Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice



Acasa » didactica » comunicare si relatii publice
Comunicare terapeutica

Comunicare terapeutica



Comunicarea

* In relatia cu clientul, deoarece exista mai multe puncte de vedere, trebuie sa ne ,,aliem’’ cu punctul de vedere al acestuia, sa fim flexibili, nu sa incercam sa-l impunem pe al nostru.

* Comunicarea este inevitabila, iar odata realizata, ea este ireversibila.

* In decriptarea mesajului, comunicarea se bazeaza pe automaticitate – uneori ,,prindem’’ doar o parte a sensurilor, restul informatiei gravitand cumva in jurul acestora.

Conditii pentru ca o comunicare sa devina terapeutica




-atat din perspectiva terapeutului, cat si din cea a clientului-

CONTEXT

– orice informatie (comunicare) este contextuala -

Din perspectiva terapeutului

Atat din perspectiva terapeutului, cat si din cea a clientului

Din perspectiva clientului

Empatie – aceasta este un raspuns la o cerere;

Sa fie controlata – acest lucru se intampla:

atunci cand contextul este definit de terapeut, cand acesta are capacitatea de a intelege situatia, de a decide,

atunci cand exista flexibilitate – sa vedem lumea cum o vede clientul;

Competente

Privirea terapeutica – atitudinea terapeutului;

Flexibilitate (*elementul cel mai flexibil dintr-un sistem detine controlul sistemului) - doar in caz de nevoie putem ,,mustra’’ clientul;

Tehnicile terapeutice;

Personalitatea terapeutului.

Sa aiba un scop – obiective;

Prezenta schimbarii – rezultate;

Responsabilitate;

Presupune existenta unui terapeut si a unui client;

Presupune costuri

↕ acest raport este interconditionat

Presupune castiguri

Cooperare;

Reguli;

Relatie de incredere;

Respectarea unui program;

Eficienta (terapia este un proces progresiv) – este legata intotdeauna de scopul stabilit

Ritmicitatea intalnirilor – orice comunicare terapeutica tinde catre o stare de echilibru, faptul ca intalnirile sunt ritmice duce la ideea de efort de stabilitate.

Existenta unei probleme;

Resurse;

Schimbarea terapeutica – are loc atunci cand se ajunge la echilibrarea clientului. Atunci cand apare o cerere de schimbare a unei situatii negative, trebuie sa cerem clientului sa ne exemplifice o situatie in care acest lucru nu se intampla, situatie la care trebuie sa fim atenti deoarece o putem transpune in situatia terapeutica – poate deveni o sarcina terapeutica (Exemplul cu schimbarea locului in pat in cazul unei comunicari deficitare intre soti);

Libertatea clientului – data de creativitatea terapeutului, de acceptarea clientului, de faptul ca nu isi judeca clientul, nu il evalueaza. Nu putem presa clientul sa obtina rezultate, ci sa il lasam sa mearga in ritmul firesc.

* Terapie fara gesturi si atitudini terapeutice nu exista. Daca nu obtinem rezultate, atunci aceea nu a fost terapie;

* Este etic sa refuzam un client, sa il trimitem la alt terapeut;

Eficienta – diferite studii pe aceasta tema au ajuns la urmatoarele rezultate:

A

tehnica folosita, metoda – conteaza mai putin = 15%

expectanta asupra terapeutului (are si un efect placebo) = 15%

relatia client – terapeut = 30%

clientul = 40%

B

metoda si tehnica = 8%

factori neexplicati - hazard = 20%

factori comuni 72%

Comunicarea terapeutica este un proces tranzactional.

Comunicarea terapeutica are o latura * injuctiva – cum ii influentam pe ceilalti (faptele)

* descriptiva - relatia.

Intr-o comunicare terapeutica ajunge la noi mai degraba latura emotionala.

Comunicarea terapeutica

  • este un proces de adaptare;
  • implica punctuatie;
  • din intentiile clar exprimate de catre terapeut, la client ajung, intelese ca atare doar ~20%;

Flexibilitatea:

  • pentru a fi un terapeut bun este necesar sa percepem, sa intelegem si sa transmitem o serie de mesaje interpersonale;
  • terapeutul trebuie sa aiba capacitatea de a convinge clientul sa exploreze, sa ,,faca ceva’’;
  • atentie la empatia excesiva;
  • la fiecare mesaj al clientului trebuie sa avem un raspuns (fie chiar si onomatopeea ,,iham’’)

ex: C: ma doare faptul ca ceilalti nu ma inteleg!

T: ce inseamna faptul ca nu te inteleg?

Cand simtiti ca nu sunteti inteles?

Cine anume nu va intelege?

La ce va referiti?

Ce asteptati sa se intample intre noi?

Cand anume v-ati simti/t inteles?

Intrebarile

In ceea ce priveste modalitatea de a adresa intrebari, exista 4 verbe care se pot constata la nivelul comunicarii: a da; a primi; a cere; a refuza (Salomé).

A da

A primi

A cere

A refuza

* trebuie sa oferim lucruri pe care cel mai probabil le va primi;

* sa vorbim pe limba celuilalt;

* incerc sa te inteleg

* va ascult

* de multe ori credem acest lucru

* nu exista nici o persoana care sa va inteleaga?

* cum? Etc.

Presupune oferirea unei confirmari.

* sunt de acord cu Dvs;

* empatia;

* toata lumea simte cateodata ca nu e inteleasa

* e dureros faptul ca cineva nu te intelege

* sunt alaturi de tine

* sa nu generalizam asupra tuturor oamenilor

  • sa-ti fie greu/usor sa refuzi inseamna o reevaluare a cadrului terapeutic.

