Creeaza.com - informatii profesionale despre


Cunostinta va deschide lumea intelepciunii - Referate profesionale unice



Acasa » referate » biologie
Aparatul circulator si circulatia sangelui

Aparatul circulator si circulatia sangelui



APARATUL CIRCULATOR

SI CIRCULATIA SANGELUI

- format din : - inima;

- sistemul de vase prin care circula sangele;

- limfa ;

Sistemul circulator sanguin : - inima;

-vasele prin care circula sangele;

Sistemul circulator limfatic : - sistemul de vase prin care circula limfa;



Sangele :

- lichid de culoare rosie, de origine mezenchimala, care, impreuna cu lichidul interstitial si cu limfa, formeaza mediul intern al organismului ;

- circula in conducte inchise, raspandite in toate tesuturile si organele = vase sanguine ;

- reprezinta 6-8 %din masa corpului omenesc( un adult de 70 de kg are 4-5 l de sange) ;

- format din : - plasma -55%din volumul total al sangelui ;

- elemente figurate -45% din volumul total al sangelui ;

( raportul se mentine in limite constante )

*poate fi considerat un tesut conjunctiv de consistenta lichida in care substanta fundamentala este reprezentata de plasma, iar celulele de catre elementele figurate

Plasma sanguina - lichid galbui, omogen, putin vascos, cu gust sarat si densitatea este alcatuita din :

- apa ;

- saruri minerale ;

- substante organice ;

Apa : - reprezinta 90 % din componentele plasmei ;

- constituie mediul in care sunt dizolvate sarurile minerale si in care se gasesc particulele coloidale ale plasmei formate din proteine si alte substante ;

Sarurile minerale : - clorurile, bicarbonatii si fosfatii de Na, K, Mg, Ca ;

- se gasesc sub forma : -solvita ( nedisociata ) ;

- disociata hidroelectrolitic ;

-cationi : K+ - principalul cation intracelular ;

- rol in polarizarea mambranelor ;

Ca ++in excitabilitatea neuromusculara ;

Mg++ - in activarea unor enzime ;

Fe, Cu - in biosinteza unor proteine ;

I - in biosinteza hormonilor iodati ;

Na+ - principalul cation al sangelui ;

- anioni CO3H joaca rolul principal in reglarea ph-ului sanguin

Substantele organice - numar foarte mare, de la cele mai simple pana la cele mai complexe ;

- mai importante sunt : proteinele, glucidele, lipidele, hormonii, vitaminele, ureea, acidul uric, creatinina si pigmentii biliari ;

- substantele organice se impart in :

- azotate proteice :proteine, hormoni, enzime ;

- azotate proteice :ureea, ac. uric, creatinina ;

- neazotate :glucidele, lipidele ;

a)Proteine plasmatice - formeaza proteinemia - concentratia ei este de 7-8 g la 100 ml de sange - impartite in 3 categorii :

- albumine 4-5,58 % - serumalbumine - determina presiunea coloidosmotica ;

- globuline 1,5-3,58 % - serumglobuline : a b c (alfa, beta, gama) ;

- fibrinogen 0,2- 0,4 % - substratul procesului de coagulare prin transformare in fibrina si colagen ;

la care se adauga enzimele : - enzimele plasmatice sunt impartite in 3 mari categorii :

- enzime specifice plasmei - protrombina ;

- enzime secretate de glandele cu secretie externa - amilazele ;

- enzime celulare - transaminazele ;

-proteinele plasmatice au urmatoarele functii :

- intervin in controlul schimburilor de apa dintre sectorul intravascular si extravascular anumitor substante de la un tesut la altul ;

- participa la mentinerea in limite constante a ph-ului sanguin prin proprietatea lor de a forma sisteme tampon ;

- participa la sistemul de aparare antiinfectioasa prin proprietatea dea a fi anticorpi specifici ;

- reprezinta o rezerva de proteine a organismului putand fi catabolizate de catre ficat sau de alte tesuturi atunci cand organismul are nevoie ;

In concluzie, proteinele plasmatice sunt intr-un permanent echilibru dinamic cu proteinele celulare, fiind in mod continuu sintetizate si in acelasi timp descompuse.

b)Glucidele plasmatice : - numar relativ restrans de glucide : glucoza, glicogenul si diferiti produsi intermediari ai metabolismuluiglucozei : acidul piruvic, acidul lactic.

Glucoza - glicemia = 75-100 mg % - provenienta :

- din tubul digestiv - digestia si absorbtia -dizaharidelor

- polizaharidelor

- descompunerea glicogenului din ficat si muschi ;

- ca rezultat al transformarii aminoaciilor si acizilor grasi in glucoza, la nivelul celulelor( gluconeogeneza ) ;

Reglarea neurohormonala a glicemiei prezinta o importanta capitala pentru fiziologia organismului.

- glucoza din sange are un rol deosebit de important pentru ca asigura materialul energetic necesar tuturor celulelor din organism si indeosebi celulelor nervoase scaderea glicemiei sub 70 mg % produce tulburari grave in activitatea SNC, pana la moarte.

c)Lipidele plasmatice - 400-800 mg % =lipemia -importante

- acizii grasi liberi din plasma - concentratii 100 - 180 mg % ;

-grasimile neutre ( trigliceridele)-concentratii 50 - 150 mg % (circuland cu serumalbuminele - complexe lipoproteice) ;

- colesterolul - colesterolemia -150 - 250 mg % ;

- fosfatidele : 160 - 260 mg % : lecitine, cefaline, sfingomieline .

d)Hormonii si vitaminele - toti hormonii secretati de glandele cu secretie interna se gasesc in plasma, liberi sau legati de proteine.

e)Substantele azotate neproteice :ureea, ac. uric, creatinina, pigmentii biliari

- ureea - produs final al metabolismului acizilor nucleici, gasit in concentratie 3-5 mg % ; vehiculat de la celula la organele excretoare : piele, rinichi - creatinina - concentratii de 1 - 1,3 mg % - provine din metabolismul muscular si cel al nucleelor celulare ; vehiculata spre excretie

- pigmentii biliari :bilirubina si biliverdina

- bilirubina - concentratie de 0,8 - 1 mg %, provine din degradarea hemoglobinei, a hemului, la nivelul tesutului reticulohistiocitar ajunge la ficat fiind transportata plasmatic unde este captata de celulele hepatice si eliminate prin bila.

Elementele figurate ale sangelui: eritrocite, leucocite, trombocite

Eritrocitele, hematii sau globule rosii - formatiuni protoplasmatice anucleate, adaptate transportului de - oxigen - de la plamani la celulele organismului

- CO2 - invers

- forma de disc biconcav, diametru mediu = 7,2΅, culoare rosie -

verzuie, numarul difera cu sexul : femeie - 4.500.000/mm, barbat – 5.000.000; efort fizic, altitudine, varsta, etc.

