Creeaza.com - informatii profesionale despre


Evidentiem nevoile sociale din educatie - Referate profesionale unice
Acasa » legislatie » administratie
Incetarea raportului de serviciu

Incetarea raportului de serviciu


Incetarea raportului de serviciu

Incetarea raporturilor de serviciu ale functionarilor publici se face prin act administrativ a persoanei care are competenta legalǎ de numirea in functia publicǎ si are loc in urmǎtoarele conditii prevǎzute de art.97 al Statutului:

a)     de drept;

b)     prin acordul pǎrtilor, consemnat in scris;

c)     prin eliberarea din functia publicǎ;

d)     prin destituire din functia publicǎ;



e)     prin demisie.

Raportul de serviciu inceteazǎ de drept in urmǎtoarele situatii prevǎzute de art.98 alin. 1 al Statutului:

a)     la data decesului functionarului public;

b)     la data rǎmanerii irevocabile a hotǎrarii judecǎtoresti a mortii functionarului public;

c)     dacǎ functionarul public nu mai indeplineste una dintre conditiile prevǎzute la art. 54 lit a), d) si f);

d)     la data indeplinirii cumulative a conditiilor de varstǎ standard si a stagiului minim de cotizare pentru pensionare sau, dupǎ caz, la data comunicǎrii deciziei de pensionare pentru limitǎ de varstǎ, pensionare anticipatǎ, pensionare anticipatǎ partialǎ ori invaliditate a functionarului public, potrivit legii;

e)     ca urmare a constatǎrii nulitǎtii absolute a actului administrativ de numire in functia publicǎ, de la data la care nulitatea a fost constatatǎ prin hotǎrare judecǎtoreascǎ definitivǎ si irevocabilǎ;

f)      cand functionarul public a fost condamnat printr-o hotǎrare judecǎtoreascǎ definitivǎ pentru o faptǎ prevǎzutǎ la art.54 lit.h) sau prin care s-a dispus aplicarea unei sanctiuni privative de libertate la data rǎmanerii definitive si irevocabile a hotǎrarii de condamnare;

g)     ca urmare a interzicerii executǎrii profesiei sau functiei, ca mǎsurǎ de sigurantǎ sau ca pedeapsǎ complementarǎ, de la data rǎmanerii definitive a hotǎrarii judecǎtoresti prin care s-a dispus interdictia;

h)     la data expirǎrii termenului in care a fost ocupatǎ pe perioada determinatǎ functia publicǎ.

Constatarea cazului de incetarea de drept a raportului de serviciu se face prin act administrativ al conducerii in termen de 5 zile lucrǎtoare de la intervenirea lui, comunicat celui in cauzǎ. Actul administrativ prin care s-a constatat incetarea de drept a raporturilor de serviciu se comunicǎ Agentiei Nationale a Functionarilor Publici in termen de 10 zile de la emitere.

Un alt caz de incetare a raporturilor de serviciu il reprezintǎ incetarea prin acordul pǎrtilor, consemnat in scris. Intrucat la stabilirea raporturilor de serviciu nimic nu este consensual, pentru cǎ persoana fizicǎ ce voieste sǎ devinǎ, in conditiile legii, functionar public, participǎ la concursul sau examenul organizat in acest scop, de comisia de concurs, numitǎ de conducǎtorul autoritǎtii sau institutiei publice, comisie care inainteazǎ conducǎtorului autoritǎtii sau institutiei publice la care s-a organizat concursul ori examenul lista candidatilor reusiti, in cazul concursului, si cei promovati, in cazul examenului, iar conducǎtorul autoritǎtii sau institutiei publice numeste pe cel sau pe cei care au obtinut media (nota) cea mai mare si in ordinea descrescǎtoare a lor, iar in cazul examenului, pe cel care l-a promovat, care, de altfel, a fost si singur examinat.Asa fiind, intre conducǎtorul autoritǎtii sau institutiei publice care a emis actul administrativ de numire, si cel numit intr-o functie publicǎ, in urma concursului sau a examenului nu existǎ nici un acord de vointǎ, asfel cǎ ei nu pot ca, prin acordul lor de vointǎ, sǎ anuleze efectele actului administrativ de numire emis unilateral de cǎtre conducǎtorul autoritǎtii sau institutiei publice.