In comunicarea interpersonala terapeutului i se cere:

    1. sa poata comunica deschis chiar si in legatura cu lucruri dificile
    2. sa aiba un control al reactiilor emotionale

Nevoi intalnite foarte des in comunicarea cu clientul:

a)     de a fi recunoscut – nevoia de afirmare de sine (are in contrapondere teama de a nu ne face de ras);

b)     nevoia de a fi intelesi – nevoia de aprobare.

Procesul de comunicare presupune:

  • mesaje – lansate in comunicare;
  • intentii → corespund procesului terapeutic
  • procesul terapeutic – are loc in client.

Ce mesaje transmitem pentru a fi terapeutice:

a oferi suport, sfaturi, sarcini;

a dezvolta, a flexibiliza, a largi viziunea asupra lumii;

a sprijini clientul sa identifice conflictele genetice ce au loc in el;

stabilirea unei experiente emotionale corective – pornind de la presupunerea ca in experienta (istoria ) clientului s-a produs ceva disfunctional;

cresterea expectatiilor pozitive (efectul placebo) ajuta persoana sa ramana in tratament atat timp cat are nevoie pentru a se simti bine, sa nu iasa prematur din relatia cu terapeutul;

expectatii realiste;

facilitarea trairilor emotionale – inteligenta emotionala – ne permite sa gasim sens in trairile emotionale, sa le acceptam, sa le numim. Aceasta facilitare depinde si de mediul cultural de provenienta al clientului (japonez – rezervat, italian – volubil etc.)

exercitarea influentei sociale. A actiona asupra simptomului;

incurajarea practicarii noilor abilitati si angajarea in noile patternuri adaptative;

elaborarea temelor pentru acasa – anticiparea rolului acestora;

anticiparea recaderilor in vechile obiceiuri

Microabilitati

Calitati / atitudini terapeutice

Focus

intrebari inchise, deschise;

incurajari minimale (iham);

reflectarea sentimentelor;

parafrazarea;

rezumarea (sumarizarea);

oferirea de instructiuni sau directive;

experimentarea si reflectarea sentimentelor;

interpretarea;

autodezvaluirea;

comunicarea metaforica, simbolica.

Empatia de diferite nivele:

*cognitiv

*afectiv

*procesual (dinamic)

Flexibilitatea – capacitatea de a ne schimba pozitia vis-a-vis de client, schimbarea punctului de vedere;

Optimism

Privirea pozitiva

Acceptarea + Flexibilitatea

Curiozitatea / deschiderea

Nonevaluarea

Umorul

Altruism /Caldura /Blandete /Bunavointa

Responsabilitatea - securizarea

Raport bun cu sine

Autenticitate

Respect

Credit acordat clientului

caracterul imediat / concretetea → a fi prezent

confruntarea – invitatia la a surprinde incongruentele din viata clientului /dintre ce spune si ce face clientul etc.

orientarea catre client

orientarea catre persoanele semnificative din viata lui

catre terapeut

catre relatia dintre client si terapeut

catre sistemul familial, economic,

catre mediul social, cultural

catre dimensiunea spirituala.

Termeni uzuali

alianta terapeutica;

metoda si tehnica;

lucruri ce tin de terapeut: - abilitati

- calitati personale si interpersonale;

lucruri ce tin de formare: - calificare

- experienta

- expertiza

- rezultate.

Daca luam ca termen de referinta al formarii rezultatele, vom observa ca, in urma studiilor efectuate pe aceasta tema, s-a ajuns la concluzia ca nu numai cei cu studii de specialitate aprofundate /doctorate obtin rezultate bune, ci si cei care au doar formari mai scurte (4-5 saptamani). Prin urmare, calitatile personale ale terapeutului sunt mai importante decat metoda si tehnicile folosite.

Calificarea si experienta nu reprezinta predictori importanti ai rezultatelor, desi au legatura importanta cu acestia, iar experienta are mai multa legatura cu rezultatele decat calificarea. Experienta ,,bate’’ calificarea – cei cu mai multa experienta putand aborda cazuri mai dificile, ceea ce nu exclude ca faptul ca si cei cu mai putina experienta sa aiba rezultate.



Contactul permanent cu rezultatele ne ajuta sa fim in permanent contact cu nevoile actuale ale clientului. Experienta mai bogata creste rata retentiei clientului in terapie, cel cu mai putina experienta avand o rata mai mare a iesilor din terapie. Clientul, daca nu obtine rezultate dupa primele 2-3 sedinte, se va astepta sa nu obtina nimic pana la sfarsitul terapiei. Daca acest lucru se intampla, cel mai etic ar fi sa discutam cu clientul ,,vad ca ceea ce am facut pana acum nu da rezultate’’, putand sa schimbam tehnica sau, daca clientul doreste, il putem recomanda mai departe catre un terapeut care se ocupa de astfel de cazuri. In cazul in care insistam pot aparea urmatoarele riscuri:

pierderea credibilitatii terapeutului si, in ultima instanta, a psihologilor in general;

poate scadea incredrea in sine a clientului;

poate inrautati problematica initiala a clientului.

Obtinerea rezultatelor in primele 3 sedinte creste increderea clientului in terapie, acesta putand beneficia mai mult timp de aceasta forma de dezvoltare personala. Terapeutii cu mai multa experienta obtin rezultate mai bune in cazurile dificile, cronice, severe. Calificarea si experienta coreleaza cu o mai buna capacitate de a ,,repara’’ rupturile aliantei terapeutice, cu capacitatea de a spori increderea clientului in terapie, cu capacitatea de a ,,contracara’’ rezistentele clientului.

* experienta ≠ de expertiza (expert)

Expertiza, capacitatea de a jongla cu tehnicile, se coreleaza moderat cu experienta. Aderenta la procedura (expertiza) nu este un predictor important al rezultatelor.

