Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice



Acasa » familie » asistenta sociala
Discriminarea de gen in cadrul organizaȚiilor

Discriminarea de gen in cadrul organizaȚiilor



DISCRIMINAREA DE GEN IN CADRUL ORGANIZAȚIILOR

ARGUMENT

Discriminarea, prin definiție, se refera la tratamentul mai puțin favorabil aplicat unei persoane in comparație cu cel aplicat unei alte persoane, in condiții temporale și spațiale asemanatoare sau chiar identice. Apariția numeroaselor Organizații Nonguvernamentale militante pentru drepturile omului, dezvoltarea instituțiilor internaționale (Exemplu: Curtea Europeana a Drepturilor Omului, Organizația Națiunilor Unite), dar și naționale (Exemplu: Consiliul Național pentru Combaterea Discriminarii in Romania), specializate in apararea drepturilor omului, nu au putut inlatura un fapt care exista in aproape orice organizație, și anume discriminarea, referindu-ma in acest context, nu doar la organizație in sens de instituție, intreprindere, ci la organizație in sens generic, chiar la societate privita ca o organizație.




Am ales acesta tema ”Discriminarea de gen din cadrul organizațiilor”, deoarece , in opinia mea, diferențele dintre femei și barbați, sub diferitele aspecte pe care le pot lua, reprezinta o preoblematica mereu actuala. Cand spun acesta ma refer la faptul ca numereoase lucrari din literatura de specialitate acorda o mare atenție acestei probleme, ca și un exemplu in anul 1792 Mary Wollstonecraft a publicat prima lucrare in care se cerea apararea drepturilor femeii in societate, deoarece acesta credea ca femeile sunt un adevarat ”agent al schimbarii” la nivelul intregii societați.

Discriminarea intre sexe exista in diverse planuri și situații la nivel global. Conform unui studiu al Natiunilor Unite, in țarile mai putin dezvoltate doua treimi din numarul analfabeților sunt femei, iar la nivel global, o treime din femei sau fete sunt batute sau abuzate sexual.

Principala cauza a dicriminarilor de gen o reprezinta existența percepției, invechite de altfel, ca barbații sunt mai puternici decat femeile, ca au o capacitate de a comunica sau de a negocia mult mai buna, idei preconcepute ce inca nu au putut fi eradicate.

INTRODUCERE

Vrem, nu vrem, discriminarea face parte din natura umana, iar dicriminarea este și va fii o problema pregnanta a societații. Nu trece o zi fara sa fim martorii unui fapt discriminatoriu, in care fie suntem spectatori, stam pe margine și nu luam nici o atitudine, fie suntem chiar victimele discriminarii, prin diferite modalitați care, deși ne supara, nu le putem indrepta datorita percepțiilor greșite pe care societatea in general le are.

Lucrarea de fața iși propune sa prezinte diferitele forme ale discriminarii in societate, insa cea mai evidenta ramane tot discriminarea de gen in cadrul organizațiilor, anume dificultatea femeilor de a se afirma pe plan profesional, de a accede catre un post superior barbaților. Nu de puține ori auzim expresia ”traim intr-o lume a barbaților” sau ”barbații conduc lumea” expresii care din start sunt discriminatorii, observandu-se importanța redusa care se acorda femeilor, capacitații lor de a fi un bun lider, un bun negociator.

Referiri generice la noțiunea de discriminare sunt prezentate in primul capitol, care iși propune sa ofere o imagine de ansamblu al noțiunilor legate de domeniul discriminarii: rasa, etnie, grup social, sex. Am prezentat in acest capitol principalele definiții date grupului social, am explicat ce inseamna de fapt grup social, dar și legatura dicriminarii cu existența grupurilor sociale. Acest capitol este destinat mai mult unor delimitari conceptuale, clarificarii unor noțiuni pe care le-am identificat in timpul studiului și pe care am vrut sa le expun in vederea intelegerii clare a conceptelor cu, care operez in acesta lucrare.

CAPITOLUL I. DELIMITARI CONCEPTUALE

Acest capitol isi propune sa clarifice semnificatia conceptelor care vor sta la baza realizarii acestei lucrari.

1.1. DISCRIMINAREA. NOȚIUNI INTRODUCTIVE

Discriminarea se refera la ”comportamentul real fața de celelalte grupuri, prin excluderea din anumiite activitați”[1].

Asociate discriminarii, de fapt se poate spune ca stau la baza discriminarii, sunt prejudecațile. Prejudecațile se refera la ”anumite opinii sau atitudini preconcepute manifestate de membrii unui grup fața de membrii altor grupuri”[2]. Deși societatea a evoluat foarte mult, din pacate ne confruntam zilnic cu aceste prejudecați și de accea voi incerca in urmatoarele randuri sa fac o scurta prezentare a mecanismelor psihologice asociate cu prejudecațile și discriminarea. Voi face referire la doua mecanisme, cele mai intalnite, și anume:

Substituirea se refera la faptul ca sentimentele de ostilitate și furie sunt indreptate impotriva unor obiecte, care in realitate nu au nici o legatura cu originea reala a acestor sentimente. Oamenii simt nevoia sa se descarce și de aceea, in anumite circumstanțe, substituie obiectul supararii lor cu un altul. Aceasta este o forma de discriminare, pentru ca in mod involuntar, spre exemplu, alegem o persoana pe care o consideram mai slaba, o diferențiem de celelalte, și o transformam in obiectul supararii, al furiei. De aici se poate explica și violența impotriva femeilor, deoarece prejudecațile existente transforma femeia intr-o persoana slaba, lipsita de aparare. De aici putem deduce urmatorul mecanism.

Țapul ispașitor se refera la faptul ca oamenii iși proiecteaza anxietațile și nesiguranța asupra unor “țapi ispașitori.

Legat de discriminare, de fapt un fel de discriminare, este rasismul, care din punct de vedere social reprezinta prejudecata bazata pe distincțiile fizice semnificative, aspectului fizic particular atribuindu-se in mod eronat unele caracteristici moștenite și unele comportamente ale individului. O persoana rasista este aceea care crede in existența unei explicații biologice a diferențelor rasiale, conform careia unii indivizi sunt superiori sau inferiori altora.

Contele Joseph Arthur de Gobineau (1816 – 1882), considerat de unii parintele rasismului, propune imparțirea populației in trei rase: alba, galbena și neagra. Rasa alba poseda o inteligența superioara, moralitate și voința, aceste calitați moștenite justificand dorințele de stapanire occidentale, in timp ce rasa neagra este caracterizata printr-o natura animalica, lipsa de moralitate și instabilitate emoționala. Datorita acestei idei a lui Gobineau s-a formulat ideea de grupuri etnice. Etnicitatea se refera la ”deosebirile legate de practicile culturale și atitudinile unui anumit grup sau comunitați de persoane” . Caracteristicile principale care diferențiaza grupurile etnice sunt: limba, istoria, stramoșii, portul sau podoabele. Antagonismele etnice sunt in intregime invațate, rareori fiind considerate ca “naturale”. Deseori diversitatea etnica produce anumite conflicte sociale in principal datorita prejudecaților rasiale sau etnice. Ideile lui Gobineau influențeaza mai tarziu ideologia partidului nazist.