Un alt caz de incetare a raporturilor de serviciu il reprezintǎ eliberarea din functia publicǎ. Potrivit art.99 alin.1, conducǎtorul autoritǎtii sau institutiei publice va dispune eliberarea din functia publicǎ prin act administrativ care se comunicǎ functionarului public in termen de 5 zile lucrǎtoare de la emitere, pentru motive neimputabile functionarului public, in urmǎtoarela cazuri:

autoritatea sau institutia publicǎ si-a incetat activitatea ori a fost mutatǎ intr-o altǎ localitate, iar functionarul public nu este de accord sǎ o urmeze;

autoritatea sau institutia publicǎ isi reduce personalul ca urmare a reorganizǎrii activitǎtii, prin reducerea postului ocupat de functionarul public. Reorganizarea activitǎtii, in sensul dispozitiilor legii, constǎ in mutarea autoritǎtii sau a institutiei publice in altǎ localitate ori, in modificarea substantialǎ a atributiilor autoritǎtii sau institutiei publice, precum si a structurii organizatorice a compartimentelor. Reducerea unui post este justificatǎ dacǎ atributiile aferente acestuia se modificǎ in proportie de peste 50% sau dacǎ sunt modificate conditiiile specifice de ocupare a postului respectiv.

ca urmare a admiterii cererii de reintegrare in functia publicǎ ocupatǎ de cǎtre functionarul public a unui functionar public eliberat sau destituit nelegal ori pentru motive neintemeiate, de la data rǎmanerii definitive a hotǎrarii judecǎtoresti de reintegrare.

pentru incompetentǎ profesionalǎ, in cazul obtinerii calificativului "nesatisfǎcǎtor" la evaluarea performantelor profesionale individuale.

functionarul public nu mai indeplineste conditiile prevǎzute la art.54 lit.g).

starea sǎnǎtǎtii fizice sau/si psihice a functionarului public, constatatǎ prin decizia organelor competente de expertizǎ medicalǎ, nu ii mai permite acestuia sǎ isi indeplineascǎ atributiile corespunzǎtoare functiei publice detinute.


Ca urmare a refuzului neintemeiat al inaltului functionar public de accepatare a numirii in conditiile art.93.

Eliberarea din functie in cazul motivelor neimputabile functionarului apt de exercitarea atributiilor se face doar in cazul in care nu existǎ functii publice corespunzǎtoare in cadrul respectivei autoritǎti sau institutii.

In caz de reorganizare a autoritǎtii sau institutiei publice, functionarii publici vor fi numiti in noile functii sau in noile compartimente in urmatoarele cazuri:

se modificǎ atributiile aferente unei functii publice mai putin de 50%;

este schimbatǎ denumirea fǎrǎ modificarea in proportie de 50% a atributiilor aferente functiei publice;

este schimbatǎ structura compartimentului.

Autoritǎtile sau institutiile au obligatia de a comunica Agentiei Nationale a Functionarilor Publici lista functiilor vacante iar cel eliberat din functie poate solicita numirea intr-o asemenea functie in perioada de preaviz.

Aceeasi Agentie se va ingriji de redistribuirea functionarilor eliberati din functie din motive neimputabile acestora si care formeazǎ corpul de rezervǎ al functionarilor publici gestionat de respectiva Agentie.

Destituirea din functia publicǎ se dispune, in conditiile art. 78 alin.1 prin act administrativ al persoanei care are competenta legala de numire in functia publicǎ, ca sanctiune disciplinarǎ aplicatǎ pentru motive imputabile functionarului public, in urmatoarele cazuri:

a)     pentru sǎvarsirea repetatǎ a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecinte grave;

b)     daca s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar functionarul public nu actioneazǎ pentru incetarea acestuia intr-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate.

Actul administrativ prevazut la alin. (1) se comunicǎ functionarului public in termen de 5 zile lurcǎtoare de la date emiterii. Comunicarea actului administrativ trebuie sǎ se facǎ anterior datei destituirii din functia publicǎ.

Spre deosebire de Codul muncii si de angajati, abaterile disciplinare ale functionarilor publici sunt expres prevǎzute de Statut si/sau statutele ori regulamentele proprii, neputand reprezenta orice incǎlcare a legii care sǎ deschidǎ poarta arbitrariului conducerii in aprecierea abaterii si in aplicarea sanctiunii.

Functionarul public poate sǎ comunice incetarea raporturilor de serviciu prin demisie, notificatǎ in scris persoanei care are competenta legalǎ de numire in functia publicǎ.

Demisia reprezintǎ o manifestare unilateralǎ de vointǎ a functionarului public, in sensul incetǎrii raportului sǎu de serviciu.

