Determinarea cheltuielilor de productie si Pragul de rentabilitate

Cuprins

Introducere

Determinarea cheltuielilor de productie.

Costul materiei prime, materialelor auxiliare si utilitatilor din afara.

Costul materiei prime, pieselor accesorii si a materialelor auxiliare.

Costul unitatilor din afara

Remunerarea muncii

Determinarea numarului de personal

Determinarea salariului de baza si suplimentar pe categorii de personal.

Contributii la asigurari sociale

Uzura

Alte cheltuieli

Determinarea rezultatelor financiare

Determinarea profitului

Determinarea rentabilitatii

Determinarea productivitatii muncii

Determinarea pragului de rentabilitate.

Concluzie.

INTRODUCERE

Baza obiectiva a  aparitiei managmentului si dezvoltarii lui o constituie o dezvoltare a activitatii comunitatilor omenesti.

In secolul XIX managmentul incepe a fi considerat o activitate lui i se dau diferite denumiri si orientari, el fiind considerat ca o arta, un proces de activitate, o stiinta cu legitati si principii proprii. Conform unor definiri a Asociatiei Americane de Managment, managmentul presupune:" a obtine rezultate prin altii asumandu-se responsabilitati pentru aceste rezultate, a fi orientat spre mediul inconjurator, a lua decizii vazand finalitate firmei, a avea incredere in subalterni, increditandu-le responsabilitatea si lor."

In lucrarea data vom incerca sa caracterizam o componenta a economiei nationale cum este intreprinderea. Vom determina pentru inceput cheltuielile de productie, si anume costul materiei prime, materialelor auxiliare si a utilajelor din afara;

1. remunerarea muncii;

2. contribuitii la asigurari;

3. uzura;

4. alte cheltuieli.

Determinand cheltuielile putem calcula pretul de cost cu ridicata inclusiv TVA. Avand pretul putem trece la procedura la calcul a rezultatelor financiare care include: determinarea profitului,  rentabilitatii si productivitatii muncii.

Scopul lucrarii este determinarea pragului de rentabilitate.

Determinarea cheltuielilor de productie

Elemente principale ale cheltuielilor de productie sunt:

costul materiei prime, materialelor auxiliare si a utilitatilor din afara;

remunerarea muncii;

contributii la salariu;

uzura;

alte cheltuieli.

Vom afla pe rand aceste elemente ale cheltuielilor, pentru ca in final sa determinam cheltuielile totale.

Costul materiei prime, materialelor auxiliare si utilitatilor din afara.

Costul materiei prime, pieselor accesorii si a materialelor auxiliare.

Alcatuim tabelul cheltuielilor pentru materia prima piese accesorii si materiale auxiliare (tab.1).

Tabelul 1. Costul materiei prime, materialelor auxiliare si utilitatilor din afara

Costul unitatilor din afara

Consumul energiei electrice se determina separat pentru scopuri tehnologice si pentru iluminare:

a. Pentru scopuri tehnologice energia electrica se determina astfel:

E= M×F_ef×m×n×k₀×k_i/K_p×h,

unde:

M - puterea medie a receptorilor (consumatorilor electrici),

F_ef - fondul efectiv de timp de lucru a utilajului,

m - numarul de schimburi,

n - numarul de consumatori electrici (numarul de locuri de munca principale),

K_p - coeficientul ce indica pierderile in sistem, egal cu 0,9,

h - randamentul consumatorilor electrici h=0,9,

k_i - coeficientul de incarcare a locului de munca,

k₀ - coeficientul de lucru concomitent a receptorilor k₀=0,8.

Obtinem: E=0,58×1822×1×86×0,8×1/(0,9×0,9)=89.75 mii kW/ora.

b. Consumul de energie electrica in scopuri de iluminare se determina dupa formula:

E=M×F_a×S/K_p×h×100,

unde:

M - consumul de energie electrica pentru iluminarea unui m² de suprafata (15 kW/ora);

F_a - timpul de iluminare pe parcursul anului, ore (1250 - pentru un schimb);

S - suprafata necesara de iluminat;

K_p - coeficientul de pierderi K_p=0,9;

h=0,8÷0,9;

S se poate calcula conform formulei:

S=S_{unui loc de munca} × N_{tot. personal} =2,2×(86+25+11)=268.4 m²,

atunci:

E_ilum =15×1250×268.4/0,9×0,9×1000≈6,21 mii kW/ora.

c. Consumul de apa se determina dupa formula:

A=C×Fm×N/(8×1000),

unde:

C - consumul de apa intr-un schimb pentru un lucrator, litri (1);

Fm - fondul efectiv de timp al unui muncitor;

N - numarul de personal total pe intreprindere.

