la analiza realizata de cercetator a 'performantelor' reale, a „modului de operare, a comportamentului in conditiile firesti ale concursului, antrenamentului, ale terenului sau salii.

D. Analiza pe baza inregistrarilor. Obiectivitatea observatiei este asigurata de inregistrarile cat mai specifice realizate cu aparatura si dispozitive adecvate (mecanice, electronice, optice).

E. Analiza pe baza 'reductiei' si prelucrarii datelor. Reductia este transferarea datelor inductiei in asertiuni cu caracter simplificat, generalizator. Datele inregistrate trebuie transformate, grupate, sintetizate, condensate pentru a fi mai bine folosite.

In ultimul timp, s-a impus termenul kinesiologie, care-l substituie pe cel de biomecanica. Kinesiologia este disciplina care studiaza miscarea umana in toata complexitatea ei, din trei puncte de vedere fundamentale:

1. psihologie;

2. fiziologie;

3. mecanic (biomecanic);

Cinematica este parte a mecanicii si se ocupa cu studiul caracteristicilor temporale si partiale a miscarilor, facand abstractie de fortele care le produc. Marimile utilizate pentru descrierea miscarilor sunt in principal: - traiectoria (lungimea); - unghiul; - timpul; - viteza; - acceleratia; - viteza unghiulara; - acceleratia unghiulara;

Cinetica sau dinamica este acea parte a mecanicii care studiaza fortele care produc sau modifica miscarea. Marimile caracteristice sunt: - masa; - greutatea; - forta; - impulsul; - momentul fortei.

Studiul comportamentelor complexe. Inregistrarea actiunilor prin tehnicile actografice si movografice

Tehnicile folosite in studiul comportamentelor complexe, apartin metodei observatiei, de aceea se impune prezentarea conditiilor observatiei sistematice (descriptiv-analitice).

Conditiile obligatorii de organizare a observatiilor sunt:

1. Stabilirea obiectivelor, adica ce anume observam,

Aceasta depinde de tema de cercetare, de ipotezele ei si de nivelul de pretentie.

2. Definirea comportamentelor supuse observatiei. Se vor formula definitii operationale. Se vor preciza indicatorii (itemi) acestor comportamente.

3. Stabilirea subiectilor care vor fi observati.

Esantionul sa fie selectionat in acord cu obiectivele.

4. Unde si cand se fac observatiile.

Locul si conditiile in care evolueaza subiectii nu trebuie sa influenteze comportamentele motrice ale subiectilor. Ele trebuie mentinute cat mai constante. Sezonul si orele in care se desfasoara activitatea sa fie, de asemenea, controlate.

5. Durata si periodicitatea observatiilor.

Observatia trebuie sa fie de durata si sa fie repetata cat este necesar.

6. Alegerea sistemului de observare si a instrumentelor.

Sunt mai multe sisteme de observare, dar oricare dintre ele evidentiaza:

a) tipul de comportament observat;

b) durata lui;

c)interactiunile sau  interrelatiile  dintre  comportamente

(profesor - elev);

Instrumentele: fise sau formulare de observatie, cronometre, cronografe, poligrafe, camere de luat vederi etc.

7. Verificarea 'scenariului' si a instrumentelor, intr-o sedinta pilot, pe un esantion neutru, apoi acomodarea cercetatorului si a subiectilor cu situatia de analiza. Familiarizarea cercetatorului cu instrumentele de lucru este absolut necesara.

8. Gruparea si interpretarea datelor. De la inceput se au in vedere modalitatile de insumare si centralizare a datelor prin tabele, in vederea analizei statistice.

Tehnica actografica

Actografia urmareste inregistrarea directa a actiunilor. Inregistrarea se face prin intermediul aparatului numit 'actograf' imaginat si construit de profesorul Mihai Epuran.

Scopul studiului actografic este de a inregistra felul actiunilor, frecventa, durata corectitudinea si eficienta lor, precum si alte caracteristici dependente de subiect si conditiile activitatii.

Movografia este o stenografie a miscarilor, o inregistrare a miscarilor prin simboluri - fiecare simbol fiind corespunzator unei pozitii intr-un plan la care se adauga alte semne ce indica schimbarea pozitiei segmentelor si a corpului in spatiu fata de anumite repere.

Verificati-va cunostintele:

1. Al cui subsistem este educatia fizica?

al didacticii;

al psihologiei;

al sociologiei.

2. Ce se intelege prin act motric:?

un complex de exercitii;

calitati motrice;

reactii adaptative la situatii concrete.

3. Cum de mai numeste actul motric?
4. Ce se intelege prin actiuni motrice?
5. Prezentati tipurile de analiza a miscarilor umane.
6. Cum se realizarea studiul comportamentelor complexe?
7. Ce este actocgrafia?
8. Ce se intelege prin movografie?