Demisia nu trebuie motivatǎ si produce efecte dupa 30 de zile calendaristice de la inregistrare. La implinirea termenului, raportul de serviciu inceteazǎ la initiativa functionarului public, fǎrǎ a fi necesarǎ aprobarea demisiei de catre conducerea autoritǎtii sau institutiei publice.

Denuntarea raportului de serviciu de cǎtre functionarul public decurge din principiul general al libertǎtii muncii si nu este conditionatǎ decat de implinirea termenului prevǎzut de lege care, in dreptul muncii poartǎ denumirea de preaviz .

In perioada "preavizului", functionarul public trebuie sǎ isi desfǎsoare activitatea potrivit fisei postului.In caz contrar, autoritatea sau institutia publicǎ ii poate aplica sanctiuni disciplinare, inclusiv destituirea din functie.

Retragerea demisiei este posibilǎ numai cu acordul expres sau tacit, al autoritǎtii sau institutiei publice si numai anterior implinirii termenului de preaviz.

In legǎturǎ cu unele dintre cazurile de eliberare din functie a functionarilor publici remarcǎm urmǎtoarele.

Incetarea activitǎtii autoritǎtii sau institutiei publice poate avea loc prin lege sau prin actul organului care a creat-o ori al organului ierarhic superior.

Mutarea autoritǎtii sau institutiei publice intr-o altǎ localitate echivaleazǎ cu schimbarea locului de muncǎ al functionarului public, care nu poate fi obligat sǎ accepte modificarea definitivǎ a acestui element esential al raportulu de serviciu. In schimb, dacǎ autoritatea sau institutia publicǎ si-a creat o structurǎ a sa in altǎ localitate, ea poate dispune delegarea unor functionari pentru a-si desfǎsura activitatea in acea localitate.

La incetarea, modificarea sau suspendarea raportului de serviciu functionarul public are indatorirea sǎ predea lucrǎrile si bunurile ce i-au fost incredintate in vederea exercitǎrii atributiilor de serviciu.

La incetarea raporturilor de serviciu functionarul public isi pǎstreazǎ drepturile dobandite in cadrul in cadrul carierei sale cu exceptia cazului in care raportul de serviciu a incetat din motive imputabile acestuia.

El mai beneficiazǎ de drepturi din bugetul asigurǎrilor pentru somaj, dacǎ raportul de serviciu a incetat prin mentinerea conditiilor prevǎzute pentru ocuparea functiei publice, referitoare la capacitatea de exercitiu si conditiile de studii, in situatia in care s-a constatat pe cale judecǎtoreascǎ nulitatea actului de numire in functie in cazul expirǎrii termenului pe care a fost exercitatǎ cu caracter temporar functia publicǎ.

Practicǎ juridicǎ

Functionar public aflat in concediu medical. Ordin de eliberare din functie. Nelegalitatea ordinului.

Legea nr.188/1999 republicatǎ

Conform dispozitiilor art.36 din Legea nr.188/1999 republicatǎ, in perioada concediilor de boalǎ raporturile de serviciu nu pot inceta si nu pot fi modificate altfel decat din initiativa functionarului public in cauzǎ.

Asadar, prin acest articol se instituie un principiu proteguitor pentru functionarul public si anume, interdictia ca in perioada in care se aflǎ in concediu de boalǎ, raporturile de serviciu sǎ inceteze sau sǎ se modifice altfel decat din initiativa functionarului public in cauzǎ.

Logica unei asemenea norme este dedusǎ din nevoia specialǎ de protectie pentru functionarul public aflat intr-o asemenea situatie specialǎ, datoritǎ stǎrii de sǎnǎtate.

I.C.C.J, Sectia de contencios administrativ si fiscal,

Decizia nr.842 din 14 februarie 2005

Prin actiunea inregistratǎ la data de 24 martie 2004 reclamanta B.L.S a chemat in judecatǎ Procurorul General al Parchetului de pe langǎ Curtea Supremǎ de Justitie, solicitand anularea partialǎ a Ordinului nr.197 din 30 ianuarie 2004 emis de parat, reintegrarea sa in functia publicǎ detinutǎ, plata de despǎgubiri egale cu salariile indexate, majorate si recalculate, respectiv cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat in functia avutǎ, incepand cu momentul producerii efectelor ordinului atacat precum si obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecatǎ.

