Obiectul raportului juridic

Obiectul raportului juridic

Dupa cum am precizat, prin obiect al raportului juridic civil intelegem conduita partilor, adica actiunea la care este indrituit subiectul-activ si cea de care este tinut subiectul pasiv. Desi este in strinsa legatura cu obiectul si continutul raportului juridic civil, nu se confunda.

Suntem in prezenta a doua elemente ale raportului juridic civil. In raporturile patrimoniale, conduita partilor se refera deseori la lucrari cu care oamenii intra in contact, numite si bunuri. Aceste bunuri nu intra insa in structura raportului juridic. Bunul este luat in considerare ca obiect derivat al raportului juridic civil (Belein).

Bunurile

In legislatie nu gasim o definitie a bunului , desi sunt numeroase textele care folosesc cuvantul bun ori cel de lucru . Doctrina defineste bunul ca fiind o valoare economica ce este utila pentru satisfacerea nevoii materiale ori spirituale a omului si este susceptibila de apropriere sub forma dreptului patrimonial.

Corelatia dintre notiunile bunuri si patrimoniu

In stransa legatura cu notiunea de bun, este si aceea de patrimoniu.

Prin patrimoniu se intelege totalitatea drepturilor si obligatiilor patrimoniale care apartin unei persoane fizice ori juridice. Intre bun si patrimoniu exista legatura de la parte la intreg. Deci bunul poate fi privit:

- atat individual - ut suiguli;

- cat si ca element activ al patrimoniului.

Clasificarea bunurilor

1. In functie de natura lor si de calificarea data de lege, bunurile se impart in:

- mobile (miscatoare);

- imobile (nemiscatoare)

In dreptul nostru civil exista trei categorii de bunuri mobile si trei de bunuri imobile.

a) Categoriile de bunuri mobile

- mobile prin natura lor, prevazute in articolul 473 Codul civil Sunt mobile prin natura lor, corpurile care se pot transporta de la un loc la altul, atat cele care se misca de la sine, precum sunt animalele, precum si cele care nu se pot stramuta din loc decat printr-o putere straina, precum lucrurile neinsufletite (Belein p.107)

- mobile prin determinarea legii (prevazute de art. 474 Cod civil Sunt mobile prin determinarea legii obligatiile si actiunile care au ca obiect sume exigibile sau efecte mobiliare, actiunile sau interesele unor companii financiare ). Sunt mobile prin determinarea legii, veniturile perpetue sau pe viata asupra statului sau asupra particularilor;

- mobile prin anticipatie – nu sunt prevazute de codul civil, ci de doctrina, si se admite ca sunt mobile prin anticipatie acele bunuri care, prin natura lor, sunt imobile, dar pe care partile unui act juridic le considera mobile in considerarea a ceea ce vor deveni (ex.M.O.227/1997 - Ord. G.69/97), cum sunt recoltele neculese, dar instrainate prin act juridic, cu anticipatie (Belein p.107).

b) Categoriile de bunuri imobile

1. Imobile prin natura lor (art.462, 464, 465 al.1 Cod civil) Fondurile de pamant si cladirile sunt imobile prin natura lor Morile de vant sau de apa asezate pe stalpi sunt imobile prin natura lor Recoltele care inca se tin de radacini si fructele de pe arbori, neculese inca, sunt imobile

2. Imobile prin obiectul la care se aplica (art.417 Codul civil) Sunt uzufructul lucrurilor imobile, servitutile, actiunile care tind a revendica un imobil

3. Imobile prin destinatie sunt enumerate in art. 468-470 din Codul civil: Obiectul ce proprietarul unui fond a pus pe el pentru serviciul si exploatarea acestui fond. Sunt imobile prin destinatie cand ele s-au pus de proprietar pentru serviciu si exploatarea fondului:

- animale afectate de cultura;

- instrumente aratoare;

- porumbii din porumbare;

- lapinii tinuti pe langa casa;

- stupii cu roi;

- semintele date arendasilor;

- pestele din iaz;

- teascuri, cozi, alambicuri, vase;

- paie si gunoaie.

Importanta clasificarii (Belein)

- regimul juridic al acestor bunuri este diferit;

- in ce priveste efectele posesiei:

- pentru imobile posesia poate conduce la uzucapiune (prescriptie achizitiva);

- pentru mobile, posesia de buna credinta valoreaza proprietate (art. 1909 Codul civil).

in ce priveste drepturile reale accesorii:

- ipoteca are ca obiect un imobil;

- gajul priveste un mobil;

in ce priveste dreptul international privat:

- imobilului i se aplica legea tarii pe teritoriul careia este situat (lex rei sitae).