Concluzie: Discriminarea se poate realiza fie involuntar, fie voluntar, avand la baza anumiți factori, care ne diferențiaza ca oameni, ca grupuri sociale: rasa, etnia. Fiecare grup social are propriile caracteristici: cultura, limba, tradiții, o istorie care de fapt asigura statornicia și trainicia grupului respectiv. Discriminarea exista și va continua sa existe, pentru ca traim in grupuri sociale, deja formate, iar orice forma de patrundere in aceste grupuri va conduce la un act discriminator. Ca sa dau un exemplu referindu-ma la cele prezentate mai sus: intr-o școala particulara, unde invața numai copii instariți, grupul copiilor instariți nu va accepta ca un copil sarac, nou-venit, sa patrunda in grupul respectiv.

Apariția multiplelor organizații care lupta impotriva discriminarii nu fac decat sa puna o ”perdea”, sa obțina doar o abținere a oamenilor in a-și exprima public concepțiile discriminatorii.

1.2. GENUL SOCIAL. GEN VS. SEX

Pentru a ințelege comportamentul oamenilor trebuie sa ii privim mai intai ca un grup social, conduita lor in cadrul grupului, și mai apoi ca individualitate, ca gen social. In cadrul grupului social ne diferențiem vizibil prin sex, din punct de vedere biologic, sau prin gen, din punct de vedere social.

In randurile ce urmeaza am oferit cateva definiții, care dupa parerea mea exprima cel mai bine noțiunea de grup social.

”Grupul social este un ansamblu de indivizi intre care exista relații bine definite. Fiecare individ ia cunoștiința de grup in calitatea sa de grup și de simbolurile sale”[4].

”Grupul este o unitate colectiva reala, direct observabila și bazata pe atitudini colective continue și active, avand de indeplinit o opera comuna, este o unitate de atitudini, de acțiuni și de conduite care constituie un cadru social structurat, care tinde spre o coeziune relativa a formelor de sociabilitate”[5].

Termenul de gen se refera la atributele economice, sociale i culturale i la oportunitile asociate cu statutul de barbat si cu cel de femeie. In majoritatea societilor, a fi barbat sau a fi femeie nu inseamna doar a avea anumite caracteristici fizice si biologice. Genul implica roluri, responsabiliti, constrangeri i privilegii construite social care sunt atribuite sau impuse femeilor i barba ilor intr-o anumita cultura

Barba ii i femeile se confrunta cu anumite asteptari referitoare la modul in care trebuie sa se imbrace, sa se comporte sau sa lucreze. Rela iile dintre barba i și femei, fie in cadrul familiei, fie la locul de munca sau in sfera publica, reflecta in elegerea talentelor, caracteristicilor si comportamentelor considerate potrivite pentru barba i si femei.

Astfel genul difera de sex prin faptul ca surprinde mai degraba un aspect social i cultural, decat unul biologic. Atitudinile i caracteristicile referitoare la gen, rolul jucat de barba i i femei variaza de la o societate la alta i se schimba de la o epoca la alta. Insa faptul ca atitudinile fața de gen sunt construite de societate inseamna ca ele se pot modifica astfel incat sa duca la crearea unei societi mai echitabile si mai juste.

In tabelul de mai jos am prezentat diferențele vizibile intre gen și sex:

Gen

Sex

Este o construcție sociala

Este biologic

Identificarea de gen poate fi schimbata

Sexul nu poate fi schimbat

Masculinitate-Feminitate, Barbat-Femeie

Barbatesc-Femeiesc

Concluzie: Oamenii traiesc in grupuri sociale, ceea ce ii deosebește este sexul femeiesc sau barbatesc, noțiunea de gen fiind o rezultanta a dezvoltarii omului in cadrul societații. Conceptul de gen se refera la diferențele psihologice, sociale și culturale dintre barbați și femei, se refera la rolurile care sunt și pot fi asumate de catre indivizi, in timp ce conceptul de sex se refera la diferențele biologice și anatomice dintre aceștia.

1.3. TEORII REFERITOARE LA GENUL SOCIAL

Exista numerose și distincte teorii cu privire la originea diferențelor de comportament dintre barbați și femei. Aceste diferențe sunt puse fie pe seama genului, fie sunt considerate ca fiind rezultatul sexului. De asemenea, exista contradicții și in privința formarii și dezvoltarii genului, existand pe de-o parte teoria psihanalitica a lui Sigmund Freud și, pe de alta parte, teoria lui Nancy Chodorow.

1. Teoria lui Sigmund Freud[6]

Dupa S. Freud, invațarea diferențelor de gen are loc in prima copilarie, bazandu-se pe prezența sau absența organului sexual masculin. Prezența scestuia echivaleaza cu „eu sunt baiat”, pe cand absența lui inseamna „eu sunt fata”. Conform lui Freud, numai diferențele anatomice conteaza in copilaria mica.

Apoi, la varsta de 4-5 ani are loc tranziția oedipiana (idea complexului lui Oedip provine din mitul antic elenist al lui Oedip, acesta ucigandu-și fara sa stie tatal, se casatorește cu mama sa): baiatul se simte amenințat de disciplina și autonomia pe care tatal sau i le pretinde, inchipuindu-și ca tatal vrea sa-l lase fara organul genital. Mai ales la nivel inconștient și parțial la nivel conștient, baiatul il considera pe tata drept rivalul sau in ceea ce privește dragostea și afecțiunea mamei. Freud considera ca baiatul devine conștient de identitatea sa masculina deoarece ajunge sa se identifice cu tatal, reprimandu-și sentimentele erotice fața de mama și acceptandu-l pe tata ca pe o ființa superioara. Baiatul renunța la dragostea sa pentru mama din teama inconștienta de a nu fi pedepsit de tata.

Dupa Freud, perioada dintre aproximativ 6 ani și pubertate este una latenta, iar pubertatea, prin schimbarile sale biologice, va reactiva dorințele erotice intr-un mod direct. In aceasta perioada latenta, cea mai mare importanța pentru viața copilului o au grupurile formate din indivizi de același sex.

Teoriile lui Freud au fost amplu criticate, unii autori au respins ideea ca e posibila existența dorințelor erotice la copiii mici, iar alte critici vin din partea feministelor.

O alta critica este adusa faptului ca Freud il trateaza pe tata ca prim agent disciplinator, in timp ce in multe culturi mama este cea care joaca un rol mai semnificativ in impunerea disciplinei. Alt aspect criticat este concentrarea studierii genului in jurul varstei de 4-5 ani deoarece majoritatea autorilor urmași ai lui Freud au pus accentul in special pe prima copilarie.