Reclamanta a arǎtat cǎ prin ordinul atacat, s-a dispus in mod nelegal eliberarea sa din functia publicǎ de director executiv adjunct al Parchetului de pe langǎ Tribunalul Teleorman.

Nelegalitate actului atacat intemeiat in drept pe dispozitiile art.XVII alin.1 lit.b) din Legea nr.161/2003 este evidentǎ in opinia reclamantei intrucat fusese anterior reincadrartǎ prin Ordinul nr.877/2003, apreciindu-se cǎ indeplinea conditiile art. XVII alin.1 lit.a) din Legea nr.161/2003 si nemaiexistand astfel temei pentru aplicarea lit.b) a aceluiasi articol.

Totodatǎ, reclamanta a arǎtat cǎ la data emiterii ordinului de eliberare din functie era in concediu medical, prin actul atacat incǎlcandu-se dispozitiile Legii nr.188/1999.

In drept, actiunea a fost in temeiatǎ pe dispozitiile art 94, art.33 alin.1, si 3, art.35, art.87 alin.1 lit.h) si alin.3, art.89 din Legea nr.188/1999, precum si cele ale art.XVI si XVII ale Legii nr.161/2003.

La data de 13 aprilie 2004, reclamanta a depus o precizare a cererii de chemare in judecatǎ in care a fǎcut referire la noua numerotare a articolelor Legii nr.188/1999 in urma republicǎrii legii.

Paratul a formulat intampinarea depusǎ la dosar la data de 23 aprilie 2004, sustinand, in esentǎ, cǎ pentru functiile publice de conducere similare celei indeplinite de reclamantǎ sunt necesare studii superioare economice, conditie ce opereazǎ incepand cu data publicǎrii in Monitorul Oficial a O.G. NR.161/2001, respectiv la 31 august, persoanele care au studii medii putand fi mentinte in functie doar dacǎ au fost incadrate inainte de intrarea in vigoare a ordonantei, in conditiile art.1 din O.U.G nr.248/2000. S-a mai sustinut cǎ aceastǎ derogare nu se aplicǎ in situatia transformǎrii functiei publice de conducere de contabil sef in functia publicǎ de conducere de director executiv cu atributii de conducere a compartimentului financiar contabil a cǎrui ocupare necesitǎ studii superioare de lungǎ duratǎ.

Totodatǎ, paratul a arǎtat cǎ prin Ordinul nr.3765/C din 24 decembrie 2003 intrat in vigoare la 15 ianuarie 2004, Ministrul Justitiei a aprobat structura si organizarea Ministerului Public, statele de personal si de functii, urmand ca persoanele cu studii superioare sǎ fie reincadrate in functia publicǎ de conducere de director executiv adjunct, iar cei care aveau studii medii sǎ fie eliberati din functia indeplinitǎ.

In plus, paratul a arǎtat cǎ imprejurarea cǎ reclamanta se afla in incapacitate temporarǎ de lucru nu este relevantǎ sub aspectul valabilitǎtii actului contestat, intrucat s-a amanat data punerii in aplicare a acestui ordin cu privire la persoana reclamantei, precum si in raport cu dispozitiile art.13 alin.1 din O.U.G nr.83/2000.

De asemenea paratul a mai sustinut si cǎ cele douǎ texte de lege, respectiv lit.a) si b) ale art. XVII din Legea nr.161/2003 s-au aplicat in mod corect succesiv.

In opinia paratului, faptul cǎ reclamanta a obtinut diplomǎ de licentǎ nu justificǎ revocarea Ordinului nr.197/2004, intrucat studiile acesteia au fost finalizate dupǎ intrarea in vigoarea a acestui ordin.

Curtea de Apel Bucuresti, sectia de contencios administrativ, prin sentinta civilǎ nr. 1280 din 18 mai 2004 a admis actiunea reclamantei in temeiul art.89 din Legea nr.188/1999 republicatǎ, a anulat in parte Ordinul nr.1987/2004 emis de Procurorul General al Parchetului de pe langǎ Inalta Curte de Casatie si Justitie in ceea ce o priveste pe aceasta, dispunand totodatǎ, reintegrarea reclamantei in functia publicǎ detinutǎ anterior emiterii ordinului.

Instanta de fond a mai obligat paratul sǎ-i plǎteascǎ reclamantei drepturile cuvenite functiei publice respective, incepand cu data eliberǎrii din functie si panǎ la data reintegrǎrii efective, cu excluderea perioadei in care a beneficiat de indemnizatia pentru concediu medical, precum si la plata cheltuielilor de judecatǎ cǎtre reclamantǎ in sumǎ de 16.000.000 lei.