- durata lor de viata, in medie 90 zile; distrugerea lor are loc:

in splina (cimitirul eritrocitelor) prin fagocitare de catre

celulele histiocite macrofage (cea mai mare parte)

o mica parte, se distrug chiar in curentul circulator,

eliberand: proteine, fier si porfirina: proteinele si fierul reintra in circuit, in economia organismului; porfirina se transforma in bilirubina care se elimina prin fiere si fecale

sunt formate din 2 componente principale:

stroma eritrocitara

hemoglobina

Stroma eritrocitara – retea buretoasa (vacuolara) lipoproteica, in ochiurile careia se gaseste hemoglobina, la periferia careia, pe membrana eritrocitara se gasesc substante antigenice (A,B) formate din glucide si fosfolipide, pe baza carora se face clasificarea grupelor sangvine (AB0) acestea fiind determinate genetic

Hemoglobina – substanta colorata a eritrocitelor, este cea care le confera functia de transportor de O2

este o proteina conjugata, o heteroproteina, cu masa moleculara de 68.000, formata dintr-o:

fractiune pigmentara care contine fier (hem) – format din 1

atom de fier si protoporfirina

fractiune proteica (histona), numita globina

Fierul de hem

fixeaza O2 atmosferic, iar hemoglobina devine oxihemoglobina

se formeaza la nivelul capilarelor pulmonare

elibereaza O2 la nivelul tesuturilor

Sangele omului contine aproximativ 14% hemoglobina (la 100 ml sange) la femeie si 16% la barbat

Scaderea sub valorile normale --> anemie

Cantitatea totala de hemoglobina circulanta este de 600-800g

Leucocitele, globulele albe, sunt celule adevarate, la adult, sunt in numar de 5000-8000/mm3 variabil cu varsta (mai crescut la copii si mai scazut la adulti); impartite in 3 categorii: granulocite, limfocite, monocite

Granulocitele (leucocite polinucleare PMN), globulele albe – caracterizate prin 2 elemente morfologice esentiale:

forma polilobata, segmentata a nucleului celular

prezenta in citoplasma a unor granulatii care se coloreaza diferit –

impartite in: neutrofile, eozinofile, bazofile

Granulocitele neutrofile sunt cele mai numeroase leucocite din sange, reprezentand 65% din totalul leucocitelor.

Rolul fiziologic al granulocitelor neutrofile

realizeaza diapedeza – trecerea in tesuturi prin peretele neperforat

al vaselor

fagocitoza – rol principal in apararea organismului impotriva

infectiilor

Granulocitele eozinofile – in numar mic, 1-3% din totalul leucocitelor, nucleu bilobat (“in desaga”) contin granulatii care se coloreaza in rosu vin cu eozina, care contin intre altele: acetilcolina si histamina

Rolul fiziologic principal fiind acela de a neutraliza histamina (substanta ce poate aparea in sange in anumite stari patologice, ex: in cele alergice)

Granulocitele bazofile – in numar foarte mic, 0.5% din totalul leucocitelor sanguine, cu nucleu neregulat in forma de frunza, granulatiile se coloreaza cu coloranti bazici si contin o mare cantitate de histamina (mai mult de jumatate din cantitatea de histamina din sangele circulant) si multa heparina. Rolul lor nu este pe deplin cunoscut.

Limfocitele = globule albe, de forma rotunda, marime variabila, in proportie de 25-35% din numarul total de leucocite, cu nucleu rotund sau usor scobit. Exista limfocite: mici, mijlocii si mari. Rolul lor principal consta in sinteza de anticorpi (gammaglobuline).

Monocitele = globule albe, in proportie de 7-8% din sangele circulant, sunt celule mari cu Φ = 15-25 ΅, caracterizate morfologic prin forma variata a nucleului. Rolul lor consta in fagocitoza particulelor materiale mari (macrofage)

Trombocitele – sunt fragmente de citoplasma, fiind agregate organizate de molecule, element intermediar intre molecula si celula, deci nu sunt celule, ci provin din fragmentarea megacariocitelor fabricate de tesutul hematopoetic. Numarul lor variaza intre 180.000-300.000/mm3 ; durata lor de viata este de 3-5 zile si sunt distruse in splina

morfologic, seamana cu niste placute rotunde sau ovale, cu

diametrul Φ = 2-5 ΅ de unde si denumirea de pachete sau placute sg

contin:

trombokinoza sau tromboplastina, cu rol important in

coagularea sangelui

retractozimul – substanta care intervine in retractia

cheagului sanguin

Rolul principal este dat de participarea lor in mecanismul de coagulare (prin trombokinoza si alte substante), in hemostaza (prin aglutinare si formarea unei depuneri – tromb alb, care astupa plaga vasculara, impiedicand hemoragia)

Hematopoeza = formarea elementelor figurate ale sangelui care are loc in organele hematopoetice sau hematoformatoare (maduva osoasa, splina, ganglionii limfatici si formatiunile limfoide din diferite tesuturi, organe: amigdale, mucoasa tubului digestiv)

acest proces incepe in stadiul embrionar si continua toata viata

intre formarea elementelor figurate (hematopoeza) si distrugerea acestora

(hemoclazia) exista un echilibru dinamic exprimat prin numarul relativ constant al elementelor figurate pe unitate de volum, cat si prin mentinerea in limite stranse a raportului dintre elementele figurate ale sangelui

la omul adult, procesul de hematopoeza se desfasoara in 4 etape

succesive: diferentierea, proliferarea, maturarea, citodiabaza

diferentierea = procesul prin care celulele cap de serie evolueaza

treptat spre elementele sanguine mature

proliferarea = procesul de diviziune celulara prin care se formeaza

atat celule diferite fata de celula mama, cat si celule de acelasi tip cu celula care s-a divizat

maturarea = totalitatea transformarilor morfologice si functionale

prin care celula cap de serie se transforma in celule mature

citodiabaza = trecerea elementelor figurate ale sangelui din

ochiurile retelei reticulare ale maduvei in capilarele sanguine de la acest nivel, deci in sangele circulant (diapedeza)

la omul adult sunt 2 tipuri de tesut hematoformator:

mieloid (localizat in maduva spinarii) din care iau nastere

eritrocitele, granulocitele si trombocitele

limfoid – localizat in : splina, ganglionii limfatici si foliculii

limfatici din tesuturile conjunctive , inclusiv in maduva osoasa, din care iau nastere limfocitele si monocitele

in viata omului exista 3 stadii:

stadiul copilariei – in care aproape intreaga maduva osoasa

produce elementele figurate ale sangelui

stadiul varstei adulte - in care maduva osoasa hematoformatoare se

gaseste numai in oasele late, scurte si in diafizele unor oase lungi

stadiul batranetii – in care maduva osoasa hematoformatoare este

mult mai redusa cantitativ

Maduva osoasa: - hematoformatoare se gaseste numai in:

corpul vertebrelor

in oasele mici, late

epifizele unor oase lungi

in rest, maduva osoasa este formata proponderent din tesut gros

in asamblu, maduva osoasa este formata din: endost, stroma, celule

reticulare nediferentiate (mezenchimele), celule reticulare diferentiate, tesut mieloid si limfoid

endostul sau capsula – lama fina de tesut conjunctiv formata

din fibre de reticulina si fabrocite ce captuseste cavitatile medulare ale tuturor oaselor

stroma (reticulul) - retea de fibre de reticulina care se prinde

de capsula (endost) si de adventicea oaselor sanguine din interiorul maduvei

celulele reticulare nediferentiate (mezenchimale) – asezate

in unghiurile de intretaiere ale fibrelor de reticulina; din acestea se formeaza toate celulele din jur, inclusiv celulele sanguine tinere

tesutul mieloid – format din elemente libere ale seriei

eritrocitara, granulocitara, trombocitara, celula de origine fiind hemocitoblastul

tesutul limfoid – reprezentat de mici noduli limfatici –

reprezinta sursa medulara a limfocitelor si monocitelor; structura splinei si a ganglionilor limfatici este descrisa la sistemul limfatic

Formarea celulelor sanguine

formarea eritrocitelor (eritropoeza)

din proeritroblast

* reticulocite – eritrocite incomplet maturate – 1% din totalul

eritrocitelor

formarea granulocitelor (granulopoeza)

mieloblast (provine tot din hemocitoblast)

* granulocitele nesegmentate – nematurate – reprezinta 1-4% din

totalul gran.

formarea trombocitelor (trombocitopoeza) – megacarioblast

formarea lor are loc in preajma capilarelor din periferia maduvei

osoase, prin emiterea de prelungiri filiforme de catre megacariocit --> lipire de peretele capilar, fragmentare si patrundere in sangele circulant sub forma trombocitelor pana la epuizarea respectivului megacariocit

formarea limfocitelor (limfopoeza) – in organele limfopoetice – celula

cap de serie – limfoblastul (provine tot din hemocitoplast)

formarea monocitelor (monocitopoeza) – ca si formarea limfocitelor, dar

se considera ca monocitul se poate forma in orice organ in care se gasesc celulele reticulare nediferentiate

celula cap de serie – monoblast; ia nastere dintr-o celula reticulara

diferentiata hemohistioblast

Elementele celulare ale tesutului limfoid se aglomereaza in tesutul conjunctiv al multor organe, constituind formatiuni limfatice micro sau macroscopice (respectiv foliculi limfatici izolati sau aglomerati) care intra in constitutia organelor limfopoetice.