In ciuda acestor critici, ideile lui Freud continua sa exercite o influența mare, chiar daca unele nu sunt acceptate in totalitate.

Teoria lui Nancy Chodorow

Sociologul N. Chodorow a plecat in explicarea dezvoltarii genului de la teoria lui Freud, facand insa modificari majore. Ea susține ca o persoana invața sa se simta fata sau baiat in funcție de atașamentul, de la cea mai frageda varsta, fața de parinții sai. Spre deosebire de Freud, autoarea pune accent mai mult pe mama. Astfel, copilul tinde sa se atașeze emoțional de mama lui.

Chodorow, spre deosebire de Freud, pune accent pe feminitate, descriind masculinitatea ca o pierdere, ca o renunțare la atașamentul fața de mama.

Opiniile lui N. Chodorow au fost și ele criticate. Janet Sayers considera ca femeile au o structura psihologica mai contradictorie, feminitatea putand ascunde sentimente de agresivitate sau autoimpunere, relevate fie indirect, fie direct in anumite contexte[7]. Alți autori au sugerat faptul ca teoria lui Chodorow este limitata, situația schimbandu-se dramatic in cazul familiilor monoparentale (in special in cele unde parintele singur este tatal) .

Cu toate aceste critici, ideile lui N. Chodorow raman importante, furnizand explicații atat despre natura feminitații, cat și despre inexpresivitatea masculina.

Teoriile sociologice și teoriile sociobiologice

Termenul de sociobiologie a fost introdus de americanul Edward Wilson care considera ca multe aspecte ale vieții sociale umane se bazeaza pe alcatuirea genetica a omului[9].



Cei mai mulți autori sunt de parere ca diferențele de comportament dintre barbați și femei se produc mai ales in urma invațarii sociale a identitații feminine sau masculine, deci a feminitații sau a masculinitații. Un rol important in acest sens il are socializarea primara și in cadrul acesteia, socializarea genului, adica „invațarea rolurilor de gen prin intermediul factorilor sociali precum familia și factorii mediatici”[10].

Conform teoriei lui G. Mead, bebelușii și copii mici se dezvolta ca ființe sociale in primul rand prin imitarea adulților, imitare care are loc in cadrul jocului. Mead considera ca individul ajunge sa distinga intre „eu” (individul nesocializat, un ansamblu de dorințe și nevoi) și „pe mine” (sinele social). Copilul ajunge sa-și dezvolte constiința de sine pe baza modului in care este vazut de ceilalți.

Familia ocupa un loc important in socializarea genului prin faptul ca furnizeaza un ansamblu de roluri distincte in funcție de sexul copilului, roluri pe care acesta le va prelua ulterior.

Dovezile faptului ca societatea diferențiaza clar indivizii[11] in funcție de gen se pot observa și pe baza studierii programelor de televiziune, precum și a jucariilor destinate copiilor. Acestea accentueaza diferențele dintre atributele masculinitații și cele ale feminitații. Chiar și jucariile care par a fi neutre, de exemplu animaluțele din pluș, nu sunt chiar așa – pisicuțele, iepurașii sunt recomandate fetelor, in timp ce baieților li se ofera animale din pluș care exprima forța, putere ca de exemplu, leii, tigrii, etc.

Concluzie: Identitatea de gen reprezinta o componenta de baza a conștiinței de sine, iar formarea și dezvoltarea acesteia depinde de numeroși factori, atat biologici, cat și mai ales socio-culturali. Echilibrul psihic al individului este dat și de modul in care se formeaza și se practica identitatea de gen, iar eventualele dezechilibre semnalate trebuie luate rapid in seama (mai ales daca acest lucru are loc in copilarie) și tratate cu ințelegere, nerecurgandu-se la corectarea lor forțata in familie, ci apelandu-se mai degraba la ajutorul specialiștilor, in scopul conferirii echilibrului.

1.4. DE LA FUNCȚIONALISM LA CONFLICTUALISM

In acest subcapitol voi prezenta doua teorii care au stat la baza stratificarii sociale, a diferențierii de gen, și anume teoria funcționalista și teoria conflictului.

1. Teoria functionalista : Kingsley Davis si Wilbert Moore (1945).

Stratificarea este necesara, inevitabila ; societatea este suma de statute, roluri.

Oricare societate trebuie sa realizeze distribuirea individzilor in diverse pozitii sociale si sa-i determine sa indeplineasca sarcinile aferente acestora. Dar, datorita faptului ca pozitiile sociale nu comporta indatoriri si competente egale (unele sarcini fiind mai grele, altele mai usoare), este nevoie, pentru a fi ocupate toate pozitiile, ca societatea sa distribuie recompense diferite – fapt ce sta la baza inegalitatii sociale. Marimea recompenselor depinde de doi factori principali : importanta sociala a activitatii si dificultatile in recrutarea celor competenti in a le realiza.

Reluand teza acestei teorii, T. Parsons considera ca sistemul de ierarhii este bazat pe valorile supreme ale fiecarei societati. Societatea isi intemeiaza judecati de valoare relative la sistemul social pe urmatoarele elemente : a) calitatile pe care le poseda individul din nastere ; b) realizarea valorilor performantei sale si ceea ce el dobandeste in viata (bogatie, competenta). Pentru clasarea individului in functie de aceste elemente, Parsons distinge patru categorii de valori : 1. universalismul (capacitatea de adaptare, rationalism, eficienta), ceea ce-i permite sa se adapteze la conditiile de existenta ; 2. scopurile colective ; 3. integrarea ; 4. mentinerea modelului cultural. In fiecare societate, aceste valori au importanta lor.

Teoria Davis-Moore a fost criticata de Tumin (1953). El sustine ca este greu sa stabilesti importanta functionala a oricarei pozitii in societate.

Tumin sustine ca, indiferent daca stratificarea ar fi fost sau nu justitficata, sistemele de stratificare tind sa se perpetueze pana la punctul la care devin contraproductive. Cei aflati in pozitii superioare tind sa le transmita copiilor lor, impiedicandu-i pe cei cu talent superior (sau egal) sa concureze pentru pozitii mai inalte. O asemenea situatie afecteaza atat indivizii carora li s-a refuzat accesul, cat si societatea care a fost privata de persoana cea mai talentata pentru o anumita pozitie.

Tumin sustine ca teoria Davis-Moore, ce afirma ca societatea este o meritocratie, in care exista o relatie intre calitatile indivizilor si recompensele pe care acestia le primesc, nu reflecta realitatea.

Succesul (sau lipsa lui) in obtinerea recompenselor este transmis generatiilor viitoare prin intermediul familiei. Astfel, este limitata combinatia libera a talentelor si recompenselor atat de necesara intr-o societate democratica si eficienta.