A=50×1816×123/8×1000=1396 m³.

d. Consumul de energie termica se determina dupa formula:

E_t=q×T×=q×T×Y/e×1000;

unde:

q - consumul de energie termica, kkal/ora pentru un m³ de incapere;

T - numarul de ore in sezonul de incalzire, T=4300 ore;

V - volumul incaperii, V=S×inaltime=165.9×5=829.5 m³;

e - caldura de evaporare e=540 kkal/kg.

Atunci:

E_t=q×T×V/(e×1000)=25×4300×303,6×6,2/(540×1000)=331,27t×m³.

Rezultatul calculelor il introducem in tabelul 2.

Costul utilizarilor se determina reiesind din consumul anual si tariful pentru o unitate.

Tabelul 2. Cheltuieli de energie electrica, apa si energie termica.

Conform datelor din tabelele 1 si 2 (total) cheltuieli pe primul element al cheltuielilor alcatuiesc:

T¹_tot + T²_tot = 157,91 + 1010,7 = 1168,61 mii lei.

Remunerarea muncii

Al 2-lea element al cheltuielilor de productie il constituie remunerarea muncii.

Fondul de salariu tarifar pentru categoriile de personal se calculeaza aparte.

a.   Adica, pentru muncitorii principali salariul tarifar se determina reiesind din tariful pentru o ora al categoriei date si manopera programului de productie la felul de complexitate a lucrarilor date.

,

unde:

t_i - tariful pentru o ora de categoria i.

Mpp_i - manopera programului de productie la felul de complexitate a lucrarilor.

b.   Fondul tarifar pentru muncitorii auxiliari se determina dupa grade de calificare. Tariful pentru o ora pentru un muncitor auxiliar pe perioada data si fondul efectiv de timp pentru un muncitor:

,

c.   Fondul tarifar pentru conducatori, specialisti si slujbasi se determina ca produsul dintre salariul de stat lunar, 11luni lucratoare in an si numarul de persoane de categoria data pentru postul dat.

Determinarea numarului de personal

Pentru a calcula cheltuielile pentru retributie e necesar de cunoscut numarul de personal suficient pentru lucrul intreprinderii. In functie de rolul sau in producere personalul se clasifica in urmatoarele categorii:

muncitorii principali;

muncitorii auxiliari;

conducatorii, specialisti slujbasi;

personal de deservire;

paza;

ucenicii.

Determinarea numarului de muncitori principali se face dupa manopera programului de productie folosind formula:

Nmp_ij = Mpp_ij / F_{ef m} × K_in,

unde:

Nmp - numarul de muncitori principali pe grupe i de gradul de complexitate j;

Mpp - manopera programului de productie;

F_{ef m} - fondul efectivd e timp pentru un muncitor;

K_in - coeficientul de indeplinire a normelor.

Determinam fondul efectiv de timp pentru un muncitor si balanta de timp pentru un muncitor intr-un an.

Tabelul 3. Fondul efectiv de timp al unui muncitor

Tabelul 4. Fondul de timp pentru utilaj

Calculam numarul de muncitori principali:

pentru lucrari de asamblare:

N^III=Mpp_ij/F_ef×k_in=10000×1,5/(1816×1,11)≈8 persoane,

N^IV =10000×1,9/1816×1.11≈9 persoane;

pentru lucrari de montare:

N^II=10000×2,5/1816×1.14≈12 pers.,

N^III=10000×2,7/1816×1,14≈13 pers.,

N^IV=10000×3,6/1816×1,14≈17pers.;

pentru lucrari de reglare:

N^IV=10000×3/1816×1,17≈14 pers.,

N^VI=10000×2.8/1816×1,17≈13 pers.