Grupele sanguine – pentru intelegerea notiunii de grup sanguin, se va clarifica notiunile de antigene si anticorpi.

Antigenele – substante chimice complexe (glucidice, lipidice, protidice) care, introduse din afara sau prezente in organism, au prioritatea de a induce biosinteza unor proteine specifice – anticorpi. Ei sunt proteine specifice (globuline) care reactioneaza cu antigenele producandu-se o reactie de precipitare a substantelor purtatoare de antigen sau de aglutinare a respectivelor substaturi corpusculare (celule sanguine, corpuri microbiene).



Sistemul sanguin OAB si grupele sanguine clasice

in cazul sangelui – baza materiala a grupelor sanguine o constituie,

prezenta, pe suprafata eritrocitelor a unor substante antigenice numite A si B si existenta in ser a unor anticorpi corespunzatori α si β (alfa si beta). Deoarece cele 2 mucoproteine antigenice A si B provoaca aparitia unor anticorpi care glutineaza eritrocitele, ele au fost denumite aglutinogene, iar respectivii anticorpi α si β care iau nastere prin actiunea antigenelor A si B poarta numele de aglutinire.

aglutina α (alfa) --> anti A pentru ca are o actiune de aglutinare a

eritrocitelor purtatoare de aglutinogen A

aglutina β (beta) --> anti B pentru ca are o actiune de aglutinare a

eritrocitelor purtatoare de aglutinogen B 

dupa modul de repartizare a glutinogenelor pe eritrocite si a aglutinelor

in plasma se descriu 4 grupe sanguine clasice = grupele sanguine ale sistemului sanguin AB0.

Distributia grupelor sanguine, in Romania este: 0 (I) 36%, A (II) 41%, B

(III) 16%, AB (IV) 7%

importanta practica a stabilizarii grupelor sanguine este deosebita in

cazul transfuziei de sange. Principiile care stau la baza transfuziilor de sange sunt:

in acelasi sange nu se pot gasi antigene si anticorpi

corespunzatori

la transfuzii trebuie evitata intalnirea antigenelor donatorului

cu anticorpii corespunzatori ai primitorului (nu conteaza anticorpii donatorului).Deci pentru ca sangele unui individ sa fie transferat altui individ, tehnic trebuie sa existe compatibilitate intre aglutinina primitorului si aglutinogenul donatorului.

Sangele 0(I):

lipsa Aglutinogene;

in plasma: aglutinine α si β:

poate fi transferat la toti indivizii = donator universal

pot primii sange doar de la 0(I)

Sangele A(II):

are aglutinogene A pe eritrocite;

are aglutinine α in plasma si ser:

poate fi transferat la A(II) si AB(IV)

primeste sg de la A(II) si 0(I)

Sangele B(III):

are Aglutinogen B

are Aglutinina α

poate fi transferat la B(III) si AB(IV)

primeste sg de la B(III) si 0(I)

Sangele AB IV):

are ambele Aglutinogene A si B

lipsa aglutinine

transfuzat doar la AB(IV)

primesc sange de la toate grupele = primitor universal

Factorul Rh – antigen comun eritrocitelor umane si maimutei Macacus Rhesus, dar prezent doar la 80% din populatie. Cei la care factorul Rh este prezent sunt Rh pozitivi, iar cei la care acest factor lipseste = Rh negativ

prezenta factorului Rh nu are nici o legatura cu aglutinogenele A si B.

Spre deosebire de aceste aglutinogene, pentru factorul Rh nu exista in mod natural o aglutinina Rh. Anticorpii anti-Rh apar numai prin izoimunizare in urmatoarele conditii:

prin transfuzii repetate de sange Rh pozitiv celor Rh negativ

prin sarcina, cand o mama Rh negativa primeste sange

Rh pozitiv pe cale transplacentara de la fat (tatal – Rh pozitiv) – de aceea, in practica transfuziei de sange, detectarea factorului Rh se situeaza, ca importanta, imediat dupa sistemul 0AB.

Coagularea si fibrinoliza

Coagularea sangelui = reprezinta trecerea lui din stare lichida in stare solida sau cheag, la baza stand transformarea fibriogenului in fibrina sau trecerea din stare solubila in starea insolubila. La aceasta transformare participa cel putin 13 factori ce intra in combinatie sau se influenteaza reciproc = factorii coagularii.

Fazele coagularii: coagulare sanguina consta dintr-o succesiune de reactii biochimice, multe de natura enzimatica care se desfasoara in 4 faze distincte:

in faza I - formarea tromboplastinei sau a trombokinazei

in faza II – formarea trombinei din protrombina

in faza III – formarea fibrinei din fibrinogen

in faza IV – retractia cheagului

Fibrinoliza = proces complex care are drept rezultat redizolvarea cheagului recent format in urma procesului de coagulare

ca si coagularea, consta dintr-un sir de reactii catalizate de enzime

specifice – in esenta, transformarea fibrinei in produse de scindare ale acesteia sub actiunea plasminei sau fibrinolizinei – scindeaza fibrina insolubila intr-o serie de polipeptide solubile, sub influenta activatoare a unor chinoze (gasite in majoritatea tesuturilor si celulelor)

sistemul enzimatic al fibrinogenului este foarte sensibil fata de unii

stimuli, astfel incat, chiar si in conditii normale, se poate constata in sange o fibrinoliza crescuta (dupa eforturi fizice mari sau dupa solicitari psihice)

Functiile sangelui – sangele este unul dintre componentii principali ai mediului nostru intern:

Functia nutritiva – transportor de substante nutritive de la intestin la

celulele tuturor tesuturilor, dar si de la un tesut la altul

Functia respiratorie

transporta O2 din alveolele pulmonare la celule sub forma de

oxihemoglobina, dizolvat fizic in plasma

transporta CO2 - invers – sub forma de bicarbonat de Na (plasma)

si K (eritocite); carbohemoglobina in eritrocite; dizolvat fizic in plasma

Functia de excretie – transporta substante rezultate din metabolismul

intermediar celular de la diferitele tesuturi la organele de excretie: rinichi, piele si tub digestiv

substante din metabolismul protidic: uree, creatinina, acid uric,

sulfatii si fosfatii – eliminati renal

pigmentii biliari – excretati prin bila si tub digestiv

acizii biliari, rezultati din metabolismul colesterolului, sunt

eliminati prin piele, prin glandele sudoripare

Functia de termoreglare – mentinerea constanta a temperaturii corpului,

transportand caldura de la organele interne spre suprafata corpului, datorita continutului sau mare in apa

mentinerea constanta a T0 corpului este rezultatul unui echilibru

intre producerea de caldura (termogeneza) si pierderea de caldura (termoliza)

organe care produc cantitate mare de caldura: ficatul si muschii –

sangele realizeaza uniformizarea relativa a temperaturii corpului si distributia acesteia la nivelul organelor care pierd caldura: piele, plamani, tub digestiv

rolul sangelui in termoreglare este determinat de proprietatile

fundamentale ale apei: caldura specifica si conductibilitate mare.