- mobilului i se aplica legea proprietarului bunului lex personales care este :

- lex patrie;

- lex domiciliu.

(Vezi Legea 105/1992 (art.49-65)).

in ce priveste competenta teritoriala

- litigiul cu privire la un imobil se judeca de instanta in raza careia se afla bunul;

- litigiul cu privire la un mobil este de competenta instantei domiciliului paratului (actor se quitur forum rei);

in ce priveste prescriptia extinctiva

- in ce priveste regimul instrainarii lor ( Legea 18/1991, Legea 54/1998, Ordonantele 27/1992 si nr.15/1993).

2. Bunuri aflate in circuitul civil si bunuri scoase din circuitul civil

Bunurile aflate in circuitul civil sunt acele bunuri care pot fi dobandite si instrainate prin act juridic. Aceste bunuri formeaza regula, iar legea trebuie sa prevada exceptiile, in mod expres. Ca ex. art. 963 Codul civil : Numai lucrurile ce sunt in comert pot fi obiectul unui contract

Din aceasta categorie fac parte:

- bunuri care pot circula liber, neingradit;

- bunuri care pot fi dobandite, detinute ori instrainate conditional (ex. arme de foc si munitii - Legea 17/1996; produse si substante stupefiante Legea 73/69; deseuri toxice Legea 137/1993 s.a.)

Bunurile scoase din circuitul civil nu pot forma obiectul actului juridic civil: se spune ca sunt inalienabile. Ex. teritoriul Romaniei (art.3(1) din Constitutie). Ex. Legea 18/1991 republicata potrivit art.5 alin. 2: Terenurile care fac parte din domeniul public sunt inabienabile, insesizabile si imprescriptibile. Ele nu pot fi introduse in circuitul civil decat daca, potrivit legii, sunt dezafectate din domeniul public

Actele juridice incheiate cu incalcarea prevederilor privind regimul juridic al bunurilor din domeniul public sunt lovite de nulitate absoluta.

Importanta clasificarii rezida tocmai pe planul valabilitatii actelor juridice civile sub aspectul obiectului lor.

3. Bunuri - determinate individual (res certa);

- determinate generic (res genera).

Bunurile determinate individual sunt acelea care potrivit naturii lor sau vointei exprimata in actul juridic, se individualizeaza prin insusiri proprii. Individual determinate sunt, prin excelenta, unicatele.

Determinate generic sunt acele bunuri care se individualizeaza prin insusirile speciei ori categoriei din care fac parte. Individualizarea se face prin cantarire, masurare, numarare etc.

Importanta juridica a clasificarii

- momentul transmiterii dreptului real, in actele translative de drepturi reale;

- daca obiectul este res certa, dreptul real se transmite in momentul realizarii

acordului de vointa, chiar daca nu s-a predat bunul;

- daca obiectul este res genera, dreptul real se transmite in momentul

individualizarii ori predarii (in lipsa de stipulatie contrara).

- suportarea riscului contractului

- pentru res certa, daca piere fortuit inainte de predare, debitorul este eliberat de

obligatia predarii;

- pentru res genera, daca piere fortuit inainte de predare, debitorul nu este liberat

de obligatia de predare, deoarece el trebuie sa procure alte bunuri, potrivit regulii

- genera non pereunt

- locul predarii bunului

- bunul res certa trebuie predat in locul unde se gasea la data contractarii (art.1319

Codul civil) (in lipsa de stipulatie contrara);

- bunul de gen trebuie predat la domiciliul debitorului, pentru ca plata este

chesabila, nu portabila (art.1104 Codul civil).     

4. Bunuri fungibile si nefungibile

Bunul fungibil este acel bun care, in executarea unei obligatii, poate fi inlocuit cu altul, fara sa afecteze valabilitatea platii.

Bunul nefungibil este acel bun care nu poate fi inlocuit cu altul, in executarea unei obligatii, astfel ca, debitorul nu este eliberat decat prin predarea bunului datorat.

Ca regula:

- bunurile certe sunt nefungibile;

- bunurile generice sunt fungibile.

Caracterul fungibil ori nefungibil al unui bun este dat atat de natura bunului, cat si de vointa partilor unui act juridic.

Importanta clasificarii are semnificatia juridica practica in valabilitatea platii.