In interactiunea terapeutica este indicat:

sa putem identifica clientii cu care putem noi lucra (retentia in terapie);

sa ne identificam aria de competenta (specializarea);

cresterea flexibilitatii pentru a ne creste expertiza – este indicat sa cunoastem mai mult de o scoala terapeutica.

Intrebarile

Inchise – duc la proiectii, judecati, constatari; in general duc la obtinerea de raspunsuri dihotomice, justificative; desi sunt utile, pot bloca abilitatile de comunicare ale clientului;

EX:

parintii tai nu te inteleg?

va certati intotdeauna?

ai incercat sa il ajuti?

sigur il iubesti?

Deschise sunt mai indicate la inceputul terapiei; presupun descrierea mai amanuntita a situatiei.

EX:

Ce parere au parintii tai?

Cum va intelegeti cu./ce relatie aveti cu/cum va raportati unul la celalalt in aceasta situatie?

Cum te raportezi la el? /cum te manifesti? / cum ai incercat sa-l ajuti?

Ce simti in privinta..?/care sunt sentimentele? /cum te simti in prezente persoanei?

I – e adevarat ca vrei sa pleci de acasa?

D – ce simti in legatura cu plecarea de acasa?

I – iti place sa fii cu acest gen de persoana?

D – ce simti in prezenta acestui om?

I – ai incetat sa te certi cu ?

D – cum merg lucrurile? /ai putea sa descrii situatia de acasa?

I – n-ar trebui saiei in considerare ce gandeste familia ta?

D – cum te raportezi la parerea lor? /cum simti tu?

Intrebari deschise – cum, de ce, in ce fel, ai putea sa descrii cum te simti in interiorul tau atunci cand el se uita la alta femeie?

* pentru a ne dezvolta abilitatea de a folosi intrebarile deschise/inchise putem observa cat de multe intrebari inchise/deschise folosim in termen de o saptamana

A pune preponderent acelasi tip de intrebari reduce explorarea diferitelor domenii.

Ce evenimente, fapte;

De ce obliga la rationalizare, la justificare, la logicizare sau poate fi o invitaatie la speculatie.

Ambele intrebari dau clientului posibilitatea de a deschide ,,teritorii’’, il fac sa se simta bine, sa personalizeze discursul.

Dezavantaje: intrebarile prea deschise dilueaza foarte mult raspunsurile, dand senzatia de intrebari cliseu, de capcane - ,,ce mai faci’’, ,,cum mai merg lucrurile’’.

Intrebarile de la inceputul terapiei nu trebuie sa fie prea dificile pentru client.

Nu sunt indicate

intrebarile de sugerare a raspunsului decat atunci cand simtim ca acest lucru este dorit de client;

manifestarea verbala/nonverbala a dezacordului inainte ca persoana sa termine raspunsul la intrebare.

* exista scale de evaluare a rezultatelor

,,pe o scala de la 1 – 10, unde te afli de la ultima sedinta?

Abilitatile terapeutului

I.           Abilitati de ascultare – Faza de explorare. Aceasta faza presupune, pe langa intrebarile inchise si deschise, urmatoarele:

a)     Incurajarile;

b)     Parafrazarea;

c)     Reflectarea sentimentelor;

d)     Rezumarea;

b) Parafrazarea (reflectarea continutului) constituie ansamblul dintre reformulare si reflectarea sentimentelor.

Cand parafrazam (ce/cum facem):

reformulam ideile principale continute in mesajul clientului – scop: omul din fata noastra trebuie sa se simta ascultat;

nu vom adauga si nu vom schimba intelesul afirmatiilor clientului;

vom solicita feed-back scop: urmarim gradul de acceptabilitate a reflectarii facute + asumarea faptului ca putem fi contrazisi;

vom evita repetarea ,,papagaliceasca’’ – scop: gasirea unei secvente semnificative in calupul de informatii oferite de client – secventa pe care dorim sa lucram; se repeta doar ultimele 2-3 cuvinte;

parafrazarea indica faptul ca urmarim sa intelegem ceea ce spune clientul;

ajuta la dezvoltarea unei aliante intre terapeut si client;

ajuta clientul sa-si cristalizeze gandurile (,,verba volant’’) - gasirea altor sensuri;

directioneaza interviul – in functie de ceea ce a fost selectat pentru reformulare;

ne ajuta sa intelegem in ce masura suntem racordati la realitatea subiectiva a clientului.

* o atitudine de antrenat in psihoterapie – curiozitatea, interesul pentru cel din fata noastra

Cand parafrazam:

atunci cand un client se simte amenintat de descrierea propriilor sentimente;

atunci cand vrem sa clarificam sentimentele asupra a ceea ce clientul afirma;

pentru a facilita discutia ulterioara, marcand clientului faptul ca am inteles ceea ce a spus pana acum.

EX: incurajari non-verbale – datul din cap, ,,iham’’

Incurajari verbale – da, asa, spune mai departe, intr-adevar, sigur, fireste, normal.

Cum putem facilita discursul pe o anumita arie tematica:

C: ,,ma simt foarteamarat pentru ca ’’

T: si atunci? /si aceasta pentru ca/si atunci te gandesti ca

C: ?! (tacere)

* perioadele de tacere trebuie invatate si asumate de catre terapeut, ele nu trebuie sa fie umplute, alungate; nu trebuie sa raspundem in locul clientului.

* Salome – a vorbi in numele celuilalt = terorismul cotidian

c)      Reflectarea sentimentelor

Scopul:

Il ajuta pe client sa devina constient de sentimentele sale (putem folosi intrebari deschise);

Ajuta clientul sa-si exploreze si sa accepte sentimentele, sa se pozitioneze in raport cu ele (exprimarea sentimentelor nu e intotdeauna utila, deoarece poate creea un pattern comportamental;

Ajuta terapeutul sa-i demonstreze clientului ca a inteles modul lui de explora lumea (harta sa);

Creste calitatea si intensitatea aliantei terapeutice.