Functia de mentinere constanta a echilibrului ionic, acidobazic si a

presiunii asmotice:

functia care ii confera sangelui un rol important in pastrarea

constanta a proprietatilor fizicochimice ale mediului intern care inconjoara celulele diverselor tesuturi

rolul principal in izoionie (cantitatea totala de ioni liberi si

proprietatile lor) si izotonie (presiune astmotica – totalitatea moleculelor sg); il are rinichiul

sangele participa la mentinerea constantelor organismului prin

transportul substantelor minerale de la locul de absorbtie (tub digestiv), la locul de utilizare (tesuturi) si de la locul de utilizare la organul de eliminare (rinichiul)

fara mentinerea constanta a diferitilor ioni din mediul intra si

extracelular, a echilibrului acidobazic si a presiunii osmotice, activitatea vitala a celulelor ar fi imposibila

presiunea osmotica a sangelui este de 7.5-8.1 atmosfere si un punct

crioscopic (de inghetare) 0.55 – 0.600C

Functia de aparare impotriva infectiilor

apararea organismului contra infectiilor este un proces complex la care

participa: pielea, mucoasele, sangele si alti factori

Pielea ia parte la apararea organismului prin structura sa impermeabila pentru majoritatea bacteriilor si prin celule special adaptate (vezi pielea)

Mucoasele participa nu numai prin functia de bariera mecanica ci si prin substantele proteice si neproteice cu activitate bactericida pe care le secreta (ac.clorhidric, lizozim, etc)

Rolul hotarator in apararea organismului contra infectiilor il are sangele prin:

continutul sau in anticorpi (Ac)

activitatea fagocitara a granulocitelor (leucocitelor) si a monocitelor

(macrofage)

la care se adauga prezenta in sange a unor substante proteice ca:

Alexina – participa la r. Ag-Ac (reactie Antigen-Anticorp)

Properdina – complex de Ac naturali aparuti spontan in cursul

evolutiei naturale a organismului ca rezultat al florei saprofite bacteriene normale

Anticorpii – pozitie centrala in procesul imunitatii, reactioneaza specific cu antigenele bacteriilor care le-au determinat aparitia, adica serul unui organism infectat dobandeste o serie de proprietati noi fata de microbii care au provocat aceasta infectie

aglutinare = precipita microbii aflati in suspensie

lizeaza = distruge microbii in prezenta Alexinei

bacterioliza = descompunerea microbilor, spargerea peretelui bacterian

opsonizare = sensibilizeaza microbii fata de celulele fagocitare

Anticorpii, proteine specifice din grupa γ (gammaglobuline) sunt sintetizati de catre celulele plasmatice tinere sau pe cale de maturatie care se gasesc in tesuturi conjunctive. O mica parte din anticorpi se formeaza in celulele limfocitare din sange si organele limfopoetice

Fagocitele (leucocitele) sau microfagocite – al II-lea factor important de aparare al organismului impotriva infectiilor.

Fagocitoza – inglobeaza si digera in citoplasma lor microbii, precum si alte particule materiale

principala functie a granulocitelor, dar particulele sunt de dimensiuni

mai resduse fata de monocite, histocite, care pot ingloba si distruge particule mari, ex: protozoare, eritrocite (se numesc macrofage)

granulocite eozinofile si bazofile – fagocitoza redusa

pe langa fagocitoza – granulocitele mai au si alte proprietati:

chimiotoxie = atractia exercitata de anumite molecule ale

procesului alergic si infectios, spre care granulocitele se vor deplasa prin miscari amiboide, emitand pseudopode (le permite deplasarea de la o regiune la alta)

diapedeza = trecerea pe peretii vaselor mici

In final, materialul care ramane dupa ce granulocitele au fagocitat microbii = puroi (amestec constand din celule moarte, leucocite distruse in lupta cu microbii, etc)

Limfocitele – participa la aparare prin fagocitoza, proprietatea de a elibera Anticorpi si prin insusirea de a se transforma in alte celule

Monocitele fagociteaza; proprietatea de a se transforma in celule macrofage

Rolul sangelui in hemostaza fiziologica

hemostaza = totalitatea mecanismelor care se opun iesirii sangelui din sistemul vascular in cazurile de ruptura vasculara

mecanismele hemostazei sunt esentiale pentru viata, intervin imediat si opresc pierderea de sange , in mod normal

participa:

sangele:

proprietatea de a se coagula – astupa rupturile vaselor mici

transocitele se depun “cheag alb”

coagularea intravasculara consolideaza dopul hemo0stazic trombocitara

retractia cheagului cu marirea consistentei

invadarea cheagului de celule endoteliale cu formarea unui nou lumen vascular

dizolvarea cheagului de enzimele sistemului fibrinolitic si repararea peretelui vascular prin proliferarea celulelor endoteliale

Alcatuirea aparatului circulator

aparatul circulator sau cardiovascular este alcatuit din:

inima – invelita intr-un sac fibroseros (pericard)

arborele circulator

Inima = organ muscular cavitar cu rol de pompa, aflat in etajul inferior al mediastinului, intre cei 2 plamani, deasupra diafragmului

dimensiunile variaza dupa individ, sex si varsta

la barbat, inima cantareste in medie 250-300 g si are o capacitate de

500-600 ml

are o forma de con turtit si din punct de redare a configuratiei extreme

are o baza, un varf, doua fete si doua margini

baza inimii – formata in cea mai mare parte din atriul stang, o mica parte

din cel drept, tot aici observandu-se orificiile venelor si arterelor mari

varful inimii – se afla in partea opusa bazei, este rotunjit si este alcatuit

in totalitate din miocardul ventricului stang

vazuta pe dinauntru, inima este impartita in 4 cavitati prin niste pereti dispusi longitudinal si transversal (septuri):

- 2 atrii – sept interatrial --> formeaza septul

- 2 ventricule – sept interventricular atrioventricular

comunica intre ele doar atriul si ventrculul de aceeasi parte prin orificiile

atrioventriculare

Atriile – cavitati aproximativ cubice situate spre baza, caracterizate prin aceea ca:

peretii sunt mai subtiri decat ai ventriculelor

prevazuti cu mai multe orificiile

fiecare atriu are o prelungire auricul (urechiusa)

cele 2 atrii sunt separate prin septul interatrial care prezinta o portiune mai subtire – fosa ovala = locul orificiului Botallo (din viata embrionara)

Atriul drept – forma de cub neregulat, prezentand:

orificiul venei cave superioare – superior

orificiul venei cave inferioare – inferior

Intre ele, in grosimea peretelui atrial se afla nodulul sinoatrial (Keith-Flack)

orificiul atrioventricular prevazut cu valva tricuspida

orificiul de comunicare cu urechiusa dreapta (o camera mica in forma

de retea)

orificiul sinusului coronar prevazut cu valvula Thebesius

in apropierea acestui orificiu – nodulul atrioventricular (Aschoff-Tawara)

Atriul stang – forma aproape cuboida cu un perete mai gros decat al atrului drept, prezinta:

cele 4 orificii in care se deschid venele pulmonare (in peretele posterior)

orificiul atrioventricular stang prevazut cu valvula mitrala (in peretele

inferior

orificiul de comunicare cu urechiusa stanga

Ventriculele – cavitati de forma piramidala spre varful inimii, ventriculul drept si stang, despartite prin septul interventricular (nu comunica intre ele) si spre deosebire de atrii, au o capacitate mai mare, peretii lor sunt mult mai grosi si cu trabecule carnoase care dau suprafetei interioare a ventriculului un aspect neregulat. De asemenea exista muschi papilari, care se prind de cuspidele valvelor atrioventriculare prin intermediul unor cordaje tendinoase


