Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice
Acasa » scoala » psihologie psihiatrie
STADIILE DEZVOLTARII PERSONALITATII

STADIILE DEZVOLTARII PERSONALITATII


STADIILE DEZVOLTARII PERSONALITATII

Stadialitatea cognitiva (J.Piaget)

Stadialitatea morala (L.Kholberg)

Stadialitatea psihosociala (E.Erikson)

Stadialitatea cognitiva

0-2 ani = stadiul senzorio-motor



Acest stadiu corespunde dezvoltarii si coordonarii capacitatii senzoriale si motorii ale copilului. Acum copilul parcurge etapa de la senzatia de foame la gasirea, cautarea sanului mamei, mergand treptat la acte senzorio-motorii, cum ar fi apucarea mainii mamei in momente de teama, deschiderea unui dulap in momentul senzatiei de foame etc.

Principala achizitie a copilului de aceasta varsta este "permanenta obiectului", adica acum copilul are capacitatea de a-si reprezenta obiectele in absenta lor.

Inteligenta incepe sa se manifeste in conduita copilului la sfarsitul primului an de viata. Primul semn de inteligenta se manifesta atunci cand copilul, pentru a-si apropia un obiect gaseste solutia adecvata. De exemplu, pentru a ajunge la o cana aflata pe masa, el trage fata de masa, dupa mai multe alte alternative nereusite. Aceasta inteligenta ramane insa legata de actiunea efectiva a copilului, fiind pur practica.

La sfarsitul celui de-al doilea an de viata, o data cu maturizarea proceselor psihice, incepe sa se manifeste posibilitatea combinarii mintale a schemelor (se manifesta inteligenta de a actiona). De exemplu, pentru a anula mobilitatea unui carucior, dupa un timp de cugetare, copilul il va introduce in spatiul delimitat de perete si canapea, astfel gasind o varianta de fixare. Solutia acestei probleme practice este mintala, deoarece nu a gasit-o tatonand efectiv si nici invatand din erorile efective.

2-7,8 ani = perioada preoperatorie

Aceasta perioada se bazeaza pe interiorizarea actiunii, adica pe mentalizarea acesteia. Pentru a ajunge la o operatie mintala, este necesar ca un copil sa poata sa exprime o realitate semnificativa (obiect, persoana, situatie) cu ajutorul unui substitut evocator - semnificantul - (cuvant, desen, comportament). Tocmai acest lucru se intampla in perioada in care jocul simbolic, desenul si mai ales limbajul apar si se consolideaza ca principal material al constructiei psihice cognitive.

Caracterul predominant intuitiv al cunoasterii, face ca la aceasta varsta copilul sa ramana prizonierul propriului sau punct de vedere (egocentrismul) si sa gandeasca doar ceea ce vede. De exemplu, pus in fata egalizarii unui Kg de cuie si a unui Kg de pene, furat de aparenta, copilul va aprecia penele ca fiind mai grele, pentru ca au un volum mai mare.

7,8 - 11,12 ani = stadiul operatiilor concrete

La aceasta varsta, mobilitatea crescuta a structurilor mintale permite copilului luarea in considerare a diversitatii punctelor de vedere. Acum el are capacitatea de a sesiza esenta unor realitati concrete, iar aparenta nu mai blocheaza sesizarea esentialului (acum va sti ca un Kg de cuie este egal cu un Kg de pene). Operatiile mintale raman totusi dependente inca de materialul concret, ceea ce denota caracterul categorial concret al gandirii.

11,12 - 15,16 ani = stadiul operational - formal

Acum rationamentul se desprinde de materialul concret, putandu-se axa pe abstractiuni. Pe langa operarea mutuala cu clase de obiecte si cu relatiile dintre ele, se naste acum posibilitatea operatiilor cu operatii. Acesta este caracterul ipotetico-deductiv al gandirii.

Concluzii:

Atunci cand copilul este antrenat intr-un proces instructiv-educativ trebuie sa se tina cont de stadiul corespunzator varstei lui, deoarece numai asa este posibila invatarea.

Deosebirile dintre copiii de varste diferite pot fi considerate ca elemente specifice unei varste; totusi, trebuie sa avem in vedere si alte aspecte decat cele cognitive, cum ar fi cele morale sau cele sociale.

Intrebari:

Analizati importanta cunoasterii stadialitatii cognitive de catre cadrele didactice.

Descrieti cateva modalitati de predare-invatare adecvate pentru fiecare din cele patru stadii de dezvoltare cognitiva.

Stadialitatea morala

Nivelul premoral sau preconventional (4 - 10 ani)

standardele de judecare sunt etichetele culturale ale anturajului, iar faptele sunt judecate dupa consecintele lor.

Substadii:

al moralitatii ascultarii - pedeapsa si recompensa sunt criterii foarte puternice;

al moralitatii hedonismului instrumental naiv - conformarea la norma este sursa de beneficii, deci trebuie respectata pentru ca, fiind recompensata poate fi placuta in consecintele sale.

II. Nivelul moralitatii conventionale (10 - 13 ani)

acesta este nivelul conformarii la normele exterioare (placerea de a i se recunoaste purtarea buna).

Substadii:

al moralitatii bunelor relatii - se prefigureaza judecarea faptelor dupa intentia lor, nu numai dupa consecinte. Copilul reactioneaza din dorinta de a fi considerat "baiat bun";

al moralitatii legii si ordinii - respectarea autoritatii, a normelor apare ca necesitate ce reglementeaza conduita tuturor, fapt care actioneaza si in beneficiul personal.

III. Nivelul autonomiei morale sau al interiorizarii si acceptarii personale a principiilor morale (dupa 13 ani, la tinerete sau niciodata)

- acceptarea normelor morale apare ca forma de identificare cu grupul de referinta, prin impartasirea acelorasi drepturi sau datorii.

Substadii:

al moralitatii contractuale si al acceptarii democratice a legii - standardele morale sunt intelese ca rezultat al unei decizii mutuale;

al moralitatii principiilor individuale de conduita - se cristalizeaza propriul sistem de valori morale, prin semnificatiile personale acordate conceptelor de justitie, reciprocitate, egalitate, demnitate.

Intrebari:

Care este momentul ideal al schimbarii morale si de ce?

In ce situatii va abateti de la principiile morale si cum incercati sa va autoreglati comportamentul?

Stadialitatea psihosociala

STADIUL

PRINCIPALA ACHIZITIE

FACTORI SOCIALI DETERMINANTI

COROLARUL AXIOLOGIC

Infantil

(0-1 an)

Incredere - Neincredere

Mama sau substitutul matern

Speranta

Copilaria mica

(1-3 ani)

Autonomie - Dependenta

Parintii

Vointa

Copilaria mijlocie

(3-6 ani)

Initiativa - Retragere, Vinovatie

Mediul familial

Finalitatea in actiuni

Copilaria mare

(6-12 ani)

Sarguinta, Eficienta - Inferioritate

Scoala si grupul de joaca

Competenta

Adolescenta

(12-18,20 ani)

Identitate - Confuzie

Modelele si covarstnicii

Unitatea

Tanarul adult

(20-30,35 ani)

Intimitate - Izolare

Prietenii, relatia de cuplu

Mutualitatea afectiva

Adultul

(35-50,60 ani)

Realizare creatoare - Rutina

Familia, profesia

Responsabilitatea, devotiunea

Batranetea

(60 ani.)

Integritate - Disperare

Pensionarea, apusul vietii

Intelepciunea

Concluzii:

In ceea ce priveste educatia scolara, aspectul psihosocial devine din ce in ce mai important; in educarea tinerei generatii stadialitatea psihosociala descrisa mai sus il poate ajuta pe educator (profesor dar si parinte) sa abordeze un continut educativ cu valoare sociala (relatii, comunicare, atitudinea fata de altii si fata de sine, comportament social etc.) raportandu-se la varsta copilului si la etapele corespunzatoare acestei varste, asa cum au fost ele descrise mai sus.

Intrebari:

Cum ca vedeti dv. din punct de vedere psihosocial (imagine de sine, factori sociali dominanti si corolarul axiologic)?

Cum credeti ca va vad ceilalti?

Cum ati dori sa fiti (eul ideal)?

Cum ati vrea sa nu fiti?





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.