Reflectarea sentimentelor se utilizeaza atunci cand:

Identificam emotiile si sentimentele (urmarind atat comportamentul verbal – ceea ce spune clientul, cat si pe cel non-verbal);

Reflectam emotiile complexe si contradictorii;

Terapeutul reflecta sentimentele atunci cand clientul are, fata de interactiunea cu acesta, sentimente ce pot impiedica progresul;

Terapeutul reflecta sentimentele atunci cand clientul are dificultati in a-si continua discursul.

Cum:

Utilizand o gama cat mai larga de cuvinte pentru a reflecta cat mai adecvat emotiile si sentimentele clientului – inteligenta emotionala

Utilizand o fraza introductiva adecvata + un rezumat clar si concis al sentimentelor pe care clientul le traieste;

Pozitionam in experienta noastra ceea ce simtim ca se intampla in experienta celuilalt, fara a i-o anula;

Nu vom repeta cu exactitate cuvintele clientului;

Ne vom focaliza pe emotii actuale utilizand timpul prezent;

Vom utiliza o gama larga de fraze introductive;

Vom reflecta sentimentele indiferent de directionarea emotiei - propria persoana, alte persoane, terapeut etc.;

* cele mai dificil de reflectat emotii sunt cele cu conotatie sexuala

d)     Rezumarea/sSintetizarea

Scopul

Rezumarea ofera, pe de o parte un sumar concis, fidel si oportun al afirmatiilor clientului, iar, p d a p il ajuta pe acesta sa-si organizeze gandurile;

Ajuta clientul sa ,,revada’’ ceea ce a spus;

Stimuleaza continuarea explorarii temelor importante pentru client;

Ofera organizare si focus interviului crescand expectantele clientului fata de terapie (atunci cand simte ca acestea -organizarea si focusul- exista)

Cand folosim rezumarea

atunci cand comentariile clientului sunt lungi, cand divagheaza sau e confuz;

atunci cand clientul prezinta ideile fara a prezenta si legatura dintre ele;

pentru a adauga directionare si coerenta interviului;

pentru a marca trecerea de la o faza a interviului la urmatoarea (atunci cand   s-au strans suficiente lucruri – si in acord cu clientul – prin dialog de tip feed-back: ,,mi-ai vorbit despre , te mai preocupa aceste lucruri sau putem trece mai departe?’’);

pentru a concluziona/incheia un interviu, o sedina este uneori important sa reluam anumite teme;

pentru a oferi o introducere a interviului actual (pe baza celui anterior).

EX: ,,imi spuneai data trecuta ca , mai ai ceva de adaugat?

Cum folosim rezumarea

Cand rezumam, integram sintetic si sistematic ideile importante continute in comentariul clientului si le reafirmam

Abilitatile terapeutului

- continuare-

II.      Abilitatile de influentare - Faza de insight

- Faza de actiune

Comportamentul de influentare se adreseaza laturii constiente.

Probleme etice

* Comportamentul de influentare ≠ Comportamentul de manipulare

Consimtamantul informat (asupra a ceea ce dorim sa facem) – in limita in care nu pierdem timpul clientului;

Este etic faptul ca clientul trebuie sa obtina rezultate.

Comportamentul de influentare se bazeaza pe:

Comunicarea sentimentelor → constientizare. Aceasta presupune:

a)     Caracterul imediat (immediacy);

b)    Prezenta (maniera de a fi prezent), contactul;

c)     Autodezvaluirea;

Comunicarea sentimentelor are ca scop, pe de o parte, identificarea sentimentelor vis-a-vis de client si, pe de alta parte, comunicarea acestora catre client.

a)    Caracterul imediat

Scopul:

Focalizarea comunicarii dintre client si terapeut pe aspecte, probleme, cu caracter imediat;

Implicarea clientului in caracterul imediat creste relevanta interviului si invers;

Comunicam chestiuni imediate pentru a promova o comunicare directa si deschisa ,,daca doriti putem discuta acum despre acest lucru, daca nu, putem discuta data viitoare;

Pentru a rezolva tensiuni si disconforturi;

Pentru a ne orienta asupra problemelor de compatibilitate si a le rezolva;

Pentru a clarifica problemele referitoare la incredere;

Pentru a ne orienta asupra dependentei clientului si a o reduce: ,,am observat ca asteptati sa va spun ceva despre (ceea ce tocmai a spus), ce asteptati sa va spun?’’;

Pentru a rezolva impasuri, situatii de inactivitate sau invartirea in cerc a discutiei (o formula de abordare a acestei probleme ar putea fi: ,,suntem intr-un impas, nu stiu exact ce sa aleg sa fac in continuare cu tine/dvs.’’ cand putem practic cere clientului sa ne sugereze ceea ce crede el ca ar merge [destul de riscant];

Pentru a clarifica si a raspunde sentimentelor clientului in faza initiala si in cea finala a comunicarii



EX:

C: am venit, dar nu prea am chef sa vorbesc astazi!

T: observ ca nu prea ai chef sa vorbesti astazi (discutand despre o chestiune prezenta, aceasta duce la constientizarea ei).

Comunicam sentimentele atunci cand:

Acestea sunt relevante pentru tema in discutie;

Comunicam sentimentele atunci cand dorim ca clientul sa afle reactiile noastre, sa dezvoltam o relatie deschisa si de incredere cu el sau, atunci cand dorim sa-i servim drept model;

Rolul de model se refera la faptul ca atitudinea are mai multa valoare decat tehnica;

Sentimentele noastre sunt provocate de un raspuns (impartial si fara prejudecati) la mesajul clientului;

Cand comunicam aspecte imediate trebuie sa ne orientam atat asupra a ceea ce a fost spus, cat si asupra a ceea ce a fost omis (lasat sa se inteleaga).