Ventriculul drept – prezinta la baza orificiile:

atrioventricular drept

trunchiului arterei pulmonare

Orificiul atrioventricular drept – face comunicarea intre atriul drept si ventriculul drept, prevazut cu valva tricuspida, alcatuita din 3 valvule (cuspide) de forma triunghiulara care:

se insera cu baza lor pe inelul fibros al orificiului atrioventricular

varful il are legat de muschii papilari prin cordaje tendintioase

Orificiul trunchiului arterei pulmonare – face comunicarea intre ventriculul drept si artera pulmonara

din ventriculul drept pleaca trunchiul arterei pulmonare a carei origine

poarta numele de con (conul arterei pulmonare)

orificiul trunchiului arterei pulmonare este prevazut cu 3 valvule in

forma de cuiburi de randunica = valvule semilunare (sigmanoide pulmonare) – au doua margini:

libera – prevazuta la mijloc cu nodulul Morgagni

fixa – adera la perete

Ventriculul stang – peretii acestuia sunt de 3 ori mai grosi decat ai ventriculului drept

la baza ventriculului stang se gasesc:

orificiul atrioventricular stang

orificiul arterei aorte

Orificiul atrioventricular stang – face comunicarea intre atriul stang si ventricululul stang si este prevazut cu valva mitrala (bicuspida) care este alcatuita din 2 valvule (cuspide) cu acelasi mod de prindere ca si al celorlalte cuspide

Orificiul arterei aorte – face comunicarea dintre ventriculul stang si artera aorta; din ventriculul stang pleaca artera aorta, al carui orificiu este prevazut cu 3 valvule semilunare (sigmoide) care sunt mai mari si mai groase decat cele ale trunchiului arterei pulmonare, iar pe marginea lor libera prezinta nodulii Arantius – in peretele arterei aorte, la nivelul valvulelor sigmoide anterioare se observa orificiile de origine ale celor doua artere coronare: dreapta si stanga

Structura peretilor inimii:

peretele inimii este format din 3 straturi:

intern (endocard)

mijlociu (miocard)

extern (epicard)

Endocardul = membrana lucioasa, transparenta, captuseste toate cavitatile inimii continuandu-se cu tunica interna a arterelor si venelor; se hraneste prin imbibitie; intre endocard si miocard se afla un strat de tesut conjunctiv (stratul subendocardic), in care se gasesc vase sanguine, fibre nervoase si ramificatiile tesutului nodal al inimii; acest tesut conjunctiv patrunde si in miocard.

Miocardul = muschiul cardiac care are anumite particularitati si anume:

la nivelul atriilor – fibrele musculare sunt dispuse circular

la nivelul ventriculelor – fibrele musculare sunt dispuse in directie

oblic spiralate, formand spre varf – vartejul inimii

musculatura inimii se insera pe formatiuni fibroase = scheletul

fibros al inimii, format din:

4 inele fibroase, orificii atrioventriculare si arteriale (aortic si pulmonar)

2 formatiuni fibroase = trigoane (drept si stang)

partea membranoasa a septului interventricular

in masa muschiului cardiac se afla aparatul de conducere sau

sistemul excitoconductor – format din:

nodulul sinoatrial (Keith-Flack) – in peretele atriului drept, intre cele 2 vene cave

nodulul atrioventricular (Aschoff-Tawara) – in partea inferioara a septului interatrial, langa valva tricuspida

fasciculul atrioventricular (Hiss) – coboara in interiorul septului interventricular si se imparte in 2 ramuri ventriculare

reteaua Purkinje – ramificatia celor 2 ramuri ventriculare sub endocard

la nivelul tesutului nodal iau nastere stimulii contactili care sunt

condusi la miocard

Epicardul = tunica externa a inimii, foita conjunctiva acoperita de un strat de celule mezoteliale (aceleasi caractere ca si celulele pleurale sau peritoneale); nu este altceva decat pericardul seros care se rasfrange de pe pericardul fibros pe suprafata inimii

Vascularizatia si inervatia inimii

arterele care hranesc inima – arterele coronare dreapta si stanga iau

nastere din aorta descendenta

a.coronara stg iriga: atriul stang, cea mai mare parte din ventriculul

stang, 2/3 partea anterioara a septului interventricular si o mica portiune din peretele anterior al ventriculului drept (1 cm la dreapta septului)

a.coronara dr.iriga: atriul si ventriculul dr, 1/3 posterioara a septului

interventricular si o parte din fata inferioara (diafragmatica a ventriculului stg)

Venele – marea vena coronara, mica vena coronara si v.interventriculara posterioara.

Limfaticele dreneaza limfa in ggl.mediastinali anteriori

Nervii inimii provin din sistemul nervos vegetativ simpatic si parasimpatic

fibrele simpatice – 3 nervi cardiaci superior, mijlociu si inferior

fibrele parasimpatice – rr din n.vag

fibrele simpatice se anastomozeaza cu cele parasimpatice si formeaza 2

plexuri cardiace (superficial si profund) din aceste plexuri se desprind fibre simpatice (inerveaza miocardul si arterele coronare) si parasimpatice (inerveaza preponderent tesutul nodal)

Pericardul – membrana care inveleste inima si baza vaselor mari; alcatuit din 2 portiuni:

pericardul fibros – forma de con cu varful pe vasele mari si baza

fixata pe diafragm; structural alcatuit din tesut conjunctiv fibros cu numeroase fibre elastice

pericardul seros – este format dintr-o:

foita parietala – captuseste pericardul fibros, apoi se

rasfrange pe baza vaselor mari si pe peretii inimii formand foita viscerala

foita viscerala (epicard) – intre ea si cea parietala se afla un

spatiu virtual = cavitate pericardica continuand o cantitate foarte mica de lichid pericardic care are rolul de a umecta (umezi) foitele si de a favoriza alunecarea lor in timpul revolutiei cardiace

Arborele circulator – alcatuit din vasele sanguine (artere, capilare, vene)

Arterele – vase prin care circula sangele de la inima la reteaua capilara din tesuturi

diametrul lor descreste de la inima spre reteaua capilara

dupa diametru deosebim artere:

mari

mijlocii

mici sau arteriole

metarteriole = capatul terminal al arterelor mici care se desfac in capilare

totalitatea arterelor = sistemul arterial = acest teritoriu poate fi

impartit in:

A. Sistemul arterial al marii circulatii sau sistemul aortic (circulatia sistemica)

B. Sistemul arterial al micii circulatii (circulatia pulmonara)

Structura arterelor: - 3 straturi ale peretelui arterial:

tunica interna (intima) formata din: endoteliu = un singur strat de celule

poligonale asezate pe o membrana bazala

tunica medie – formata din: tesut conjunctiv cu multe fibre elastice si din

tesut muscular

tunica externa (adventicea) – tesut conjunctiv in care predomina fibrele

colagene elastice

Dupa structura tunicii medii (tunica dinamica a vasului) arterele sunt de doua tipuri:

musculare – caracterizate prin predominanta tesutului muscular neted in

tunica medie ( arterele mici si mijlocii)

elastice – predominanta, in aceasta tunica, a tesutului elastic (arterele de

calibru mare)

Componenta aproape exclusiv musculara a tunicii medii confera arteriolelor un rol deosebit in determinarea rezistentei periferice si a tensiunii arteriale – prin contractia lor opun o mare rezistenta circulatiei sangelui, modificand presiunea sanguina; calibrul lor se modifica permanent sub influenta sistemului nervos vegetativ, comportandu-se ca niste robinete, jucand un rol important in cresterea sau scaderea tensiunii arteriale si in repartizarea cantitatii de sange in diferite regiuni regland debite si presiunea sanguina in teritoriul irigat.

tesutul elastic are rolul de a mentine lumenul vascular deschis. Arterele

de calibru mare (aorta si pulmonara) au o structura caracteristica tuturor tunicilor, adica in toate tunicile au mai mult tesut elastic, tesutul muscular fiind slab reprezentat si asezat printre lamelele elastice de care se leaga.

