Tehnica alimentatiei parenterale si masuri pentru evitarea complicatiilor

Tehnica alimentatiei parenterale si masuri pentru evitarea complicatiilor

Datorita perfuziilor prelungite se poate ajunge la complicatii lo­cale si generale nedorite, ca inflamatii perivenoase, tromboze ale venei perfuzate, mai intinse sau limitate, adesea cu pericol de embolii, infectii ale tesutului celular etc. Pentru evitarea acestora sunt necesare o serie de precautii tehnice. Acestea vizeaza iritatia mecanica a endovenei, contaminarea bacteriana a endoteliului venos si tesutului celular si evitarea iritatiei provocate de solutiile perfuzate .

Lezarea mecanica a endoteliului este favorizata de dimensiunile acului sau cateterului, de miscarea lor in vena si de forma lor. Vena trebuie sa fie destul de mare, iar acul suficient de mic. Sunt de preferat acele cu mandrin si cateterele suple. Pentru a evita iritarea endoteliului venos prin miscari necontrolate, acul sau cateterul se vor fixa solid la piele.

Infectia poate avea un rol important in determinismul reactiei lo­cale. Poarta de intrare a microbilor fiind, cel mai des, orificiul de punctie, se impun precautii deosebite de asepsie la locul injectarii. Aportul microbian poate sa tina, insa, si de solutia perfuzata. Este de retinut faptul ca infectia bacteriana a endoteliului venos este constanta daca se intrerupe fluxul sanguin prin ligaturarea venei in amonte.

Rolul cel mai important in aparitia complicatiilor locale il au, insa, chiar solutiile perfuzate. Aciditatea sau alcalinitatea solutiilor, avand in vedere ca pH-ul acestora variaza intre 5 si 8 (apropiat de pH-ul plasmatic) nu intervine prea mult in aparitia complicatiilor locale. Factorul principal este hipertonia solutiilor. Solutiile determina, in raport de concentratia lor, o anumita presiune osmotica.

Pentru sange si derivatele de sange trebuie sa se respecte riguros tehnicile de conservare, de stabilire a compatibilitatii si de control bacteriologic.

Incidentele perfuzionale ale suspensiilor de lipide pot fi evitate daca se respecta indicatiile mentionate.

Viteza de perfuzie are un rol deosebit. O viteza prea mare duce la o concentratie plasmatica excesiva a substantei. Ritmul de perfuzie maxim este, in general, de 200-300 ml/ora, in raport de concentratie (0 - 0,20 g/kilocorp/ora). Concentratiile mari vor avea un ritm si mai scazut, de 125 ml/ora la adult (se exclude de la aceasta indicatie coma diabetica profunda, cu mare deshidratare, in care perfuziile vor putea ajunge, in primele doua ore, pina la 3 litri ser fiziologic si seruri alcaline.

Viteza de perfuzie a glucozei, bine tolerata de individul normal, este de 0 g/kilocorp/ora. Organismul asupra caruia s-a exercitat agresiunea este mai sensibil. La acesta, perfuzia a 100 g glucoza trebuie sa se faca in minimum 3 ore. Aceasta inseamna, insa, ca este imposibil de atins nivelul nutritional .

Supraincarcarea circulatorie este un alt pericol al alimentatiei parenterale. Se observa in special la hipertensivi, cardiopati, in insufi­cienta renala, la batrani.

Dezechilibrul hidroelectrolitic survine atunci cand administrarea solutiilor nu tine seama de nevoile organismului. Frecvent se asista la hiperhidratare, asociata sau nu cu retentie sodata.

Deshidratarea in cursul alimentatiei parenterale se datoreste subestimarii pierderilor anormale de origine digestiva . Deshidra­tarea globala cu hiperosmolaritate survine cand la alimentatia parenterala se adauga o alimentatie cu sonda, prin care se aduce o cantitate excesiva de protide, iar rinichiul este incapabil de a concentra urina.

Indicatiile alimentatiei parenterale. Alimentatia parenterala este o exceptie nascuta din contraindicatiile digestive ale nutritiei bolnavului. Este indicata in soc, traumatisme, stari chirurgicale, infectii, intoxicatii.

La arsi, deperditiile hidroelectrolitice si proteice pot fi compensate pe cale venoasa. In caz de come, alimentatia parenterala este singura practicabila cu succes (in comele prelungite se asociaza alimentatia prin sonda). In starile de denutritie, cand alimentatia per os nu este posibila, alimentatia parenterala este indicata pana cand se poate relua cea pe cale digestiva. Se indica de asemenea in insuficienta renala acuta sau cronica.