2. Teoria conflictului. Fondatorii acestei teorii (K. Marx, Fr. Engels) sustin ca societatea capitalista este divizata in doua clase principale : posesorii mijloacelor de productie – burghezia – exploatatorii si clasa celor care nu poseda mijloace de productie : proletariat - exploatatii - cei care creeaza plus valoarea, deci profitul pe care capitalistii si-l insusesc gratuit.

Marx discerne intre clasa “in sine”, ansamblu neunit inca prin legaturi interne si “pentru sine”, institutii proprii, organizatii, ideologie proprie. Proprietatea privata sta la baza stratificarii sociale.

Critici sustin ca teoria celor doua clase este demodata ; asistam astazi la o crestere rapida a clasei de mijloc.

Totusi, aceasta teorie mai are si astazi influenta in randul cercetatorilor : Domhoff (1983) sustine ca puterea este inca concentrata in mainile unei mici elite economice iar rostul sindicatelor este sa organizeze muncitorii in lupta pentru castigarea drepturilor care li se cuvin.

1.5. PUTEREA DE GEN

Voi incepe acest subcapitol prin prezentarea noțiunii de ”putere”, ințelegerea acetui concept fiind absolut necesara.. Puterea desemneaza ”capacitatea unui actor social de a lua decizii si de a asigura indeplinirea lor, prin utilizarea diferitelor mijloace de persuasiune, manipulare sau constrangere”[12].

Distinctia dintre puterea formala si cea informala ridica numeroase probleme de natura teoretica si practica, aceasta din urma implicand numerosi factori de natura psihoindividuala, psihosociala si socioculturala.

Analiza psihosociologica a sistemelor de putere implica evidentierea si cuantificarea urmatoarelor dimensiuni[13]:

(a)   Stabilirea naturii puterii (politica, economica, juridica etc.) si a nivelului la care se exercita (interpersonal, grupal, organizational etc.).

(b)  Determinarea campului social in care se exercita (categorii de persoane, grupuri sau categorii socioculturale sau profesionale).

(c)   Identificarea originii puterii, respectiv a fortelor sociale care o sustin si o promoveaza, precum si a „releelor“ utilizate (agenti de influenta).

(d)  Analiza raporturilor psihosociale, formale si informale, dintre sursa, relee si tinte (raporturi de natura politica, economica, culturala s.a.).

(e)   Instrumentele folosite in exercitarea puterii (mijloace de persuasiune, manipulare sau constrangere; tipuri de sanctiuni sau recompense; modalitati de control si coordonare a activitatii sociale etc.).

(f)   Modalitatile de exercitare a puterii (prin cooperare - care semnifica 'puterea de a face“, sau conflict - care semnifica 'puterea asupra“).

(g)  Legitimitatea, autoritatea si alte resurse ale factorului de putere (prestigiu, competenta, statut public, mijloace materiale etc.).

(h)  Autonomia de care dispun factorii de putere si tintele in impunerea - respectiv adoptarea- comportamentului dorit de sursa puterii.

(i)    Efectele imediate si in timp ale exercitarii puterii: asupra sursei, releelor, tintelor si mediului social particular si general.

Leonore Weitzman a analizat, in anul 1972, cele mai cunoscute carti pentru copii descoperind diferente clare intre rolurile genurilor[14]. Aceasta prezinta clar diferențele de gen, atenția și superioritate acordata baieților. Astfel, baieții jucau roluri mult mai importante decat fetele și desfașurau activitați care presupuneau putere si independenta, erau infatisati ca fiind eroi, luptatori, politisti, judecatori, regi, etc. Pe de alta parte, fetele erau mai pasive (isi asteptau printii sa le salveze) si desfasurau activitati in special in spatiul interior (gateau, faceau curatenie, asteptand intoarcerea acasa a personajelor masculine). In prezent, lucrurile s-au mai schimbat, in special in privinta programelor de televiziune, dar foarte multe carti pentru copii si-au pastrat caracterul clasic. Asemenea diferente apar si intre diversele culturi, cele traditionale tinzand sa pastreze imaginea superiara a barbatului , precum si o diferentiere clara a rolurilor in functie de sex.

„Discriminarea de gen este favorizata in cadrul organizatiilor din Romania“[16], este concluzia unui studiu desfasurat in perioada martie-aprilie 2006 de catre Centrul Parteneriat pentru Egalitate (C.P.E.).

Cercetarea realizata de Institutul de Marketing si Sondaje (IMAS) pe un esantion de 800 de angajati si manageri - femei si barbati - din 43 de organizatii din Bucuresti - institutii, firme si companii atat din sectorul privat, cat si din cel de stat - abordeaza pentru prima data la noi in tara analiza parerilor managerilor si angajatilor despre dimensiunea de gen pe care o implica nu doar situatiile legate direct de munca, ci si in alte cazuri ce pot influenta decizia din cadrul organizatiilor.

Din punctul de vedere al sociologilor, s-a constatat ca, la nivelul managementului institutiilor, exista o oarecare pudoare in abordarea tematicilor privind egalitatea de gen. Parerea, general raspandita, conform careia barbatii sunt cei preferati in posturile de conducere este confirmata si de aceasta data. Mai mult decat atat, peste jumatate dintre managerii din Romania spun ca ar evalua mult mai atent o femeie decat un barbat in cazul in care candideaza pentru un post de conducere[17].

In privinta promovarii in cadrul unei companii, tendinta pe care o reflecta studiul de fata este aceea de a nu tine cont de performantele profesionale ale fiecarui candidat, parerile personale ale evaluatorului, formate in baza unor experiente anterioare, fiind criteriul de selectie. Motivele principale ale discriminarii femeilor sunt: atitudinile preconcepute ale celui care ofera locul de munca fata de angajarea femeilor, pe care le considera „forta de munca inferioara“ si previziunile angajatorului referitoare la productivitatea probabila a candidatului-femeie, intrucat prestatia acesteia poate fi intrerupta de casatorie, nastere si ingrijirea copiilor.

Concluzie: Discriminarea de gen exista și se manifesta inca din plin in mai toate organizațiile din lume. Femeile intampina dificultați in a avansa pe un post superior, ele sunt privite cu neincredere de barbați care au concepția ca femeile nu se pot descurca pe un post de manager, nu au aceeași capacitate organizatorica sau nu pot fi un bun negociator. Aceste percepții se mențin și se vor menține, motiv pentru care ne confruntam cu multiple mișcari feministe, de natura sa combata discriminarea de gen.

1.6. PERSPECTIVE FEMINISTE

Feminismul, ca si concept, cauta sa explice si sa aduca in constiinta publica relevanta diferentei de gen, si/ sau a diferentei de sex dintre femei si barbati[18].