Pentru a se pronunta in sensul arǎtat, instanta de fond a mai retinut, in esentǎ, cǎ: ordinul atacat nu a fost motivat in fapt; de la data emiterii ordinului atacat reclamanta era functionar public, raportul sǎu de serviciu fiind guvernat de dispozitiile Legii nr.188/1999; reclamanta a fost mai intai reincadratǎ in baza art. XVII alin.1 lit. a) din Legea nr.161/2003 in functia de director executiv prin Ordinul nr.877/2003, pentru ca ulterior, prin ordinul atacat, emis dupǎ implinirea termenelor prevǎzute de Legea nr.161/2003 pentru etapele procedurii de reincadrare in functie sǎ fie eliberatǎ din functie in temeiul art.XVII alin.1 lit.b); la data eliberǎrii din functie reclamanta era in concediu medical, ordinul atacat fiind emis cu incǎlcarea prevederilor art.34 din Legea nr.188/1999 in forma in vigoare la data respectivǎ.

Instanta de fond a mai retinut cǎ acest motiv de nelegalitate face inutilǎ analiza privind aplicabilitatea dispozitiilor art.11 alin.2 din Legea nr.82/1991 modificatǎ prin O.G nr.61/2001 si a Ordinului Ministerului Finantelor Publice nr.1745/2002.

In plus a mai retinut cǎ reclamanta in sesiunea februarie 2004 a obtinut diploma de licentǎ in economie.

Impotriva acestei sentinte a declarat recurs, in termen legal, Ministerul Public - Parchetul de pe langǎ Curtea Supremǎ de Justitie reprezentat de procurorul general in calitate de parat invocandu-se dispozitiile art.304 pct.9 C. proc. Civ.

In dezvoltarea motivelor de recurs se sustine cǎ in mod gresit a retinut instanta de fond cǎ actul atacat nu a fost motivat in fapt, intrucat in cauzǎ eliberarea din functie nefiind imputabilǎ reclamantei situatia de fapt reiese din contextul legal conturat de modificǎrile Legii nr.188/1999 prin Legea nr.161/2003.

Printr-un alt motiv de recurs se sustine cǎ instanta de fond nu a avut in vedere cǎ Parchetul de pe langǎ Inalta Curte de Casatie si Justitie a fǎcut eforturi, pe de o parte, pentru a se aplica corect toate dispozitiile legale si solicitǎrile Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, iar, pe de altǎ parte, pentru a se evita eliberarea din functie a persoanelor care se aflau in situatia de a ocupa functii publice corespunzǎtoare clasei I in conditiile in care studiile absolvite sunt necesare claselor a II-a si a III-a.

Recurentul considerǎ eronatǎ si aprecierea instantei de fond potrivit cǎreia incapacitatea temporarǎ de muncǎ a reclamantei, la data emiterii ordinului atacat, este un motiv de nelegalitate care face inutilǎ analiza celorlalte apǎrǎri din intampinare. Totodatǎ, se sustine cǎ si in cazul in care reclamanta s-ar fi aflat intr-adevǎr in incapacitate de muncǎ (desi in perioada respectivǎ a lucrat si a sustinut examene), nu se pot ignora dispozitiile Legii nr.188/1999 modificatǎ si completatǎ de Legea 161/2003, precum si cele ale H.G. nr.1209/2003 cu privire la conditiile necesare pentru exercitarea functiei publice de conducere. Se mai sustine de recurent cǎ instanta de fond nu a avut in vedere cǎ reclamanta un indeplineste cumulativ conditiile cerute de lege pentru a fi reincadratǎ in functia publicǎ de conducere de director executiv adjunct, stabilin in sarcina institutiei parate o obligatie imposibil de executat.

In plus, aratǎ recurentul, pentru functia publicǎ de conducere in care s-a dispus reincadrarea reclamantei s-a organizat concurs si a fost numitǎ o altǎ pesoanǎ, aceasta fiind confirmatǎ in functie de Agentia Nationalǎ a Functionarilor Publici, autoritate cǎreia nu-i este opozabilǎ hotǎrarea instantei de fond si care si-a exprimat pozitia prin adresa nr.352850 din 1 iunie 2001.

Examinandu-se sentinta atacatǎ in raport cu toate criticile formulate, cu toate probele administrate in cauzǎ, precum si cu dispozitiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art.304 C. proc.civ. se constatǎ cǎ recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse in continuare.