Sistemul arterial al marii circulatii:

format din artera aorta si ramurile ei = sistem aortic

a.aorta pleaca din ventriculul stang, traiectul ei impartindu-se in 3

portiuni

aorta ascendenta – pleaca cele doua artere coronare: dreapta si

stanga

arcul aortic – din arcul aortic pornesc 3 artere mari:

a) trunchiul branhiocefalic sau artera nenumita care se bifurca in:

a.subclavie dreapta

a.carotida comuna dreapta

b) a.carotida comuna stanga

c) a.subclavie stanga

aorta descendenta: a.toracala si a.abdominala

a.toracala – ramificatii: viscerale si parietale

ramurile viscerale: a.esofagiene, a.pericardice, a.bronsice

rr.parietale: aa.frenice superioare, aa.intercostale posterioare, a.abdominale – de la diafragm pana la bifurcare in cele 2 iliace comune, la nivelul vertebrei L4

se ramifica in:

rr.viscerale:

trunchiul celiac

arterele mezenterice superioara si inferioara

a.suprarenala medie

a.renala

a.testiculara sau ovariana

rr.parietale:

a.frenica inferioara

aa.lombare

rr.terminale = aa iliace comune – se ramifica:

a.iliaca interna (hipogastrica): rr.viscerale si rr.parietale

a.iliaca externa:

rr.parietale

a.femurala

a.poplitee

aa.tibiale anterioara si posterioara

a.dorsala a piciorului

aa.plantare mediala si laterala

Sistemul arterial al micii circulatii

format din trunchiul arterei pulmonare si din rr. lui

trunchiul a.pulmonare pleaca din ventriculul drept si dupa 3-4 cm se imparte in a.pulmonara stg. si a.pulmonara dr.

Capilarele = vase sanguine cu diametrul (Φ) cel mai mic 8-10 microni, se interpun sub forma unei retele intre artere si vene

sunt raspandite in toate tesuturile si organele si formeaza retele de forme si marimi diferite in functie de structura organului irigat.

peretele capilarelor este alcatuit dintr-un endoteliu

capilarele cu un diametru mai mare = precapilare sau metaarteriole, au in structura lor un invelis in plus, numit periteliu

endoteliul capilar este alcatuit din: celule endoteliale si membrana bazala

periteliul = teaca conjunctiva din:

fibre colagene si elastice

celule conjunctive (pericite): fibrocite, histocite, etc

celule Rouget, de forma stelate care prin contractia lor micsoreaza

calibrul precapilarelor

un tip special de capilare din anumite tesuturi sunt:

capilarele sinusoide din: ficat, ganglionii limfatici si din maduva

spinarii, cu calibru neregulat si perete discontinuu (intrerupt)

capilarele fenestrate (tip special de capilare cu pori, cu Φ30-50 μ)

situate la nivelul:

glandelor endocrine

mucoasei intestinale

glomerului renal

Venele – vase prin care sangele circula de la reteaua capilara la inima

diametrul lor creste de la reteaua capilara la inima

primele vene care iau nastere din capilare poarta numele venule

Structura venelor

peretii venelor sunt mai subtiri decat cei ai arterelor

in structura lor predomina fibrele colagene, fibrele musculare si elastice

fiind slab reprezentate

structura lor variaza de la o vena la alta cat si in cadrul aceleiasi vene

in raport cu structura tunicii medii, se deosebesc 3 categorii de vene :

vene fibroase:

cerebrale si cerebeloase

sinusurile durei mater

venele fibroelastice:

rr.gatului

r.oftalmica

rr.intercostale

rr.tiroidiene

venele musculare – prevazute cu valvule care impiedica reflexul

coloanei de sange (valvulele sunt niste pliuri ale tunicii interne prevazute la baza cu fibre musculare netede; ele se deschid numai cand sangele circula spre inima si se inchid cand aceasta are tendinta de a merge in sens invers)

din aceasta categorie fac parte venele extremitatilor, in special cele ale membrelor inferioare si venulele

inervatia si vascularizatia venelor sunt asemanatoare cu cele ale arterelor

Sistemul venos al marii circulatii

este reprezentat de totalitatea venelor care conduc sangele in venele cava

superioara si inferioara care se deschid in atriul drept

Vena cava superioara – colecteaza sangele venos de la nivelul: extremitatii cefalice, ale membrelor superioare si ale trunchiului (partea supradiafragmatica)

este asezata in mediastinul anterior, are o lungime de 6-8 cm si se intinde de la cartilajul primei coaste pana la atriul drept

are ca origine trunchiurile branhiocefalice si ca afluent marea vena azygos

Vena cava inferioara – aduna sangele venos din:

organele abdominale si pelviene

din peretii cavitatii abdominale

din membrele inferioare

pe care il varsa in atriul drept



rezulta din unirea celor 2 vene iliace comune si urca pe dinaintea

coloanei vertebrale fiind asezata la dreapta aortei

strabate diafragmul, patrunde in pericard si se varsa in atriul drept

in vena cava inf.se varsa 2 categorii de rr.afluente:

viscerala – care aduc sangele din viscerele abdominale si pelviene

parietale – care aduc sangele de la peretii abdominali

o vena care necesita o atentie speciala este vena porta - ia nastere din

unirea venelor:

mezenterica superioara

v.splenica (dupa unirea cu v.mezenterica inferioara)

ia parte la alcatuirea pediculului hepatic alaturi de canalul coledoc

si de artera hepatica

se divide din hilul hepatic in ramuri din ce in ce mai mici care

ajung in spatiile dintre lobulii hepatici (spatiile Kiernan) – de aici pleaca ramificatii in lobulii hepatici unde se capilarizeaza

din capilarele sinusoide iau nastere rr.centrolobulare -->

rr.sublobulare --> rr.hepatice care colecteaza sangele din tot ficatul si il duc in vena cava inferioara

reamintim ca in sistemul venei exista o dubla capilarizare

(sistemul venos port), adica:

una in peretele viscerelor abdominale care da nastere venelor ce formeaza v.porta

alta, la nivelul ficatului, care da nastere venelor hepatice

Fiziologia aparatului circulator

- aparatul cardiovascular are rolul de a asigura circulatia sangelui adica deplasarea acestuia in interiorul arborelui vascular datorita diferentelor de presiune dintre diferitele segmente ale acestui aparat .

- circulatia sangelui este asigurata de inima , artere, capilare si vene

inima impinge sangele in arborele arterial - din artere , sangele inainteaza spre capilare, de unde se reintoarce la inima pe calea venelor

- circulatia sangelui se face in 2 circuite distincte cere pornesc de la inima si anume - marea circulatie

- mica circulatie

Marea circulatie - incepe din ventriculul stg. si se termina in atriul dr.

-sangele din ventriculul stg. paraseste inima prin aorta , se raspandeste in vasta retea de capilare a corpului , de unde se intoarce la atriul dr. prin venele cave

sangele din marea circulatie transporta substantele nutritive la tesuturi iar de aici se incarca cu substantele ce urmeaza a fi eliminate prin organele de excretie (circulatia de nutritie)

Mica circulatie - incepe din ventriculul dr. si se termina in atriul stg.

-sangele din ventriculul dr. paraseste inima prin trunchiul arterei pulmonare , se raspandeste in reteaua capilara prin peretele alveolelor , de unde se intoarce prin venele pulmonare in atriul stg.

Sangele din mica circulatie , in deplasarea lui prin capilarele pulmonare , elimina bioxidul de carbon pe care il aduce la nivelul tesuturilor si se incarca cu oxigen(circulatia pulmonara)

- atat prin marea circulatie cat si prin mica circulatie sunt vehiculate cantitati de sange egale.