Cum procedam atunci cand comunicam sentimente:

Mentinem un contact vizual si o postura relaxata;

Utilizand o forma de exprimare moderata corespunzator;

Ne vom exprima folosind timpul prezent;

Ne vom exprima atent si cu sensibilitate;

Va trebui sa fim gata sa ducem exprimarea pana la capat, in mod deschis si nondefensiv;

Daca vrem sa modelam ceva la clientii nostri, nu trebuie sa fim defensivi, sa ne cerem scuze (pot exista persoane cu stima de sine inalta dar cu judecata de sine dura [perfectionistii], trebuie, de fapt, sa fim prieteni cu noi insine.

c) Autodezvaluirea

Scop

Are valoare importanta daca momentul e bine ales si daca explica obiectul dezvaluirii pentru client: ,,iti explic ca sa’’;

Incurajeaza clientul sa impartaseasca informatii personale semnificative;

Creste increderea intre client si terapeut;

Sporeste abilitatile clientului de a impartasi informatii personale;

E utila atunci cand ajuta clientul sa se focalizeze cu claritate si acuratete asupra problemelor si resurselor disponibile.

Cand

trebuie sa ne dam seama cand e adecvata si cand nu;

nu este indicata atunci cand satisface nevoile terapeutului;

atunci cand mesajul nostru nu va nega, refuza sau pune sub semnul intrebarii ceea ce clientul tocmai a spus;

atunci cand am stabilit o buna relatie cu clientul si daca avem un gust pentru risc;

trebuie utilizata cu moderatie la inceputul terapiei.

Cum

mesajul trebuie sa includa material personal relevant;

autodezvaluirea merita sa fie facuta daca e in contact cu circumstantele prezente (cu ceea ce povesteste clientul);

trebuie sa fim spontani, sentimentele cu care vom raspunde trebuind sa fie corespunzatoare cu ceea ce evocam;

autodezvaluirea da roade si atunci cand exemplul ales are o solutie contrastanta cu cea aleasa de client - poate fi folosita pentru a intari Ego-ul clientului (,,nu m-am gandit ca se poate face si asa, eu intr-o situatie similara am facut’’).

Confruntarea - Provocarea

Scop

identifica discrepantele din comunicarea clientului;

confrunta clientul cu discrepantele identificate;

utilizam confruntarea pentru a arata clientului cum sa recunoasca si sa rezolve contradictiile.

Cand

trebuie sa explicam obiectivul confruntarii;

trebuie sa decidem daca e potrivita in context sau nu;

trebuie sa fim pregatiti sa exploram sentimente;

nu trebuie sa folosim aceasta modalitate ca mijloc de ,,pedepsire’’ a clientului sau cu scopul de a-l judeca, ci doar in scopul da a-l face sa constientizeze discrepantele;

utilizam confruntarea in momentul in care comportamentul clientului are consecinte puternic negative;

cand clientul manifesta semnificativ sau contrastant comportament contradictoriu sau incongruent;

cand clientul se angajeaza in strategii defensive sau nerealiste.

Cum

Cand identificam discrepante, trebuie sa ne focalizam atat asupra punctelor slabe ale clientului, cat si asupra fortelor si resurselor lui – le vom surprinde atat pe cele simultane (concordanta intre vebal si nonverbal), cat si pe cele secventiale (legate de ceea ce s-a spus sau s-a intamplat in secventele de dinainte)

Vom exprima elementele discrepante din mesajul clientului si il vom incuraja sa le exploreze: ,,spui ca X, mai inainte ai spus ca Y’’;

Comentariile nu trebuie sa includa acuzatii, judecati de valoare sau solutii, pentru ca vom inchide comunicarea.

EX:

,,tu spui , si spui, de asemenea, ca ’’

,,pe de o parte , pe de alta parte ’’

,,spui , dar (nonverbal) arati ca ’’

,,in momentul 1 ai facut X, iar in momentul 1bis ai facut Y’’

Interpretarea, oferirea de informatii, ghidarea directa (oferirea de instructiuni)

Interpretarea – atribuirea de sens. Este un instrument care se foloseste in toate terapiile. Ea poate fi evaluata ca fiind profunda, superficiala si de profunzime medie.

Scop:

Pentru a ajunge la cauze;

Pentru a oferi sens, o ratiune de a fi a ceea ce se intampla;

Pentru a pune in legatura (verbal) intamplarile din viata omului;

Din punct de vedere al terapeutului: interpretarea e validata de constiinta clientului (o interpretare neprimita de client tinde sa frustreze terapeutul); nu toate intentiile, sugestiile isi ating tinta; interpretarile cu impact OK sunt cele de profunzime medie (adresate atat constientului cat si inconstientului; ele satisfac si nevoia terapeutilor de a fi inteligenti, complecsi;

Atunci cand facem o interpretare, raspundem nevoii omului de a se opune incertitudinii sale (deoarece exista o nevoie a omului de coerenta, de sens, de certitudine care, evident, se opune incertitudinii). Prin urmare, exista mecanisme de scadere a incertitudinii, acestea fiind: mecanismele reflexe, mecanismele rationalitatii si mecanismele sugestive.