Conform dispozitiilor art.35 din Legea nr.188/1999 in perioada concediilor de boalǎ raporturile de serviciu nu pot inceta si nu pot fi modificate altfel decat din initiativa functionarului public in cauzǎ.

Asadar, prin acest articol se instituie un principiu proteguitor pentru functionarul public si anume, interdictia ca in perioada in care se aflǎ in concediu de boalǎ, raporturile de serviciu sǎ inceteze sau sǎ se modifice altfel decat din initiativa functionarului public in cauzǎ.

Logica unei asemenea norme este dedusǎ din nevoia specialǎ de protectie pentru functionarul public aflat intr-o situatie specialǎ, datoritǎ stǎrii de sǎnǎtate.

Printre principiile care stau la baza exercitǎrii functiei publice, potrivit art.4 din Legea nr.188/1999 este si "stabilitatea functionarului public" acest principiu reprezentand in acelasi timp o dimensiune esentialǎ a regimului juridic aplicabil functionarului public.

In cauzǎ, este de necontestat cǎ intimata-reclamantǎ, la data emiterii ordinului atacat, se aflǎ intr-un raport de serviciu cu recurentul-parat, detinand functia publicǎ de conducere de director executiv adjunct al Parchetului de pe langǎ Tribunalul Teleorman.

De asemenea, inscrisurile depuse la dosar adeveresc cǎ intimata-reclamantǎ, in perioada 30 ianuarie - 29 februarie 2004 se afla in concediu medical.

Sustinerile recurentului parat in sensul cǎ aceste inscrisuri aveau doar caracter formal, in realitate, intimata avand diverse activitǎti nu pot fi primite in raport cu faptul cǎ inscrisurile medicale oficiale nu au fost desfiintate.

Asadar, astfel cum corect a retinut si instanta de fond, in perioada in care functionarul public se afla in incapacitate temporarǎ de muncǎ, raportul de serviciu al acestuia este suspendat de drept, conform art.81 lit.h) din Legea nr. 188/1999.

Totodatǎ, se constatǎ cǎ Parchetul de pe langǎ Inalta Curte de Casatie si Justitie, prin ordinul nr. 877/2003, in baza dispozitiilor art. XVII alin. (1) lit. a) din Legea nr. 161/ 20903 a reincadrat-o pe intimata-reclamantǎ in functia de director executiv, iar ulterior a eliberat-o din functie in baza prevederilor art. XVII alin (1) lit. b), desi conform art. XVII alin. (1) lit. c) autoritǎtile si institutiile publice aveau obligatia reincadrǎrii functionarilor publici, panǎ la data de 15 iulie 2003, datǎ obligatorie atat pentru recurentul parat cat si pentru Agentia Nationalǎ a Functionarilor Publici.

In cauzǎ, este de necontestat cǎ prin Ordinul 197 din 30 ianuarie 2004 s-a dispus dupǎ reincadrare, ca incepand cu data de 1 februarie 2004 intimata-reclamantǎ se elibereazǎ din functia publicǎ de director executiv si se incadreazǎ cu contract individual de muncǎ dupǎ reincadrarea acesteia in baza art. XVII lin (1) lit. a) din Legea nr. 161/2003.

In conditiile mai sus arǎtate, se constatǎ cǎ in raport cu incǎlcarea - prin actul atacat - a prevederilor imperative si principiilor de bazǎ ale Statutului functionarului public stabilit de Legea nr.188/1999, celelalte chestiuni invocate in apǎrare de recurentul parat nu sunt relevante in cauzǎ.

De altfel, asa cum s-a dovedit in cauzǎ, intimata-reclamantǎ si-a finalizat si studiile superioare, iar ocuparea postului de altǎ persoanǎ in conditiile in care se derula litigiul si cand existau si alte posibilitǎti legale de a asigura functionalitatea postului, sunt argumente ce demonstreazǎ cǎ solutia adoptatǎ de instanta de fond este legalǎ contrar opiniei recurentului.

In consecintǎ, constatandu-se cǎ sentinta atacatǎ este legalǎ si temeinicǎ, amplu si corect motivatǎ, iar criticile formulate acesteia nefondate, in baza art. 312 C. proc. civ., urmeazǎ a se respinge recursul declarat in cauzǎ ca nefondat.



Anton Trǎilescu, Drept administrativ, editia 2, Ed. All Beck, Bucuresti, 2005, pag. 167





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.