Teoria feminista a cunoscut o serie de etape de dezvoltare, de la paradigma egalitatii[19] (ce urmareste, in principal, sa elimine dezavantajele femeii) la cea a diferentei sexuale (ce subliniaza necesitatea inlocuirii unui sistem care favorizeaza, prin natura sa, valorile masculine) si, respectiv, paradigma deconstructiei, care urmareste sa creeze un echibru intre primele doua abordari. Acesta paradigma recunoaste diferentele intre barbati si femei, dar accentueaza necesitatea asigurarii sanselor egale de afirmare a femeilor in societate .

De-a lungul dezvoltarii sale, feminismul a cunoscut diverse puncte de vedere si in raport cu definirea cercetarii feministe in termenii teoriei, metodologiei si epistemologiei sociale. Daca unii considera ca cercetarea feminista se asociaza cu metodele calitative de cercetare, care pot sa aduca la iveala experiente si sensuri traite de catre femei[21], altii apreciaza utilizarea metodelor multiple, prin care fenomenul identitatilor si relatiilor de gen (ca aspecte ale tuturor fenomenelor, dar si ca relatii de putere de sine statatoare) poate fi analizat in complexitatea sa . Multi sunt de acord ca datele statistice pot atrage atentia asupra problemelor sociale din perspectiva femeilor ca probleme.

Specificul abordarii feministe consta in considerarea semnificatiei genului in diviziunea muncii si in producerea inegalitatilor sociale, precum si in elaborarea unor teorii si politici sensibile la gen. Feministele sunt de acord ca acestei abordari ii este caracteristica utilizarea unor practici de cercetare bazate pe constituirea dialogului intre „subiect” si „obiect”, pe recunoasterea implicarii personale a cercetatorului si pe considerarea genului nu numai ca obiect de cercetare, dar si ca o dimensiune interna a intregului demers analitic.

Studiile feministe – care nu se epuizeaza in investigatiile despre femei efectuate de catre femei – sunt studii multidisciplinare bazate pe analiza empirica, teoretica si critica a realitatilor socio-umane, privite, desigur, din punctul de vedere al genizarii acestora[23].

Perspectiva feminista se dedica deconstruirii sexismului, regimului patriarhal si formelor inerente ale discriminarii pe baza de sex, si vizualizeaza pozitiile subiect subordonate, marginale, adeseori mute.

Perplexitatile feminismului si depasirea lor[24]

Istoria feminismului – ca forma de activism politic si/ sau paradigma academica – nu a fost si nu este un teren al dezvoltarilor neproblematice si al semnificatiilor intru totul impartasite de toti adeptii, toate adeptele sale. Dimpotriva, a fost/ este modelata ca o zona a disputelor si dezbaterilor purtate dincolo de granitele de culoare, de cele etnice, de clasa si de cele regionale privitoare la cum sa se inteleaga diferentele dintre barbati si femei, si dintre femei, dar si privitoare la interconectarea mecanismelor de oprimare sexuala cu alte regimuri ale puterii.

Mai recent, o noua controversa pare sa se dezvolte intre cercetatorii occidentali si cei rasariteni[25] si ea largeste lista subiectelor indecise din cadrul feminismului, care includea deja dispute in jurul intelesurilor acestuia conferite de liberali, marxisti, radicali, femeile de culoare, lesbiene, si/ sau feministele „lumii a treia”.

Fiind constienti de aceasta, si mai ales in cazurile cand feminismul doreste sa functioneze diferit fata de alte tipuri de politici identitare (ca nationalismul), este util sa pomenim opiniile critice ale lui Judith Butler (1992) cu privire la nevoia de criticism in privinta procesului care produce si destabilizeaza categoriile identitare. Autoarea mentioneaza ca subiectul feminismului – „femeia” - trebuie sa fie deconstruit, dar si utilizat ca un teritoriu unde semnificatii neanticipate pot sa apara[26].

Concluzie: Feminismul este o politica a denumirii, de definire a comunitatii imaginate a femeilor, ca subiecti impartasind anumite trasaturi si un sens al apartenentei pe baza experientelor comune, este o politica a repozitionarii femeilor in interiorul ordinelor de gen existente și este o politica a recunoasterii, care tinteste sa faca „femeile” recunoscute in mod public asa cum sunt ele definite.

CAPITOLUL II. POLITICI ALE OCUPARII FORȚEI DE MUNCA IN UNIUNEA EUROPEANA. EGALITATEA DE GEN

Acest capitol este destinat prezentarii principalelor politici privind combaterea discriminarii la locul de munca atat in Uniunea Europeana, cat și in Romania.

2.1. STRUCTURI IMPLICATE IN POLITICA OCUPARII FORȚEI DE MUNCA

In acest subcapitol voi prezenta principlalele instituții implicate in promovarea ocuparii forței de munca atat la nivel european, cat și la nivel național.

Aspecte privind calitatea ocuparii forței de munca la nivel european

Conceptul de calitate a ocuparii a fost promovat la Summitul de la Lisabona din martie 2000. Consiliul European a stabilit atunci un nou obiectiv strategic pentru Uniunea Europeana in acest deceniu (2001-2010), acela de a deveni cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere, din lume, capabila de crestere economica sustenabila, cu locuri de munca mai multe si mai bune si cu un grad mai mare de coeziune sociala.

Liniile directoare ale ocuparii cuprind trei obiective complementare ce trebuie atinse:

ocuparea deplina;

calitatea si productivitatea muncii;

coeziunea si incluziunea sociala.

De asemenea, au integrat ratele de ocupare tintite pentru anul 2010 formulate la Lisabona si Stockholm, si anume: 70% rata ocuparii globale, peste 60% rata ocuparii femeilor si 50% pentru populatia varstnica.

Importanta calitatii ocuparii a fost reafirmata in decembrie 2000 de catre Consiliul European intrunit la Nisa, care a inclus in cadrul Agendei Sociale Europene promovarea calitatii ca principala tema de actiune si initiativa pentru perioada 2000- 2005.

Pe 6 decembrie 2001 Consiliul a adoptat o serie de indicatori pentru a evalua cele zece dimensiuni ale calitatii ocuparii. Acesti indicatori trebuiau utilizati pentru monitorizarea liniilor directoare ale ocuparii in Europa si pentru formularea recomandarilor necesare. Politicile active si preventive ar trebui sa contribuie la atingerea obiectivelor ocuparii depline si incluziunii sociale prin asigurarea integrarii somerilor si populatiei inactive pe piata muncii. Aceste politici ar urma sa fie aplicate de institutiile moderne ale pietei muncii.

Statele Membre ar trebui sa incurajeze crearea de locuri de munca mai multe si mai bune, prin stimularea antreprenoriatului si inovarii intr-un mediu de afaceri favorabil. Promovarea unui echilibru intre flexibilitate si securitate va sprijini competitivitatea firmelor, cresterea calitatii si productivitatii muncii si va facilita adaptarea firmelor si lucratorilor la schimbarile economice.