5. Bunuri consumptibile si bunuri neconsumptibile

Este consumptibil acel bun care nu poate fi folosit fara ca prima lui intrebuintare sa nu implice consumarea substantei ori instrainarea lui.

Este neconsumptibil bunul care poate fi folosit repetat fara ca prin aceasta, sa fie necesara consumarea substantei ori instrainarea lui.

Bunuri consumptibile sunt: banii, combustibilii, alimentele etc.

Bunuri neconsumptibile sunt: constructiile, terenurile, masinile etc.

Importanta clasificarii rezida in materia contractului de imprumut.

6. Bunuri frugifere si bunuri nefrugifere

Este frugifer bunul care poate produce periodic, fara consumarea substantei sale, alte bunuri sau produse, numite fructe.

Este nefrugifer bunul care nu are insusire de a da nastere, periodic, la produse fara consumarea substantei sale.

Se disting trei categorii de fructe potrivit art.483 Codul civil:

- Fructele naturale sunt acelea ce pamantul produce de la sine: productia si prasila (sporul animalelor);

- Fructele industriale ale unui fond sunt acelea care se dobandesc prin cultura.

- Fructele civile sunt chiriile caselor, dobanzile sumelor exigibile, venitul rentelor, arendele.

Fructele nu se confunda cu productele.

Productele sunt foloase trase dintr-un bun cu consumarea substantei sale, ex. piatra dintr-o caruta, nisipul dintr-o albie.

Fructele naturale si cele industriale se dobandesc prin culegere, pe cand cele civile se dobandesc zi cu zi (prin simpla scurgere a timpului).

7. Bunuri divizibile si bunuri nedivizibile

Bunul divizibil este acela care poate fi impartit, fara sa-si schimbe, prin aceasta, destinatia sa economica.

Bunul indivizibil este acela care nu poate fi impartit fara sa­­-si schimbe, prin aceasta, destinatia sa economica. Ex.: o bucata de stofa poate fi impartita - fiind bun divizibil - pe cand un autoturism este un bun indivizibil.

Importanta clasificarii se gaseste in materie de partaj si de obligatii.

Bunul indivizibil fie se atribuie unei singure parti, fie este scos la vanzare prin licitatie. Bunul indivizibil, care formeaza obiectul unei obligatii cu mai multe subiecte (pluralitate pasiva), determina o indivizibilitate naturala.

8. Bunuri principale si bunuri accesorii

Bunul principal este acela care poate fi folosit independent fara a servi la intrebuintarea altui bun.

Bunul accesoriu este acela care este destinat sa serveasca la intrebuintarea unui alt bun, principal. Ca bunuri accesorii mentionam: cureaua pentru ceas, antena pentru televizor, cutia pentru vioara.

Importanta clasificarii se regaseste in materia executarii obligatiilor civile: in cazul cind se datoreaza un bun, debitorul trebuie sa predea atat bunul principal, cat si pe cel accesoriu (in lipsa de stipulatie contrara) conform principiului (accesorium sequitur principale).

9. Bunuri corporale si bunuri necorporale

Este corporal acel bun care are o existenta materiala, fiind usor perceptibil simtturilor omului.

Este necorporal acel bun ce are o existenta materiala ideala, abstracta, putind fi perceputa cu ochii mintii. Drepturile patrimoniale sunt asemenea bunuri, facind exceptie dreptul de proprietate care, in vorbirea obisnuita, se confrunta cu bunul care formeaza obiectul sau.

Pe langa drepturile reale (altele decat drepturile de proprietate), se disting trei categorii de bunuri necorporale:

- proprietatile necorporale (fondul de comert, drepturile de proprietate industriala,

drepturile de autor);

- titlurile de valoare ( valorile mobiliare, actiunile, obligatiunile);

- creantele.

Importanta clasificarii

- dobandirea proprietatii mobiliare ca efect al posesiei de buna credinta opereaza doar pentru bunurile mobile corporale (art.1909 Codul civil);

- dobandirea proprietatii prin simpla traditie (remitere), opereaza pentru bunurile corporale, nu pentru cele necorporale.

- titlurile de valoare se transmit diferit, dupa cum sunt:   

- la purtator; - prin traditiune;

- nominale; - prin cesiune;

- la ordin; - prin gir sau andosare.

10. Bunuri sesizabile si bunuri insesizabile

Este sesizabil bunul ce poate forma obiectul executarii silite a debitorului (enumerarea facuta de art.409 Codul proc.civ.).

Este insesizabil bunul ce nu poate fi urmarit silit pentru plata unei datorii.