Adaptarea circulatiae la nevoile organismului se face prin cele 2 sisteme de coordonare :nervos si umoral

Fiziologia inimii

-asezata intre sistemul venos si arterial inima prin relaxare primeste sangele din vene ,iar prin contractie il impinge in artere. Functionand ca o pompa , ea are rol esential si primordial in circulatia sangelui

Proprietatile functionale si fundamentale ale muschiului cardiac si mecanismele care stau la baza functiei de pompa a inmii

Proprietatile functionale ale muschiului cardiac

-automatismul sau ritmicitatea - proprietatea m. cardiac de a elabora in mod ritmic, prin mijloace proprii , stimulii necesari contractiilor

- frecventa normala stimulilor 72/min.

- nodulul sinusal detine comanda inimii => ritm sinusal-cand acesta lipseste – ritm nodal 40/min (ritm strioventricular)

- sau in final , preluarea de catre fasciculul Hiss sau ramurile lui =ritm idioventricular =20-30 batai/min.

- conductibilitatea - proprietatea m. cardiac de a raspandi(''conduce'') excitatiile produse intr-o anumita portiune a ei

- excitabilitatea sau iritabilitatea = proprietatea m. cardiac de a raspunde la stimuli  - naturali

- artificiali - mecanici

- fizici

-chimici

-2 mari legi guverneaza excitabilitatea m. cardiac :

-legea ''tot sau nimic'' =m.cardiac raspunde printr-o contractie maxima daca intensitatea excitantului depaseste valoarea de prag sau nu raspunde daca aceasta valoare nu este atinsa;

-legea ''inexcitabilitatii periodice'' (perioada refractara) - chiar daca excitatiile sunt prelungite si neintrerupte , m. cardiac raspunde la excitanti numai pentru contractii intermediare (nu reactioneaza la stimulul cardiac in timpul perioadei de sistola cand are loc contractia ei spontana si este deci in faza refractara , in schimb, raspunde in diastola)

- contractibilitatea - proprietatea m. cardiac de a se contracta (mai intens , cu o forta mai mare , cu cat lungimea lui initiala este mai mare).Lungimea lui are o anumita limita peste care , intinderea m. cardiac duce la diminuarea fortei.

Revolutia cardiaca sau ciclu cardiac :

- contractia atriilor(sistola atriala)

- relaxarea lor(diastola atriala)

- contractia ventriculelor (sistola ventriculara)

- relaxarea lor (diastola ventriculara)

Ciclul cardiac

- incepe cu umplerea atriilor - la sfarsitul diastolei generale , cand inima este in intregime relaxata :

- atat valva mitrala(stg.)cat si cea tricuspida(dr.) sunt larg deschise iar valvulele sigmoide aortice si pulmonare sunt inchise

->in acest moment , in cavitatile inimii dr. patrunde sangele venos din circulatia generala , iar in cavitatile inimii stg. ,sangele arterial din circulatia pulmonara patrunderea sangelui intinde peretii relaxati ai atriilor , iar peste o anumita limita de intindere, incepe contractia –>sistola atriala- incepe de la locul de varsare al venelor mari pana la orificiile atrioventriculare , determinand trecerea sangelui din atrii in ventricule(sistola atriala dureaza 0.11s), dupa care urmeaza sistola ventriculara

exista o mica refluare la locul de varsare a venelor cave si pulmonare

- sistola ventriculara - are 2 faze :

- isometrica - creste tensiunea vasculara fara prea mare scurtare musculara

- expulzare - creste presiunea in ventricule , se inchid valvulele atrioventriculare , iar cele aortice si pulmonare se deschid cand presiunile din

-ventriculul stg. depaseste presiunea din aorta (80mmHg)

- ventriculul dr., pe cea din a. pulmonara (10mmHg)

- cantitatea de sange expulzat din fiecare ventricul este de circa 70-90ml ,ramanand in fiecare ventricul circa 50ml sange(durata sistolei ventriculare = 0.30s)

- urmeaza diastola ventriculara - ventriculele incep sa se relaxeze , presiunea scade sub cea din aorta,se inchid valvulele si sangele patrunde in cavitatea ventriculara

- in acest interval atat atriul cat si ventriculul se afla in diastola - acesta diastola generala a inimii dureaza 40s

Debitul cardiac

- debit sistolic (debit/bataie) = sangele aruncat in circulatie la fiecare contractie 70-90ml sange

- debit circulator sau cardiac sau minut-volum = circa 4 litri iar in efort poate creste pana la 30-40 l/min(putand fi provocata si de digestie, sarcina, temperatura ridicata, etc.)

Semnele externe ale activitatii inimii = zgomotele inimii -socul apexian

-pulsul arterial

-poate fi pusa in evidenta si prin inregistrarea biocurentilor care iau nastere in timpul sistolei atriala si ventriculara , cu ajutorul electrocardiografului

-zgomotele inimii = vibratiile care pot fi ascultate cu urechea:

I zgomot =sistolic - poate fi bine ascultat in zona varfului inimii = vibratiile care iau nastere ca rezultat al contractiei musculaturii ventriculare in urma inchiderii valvulelor atrioventriculare si a intinderiicartilajelor tendinoase

II zgomot = diastolic = in zona de proiectie a bazei inimii si este produs de vibratii care iau nastere ca urmare a inchiderii simultanea valvulelor sigmoide - aortice si pulmonare

- cele 2 agomote sunt despartite prin pauza mica -marcheaza inceputul ciclului cardiac

-pauza mare - intre primul si al doilea zgomot = marcheaza inceputul relaxarii ventriculare si a diastolei generale

-zgomotele pot fi inregistrate cu fonocardiograful =fonocardiograma

- socul apexian = izbituri produse de varful inimii in timpul sistolei ventriculare = cardiograma

- pulsul arterial = reprezentat de expansiunea brusca a peretilor aortei propagata prin peretii arteriali sub forma unei unde perceptibile la palpare -vit. de propagare 6m/s(sistolica - maxima ; diastolica - minima)

Presiunea sangelui in artere = presiunea arteriala(sistolica = 125mm/Hg ; diastolica = 80mm/Hg)

-scade pe masura reducerii calibrului vaselor

- ex.la niv. arteriolelor 30-35mmHg

-rezistenta periferica = presiunea intampinata de sange la niv. arteriolelor

-presiunea sangelui din artere este determinata de:

- forta de contractie a inimii

- debitul sistolei

- rezistenta periferica

- vascozitatea sangelui

- elasticitatea peretilor vasculari

-viteza de circulatie a sangelui in aorta 50cm/s

scade treptat pana la niv. capilarelor

-desi sangele este progresat ritmic in artere , reactiile elastice ale peretilor vasculari transforma curgerea discontinua a sangelui(conditionata de contractiile ritmice ale inimii) intr-o curgere continua

Circulatia sangelui in capilare = rolul capilarelor este de a conduce sangele de la arteriole la vene si de a mijloci schimbul de substante dintre sangele care circula prin el si lichidul interstitial care scalda tesutul - factorul cel mai important al circulatiei sangelui in capilare il constituie forta de contractie a inimii

-presiunea sangelui in capilare - variaza, difera de la tesut la tesut, sufera variatii de 5-10mmHgin functie de sistola, diastola = puls capilar observabil la microscop

-aprox. 32mmHg la capatul arteriolar

trece in aprox.1-2sec

12mmHg la capatul venos 

iar viteza de circulatie 0.5mm/s datorita suprafetei mari de contact si deci a fortei mari de frecare

-inchiderea si deschiderea capilarelor se realizeaza prin sfinctere:

-sfincter precapilar - la capatul arteriolar

-sfincter postcapilar - la capatul venos

inchiderea si deschiderea lor este comandata de substante vasoactive (ex. histamice)si substante din metabolismul celular(H+,CO2,etc.)