In vederea consolidarii Strategiei Europene pentru Ocupare, in cadrul lucrarilor Consiliului European de la Barcelona, din martie 2002 s-a afirmat ca atingerea obiectivului calitatii va conduce la nivele mai inalte de ocupare. Astfel, obiectivul infiintarii de locuri de munca mai bune va fi complementar cu obiectivul crearii de locuri de munca mai multe.

In martie 2003, Consiliul European intrunit la Bruxelles a confirmat ca strategia ocuparii are un rol de lider in implementarea obiectivelor pietei muncii si ocuparii si ca strategia ocuparii si liniile directoare ale politicii economice ar trebui sa opereze mai intens.

2.2. EGALITATEA INTRE FEMEI ȘI BARBAȚI IN UNIUNEA EUROPEANA. SCURT ISTORIC

Promovarea constanta, sistematica si concertata a principiului egalitatii de sanse intre femei si barbati, in acceptiunea actuala a notiunii, constituie o preocupare de data relativ recenta pentru comunitatea internationala, desi diferite aspecte ale egalitatii intre femei si barbati au fost evocate prin mai multe declaratii sau tratate internationale, respectiv prin:

Declaratia Universala a Drepturilor Omului (1948);

Conventia asupra drepturilor politice ale femeii (1952);

Conventia asupra cetateniei femeii casatorite (1957);

Conventia privind consimtamantul la casatorie, varsta minima pentru casatorie si inregistrarea casatoriilor (1962);

Pactul international cu privire la drepturile economice, sociale si culturale (1966);

Pactul international privind drepturile civile si politice (1966);

Declaratia privind eliminarea discriminarii fata de femei (1967).

Pe plan european, preocuparea Consiliului Europei „de a realiza o uniune mai stransa intre membrii sai, cu scopul de a proteja si promova idealurile si principiile care sunt patrimoniul lor comun si de a favoriza progresul lor economic si social, in special prin apararea si dezvoltarea drepturilor omului si libertatilor fundamentale“, s-a materializat de-a lungul timpului in numeroase instrumente juridice europene, esentiale pentru promovarea principiului egalitații intre femei si barbati fiind:

Conventia europeana pentru protectia drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (1950) si Protocoalele aditionale;

Carta sociala europeana (1961);

Carta sociala europeana revizuita (1996).

Egalitatea de sanse si de tratament intre femei si barbati se regaseste si in Tratatul Uniunii Europene (Tratatul de la Maastricht, in vigoare din 1993), in legislatia secundara - directivele comunitare cu privire la egalitatea intre femei si barbati -, la care se adauga jurisprudenta Curtii de Justitie de la Luxemburg.

O data cu intrarea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam (1999), Uniunea Europeana s-a angajat decisiv sa promoveze egalitatea intre femei si barbati (gender equality) si sa integreze egalitatea de gen la toate nivelurile si in toate activitatile comunitare (gender mainstreaming process). Astfel, promovarea egalitatii intre femei si barbati se regaseste ca obiectiv specific in cuprinsul Tratatului, fiind prevazut in Partea 1 – Principii, la articolul 3.2, iar prin art. 13 se stabileste necesitatea de a se intreprinde actiuni concrete pentru combaterea discriminarii dupa criteriul de sex.

Statele Membre ale Uniunii Europene au adoptat recent Agenda sociala europeana, al carei obiectiv prioritar il constituie modernizarea modelului social european. Un element fundamental al acestuia il constituie promovarea egalitatii de sanse si de tratament intre

femei si barbati.

Strategia Comunitara pentru Egalitatea de Gen (2001-2005) urmareste sa imbine integrarea perspectivei de gen in toate politicile si programele Uniunii Europene, concomitent cu promovarea actiunilor specifice in favoarea femeilor.

Cele 5 obiective majore ale Strategiei se refera la:

egalitatea in viata economica;

participarea egala la procesul decizional;

egalitatea in viata sociala;

egalitatea in viata civila;

schimbarea rolurilor traditionale si depasirea stereotipiilor de gen.

Principalele instrumente avute in vedere pentru realizarea obiectivelor mentionate sunt:

  1. aplicarea planurilor pentru egalitatea de gen;
  2. introducerea legislatiei specifice problematicii egalitatii de sanse;
  3. abordarea integratoare a egalitatii de gen, cu scopul de a produce schimbari structurale ale societatii.

2.3. PROGRAMUL COMUNITAR LEGAT DE EGALITATEA DE GEN

Programul european care s-a derulat recent, avand un mare impact in randul populației, cu precadere a fost acceptat de organizațiile nonguvernamentale militante pentru drepturile omului și pentru combaterea discriminarii. Voi prezenta in cele ce urmeaza acest program derulat in 2007 și intitulat ”Anul European Egalitații de Șanse pentru Toți”, rezultatele și beneficiile programului.

Anul European si-a indeplinit obiectivul: un numar mult mai mare de cetateni europeni isi cunosc drepturile privind nediscriminarea. Aproximativ 328 milioane de cetateni au fost informati despre activitatile Anului prin intermediul articolelor publicate in ziare si reviste, iar website-ul oficial al Anului a inregistrat un numar de aproximativ 900.000 de vizitatori. Peste 450 de rapoarte ale evenimentelor nationale, publicatii si noi articole au fost publicate in 22 de limbi ale UE in paginile nationale de informare[27] ale website-ului, punand informatiile specifice fiecarei tari la dispozitia tuturor cetatenilor europeni. Conform unui sondaj Eurobarometru recent, pana la 37% din europeni au auzit despre Anul European al Egalitatii de Sanse pentru Toti – un rezultat impresionant!

In 2007, Turneul european cu camionul[28] a purtat mesajul Anului in 32 de orase din 19 state membre ale Uniunii Europene, inclusiv in noile state membre, Bulgaria si Romania. Turneul cu camionul a constituit o metoda de a transmite oamenilor mesajele Anului in mod interactiv, prin evenimente organizate pe strada. Actiunea a fost foarte apreciata de publicul larg, implicand in mod direct aproximativ 3 milioane de oameni!

Anul European al Egalitatii de Sanse pentru Toti 2007 a stimulat in mod semnificativ lupta impotriva discriminarii si a pregatit calea de acces pentru o societate europeana mai diversa si mai dreapta. In urma desfasurarii Anului, statele membre ale UE si-au asumat un numar de angajamente ambitioase pentru combaterea discriminarii pe piata fortei de munca si in afara acesteia.

Anul European la nivel european

Anul European 2007 a fost o initiativa paneuropeana care a implicat toate cele 27 de state membre ale UE si trei tari care fac parte din Asociatia Europeana a Liberului Schimb (EFTA): Islanda, Liechtenstein si Norvegia. Pe parcursul Anului, au fost organizate numeroase activitati si evenimente, precum si o vasta campanie europeana de informare pentru a promova problemele actuale si pentru a informa oamenii despre drepturile lor.

Dreptul oamenilor la un tratament egal

Discriminarea nu este doar imorala, ci si o practica ilegala. Directivele europene obliga toate statele membre ale UE sa introduca sau sa-si actualizeze legislatia pentru a se asigura ca toti cetatenii europeni beneficiaza de aceeasi protectie impotriva tratarii inegale.

Initiativa impotriva discriminarii pe motive de sex a fost lansata in 1957, la inceputul Comunitatii Europene. Legislatia europeana care interzice discriminarea pe motive de rasa sau origine etnica, religie sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala dateaza din anul 2000, anul intrarii in vigoare a celor doua noi directive

Este ilegal sa refuzam unei persoane un loc de munca sau accesul la formare pe baza celor sase motive descrise mai sus. Legile protejeaza totodata individul impotriva hartuirii sau victimizarii pe aceste motive. Dispozitiile cu privire la discriminarea bazata pe sex sau rasa merg mai departe si asigura accesul la ingrijire medicala, educatie, bunuri si servicii si locuinte.

Discriminarea poate fi directa sau indirecta. Mentionarea intr-o oferta de lucru a faptului ca aceasta nu este disponibila pentru persoane cu handicap este un exemplu de discriminare directa. Obligarea candidatilor pentru un loc de munca de a fi supusi unui test lingvistic, in cazul in care acesta este irelevant pentru acea activitate, este un exemplu de discriminare indirecta. Ambele forme de discriminare sunt interzise.

Concluzie: Daca drepturile dumneavoastra au fost incalcate, sunteti indreptatiti sa depuneti o plangere. Toate statele membre ale UE dispun de proceduri juridice si administrative pentru a asigura ca cei care fac discriminari sunt supusi unor sanctiuni daca se face plangere impotriva acestora.

2.4. INEGALITATEA DE GEN

Voi incepe acest subcapitol prin a va prezenta cateva modalitați de manifestare a dicriminarii și a inegalitații de gen in societate.

Sexismul - forma de discriminare care consta in subordonarea persoanelor pe baza sexului lor. Sexismul limiteaza accesul femeilor la anumite roluri, pe baza convingerii ca biologia reprezinta destinul unei persoane[29]. Acesta convingere este perpetuata prin socializare.

Trebuie sa facem distincția intre șovinismul masculin și sexism instituțional.

Șovinismul masculin se manifesta la nivelul relațiilor interpersonale și se refera la atitudini și acțiuni prin care barbații iși exprima superioritatea fața de femei ( utilizarea unor expresii din lumea animala, refuzul barbaților de efectua activitați domestice etc.).

Sexismul instituțional reprezinta acea subordonare a femeilor fața de barbați care este integrata in instituțiile sociale. Se manifesta la nivelul practicilor organizaționale. In economie, educație, politica, femeile sunt tratatate in mod sistematic intr-un mod care instituționalizeza și accentueaza dezavantajul lor in raport cu barbații .

Majoritatea constitutiilor nationale au recunoscut drepturile femeilor ca drepturi cetatenesti, iar prin Conventia pentru eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor, adoptata de Natiunile Unite in 1979, acestea au fost asimilate drepturilor omului.

Conventia este in prezent ratificata de cele mai multe state europene. Femeile de astazi sunt cu siguranta mai aproape de egalitatea sexelor decat erau bunicile lor de la inceputul secolului 20, dar disparitatile de gen persista. Cele mai importante se manifesta in domenii ca diviziunea sexuala a muncii in familie si pe piata muncii, veniturile, prestatiile sociale, participarea la viata politica.

Trebuie redus decalajul intre sexe in termenii ocuparii, somajului, nivelului de salarizare, distributiei sectoriale si ocupationale. Desi diferentele intre sexe privind ratele de somaj si cele de ocupare s-au redus in ultimii ani, decalajele raman insa importante. Ratele de ocupare pentru femei se situeaza in toate cazurile sub nivelul celor inregistrate pentru barbati.

Trebuie promovata egalitatea de gen.

Egalitatea de gen este intrinsec legata de dezvoltarea durabila a societii, de asemenea, este vitala pentru punerea in practica a drepturilor omului.

Obiectivul de ansamblu al egalitii de gen este o societate in care atat femeile cat si barba ii se bucura de acelea i oportuniti, drepturi i obliga ii in toate sferele vie ii sociale.

Egalitatea intre femei si barba i exista atunci cand ambele sexe sunt capabile sa imparta in mod egal puterea i influen a; sa aiba oportuniti egale in ceea ce prive te independen a financiara prin munca și prin intemeierea propriei afaceri; sa se bucure de acces egal la educa ie i de oportunitatea de a- i dezvolta deprinderile i talentele; sa imparta responsabilitatea pentru casa și copii i sa fie liberi de orice fel de constrangeri, intimidari i acte de violența referitoare la gen atat acasa cat si la locul de munca



In contextul programelor de dezvoltare, egalitatea de gen este esen iala, deoarece ea va permite atat femeilor, cat și barba ilor sa ia decizii cu un impact pozitiv asupra propriei vie i sexuale i reproductive, cat i in ceea ce prive te consoartele i familiile lor.

Este important de precizat ca acolo unde exista inegaliti de gen, in general, femeile sunt acelea care sunt excluse sau dezavantajate in ceea ce prive te procesul de luare a deciziei, precum i accesul la resurse sociale i economice.

Egalitatea de gen i imputernicirea femeilor nu inseamna ca barba ii i femeile vor fi la fel, ci doar ca accesul la oportuniti si provocari ale vie ii nu va depinde de constrangerea de a apar ine la un sex sau la celalalt.

2.5. REPERE LEGISLATIVE PRIVIND EGALITATEA DE ȘANSE INTRE BARBAȚI ȘI FEMEI IN ROMANIA

Legislatia nationala, in primul rand Constitutia Romaniei, afirma egalitatea intre cetatenii sai, fara deosebire de sex, si in principiu nu contine norme discriminatorii dupa acest criteriu.

Desi societatea civila – si in special asociatiile care militeaza pentru drepturile femeilor – a semnalat de mai multa vreme inegalitatile existente in fapt intre femeile si barbatii din Romania, institutiile publice au abordat problematica egalitatii de gen doar in cadrul procesului de negociere in vederea aderarii la Uniunea Europeana, indeplinirea standardelor in acest domeniu constituind unul dintre criteriile de aderare.