Cand:

Dupa ce am cules suficiente informatii – nu de la inceput, ci in cea de a 2-a jumatate a sedintei/terapiei;

Atunci cand in urma interpretarii ne asteptam sa obtinem un insight;

Cand ne dam seama cat si cand are nevoie clientul de interpretare;

In functie de relatia terapeutica stabilita;

Cand avem nevoie de un feed-back privitor la tehnica aleasa;

Pentru a pune ordine in haos – atunci cand se aglomereaza mai multe fapte fara a se stabili o ordine intre ele;

Cum. Daca dorim sa isi atinga tinta, este util ca interpretarile sa fie:

Raspuns la intrebarile clientilor;

Lucruri care au relevanta;

Lucruri care au un substrat emotional relevant – o interpretare care are un raspuns emotional are o mai mare relevanta decat una fara raspuns emotional (aceasta va fi facuta degeaba);

Modul in care este oferita va avea relevanta pentru modul in care va fi primita (aceasta depinde de relatia stabilita anterior);

Sa fie oferite intr-un context de empatie;

Sa fie prinsa intr-un set de microabilitati ale terapeutului;

Sa nu fie prea generala;

Sa fie repetata destul de des;

Repetarea sa fie facuta variind contextul si facand legaturi intre diferitele intamplari din viata clientului;

Pentru a efectua interpretari potrivite trebuie sa stim ceea ce doreste clientul – modul lui de a interpreta lucrurile, intamplarile – deoarece aparitia unei noi interpretari (cea data de terapeut), daca nu e in concordanta cu ideile clientului, poate sa duca la negarea acesteia, clientul preferand-o pe a sa;

Ce poate impiedica interpretarea sa aibe loc:

Profunzimea (pentru a fi optima, o interpretare e util sa aiba o profunzime medie)

Nr. de interpretari;

Repetarea.

Oferirea de informatii (specifice preoblematicii prezentate/generale). Este cea mai frecvent utilizata tehnica desi este cea mai putin eficienta/relevanta, deoarece are un caracter superficial, este mai generala.

Scop

informatiile sunt importante atat pentru constientizare, cat si pentru marirea afectului;

cand oferim informatii, oferim feed-back, solutia putand fi una banala, insa ceea ce ascunde ea – relevanta – nefiind o banalitate.

Cand:

atunci cand simtim nevoia omului de a fi informat;

cand pot oferi sansa unui insight.

Cum. Oferirea de informatii functioneaza foarte bine:

atunci cand vorbim in limbajul clientului;

cand conferim informatiei un caracter particular (de ,,secret’’);

penuria – cand nu facem abuz de aceasta metoda;

daca are logica;

daca este investita cu autoritate (de tipul ,,cercetatorii britanici ’’).

Ghidarea directa (oferirea de instructiuni)

Scop

Oferirea de instructiuni.

Cand

Atunci cand cere clientul;

Atunci cand s-a inregistrat relatia terapeutica.

Cum

Sub forma temelor pentru acasa.

(6?)Limbajul de interventie de tip hipnotic

Deoarece exista o nevoie a omului de coerenta, de sens, de certitudine care, evident, se opune incertitudinii, exista si mecanisme de scadere a acesteia, ele fiind: mecanismele reflexe, mecanismele rationalitatii (bazate pe o anumita logica) si mecanismele sugestive.

Raportul Constiinta - Inconstient

↓ ↓

Intentional - Neintentional

Raportul nu presupune, neaparat, o opozitie intre cele doua – invatam intentionalitatea in mod neintentionat.

Acest raport este asemanator cu cel existent intre imaginatie si vointa, in care imaginatia castiga intotdeauna, de asemenea, cu cel existent intre intentie si asteptare – care castiga. Atunci cand imaginatia si vointa se aliaza, rezultatele se multiplica (la puterea imaginatiei); intentia + asteptarea - ,,muta muntii’’. Imaginatia putand fi controlata, vom realiza foarte multe daca intentionam ceva in sfera asteptarilor.

Limbajul → ce urmarim atunci cand facem sugestie

Raspunsul sugerat

Sugestie

Tipuri de sugestie:

a)     Pozitive / negative

b)     Directe /indirecte – in cadrul acestor tipuri de sugestiicuplam doua fragmente de influentare: ,,dupa ce vei inchide ochii, vei observa ca..’’ – prin urmare, clientul va inchide ochii pentru a verifica;

c)     Orientate pe continut/ orientate pe proces

d)     Contextuale /post contextuale

Tipuri de formulari

a)    Pozitive – ,,puteti sa dati atentie la’’

Negative – ,,dar nu incercati sa’’

b)    Directestil permisiv

stil autoritar (functioneaza atunci cand este folosit in contextul poptrivit) * ,,fa’’

* ,,acum dormi’’ – a-i spune omuli ceea ce deja face;

* ,,intri in transa’’ – se va folosi timpul prezent de la inceput;



* ,,vei face, dupa care vei’’ – ghicirea actiunilor urmatoare

Indirecte – presupozitii

- insinuari

Influentarea se va realiza prin:

Implicatie: ,,de indata ce..X, vei Y’’;

Truism – acesta este o forma inofensiva si insinuanta de a influenta: ,,fiecare dintre dumneavoastra poate sa (ceva banal)’’;

Automaticitate – multe dintre formularile din hipnoza au natura de a lasa in voie: ,,nu e nevoie sa; nu trebuie sa’’

Directiva implicata are trei componente:

o particula legata de timp: ,,de indata ce.. va ..’’;

o sugestie implicand un raspuns intern;

o sugestie cu raspuns extern.

c)    Orientate pe continut daca acest continut este prea dificil - ,,iti amintesti cu usurinta a 3-a zi de scoala’’ (,,nu, nu-mi amintesc’’) – sugestia va fi nereusita;

Orientate pe proces – ,,in timp ce evoci, prin mintea ta trec ganduri, amintiri vis-a-vis de’’ - sugestia va fi reusita;

d)    Contextuale (hipnotice)

Post contextuale (post-hipnotice) – sunt importante, deoarece intentionalitatea noastra functioneaza post hipnotic

Caracteristicile transei:

a)    Orice modificare senzorio-motorie si afectiva; cai de intrare in transa: relaxarea + imaginatia;

b)    Relaxare + imaginatie

c)    Disocierea – presupune constientizarea faptului ca omul, in general, participa la mai multe planuri ale realitatii;

d)    Angajare + transpunere – este o maniera care implica persoana mai profund;

e)    Concentrare, absorbirea atentiei – oamenii dau atentie intr-un mod spontan;

f)     Automaticitate / involuntar

Intentii

Metalimbajul comunicarii (modelul NLP)

Interactiunea cu clientul

EX: Cl: ,, Este greu pentru mine sa-mi disciplinez fiul, stiu ca sunt prea indulgent, stiu ca are nevoie sa-i trasez limite, dar pur si simplu nu am facut-o niciodata; de obicei il las sa faca ceea ce vrea.’’

*trebuie puse anumite intrebari atat pt a afla lipsurile, cat si pt a-l ajuta pe client sa se clarifice. Putem deduce ca acest client are o dificultate in a gestiona situatia; pe de o parte vrea ceva, pe de alta parte nu face ceea ce vrea (putem banui ca nu poate). In aceasta situatie putem folosi confruntarea (pe de o parte X, pe de alta parte Y) - dar nu in mod agresiv.

,,Este greu pentru mine sa-mi disciplinez fiul’’ – il vom intreba: ,,cum adica/ in ce mod e greu, ce anume e greu’’ si ,,ce inseamna a disciplina; ce intelegi prin a disciplina.

Modelul N L P

Omisiuni (O)

Forme de identificare

Generalizari (G)

Forme de identificare

Distorsiuni in procesare (D)

Forme de identificare

1. Verbele nespecifice:

m-a ajutat;

invat pentru;

el/ea m-a suparat;

Intrebari tipice folosite pt clarificare:

cum anume;

in ce mod;

ce ai facut pt;

2. Omisiuni simple:

CL: sunt incapabil;

Sunt incapabil;

Acum pot face asta;

Sunt perplex;

Intrebari tipice:

T: intre ce si ce;

In legatura cu ce;

La ce anume te referi;

In ce privinta;

Vis-a-vis de ce anume.

3. Omisiunea termenului de comparatie /comparativului:

Cl: el e mai inteligent;

Ma simt mai rau;

Intrebari tipice:

T: comparativ cu ce;

Decat ce/cine;

Ce te face sa crezi;

In functie de ce anume,

Cum isi dau altii seama de aceasta?.

4. Omiterea indicelui de referinta:

Cl: asta e inutil;

El / ea imi face asta;

Nu ma asculta;

Intrebari tipice:

T: cine anume, si ce, iti face;

Ce anume e inutil;

Cine anume.

1. Nominalizarile – actiunile inghetate:

indulgenta;

armonie;

dragoste;

iubire;

respect;

incredere;

realizare;

decizie;

recunostinta /recunoastere;

caldura;

Intrebari tipice folosite pt mobilizare (atunci cand ne confruntam cu chestiune fixata o vom mobiliza):

nu mai vad iubire intre noi → cum ai prefera sa iubesti;

ce ar trebui sa se intample ca tu sa te simti recunoscut / ce faci, unde consideri ca ai putea fi / ai putea gasi recunostinta, recunoastere;

ce ai vrea sa realizezi;

cum nu sunt ceilalti caldurosi cu tine? / cine anume nu e calduros cu tine;

indulgenta → ce anume faci pt a fi indulgent;

cum anume ai vrea sa ti se arate respect;

* mobilizarea presupune trecerea de la un ,,stop-cadru’’ la un ,,film’’, la descrierea actiunii folosindu-se expresii ca: ce ai vrea sa, cum ai vrea sa (vom determina clientul sa precizeze cine, ce, cu exactitate).

2. Operatorii modali care au 2 categorii:

a)     de necesitate:

trebuie

e necesar

Cl: trebuie sa fac acest lucru:

T: ce se intampla daca nu il faci;

Ce te impiedica sa faci

Ce te face sa crezi ca

b)    de posibilitate:

pot /nu pot

posibil /imposibil

CL: nu pot sa trec examenul de engleza;

T: ce te impiedica;

Ce te face sa crezi ca nu il vei trece;

Ce se intampla daca nu il treci;

CL: imi este imposibil sa spun adevarul;

T: ce te-ar impiedica sa-l spui;

Ce s-ar intampla daca l-ai spune;

3. Cuantificatorii universali:

niciodada;

nimeni;

oricine;

intotdeauna;

CL: ei nu ma asculta niciodata;

Ea are intotdeauna dreptate;

a) cautarea exceptiilor

T: iti amintesti de o situatie in care ai avut tu dreptate?

b) folosirea umorului, exagerarea

T: niciodata, in nici un moment al existentei tale nu s-a intamplat sa nu aiba dreptate?

4. Originea pierduta:

CL: e ridicol sa fii furios;

E rau sa nu-ti asculti parintii;

Un baiat nu plange niciodata

Intrebari tipice:

T: cine spune aceasta;

Pt cine este asa;

Unde ai aflat asta;

Cum ai decis sa gandesti astfel;

1. Lectura gandurilor – forme: asumata si proiectata.

a)     Asumata:

Cl: stiam ce veti spune, inca inainte de a intra;

Cred ca simti un pic de enervare;

X este deprimat;

T: e posibil;

Cum stiai asta;

Cum poti sa iti dai seama de aceasta;

b)    Proiectata:

Cl: daca m-ar iubi ar sti ce.mi doresc;

Ar trebui sa stii ce nu.mi place;

Ma asteptam sa stii ce conteaza pt mine;

T: cum anume iubirea l-ar putea ajuta sa stie asta/ fara ca tu sa-i spui?