- suprafata mare de schimb =6000 m ,iar factorii care conditioneaza aceste schimburi sunt reprezentati de diferentele de presiune : - hidrostatica

- coloidosmotica

dintre sangele din capilare si lichidele interstitiale din exteriorul acestora

Circulatia sangelui in vene

- rolul principal - de a conduce sangele de la capilare spre inima si in plus,datorita extensibilitatii si proprietatilor contractile au si capacitatea de a inmagazina si de a repune in circulatie cantitati insemnate de sange , adaptand circulatia sangelui la diferite imprejurari :efort, digestie , termoreglare ,etc.

-factorul principal responsabil de circulatia sg. prin vene este diferenta de presiune dintre partea periferica si cea centrala a arborelui venos , ex.:

-presiunea in venule 12-18 mmHg

-in venele mari din afara toracelui 6 mmHg(viteza de curgere = 10/sec., de 5ori mai mica ca in aorta)

-in vv cave(la intrarea in atriul drept) 5mmHg

- aceasta diferenta de presiune 7-13 mmHg se datoreaza urmatorilor factori :

-forta de contractie a miocardului

- aspiratia toracica

- relaxarea inimii

- forta de gravitatie

contractarea musculaturii scheletice - actioneaza ca o pompa, cuprinzand venele si valvulele venoase, dispuse pe peretele interior al venelor la 5-7 cm.

Reglarea circulatiei sangelui

Reglarea nervoasa - SNV - parasimpatic - n. vagi

- simpatic -nn.cardiaci simpatici:superior, mijlociu si inferior

-inervatia parasimpatica - nc. dorsal al vagului = centrul cardioinhibitor din bulb(I ggl. vegetativ) cu fibrele simpatice = trunchiul vagosimpatic formeaza plexurile vagosimpatice in vecinatatea inimii

–› axonii ajung in celulele nervoase parasimpatice din peretele inimii(nodulii -sinusal si atrioventricular)(al II neuron veg.)

axonii se termina in jurul fibrelor miocardice

-efecte: - creste frecventa cardiaca

- scade forta de contractie a inimii

- intarzie conducerea stimulului prin nodulul atrioventricular si prin fasciculul Hiss

-inervatia simpatica -efecte -mareste frecventa cardiaca

- mareste forta de contractie a inimii

- mareste viteza de conducere a stimulului prin sistemul conducator

centrul cardioaccelerator (simpatic din maduva toracala superioara)

- transmiterea excitatiei simpatice prin amestec de Adrenalina si Noradrenalina

-influente si de la peretii inimii si vaselor mari :

- baroreceptorii(presoreceptorii) - fibre nervoase senzitive amielinice asemanatoare corpusculilor Golgi - pleaca fibre nervoase pe caile aferente parasimpatice catre centrul cardioinhibitor

- chemoreceptorii - in glomusul carotidian devine bifurcatia a. carotide primitive si peretii crosei aortei - excitati de variatiile presiunilor partiale ale gazelor sanguine(O2,CO2,dizolvate in plasma)

ex. scaderea pres. partiale a O2 cresterea frecventei cardiace

Reglarea umorala - gazele prezente in sange, dizolvate in plasma :O2 si CO2

- hormonii secretati de glandele - suprarenale si tiroide

-ionii de Na, K, Ca (contribuie la declansarea si transmiterea stimulilor naturali ai tesutului excitoconductor)

ex. -inhibitie potasica

-rigiditate calcica - excesul - creste contractibilitatea ,oprind inima in diastola

Reglarea activitatii vaselor sanguine

-dubla - nervoasa

- umorala

-reglarea nervoasa -nervii vasomotori:

-vasoconstructori - sist. nervos vegetativ simpatic cu originea in coarnele laterale ale maduvei spinarii -toracale , lombare superioare

- fibrele simpatice preganglionare - colinergice

- fibrele simpatice postganglionare - adrenergice

total contrar actiunii lor generale - fibrele nerv.vegetative simpatice care inerveaza -arterele coronare ( vasodilatatoare )

+ a.a. musculaturii scheletice

-vasodilatatori - provin din sist. nerv. vegetativ simpatic si parasimpatic

- parasimpaticul cranian - transmiterea la nivelul sinapselor cat si la nivelul organelor efectoare (digestive) - realizata prin intermediul acetilcolinei (fibre colinergice)

- fibrele simpatice vasodilatatoare sunt de asemenea colinergice

-impulsurile vin din centrul vasomotor bulbar- substanta reticulata (2 zone:presoare si depresoare)

Reglarea umorala - prin intermediul chemoreceptorilor sau direct

- gazele:O2 ,CO2

- substante vasoconstrictoare :adrenalina , noradrenalina , angiotensina II ,serotonina , vasopresina

vasodilatatoare : acetilcolina ,histamina si chininele plasmatice

Sistemul circulator limfatic

-totalitatea capilarelor limfatice , a trunchiurilor colectoare limfatice si a ganglionilor limfatici

Capilarele limfatice - conducte foarte subtiri 20-60 care iau nastere din tesutul conjunctiv lax , din organe si tesuturi sub forma unor funduri de sac sau deget de manusa se anastomozeaza formand retele care se deschid in trunchiurile colectoare limfatice

- vase limfatice colectoare mici

- vase limfatice colectoare mijlocii

- vase limfatice colectoare mari

-trunchiul limfatic drept sau marea vena limfatica (nepereche)

-canalul toracic (nepereche) sau ductul limfatic care se varsa in confluenta v. jugulare interne stangi = v. subclavie

-ganglionii. limfatici - organe limfopoetice asezate pe traiectul vaselor limfatice (de la cativa mm la 2 cm) formati dintr-o capsula si un parenchim cu foliculi limfatici

- principalele grupuri ganglionare :-ggl. regiunii capului

-ggl. regiunii gatului

- ggl. regiunii abdominale

- ggl. membrelor superioare si inferioare

Splina- organ de forma ovoida situat in cavitatea abdominala in partea stanga a etajului abdominal superior (hipocondrul stg.)

Rolurile fiziologice ale splinei - elaborarea de limfocite (limfopoeza)

- distrugerea eritrocitelor imbatranite (hemoliza)

- rezervor de globule rosii pe care le pune in circulatie cand are nevoie organismul

Structura splinei :capsula stromo conjunctiva ,parenchim = alcatuit din :

-pulpa alba =tesut limfoid

-pulpa rosie - capilare sinusoide (perete discontinuu)

Circulatia limfei

-limfa provine din lichidul interstitial ,pe care capilarele limfatice terminate in fund de sac il absorb din spatiile intercelulare

-limfa are o compozitie chimica variabila de la un teritoriu la altul ,nu cuprinde toate elementele figurate ale sangelui ,in schimb contine o mare cantitate de limfocite ,putine monocite si polinucleate (rolul ggl. limfatici este de a produce limfocite pe care le varsa in circulatia limfatica si de a fi bariera impotriva invaziei microbiene si a substantelor straine patrunse in organism

- cantitatea de limfa care ia nastere din lichidul interstitial si care este deversata in sistemul venos in 24 h se ridica la 2-4 l. 





loading...




Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 SCHITA DE PROIECT DIDACTIC GEOGRAFIE CLASA: a IX-a - Unitatile majore ale reliefului terestru
 PROIECT DIDACTIC 5-7 ani Educatia limbajului - Cate cuvinte am spus?
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 Proiect - masurarea si controlul marimilor geometrice

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE – CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIA S.A TG-JIU
 Lucrare de licenta sport - Jocul de volei
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 PROIECT ATESTAT MATEMATICA-INFORMATICA - CALUTUL INTELIGENT
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM




Leziuni de tendon - mana
SISTEMUL MUSCULAR
Aminoacizi altii decat cei 20 aminoacizi principali
Increngatura Porifera
GENETICA DROJDIILOR - Materialul genetic extranuclear
FACTORII BIOLOGICI IMPLICATI IN EDUCATIE
Structura vaselor de sange
MITOCONDRIA (uzinele energetice ale celulei)




Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu