Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice
Acasa » tehnologie » comunicatii
Piata internationala de telecomunicatii

Piata internationala de telecomunicatii


Piata internationala de telecomunicatii

Omniprezente, extinzandu-se utilizand cabluri, sateliti si relee, telecomunicatiile formeaza structura de baza a economiei moderne. Serviciile prestate cu ajutorul acestei infrastructuri si destinate sa transmita informatii, domina prin valoarea lor mult mai mare decat cea a echipamentului respectiv.

Este apreciat in mod unanim ca, ponderea serviciilor (componenta "soft") va continua sa creasca in timp ca ponderea echipamentelor de telecomunicatii (componenta "hard"), ale carei mutatii sunt in special de natura tehnica, fiind tributare inovatiilor din domeniu, va cunoaste o continua diminuare in ansamblul tranzactiilor de pe piata.

Dimensiunea si importanta sectorului serviciilor de telecomunicatii, poate fi apreciata prin indicatorii uzuali cum sunt: investitiile bune, ponderea investitiilor din sector, in totalul investitiilor, ponderea veniturilor obtinute in P.I.B. sau prin indicatori specifici cum ar fi numarul liniilor telefonice principale, teledensitatea, etc.

Sectorul serviciilor de telecomunicatii participa cu 1,5% pana la 2,8% la formarea PB, in functie de tara.



Definirea pietei

Piata serviciilor de telecomunicatii cuprinde oferta si cererea pentru activitatile de transport si distributie a diferitelor semnale (voce, imagini, informatii). Oferta sectorului de telecomunicatii include, in acelasi timp, exploatarea retelelor si furnizarea diferitelor servicii, delimitarea intre cele doua categorii de activitati devenind tot mai precisa pe masura diversificarii ofertei si a modificarii tipului de proprietate predominanta[1].

O incercare de definire a sectorului de telecomunicatii il descrie drept "o gama larga de produse care cuprinde serviciile de telefonie, de telex, de fax, teleconferinte, videoconferinte, transmisii de date, circuite digitale specializate, retele de circuite digitale integrate (I.S.D.N.) si daca se ia in considerare convergenta serviciilor informationale si a celor de telecomunicatii, output-ul sectorului va cuprinde si stocarea informatiilor, transmiterea acestora in timp real, sisteme de rezervare computerizata, transfer electronic de fonduri, transfer electronic de informatii (posta electronica), administrare de date*.

Sintetic, telecomunicatiile pot fi definite, in sens larg, ca fiind acele servicii care permit transmiterea electronica a sunetelor, imaginilor si informatiilor dintr-un punct in care sunt emise, spre un alt punct, in care sunt receptionate, pentru a fi utilizate, pana in prezent, doua modalitati tehnice: procedeul clasic sau analog care emite sunetele (vocea sau alte semnale audio) prin reprezentarea lor directa si continua pe calea undelor si procedeul numeric sau digital, prin care informatia, indiferent de forma ei, este codoficata si apoi e converti pentru a deveni accesibila.

Infrastructura

Infrastructura telecomunicatiilor (reteaua de telecomunicatii) este compusa din sisteme de transmisie sub forma de cabluri de cupru, cabluri coaxiale, fibre optice, sateliti, sisteme de comutare - si alte echipamente interconectate exploatate, in cea mai mare parte a cazurilor,administratia de stat. Reteaua internationala de telecomunicatii functioneaza datorita posibilitatii de interconectare a retelelor nationale ale caror proprietari si utilizatori sunt entitati nationale care furnizeaza in comun, serviciile respective.

Baza materiala este reprezentata de echipamentul terminal, telefon, fax, monitor acestea putand fi racordate la un ordinator care sa permita efectuarea unor operatii mai complexe. Pentru conectarea la computer sunt necesare echipamente sofisticate prin care se permite dispersarea informatiei spre o multitudine de centre de receptie. Acesta se poate obtine, de exemplu, prin utilizarea modemului, operabil la sediul sau domiciliul beneficiarului.

Informatiile sau continutul mesajelor transmise prin infrastructura de telecomunicatii sunt, teoretic, produse distincte care nu pot fi cuprinse in oferta sectorului respectiv. In schimb, deoarece serviciile informationale care genereaza si distribuie mesajele s-au diversificat continuu, iar utilizatorii comerciali doresc sa-si exercite controlul asupra transportului si utilizarii continutului comunicatiilor, demarcatia dintre serviciile de telecomunicatii si cele informationale s-a estompat, astfel ca negocierea si tranzactionarea corelata celor 2 tipuri de servicii a devenit inevitabila.

Agentii economici care activeaza pe piata mondiala a telecomunicatiilor sunt deosebit de numerosi, eterogeni, ca mod de organizare si specializare, si de o mare diversitate ca fiinta economica, marime si strategie. Cele mai importante categorii implicate in tranzactiile internationale de pe piata sunt:

a). Fostele monopoluri private sau de stat, care s-au privatizat, actionand printre primele in directia dereglementarii pietei serviciilor si echipamentelor de telecomunicatii. Acestea au fost primele companii care au intrat in relatii de cooperare, ce s-au continuat prin aliante strategice, care au accelerat procesul globalizarii pietei.

b). Operatorii traditionali de telecomunicatii (OT) unul dintre cei mai cunoscuti este JTT (fostul International Telephone and Telegraph Corporation), creat in 1920 cu scopul de a oferi servicii telefonice in exteriorul S.U.A.. Un alt exemplu de operator traditional este Cable and Wireless care, dupa un secol de activitate in micile colonii britanice a constituit un sistem independent de telecomunicatii internationale, primul care s-a constituit, de la inceput, cu capital privat.

c). Furnizorii de echipamente de telecomunicatii, inclusiv de ordinatoare reprezinta o alta categorie a agentilor economici, aparuta ca urmare a estomparii demarcatiei intre serviciile informatice si cele de telecomunicatii.

Exemplu: JBM implicat in piata telecomunicatiilor, investeste o parte a capitalului sau in sectorul respectiv din tarile in dezvoltare, a creat puncte de transmisie si receptie a informatiilor, ca nuclee ale retelei de telecomunicatii. AT&T (SUA), SIEMENS (GERMANIA) si ERICSSON (SUEDIA) sunt exemple cunoscute de companii, care si-au marit ponderea pe piata comunicatiilor prin combinarea tranzactiile de servicii si programe (soft).

d). Companiile producatoare de echipamente electrice sunt si ele interesate de industria telecomunicatiilor, ca domeniu in care se poate investii sau ca piata de desfacere a produselor. Aceste companii isi stabilesc filiale in tarile dezvoltate.

e). Investitiile financiare si bancile internationale sunt o alta categorie de participanti pe piata telecomunicatiilor care reprezinta nu numai principalii furnizori de informatii, ci si cei mai mari utilizatori ai acestora , folosind in acest scop propriul sistem de telecomunicatii.


f). Marile firme publicitare detin de multe ori propriul sistem de telecomunicatii sau folosesc sistemele altor subiecti. Ele sunt deosebit de active pe piata telecomunicatiilor, in calitate de beneficiari, dar si de furnizori ai infrastructurii, si chiar a echipamentului specific.

Structura tehnica si organizarea pietei de telecomunicatii

Datorita varietatii activitatilor cuprinse in sectorul de telecomunicatii s-a desprins necesitatea distinctiei intre:

serviciile de telecomunicatii de baza si cele cu valoare adaugata (servicii imbunatatite, servicii noi, servicii de retea, cu valoare adaugata);

serviciile cu valoare adaugata si serviciile informationale;

serviciile de telecomunicatii si facilitatile de telecomunicatii;

Serviciile de telecomunicatii de baza sau clasice sunt reprezentate in principal de telefonie si telegrafie. In functie de gradul de dezvoltare al sectorului, de la o tara la alta, ele pot include si alte servicii, asimilabile celor amintite. Serviciile cu valoare adaugata sau ameliorate cuprind un nomenclator foarte larg si in continua diversificare de servicii pentru transmiterea informatiilor, telecomunicatii mobile, precum si alte activitati care utilizeaza modalitati moderne de accesare a retelei clasice (cartelele telefonice) sau cu functionalitate complexa (teleconferintele, videoconferintele, etc)

Proportia dintre serviciile de baza si cele cu valoare adaugata, releva gradul de dezvoltare economica a unei tari, si implicit, a sectorului de telecomunicatii. Mai mult chiar, intre dezvoltarea economica si sectorul de telecomunicatii exista relatie de feed-back.

Concurenta crescanda precum si constientizarea importantei pe care o are accesul in timpul util al utilizatorilor la un numar cat mai mare de facilitati au creat un mediu competitional foarte dinamic, flexibil si dificil de reglementat. Totodata, telecomunicatiile sunt incluse printre asa numitele sectoare strategice, devenind un mijloc prin care fiecare natiune sa-si poata atinge propriile obiective politice si economice, legate de un anumit sistem de telecomunicatii.

Astfel, desi telecomunicatiile au fost inscrise deja in procesul global de liberalizare a schimburilor comerciale, se manifesta in continuare divergente de pareri, privind rolul acestui serviciu, in cadrul procesului de liberalizare, data fiind modalitatea lor specifica de tranzactionare, pe plan international. In legatura cu acest rol, au fost avansate opinii cu caracter divergent: 

a) Cea mai mare parte a serviciilor de telecomunicatii, ca servicii logistice, faciliteaza prestatia altor servicii, si nu este in mod direct comercializabila.

b) Serviciile de telecomunicatii sunt in totalitate comercializabile, fie direct, fie indirect, atunci cand reprezinta suportul pentru alte servicii. Liberalizarea progresiva a serviciilor de telecomunicatii va contribui la suprimarea obstacolelor care stanjenesc exprimarea liberei concurente, atat in interiorul unei tari, cat si pe plan international.

a)   In calitatea lor de servicii de baza, telecomunicatiile pot fi considerate premisa a mai multor servicii provenite din mai multe ramuri de activitate, decat ca o ramura distincta. Liberalizarea lor progresiva, se constituie intr-o conditie prealabila a liberalizarii altor ramuri de servicii.

O problema diferita, care decurge din ritmul rapid de innoire tehnica din acest domeniu, se refera la necesitatea diminuarii costurilor operationale, pe fondul cresterii masive a efortului investitional. In ultimul deceniu, o serie de initiative private s-au indreptat spre intensificarea utilizarii retelelor existente, globalizarea activitatii existente, globalizarea activitatii reprezentand o conditie a supravietuirii pe piata. Teoretic, capacitatea de distributie a serviciilor de telecomunicatii este nelimitata, capacitatea existenta fiind in consecinta subutilizata. Tehnologiile numerice, care au rezultat din convergenta telecomunicatiilor cu informatica, au modificat mediul de operare al telecomunicatiilor. Acest nou mediu numeric prezinta doua caracteristici mai importante:

a) convergenta serviciilor, in virtutea careia, fiecare dintre cele doua categorii de servicii, este furnizat prin intermediul aceluiasi suport de stocare si transmisie.

b) cresterea capacitatii de conectare si a interfunctionalitatii serviciilor, ceea ce permite unui numar, practic nelimitat de utilizatori, sa prelucreze si sa beneficieze de un volum de resurse mult peste potentialul propriilor retele.

Urmare a progresului tehnologic, fiecare sector al telecomunicatiilor poate satisface cresterea exponentiala a cererii pentru serviciile numerice, atat pentru tarile dezvoltate, cat si pentru cele in curs de dezvoltare.

Utilizarea satelitilor, a reprezentat, pentru capacitatea ofertei de telecomunicatii, un progres inexprimabil, iar evolutia tehnica de la o generatie la alta de sateliti s-a tradus printr-o crestere a ofertei.

Serviciile de telecomunicatii mobile, terestre si aeronautice, prin satelit, pot asigura comunicatia telefonica telex sau fax.

Fiecare generatie de sateliti sau nou sistem de conexiune, ridica probleme de natura economica si comerciala, ce pot fi rezolvate, numai pe baza unor tratative, privind accesul si conditiile de acces, ceea ce pe plan institutional se traduce prin acorduri interstatale si formarea unor organisme internationale specializate.

Telecomunicatiile fiind prin excelenta un sector indigen, datorita localizarii infrastructurii si a caracterului sau initial de monopol natural, sunt integrate alaturi de celelalte activitati, carora le ofera suportul logistic, in strategia nationala de dezvoltare economica. Ele potenteaza ritmul dezvoltarii atunci cand se constituie intr-un sector care absoarbe investitiile de capital strain, insotite de know-how-ul informatic de resurse intensive in informatii.

Pozitia factorilor de decizie economica din toate tarile lumii a fost, pana in anii '80, aceea ca serviciile de telecomunicatii de baza trebuie sa beneficieze de avantajele economiei de scara, impunand existenta unui singur furnizor ca monopol natural, care sa ofere aceste servicii pe baza unor costuri scazute, la preturi accesibile consumatorilor.

In anul 1982 in SUA, a fost declansat primul proces de scindare a unui monopol, AT &T (societate privata care furnizeaza componentele materiale si serviciile de telecomunicatii) in mai multe companii care urmau sa opereze pe plan regional. Astfel s-a optat pentru o alta orientare privind organizarea pietei, deschizandu-se o noua orientare in telecomunicatii, monopolurile nemaifiind apreciate ca necesare, nici dorite.

Demonopolizarea telecomunicatiilor a fost diferita, de la o tara la alta, in functie de diferiti factori cum ar fi:

- deosebiri intre institutiile constitutionale, legale si administrative ale tarilor

- reactia agentilor economici de pe piata si masura motivatiei implicarilor in activitatile de telecomunicatii

- gradul de asimilare a noilor tehnologii, mai ales a acelora care au permis articularea informaticii la tehnologia specifica telecomunicatiilor

- perceptia diferita privind rolul serviciilor publice si al caracterului strategic al telecomunicatiilor in cadrul acestor servicii. Aceasta diferenta s-a reflectat in diversitatea formelor de autorizare a accesului operatorilor nationali si externi la sistemul national de distributie al sectorului.

Progresul tehnic si cererea de investitie necesara unei oferte de servicii de telecomunicatii mai sofisticate, de capacitate mai mare si performante mai ridicate a determinat decizia multor tari de a concesiona o parte a ofertei operatorilor privati.

Descentralizarea telecomunicatiilor a fost sprijinita de accentuarea procesului de liberalizare si internationalizare a tranzactiilor atat cu servicii, cat si cu echipament specific, ceea ce a permis extinderea ariei de actiune a companiilor specializate in furnizarea serviciilor si a componentelor materiale ale telecomunicatiilor .



Mihail, Sorina - Telefonie mobila cu retea online, Capital nr. 43, p. 21, 2007

Ot - Operatori De Telecomunicatii (Teleccomunication Operators: To)

Mihail, Sorina - Telefonie mobila cu retea online Capital nr. 43, p. 21, 2007





Politica de confidentialitate


creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.