*alte exemle:

- Daca el reuseste, inseamna ca eu sunt ultimul om;

- Ma face sa ma simt rau;

- Circumstantele ma impiedica sa iau decizia potrivita;

- Sunt trist ca a ramas in urma ;

T: in ce fel ramanerea lui in urma te.a facut sa te simti trist?

in ce maniera reusita lui te face sa crezi ca nu insemni nimic?

** atunci cand e vorba de un sentiment e bine sa folosim :,,cum anume faceti (responsabilitete)?’’

2. Echivalenta complexa – legaturile cauzale:

Cl: Mi-a adus flori, inseamna ca ma iubeste;

S-a incruntat, inseamna ca ma dispretuieste;

Ploua azi, e o zi rea;

Mama nu m-a iubit niciodata, mi-a spus ca nu si-a dorit copii;

* Strategii terapeutice:

a) cautarea de exceptii;

T: ai dus cuiva flori fara sa-l iubesti;

Ai avut momente bune intr-o zi cu ploaie;

s-a intamplat sa te incrunti la cineva fara sa-l dispretuiesti (ai avut alt motiv de incruntare)

b) folosirea umorului;

3. Presupozitia:

Pt ce nu e atent → presupune ca nu e atent;

Cand va fi matur va intelege → nu e matur;

Fiica mea a mai facut o escapada → a mai facut si altele;

Exemplu ,,oerecum’’ asemanator cu ce se va da la examen

CL: ,,A trai inseamna a lupta’’

Originea pierduta → viata e o continua lupta → cine spune acest lucru?

Generalizarea → exista clipe in viata cand aceasta pare altfel?

Presupozitia → in ce mod a trai te duce cu gandul la a lupta → va vorbi de momentele de lupta din propria viata.

CL: ,,Ma infuria cand ma intrerupea atat de des’’.

Cauzalitate → ma infuria

Verbe nespecifice → a intrerupe → cum anume te intrerupea?

Omisia indicelui de referinta → atat de des;

CL: ,,Stiu ca are nevoie sa-i trasez limite’’.

Nominalizare → limite

Lectura gandurilor → stiu ca

Nespecific → are nevoie sa-i trasez limite

Cl: ,, de obicei il las sa faca ceea ce vrea.’’

Verb nespecific → il las sa faca ceea ce vrea → cum anume il lasati?

Ca strategie terapeutica se poate folosi Confruntarea neofensiva (atunci cand exista o contradictie) → ,,stiu ca are nevoie sa-i trasez limite, dar pur si simplu nu am facut-o niciodata; de obicei il las sa faca ceea ce vrea.’’

→ cum anume il lasati?

→ exista o incongruenta, pe de o parte sesizati ca are nevoie de limite, iar, pe de alta parte, il lasati sa faca ceea ce vrea. Cum puteti explica asta?








Politica de confidentialitate

.com Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.


Proiecte

vezi toate proiectele
 SCHITA DE PROIECT DIDACTIC GEOGRAFIE CLASA: a IX-a - Unitatile majore ale reliefului terestru
 PROIECT DIDACTIC 5-7 ani Educatia limbajului - Cate cuvinte am spus?
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 Proiect - masurarea si controlul marimilor geometrice

Lucrari de diploma

vezi toate lucrarile de diploma
 Lucrare de diploma - eritrodermia psoriazica
 ACTIUNEA DIPLOMATICA A ROMANIEI LA CONFERINTA DE PACE DE LA PARIS (1946-1947)
 LUCRARE DE DIPLOMA MANAGEMENT - MANAGEMENTUL CALITATII APLICAT IN DOMENIUL FABRICARII BERII. STUDIU DE CAZ - FABRICA DE BERE SEBES
 Lucrare de diploma tehnologia confectiilor din piele si inlocuitor - proiectarea constructiv tehnologica a unui produs de incaltaminte tip cizma scurt

Lucrari licenta

vezi toate lucrarile de licenta
 LUCRARE DE LICENTA CONTABILITATE - ANALIZA EFICIENTEI ECONOMICE – CAI DE CRESTERE LA S.C. CONSTRUCTIA S.A TG-JIU
 Lucrare de licenta sport - Jocul de volei
 Lucrare de licenta stiintele naturii siecologie - 'surse de poluare a clisurii dunarii”
 LUCRARE DE LICENTA - Gestiunea stocurilor de materii prime si materiale

Lucrari doctorat

vezi toate lucrarile de doctorat
 Diagnosticul ecografic in unele afectiuni gastroduodenale si hepatobiliare la animalele de companie - TEZA DE DOCTORAT
 Doctorat - Modele dinamice de simulare ale accidentelor rutiere produse intre autovehicul si pieton
 LUCRARE DE DOCTORAT ZOOTEHNIE - AMELIORARE - Estimarea valorii economice a caracterelor din obiectivul ameliorarii intr-o linie materna de porcine

Proiecte de atestat

vezi toate proiectele de atestat
 PROIECT ATESTAT MATEMATICA-INFORMATICA - CALUTUL INTELIGENT
 Proiect atestat Tehnician Electronist - AMPLIFICATOARE ELECTRONICE
 ATESTAT PROFESIONAL LA INFORMATICA - programare FoxPro for Windows
 ATESTAT PROFESIONAL TURISM SI ALIMENTATIE PUBLICA, TEHNICIAN IN TURISM




Comunicarea incongruenta (mixata) Apare cand o persoana transmite simultan - prin modalitati de comunicare diferite - mesaje cu sensuri contradictorii
COMPORTAMENTUL ORGANIZATIONAL
Stilul de comunicare orb
Care sunt functiile Relatiilor Publice?
Factori care determina stilul si continutul comunicarii
Comunicarea si reusita sociala
Tipurile de comunicare
Nasuri de creatie




Termeni si conditii
Contact
Creeaza si tu