Tabelul5. Numarul de muncitori principali pe grade de calificare

Numarul muncitorilor auxiliari se determina dupa numarul de locuri de munca si norma de deservire utilizand urmatoarea formula:

Nm_ij^aux=LM_ij×m×k_i/n_dij,

unde:

Nm_ij - numarul de lucratori auxiliari pentru lucrarile de felul i de categoria j ;

LM_ij - numarul de locuri de munca pentru lucrarile de felul i de categoria j;

m - regimul de lucru al intreprinderii ;

n_dij - norma de deservire la felul de lucrari i pentru muncitori de categoria j;

k_I - coeficientul de incarcare al locurilor de munca , k_I=1.

Numarul locurilor de munca determinam dupa formula:

LM_ij=∑ Mpp_i/F_ef.ut×k_in,

unde:

k_in - coeficientul de indeplinire al normei;

F_ef.ut-fondul efectiv al utilajului;

pentru operatia de asamblare:

LM^a=(1.9+1,5)× 10000/1822×1,11=17 pers.;

pentru operatia de montare:

LM^m=(2,5+2,7+3,6)× 10000/1822×1,14≈42 pers.;

pentru operatia de reglare:

LM^r =(3+0.8)× 10000/1822×1,17≈27 pers.

Determinand numarul locurilor de munca putem trece la calculul muncitorilor auxiliari pentru operatiile de completare, controlul calitatii, lacatusi, deservirea cu transport intern.

Coeficientul de incarcare a locurilor de munca este egal cu 1.

N^comp =(17+27)/15≈3 pers.

N^cont =(17+42+27)/15≈6 pers.

N^lacat=(17+42+27)/20≈4 pers.

N^rep=(17+42+27)/20≈4 pers.

N^transp=(17+42+27)/20≈4 pers.

la completare,

la controlul calitatii,

la lucrari de lacatuserie,

la reparatia utilajului electric,

la deservirea cu transport intern.

Repartizarea numarului total al muncitorilor auxiliari pe grade de calificare se efectueaza proportional numarului muncitorilor principali, tinandu-se cont de nivelul de calificare.

Pentru completari avem urmatoarea repartizare pe grade de calificare.

N^as+reg=17+27=44; N_compl= 3 persoane.

Calculam procentul raportului: 4/44×100%=

Tinandu-se cont de acest procent, repartizam completorii dupa grade de calificare:

N^II_comp=8×9%/100%≈1 persoana,

N^III_comp = persoane,

N^v_comp= %/100%≈1 persoana.

Folosind algoritmul descris repartizam muncitorii auxiliari pe grade de calificare.

controlori:

N_contr=6 pers.;  6/86×100%=7%,

N^as+reg+mont=17+42+27=86 pers.,

N^III_contr =12×7%/100%≈1 pers.,

N^IV_contr =21×7%/100%≈1pers.,

N^V_contr =40×7%/100%≈3 pers.,

N^VII_contr=13×7%/100%≈1 pers.;

lacatusi:

N_lacatusi=4pers., 4/86×100%=4,6%,

N^I_lacatusi=12×4,6%/100%≈1 pers.,

N^II_lacatusi=21×4,6%/100%≈1 pers., N^III_lacatusi=40×4,6%/100%≈2pers.,

N^V_lacatusi=13×4,6%/100%≈1 pers.;

de reparatie:

N_repart=4 pers.,  4/86×100%=4,6%,

N^I_repart=12×4,6%/100%≈1 pers.,

N^II _repart=21×4,6%/100%≈1 pers.,

N^III_repart=40×4,6%/100%≈2 pers.,

N^V _repart=13×4,6%/100%≈1 pers.;

de deservire a transportului intern:

N^as+reg+mont=17+42+27=86 pers.,

N_deserv=4 pers., 4/86×100%=4,6%, N^I_deserv=12×4,6%/100%≈1 pers.,

N^II_deserv=21×4,6%/100%≈1 pers.,

N^III_deserv=40×4,6%/100%≈2 pers.,

N^v_deserv=13×4,6%/100%≈1 pers.;

Rezultatele calculelor le introducem in tabela 6.

Tabela 6.  Numarul muncitorilor auxiliari pe grade de calificare

Numarul conducatorilor, specialistilor si slujbasilor se determina reiesind din proportia 1:10 din numarul muncitorilor principali si auxiliari, tinand cont de structura de conducere a firmei, adica:

N_css=(86+25)×0,1≈11 persoane.

Acest numar il impartim conform orgonogramei de conducere, pe posturi, indicand numarul conducatorilor, specialistilor si slujbasilor la fiecare post.

Schema organizatorica a intreprinderii

Determinarea numarului persoanelor de deservire.

Numarul persoanelor de deservire il vom determina reiesind din suprafata necesara pentru deservire si norma de deservire (250÷300 m/om). Suprafata de deservire o estimam reiesind din numarul de personal si suprafata pentru un loc de munca.

S=(86+25+11)×2,2=268,4 m²

N_deservire=268,4/250≈1 pers.

Deci, avem nevoie de persoane pentru a deservi intreprinderea.

Determinarea salariului de baza si suplimentar pe categorii de personal.

a.      Pentru muncitorii principali. Folosim coeficientul 80/169.

FT^m.p.=Σ T_iM_ppi

unde:

T₁ - tariful pentru lucrarile de complexitatea i,

M_ppi - manopera programului de productie pentru lucrarile de complexitatea i.

F_s^II=(80/169) ×1,29×10000×2.5=15.3 mii lei,

F_s^III=(80/169)×1,59×10000×(1,5+2,7)=31.6 mii lei,

F^IV_s=(80/169)×1,81×10000×(1,9+3,6+3)=72,8 mii lei,

F_s^VI=(80/169)×2,36×10000×2.8=31,2 mii lei.

Sumand aceste salarii primim fondul tarifar pentru muncitorii principali

FT^m.p.= Σ F_s=15,3+31,6+72,8+31,2=150,9 mii lei.

b.     Pentru muncitorii auxiliari folosim coeficientul 80/169, fondul efectiv de lucru a utilajului, coef. tarifar si numarul de muncitori auxiliari de calificare:

FT^m.a.= Σ T_iF_efN_I

unde:

N_I - numarul de muncitori auxiliari;

F_ef - manopera programului de productie pentru lucrarile de complexitatea i

F_s^I=(80/169)×1822×3=2,59mii lei,

F_s^II=(80/169)×1822×1,29×4=4,45 mii lei,

F_s^III=(80/169)×1822×1,59×9= mii lei,

F_s^IV=(80/169)×1822×1,81×1=1,56mii lei,

F_s^V=(80/169)×1822×2,07×7=12,4mii lei,

F_s^VI=(80/169)×1822×2,36×1=2,03 mii lei.

Sumand aceste salarii abtinem fondul de salarii pentru muncitorii auxiliari.

FT^m.a.= Σ F_s=35,33 mii lei.

c.      Pentru conducatori, specialisti, stabilim salarii pentru fiecare in parte, datele le inlocuim in tabela 7:

Tabelul 7.  Salariul tarifar pentru CSS.

Deci fondul tarifar pentru conducatori, specialisti si slujbasi alcatuieste 86900 lei.

Rezultatele referitoare la remunerare le introducem in tabelul 8.

Tabelul 8. Fondul de remunerare

Contributii la asigurari sociale

Asigurarile sociale constituie 31% din leafa de baza si suplimentara.

Deci, contributiile constituie

Cs= mii lei.

Uzura

Al IV-lea element al cheltuielilor de productie il constituie uzura. Compensarea uzurii atat fizica cit si morala se infaptuieste cu ajutorul reparatiilor sau prin inlocuirea fondurilor fixe uzate cu alte noi. In forma valorica restituirea uzurii se infaptuieste datorita acumularii fondurilor fixe uzate pe un cont special.

Vom introduce valoarea de balanta a uzurii in tabelul 9.

Tabelul 9. Uzura anuala

Alte cheltuieli

Al V-lea element al cheltuielilor de producere il constituie "Alte cheltuieli". Acest element se determina tinand cont ca valoarea acestor cheltuieli care nu se atarna catre primele patru elemente si alcatuiesc in medie circa 5% din suma cheltuielilor pe elementele precedente. Valoarea acestui element il vom calcula in tabelul de mai jos.

Tabela 10. Cheltuieli de productie

2.Determinarea rezultatelor financiare

Determinarea profitului

Profitul exprima expresia valorica a valorii nou create. Pentru a determina profitul trebuie mai intai sa determinam pretul de cost al unei unitati de produs:

P_c=TCP/PP,

unde:

TCP - total cheltuieli de productie,

PP - programul de productie,

deci,  P_c=1871,66/10000=187,1 lei.

Pretul de desfacere al intreprinderii se calculeaza:

P_d=187,1×1,25=233,9 lei (fara TVA),

P_d=233,9×1,20=280,7 lei (inclusiv TVA),

V_{tot (TVA)}=10000×280,7= 2807 mii lei,

V_{tot (fara TVA)}=10000×233,9= 2339 mii lei.

Pretul de desfacere a intreprinderii este 233,9 lei inclusiv TVA (20%) este 280,7 lei. Acum determinam profitul. El se determina ca diferenta dintre pretul de desfacere (cu ridicata) a intreprinderii si pretul de cost al unei unitati de produs. Rezultatul acestei diferente il inmultim la programul de productie si obtinem profitul brut al intreprinderii.

Prof =P_d-P_c=233,9-187,1=46,8 lei,

Prof_brut=PP×Prof =10000×46,8=468 mii lei.

Impozitul pe profit constituie 28% indiferent de marimea lui.

Avem:

I_prof=Prof_brut×0,28=468×0,28=131,04 mii lei.

Profitul net este diferenta intre profitul brut si impozitul pe profit:

P_net=Prof_brut-I_prof=468-131,04=336,96 mii lei,

Deci, intreprinderea va avea un profit 336,96 mii lei.

Determinarea rentabilitatii

Rentabilitatea este indicatorul relativ al rezultatelor financiare si ca de obicei poate fi exprimata prin diferenta dintre rata rentabilitatii si marimea relativa care exprima gradul in care capitalul aduce profit. Anume in profit si rentabilitate se reflecta rezultatele activitatii intreprinderii. Profitul indica efectul activitatii, iar rentabilitatea - eficienta. Rentabilitatea se determina dupa formula:

R_prof=P_net/C_p.v×100% sau R=Prof_brut/C_pv×100%,

unde:

P_net - profitul net

Prof_brut - profitul brut

C_pvt - costul productiei vandute.

Obtinem:

C_pv=P_c×PP=187,1×10000=1871 mii lei.

Atunci:

R_prof=P_net/C_pv×100%= 336,96/1871×100%=18%.

Deci rata rentabilitatii constituie - 18%

Determinarea productivitatii muncii

Productivitatea muncii - este indicatorul ce indica gradul de eficienta a oamenilor care se caracterizeaza datorita manoperei unei unitati de productie finita sau prin volumul de productie produs intr-o unitate de timp pe cap de muncitor. Are ca baza 2 indicatori:

a)     indicatorul direct;

b)     indicatorul indirect (manopera).

In realitate productivitatea muncii se aseamana cu q dupa indicatorul direct, ce se determina astfel:

q=V/N,

unde:

V - volumul productiei fabricate intr-o unitate de timp,

N - numarul de muncitori implicat in procesul de productie in perioada examinata.

q=V/N=10000/11= 90 buc./pers

Determinam valoric productivitatea muncii pe intreprindere:

q=P_d×PP/N_munc=233,9×10000/111=21,07 mii lei.

3. Determinarea pragului de rentabilitate

Pentru a determina pragul de rentabilitate avem nevoie de cheltuieli fixe, de cele variabile si venituri de la vanzari.

Cheltuielile fixe se determina ca suma dintre uzura, salariul CCS, salariul muncitorilor auxiliari, salariul muncitorilor de deservire si contributie la salariu. Cheltuielile variabile se determina ca diferenta cheltuielilor de producere si cheltuielile fixe.

CF=U_z+(S_css+S_m.aux+S_m.d)×As=1,31+(151,6+4,71+134)×47,17=427,4 mii lei,

CVpp= 1871,667 - 427,4= 1444,267 mii lei.

Concluzie: In urma efectuarii acestei lucrari am determinat pragul de rentabilitate al unei intreprinderi pe care se preconizeaza a o crea. In urma calculelor prealabile, conform datelor din foaia de sarcina, am determinat ca, intreprinderea este relativ rentabila (rata rentabilitatii obtinuta este 18%).

Profitul net al intreprinderii este: Pnet=154.42 mii lei, cheltuielile totale de producere, sunt de 857.76 mii lei.