Probleme psihopedagogice ale varstei prescolare care conditioneaza insusirea normelor morale

PROBLEME PSIHOPEDAGOGICE ALE VARSTEI PRESCOLARE CARE CONDITIONEAZA INSUSIREA NORMELOR MORALE

Formarea social-morala a copiilor constituie un proces extreme de complex ce se produce sub influenta a numerosi factori ai mediului socio-cultural si in sistemul relatiilor dintre copil si adult, ce se statorniceste in primii ani in familie, apoi in gradinita si scoala, iar mai tarziu in contextul amplu al vietii sociale. Formarea morala cuprinde, din punct de vedere psihogenetic, mai multe componente. Domeniul cognitiv care este un ansamblu de imagini mintale, de reprezentari si notiuni precum si de judecati morale Toate aceste procese de cunoastere reflecta in mintea copilului principiile, normele si regulile morale. Aceste principii, norme, nu ii apar copilului sub o forma rationala, ci in procesul comportamentelor de interactiune cu cei din jur. Comportamente care la modul obiectiv exprima valorile morale: cinstea, onestitatea, spiritul de dreptate, sinceritatea, etc.

Domeniul afectiv este cea de-a doua componenta care incuba toata gama de trairi emotionale valorizate din punct de vedere etic. Si aceste procese afective se dezvolta in cadrul relatiilor interpersonale dintre copil si adult. Limitand modelele comportamentale ale adultului, copilul invata sa simta mila, rusine, solicitudine, politete, bunavointa, empatie.

Socializarea afectiva a copilului se produce in stransa legatura cu dezvoltarea proceselor cognitive.

Pentru a trai toata gama de sentimente, copilul trebuie sa inteleaga ce reprezinta valorile morale respective: dreptatea, adevarul, cinstea. Asa cum spunea J. Piajet are loc decentrarea copilului spre altul, de la ego la alter, de la subiectiv spre obiectiv. Modelarea comportamentului moral este cea de-a treia componenta a formarii morale. Nu este de ajuns ca prescolarul sa stie ce este 'bine' si ce este 'rau'.

Este necesara punerea in aplicare, in practica, a ceea ce este cinstit, corect, echitabil. In formarea social-morala a prescolarilor, exteriorizarea reprezinta o componenta decisiva. Atentia cea mai mare trebuie acordata notiunilor morale care trebuie sa fie adevarate, sa nu fie denaturate, sa nu fie deficitare sub aspect moral. Educarea obisnuintelor se realizeaza cu ajutorul exercitiului si al motivului. Aceste cerinte trebuie sa aiba forme concrete si adaptate la nivelul particularitatilor de varsta si individuale. Educarea obisnuintelor de conduita morala constituie baza trasaturilor pozitive de caracter. Educarea constiintei si a conduitei morale asigura deplasarea influentelor din exterior spre interiorul personalitatii prescolarului. In concluzie, locul constrangerilor create de adulti este legat de convingerile formate in forul intern al copilului, ceea ce va duce la autonomie morala.