Evaluarea stadiului aplicarii acquis-ului comunitar privind egalitatea are la baza standardele stabilite prin:

Directiva 75/117/CEE privind aplicarea principiului egalitatii de remuneratie pentru femei si barbati;

Directiva 76/207/CEE privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre femei si barbati in privinta accesului la angajare, formare profesionala si promovare, precum si in ceea ce priveste conditiile de munca;

Directiva 92/85/CEE privind introducerea masurilor de incurajare a imbunatatirii securitatii si sanatatii in munca a lucratoarelor gravide, lauze sau care alapteaza;

Directiva 97/80/CEE privind sarcina probei in cazurile de discriminare pe baza de sex;

Directiva 79/7/CEE privind aplicarea progresiva a principiului egalitatii de tratament intre barbati si femei in domeniul securitatii sociale;

Directiva 86/613/CEE privind aplicarea principiului egalitatii de tratament intre barbatii si femeile care executa o activitate independenta, inclusiv agricola, precum si a protectiei maternitatii;

Directiva 96/34/EC referitoare la concediul parental.

Pornind de la constatarea ca, desi legiferat, principiul egalitatii intre femei si barbati nu este pe deplin respectat, primele masuri luate in vederea transpunerii acquis-ului comunitar au fost cele institutionale. In cadrul Ministerului Muncii si Solidaritatii Sociale, a fost infiintat Departamentul pentru coordonarea strategiilor privind drepturile femeii si de elaborare a politicilor familiale care, ulterior, a fost transformat in Directia pentru egalitate de sanse intre femei si barbati. De asemenea, a fost infiintata Comisia consultativa interministeriala in domeniul egalitatii de sanse intre femei si barbati – CODES, precum si Subcomisia pentru Oportunitati Egale care functioneaza in cadrul Comisiei parlamentare pentru Integrare Europeana.

Raportul de tara pe 2001 al Comisiei Europene remarca faptul ca progresul lent in transpunerea acquis-ului privitor la egalitatea de tratament intre femei si barbati constituie o cauza de ingrijorare. Referindu-se in mod special la Capitolul 13 – Politici sociale si de ocupare, Raportul subliniaza ca Planul National de Actiune nu pare sa fi fost urmat de nici o actiune concreta, proiectul Legii privind egalitatea de sanse se afla in Parlament din 1998 si calendarul legislativ este neclar.



Giddens, A., ”Sociologie”, București, Editura All, 1997

Giddens, A., op. cit

Giddens, A., op. cit

Bottmore, T., B., ”Introduction a la sociologie”, 1974, pg. 100

Gurvitch, G., ”La vocation actuelle de la sociologie”, vol. I., Paris, P.U.F., 1957, pg. 302.

Giddens, A., ”Sociologie”, Ed. Bic All, București, 2001

Neagoe, M., ”Educație speciala și inadaptare psihocomportamentala”, Ed. Semne, București, 2003

Ștefan, C., ”Familia monoparentala”, Ed. Polirom, Iași, 2003

Breban, V., ”Dicționar general al limbii romane”, Ed. Științifica și Enciclopedica, București, 1987

Brennan, T., ”Controversial Discussion and Feminist Debate in the Origins and Evolution of Psychoanalysis”, Yale University Press, New Harven, 1988

www.accept.ro

Vlasceanu, L., Zamfir, C., ”Dicționar de sociologie”, Ed. Babel, București, 1993

Gheorgiu, O., ”Sociologie”, Curs de invațamant la distanța, București, 2003

Giddens, A., ”Sociologie”, Ed. Bic All, București, 2001

Bourdieu, P., ”Dominația masculina”, Ed. Meridian, București, 2003

Bradeanu, A., Dragomir, O., Frumusani, D., Surugiu, R., Femei, cuvinte si imagini. Perspective

feministe”, Ed. Polirom, Iasi, 2002

Paști, V., Ultima inegalitate. Realitațile de gen in Romania”, Ed. Polirom, Iași, 2003

Magyari-Vincze, E., ”Diferenta care conteaza. Diversitatea socio-culturala prin lentila antropologiei feministe”, Ed. Desire, Cluj, 2002

Scott, J. W., ”Deconstructing Equality-Versus-Difference: Or, the Uses of Poststructuralist Theory for Feminism, in Conflicts in Feminism”, edited by Hirsch, M. - Fox Keller, E., Routledge, 1990

Moore, H. L., ”Feminism and Anthropology: The Story of a Relationship; Feminist Anthropology: What Difference Does it Make? in Feminism and Anthropology”, Univ. of Minnesota Press, 1988

Baiașu, S., ”Egalitate și diferența: doua versiuni ale dilemei și libertatea de a o rezolva . Studii de teorie politica feminista”, Ed. Politeia. SNSPA, București, 2003

Miroiu, M., ”Jumatatea anonima, antologie de filosofie feminista”, Ed. Șansa, București, 1995

Genizarea realitatii socio-umane este, pe de o parte, un proces cultural prin care se definesc diferentele de gen (inclusiv caracteristicile celor care se clasifica drept persoane de un anumit sex), iar pe de alta parte, un proces social care – impreuna cu alti factori – (auto)localizeaza indivizi de diferite sexe in anumite pozitii sociale, excluzandu-le de la anumite resurse materiale si simbolice pe baza unor criterii de gen, respectiv pe baza unor (pre)judecati despre abilitatea si posibilitatea indivizilor vazuti prin genul lor, mai precis prin imaginile hegemonice despre acesta.

Toderean, O., ”Itinerarii contestatare. Studii de teorie politica feminista”, Ed. Politeia, SNSPA, București 2003

Acesta este tratata de exemplu ded M. Marody, 1993, M. M. Ferree, 1995, Susan Gal, 1997

Popescu, L., ”Politica sexelor”, Ed. Maiko, București, 2004

ec.europa.eu

Ibidem

Paști, V., Ilinca, C., ”Discriminarea de gen – o relitate a trnziției”, Raport de cercetare, Istitutul de Studii ale Dezvoltarii, București, 2001

Neubeck, K., Neubeck, MA., ”Social problems”, Boston, McGraw-Hill, 1997, pg 306-307








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 SCHITA DE PROIECT DIDACTIC GEOGRAFIE CLASA: a IX-a - Unitatile majore ale reliefului terestru
 PROIECT DIDACTIC 5-7 ani Educatia limbajului - Cate cuvinte am spus?
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 Proiect - masurarea si controlul marimilor geometrice

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE – CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIA S.A TG-JIU
 Lucrare de licenta sport - Jocul de volei
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 PROIECT ATESTAT MATEMATICA-INFORMATICA - CALUTUL INTELIGENT
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM




ASISTENTA SOCIALA DIN ROMANIA IN SPATIUL COMUNITATII EUROPENE
Discriminarea de gen in cadrul organizaȚiilor
SARACIA - Saracia absoluta si saracia relativa
Comisia pentru protectia copilului
MANAGEMENTUL DE CAZ IN ASISTENTA SOCIALA
PROIECT DE CERCETARE: ACCESUL LA EDUCATIE AL COPIILOR RROMI
Principii conform carora se realizeaza respectarea ai garantarea drepturilor copiilor
Cercetare cu privire la familie si rolul ei in societate




Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu