Aprecierea estetica a marfurilor

Aprecierea estetica a marfurilor

1. Estetica in domeniul bunurilor

Estetica este o disciplina filosofica care studiaza existenta legitatilor, categoriilor si structurilor atitudinii umane fata de realitatea, caracterizata prin reflectarea, contemplarea, valorizarea, dar si faurirea unor trasaturi specifice obiectelor si proceselor din natura si societate sau ale creatiei omenesti.

Estetica s-a constituit ca disciplina de sine statatoare in secolul al XVIII-lea prin lucrarea germanului A.G. Baumgaten: Aesthetica (1750) desi preocupari cu caracter estetic exista din cele mai vechi timpuri.

Estetica bunurilor este legata de estetica cotidiana si se refera la afirmarea esteticului in afara artei, in sfera locului de munca, a locuintei, arhitecturii, urbanismului si a relatiilor sociale.

Bunurile se confirma pe piata si in consum prin insusirile lor dintre care si insusirile estetice. Calitatile estetice se afirma cel mai pregnant in domeniul artei, aceasta avand ca esenta, ca prioritate estetica, dar bunurile s-au particularizat din cele mai vechi timpuri si printr-un anumit specific de forma, culoare, aspect al suprafetei, care putea individualiza un obiect utilitar ca atare. Deci bunuri cu aceleasi functii se deosebesc prin estetica.

2. Designul

Relatiile cotidiene intre oameni se deruleaza prin comunicarea verbala, prin atitudini, dar si prin obiecte care avand o anumita structura, determina o utilitate prin functiile lor, dar si o particularitate care este dorita si afirmata de posesor sau consumator.

Prin DESIGN se intelege o noua modalitate de abordare a functiona-lului si anume la acel nivel al materialului, unde se realizeaza "jonctiunea" intre functional si estetic adica in partea vizibila, perceptibila. Deci obiectele pot fi proiectate estetic pentru a avea o utilitate practica. Proiectarea are ca obiect atat unicatele cat si productia de serie. In acest fel, prin multiplicarea "frumosului" se creaza o estetica de cost redus si poate mai putin valoroasa.

Merceologia fara a patrunde domeniile designului in realizarea lui, este obligata sa atentioneze asupra acestui fenomen si sa gaseasca cai de apreciere sau de trimitere la cerinte pe segmente de consumatori.

Frumosul satisface o trebuinta psihologica care se dezvolta prin educatie. Educatia estetica este o componenta a educatiei alaturi de educatia intelectuala, fizica, politehnica si morala. Perceperea estetica a lumii si a obiectelor si operelor sale presupune sensibilitatea artistica care se formeaza prin cunoastere si prin exersare. In masa mare a consumatorilor se vor gasi diferite stadii de sensibilitate artistica si mult snobism si imitatie, dar care intr-o forma sau alta contribuie la achizitionarea bunurilor si mai ales la innoirea lor.

Dupa continutul estetic bunurile care se vand pot fi:

obiecte de arta (plastica, literara, muzicala etc.);

bunuri cu rol decorativ;

bunuri cu functii utile si estetice.

3. Elementele esteticii produselor

Estetica produselor devenind o componenta distincta se individuali-zeaza prin elemente concrete care pot fi percepute si apreciate. Acestea fac parte din categoriile estetice si sunt: forma, linia, stilul, desenul, ornamentul, culoarea.

3.1. Forma estetica

Constituie exteriorizarea si revelarea continutului functional care trebuie sa imbrace o forma materiala, dar nu oricare ci una artistica (estetica). Forma reprezinta ansamblul de procedee si mijloace prin care se realizeaza individualizarea si determina placerea estetica. Prin elemente de forma se face legatura intre util si estetic, intre practic si frumos si este perceputa senzual (vizual, tactil si uneori sonor).

Aprecierea estetica a formei se realizeaza prin comparare cu cerintele estetice ale unei epoci si se refera la:

felul formei: naturala, imitand natura (lemnul, elemente sculptate)

creata, imaginata (neexistand in natura)

relatia forma-materie;

imbinarea formelor: produsul cu mediul in care se utilizeaza (mobila cu incaperile, imbracamintea cu corpul).

Clasificarea formelor are importanta semantica si de consemnare.

Formele pot fi: forme geometrice,

forme negeometrice.

3.2. Linia

Linia este o categorie estetica afirmata printr-o singura dimensiune - lungimea - care pune in evidenta o "evolutie" intr-o anumita directie si cu anumite regularitati, obligand, conducand privirea sau concentrand-o.

Linia ordoneaza observatia fiind fie avantata in evolutie dreapta, fie cu amplitudini laterale ample sugerand volume si spatii mari. Linia incearca sa concentreze observatia in jurul sau spre a evidentia forme, desene si figuri. Fiecare obiect poate avea o anumita linie care se deduce si se percepe din predominarea liniilor drepte sau curbe, verticale sau orizontale, cu ritm sau fara ritm etc.

3.3. Stilul

Stilul este legat de un anumit mod de comunicare, iar in estetica bunurilor se poate aprecia un stil al formelor plastice, un stil al culorilor, un stil al ornamentelor, fiecare reprezentand o expresie a individualitatii artistice. Stilul este considerat de multi esteticieni ca o abatere de la ce este obisnuit, stilul apare ca o particularitate care da o noua forma continutului, deosebita de o anumita standardizare. Operand cu elementele estetice ale formei, culorii, ornamentului, etc. obiectele individualizate prin functiile lor pot fi totusi, din punct de vedere estetic, atribuite unui anumit stil. Deci stilul diversifica si individualizeaza bunurile de acelasi fel prin estetica lor iar pe cele diferite functional le uneste prin estetica intr-un stil identificabil unei epoci sau unor conceptii ale frumosului specifice unui creator sau scoli artistice.

Obiectele folosite de om se manifesta estetic prin stilul lor preluat de obicei din arhitectura si care determina o formulare a frumosului prin elementele estetice adaptate functionalului. Stilul unui mobilier, silueta in imbracaminte etc.

3.4. Desenul

Desenul determina figura, o contureaza, determina limitele fizice ale unui obiect reprezentat pe o fata plana. Figurarea obiectelor prin desen presupune simplitate si simplificare dar se pastreaza esentialul si integritatea subiectului reprezentat. Desenul determina asemanarile si deosebirile obiectelor prin imagini plane care permit insa si intuirea spatiala. Desenul se afirma prin linii de contur si pete de culoare pe produse dar si prin imbinarea bunurilor pentru o anumita utilizare care determina un anumit aranjament. Un ansamblu de piese intr-o garnitura de mobila sau articolele vestimentare care imbraca un corp omenesc vor determina perceptii planice si apoi, prin concentrare si detaliere apare si perceperea spatiala.

3.5. Culoarea

Culoarea ca proprietate optica a obiectelor, este importanta ca element al creatiei artistice datorita multiplicarii posibilitatilor de diferen-tiere a desenului, figurii si a formelor. Culoarea nu este perceputa numai senzorial, culorile au anumite influente fiziologice si psihologice care sunt determinate de proprietatile culorii: fel, tenta, luminozitate, nuanta, puritate.

Culoarea este un mijloc de expresie estetica comuna decoratiei si artelor plastice ca senzatie a tuturor radiatiilor luminoase care permit ochiului sa deosebeasca intre ele doua parti vecine, omogene si egal luminate, vazute simultan. Culorile percepute de om sunt radiatiile spectrului vizibil rezultat prin difractia luminii, adica cele sapte culori identificate: rosu, oranj, galben, verde, albastru, indigo si violet. Culorile spectrului ca si alte culori rezultate prin combinari ale celor de baza se caracterizeaza prin tenta, puritate, luminozitate, nuanta.

Tenta culorii este data de lungimea de unda a emisiei colorate bine delimitata in gama spectrului vizibil.

Puritatea sau saturatia este proprietatea culorii de a fi determinata de o anumita lungime de unda, fara a fi amestecata cu alte emisii luminoase.               Luminozitatea sau stralucirea este proprietatea determinata de intensitatea sau marimea energiei emisiilor luminoase care ajung la retina oculara pentru a fi percepute. Impresia de stralucire se supune legilor radiatiilor luminoase, adica intensitatea ei scade cu distanta. Culorile, astfel, pot fi mai pale sau mai vii.

Nuantele rezulta din imbinarea culorilor de baza - rosu, verde, albastru - care in anumite proportii determina marea varietate cromatica a obiectelor.

Culorile se pot grupa astfel:

Culori primare sunt trei culori care nu pot fi obtinute prin amestecul altor culori: rosu, verde, indigo (in televiziunea color se denumesc compo-nentele de culoare R, G, B).

Culori fundamentale - care prin amestec aditiv pot forma toate culorile. Aceste culori sunt: rosu, galben si albastru, culori pentru care ochiul are maximum de sensibilitate.

Culori complementare - se constituie din doua culori care ameste-cate in anumite proportii dau culoarea alba.

3. Ornamentul

Ornamentul este un element estetic accesoriu care intregeste sau amplifica o compozitie artistica, el poate fi integrat sau independent in designul unui produs. Ca realizare poate fi figurativ alb-negru sau color sau in relief. Tipurile fundamentale de ornament sunt:

ornament geometric (impletituri, benzi, rozete, tabla sah etc.);

ornament vegetal in reproducere fidela sau stilizat (frunze, palmete, lotus, ghirlande, fructe etc.);

ornament zoomorf de obicei fantezist si stilizat (dragoni, capete de leu, pasari, labe de leu etc.);

antropomorf (nuduri, capete, masti etc.);

litere.

Cele mai simple ornamente sunt punctele si liniile care se regasesc la produse ca masini, aparate si mult mai complex la mobilier stil sau la articole de imbracaminte sau produse din ceramica si sticla.

Modalitati de apreciere a esteticii produselor

Aprecierea estetica a produselor constituie o operatiune complexa determinata de cunoasterea artistica, sensibilitatea si actualitatea frumosului perceput. Aprecierea vizeaza toate elementele care determina estetica bunurilor: forma, linia, stilul, culoarea, desenul si ornamentul. Aprecierea esteticii presupune atat creatiile noi cat si locul si destinatia produselor ce se afla in circulatie de mai mult timp, mai importanta fiind judecarea noilor produse.

Directiile principale care ar permite o buna abordare a esteticii produselor si ambalajelor trebuie sa vizeze in principal stilul, culoarea si designul in general.