Valorificarea textelor literare in vederea formarii morale a copiilor prescolari

VALORIFICAREA TEXTELOR LITERARE IN VEDEREA FORMARII MORALE A COPIILOR PRESCOLARI

a) Definirea educatiei morale la prescolari

Prin morala se intelege un ansamblu de norme, reguli si percepte, deprinderi si obisnuinte, sentimente si trairi, valori, idealuri si scopuri care calauzesc omul in viata personala si sociala.

Ea se prezinta ca un sistem de deprinderi, sentimente si convingeri de comportare, sedimentate prin traditie in norme si percepte de conduita ale comunitatilor umane si ale individului.

Educatia morala urmareste sa formeze si sa dezvolte calitati si insusiri, pentru ca, pe baza lor, individul sa se poata integra social si sa poata duce o viata sociala normala.

In literatura pentru copii nu este necesara o limitare a tematicii, ci un fel anumit de a o prezenta, astfel incat umanul sa domine. Seninatatea si optimismul nu vor iesi dintr-o delimitare sau denaturare a realitatii, ci din atitudinea pozitiva a autorului in fata multiplelor probleme pe care le ridica viata.

'Nu trebuie sa invatam, ci trebuie sa aratam copilului viata asa cum este ' - spune George Cosbuc vorbind despre cartile scrise pentru cei mici.

Orice aspect al realitatii poate fi dezvaluit copilului, dar nu prin ceea ce are morbid si inuman, ci prin ceea ce insufla incredere in om si in virtutile sale. Pe copil il emotioneaza lupta, dar nu-i este indiferent cine iese invingator. Cu atat va fi mai convingatoare pentru el victoria binelui cu cat motivele luptei vor fi justificate. Prin victoria binelui nu trebuie sa ajungem la obligativitatea happy-end-ului. Dar chiar daca tragedia nu a putut fi evitata, micul ascultator trebuie sa ramana cu incredere in utilitatea sacrificiului, in ratiunea luptei. Puterea de influenta a operei literare este cu atat mai mare, cu cat strategiile didactice sunt mai armonios imbinate si adaptate la nivelul de accesibilitate a copiilor.

b) TRASATURILE POZITIVE SI NEGATIVE DE CARACTER PREZENTATE CU AJUTORUL EXEMPLELOR DIN LITERATURA

Pentru insusirea de catre copii a notiunilor morale, am urmarit sa dau exemple din literatura cat mai sugestive, cat mai reprezentative. Trasaturile pozitive de caracter care pot fi educate prin intermediul personajelor din operele literare le-am pus in evidenta prin opozitie cu trasaturile negative care pot fi stopate. De asemenea cu ajutorul comparatiei, al aprobari si dezaprobarii faptelor pe care eroii povestilor, poeziilor le-au infaptuit.

Intotdeauna am rugat copiii sa observe urmarile comportamentului pozitiv, prin comparatie cu urmarile comportamentului negativ.

Intotdeauna personajele cu trasaturi pozitive de caracter sunt rasplatite prin faptele lor bune, iar personajele cu trasaturi negative sunt pedepsite.

Trasaturile pozitive de caracter sunt cele ce trebuie intotdeauna intarite cu ajutorul exercitiului, repetitiei, pe cand trasaturile negative sunt stopate nu prin eludarea lor, ci prin exemplificarea consecintelor, pe care le pot avea asupra celor pe care le reprezinta.

Ordinea - dezordinea bunul simt - obraznicia

Cinstea - necinstea hotararea - delasarea

Modestia -ingamfarea prietenia - egoismul

Harnicia - lenea politetea - nepolitetea

Ascultarea - neascultarea bunatatea-rautatea

c) PREZENTAREA, RECUNOASTEREA SI PUNEREA IN PRACTICA A UNOR REGULI SI NORME DE CONDUITA MORALA.

In momentul in care copilul a pasit pragul gradinitei, am acordat multa atentie observarii particularitatilor comportamentale individuale. Regulile pe care le-am cerut copiilor sa le respecte au fost aceleasi pentru toti copii. Numai modalitatea in care le-am cerut sa le respecte a fost diferita functie de particularitatile individuale.

Una dintre primele reguli pe care am cerut copiilor sa o indeplineasca, a fost aceea de a saluta. De fiecare data eu am salutat prima, determinand copiii sa-mi urmeze exemplul.

Le-am explicat copiilor ca a saluta este un gest de politete, de buna crestere.

De asemenea, de fiecare data, 1a despartirea copiilor de cei care au fost insotiti am insistat ca ei sa-si ia ramas bun tot printr-o formula de salut, asa cum procedam si eu. Consecventa cerintelor a fost continua, realizand astfel prin exercitii insusirea acestei reguli.

0 alta regula pe care am solicitat-o copiilor a fost aceea de a-si aseza singuri hainutele si ghiozdanele la cuier. De fiecare data am motivat aceasta regula si copiilor si celor care-l insoteau, spunandu-le ca ei trebuie sa fie harnici, incercand in acest fel sa puna bazele autogospodariei, independentei in actiuni, autoservirii.

Dupa ce copiii isi luau gustarea de la ora zece, le solicitam intotdeauna sa nu lase dezordine,

sa-si adune resturile si sa le puna in cosul de gunoi.

In timpul jocurilor libere creative, copiii solicitau diverse jucarii, carti cu imagini, jetoane, jocuri logice.

Organizarea pe arii de joc mi-a fost de un real folos pentru insusirea regulii de a fi ordonat.

In sectorul 'biblioteca' - copiii puteau sa se autoserveasca, iar in momentul in care nu mai doreau cartea cu imagini respectiva, o asezau in raftul ' biblioteca'.

In momentul in care un copil dorea aceeasi carte pe care ' o citea ' un altul, si nu mai exista un exemplar asemanator ii spuneam ca trebuie sa o ceara in mod politicos. Formula magica ar fi ' te rog frumos'. Eu fiind pe post de bibliotecar, la inceput le-am cerut copiilor sa nu rupa paginile, sa nu le indoaie, caci astfel cartea se va deteriora si altadata nu va mai putea sa o citeasca. De asemenea nu s-ar mai bucura si alti copii de imaginile frumoase ale lor.

Am asistat asupra ordinii pe care copilul trebuie s-o realizeze dupa ce a folosit jucariile. Avand un loc bine stabilit unde ei stiau ca trebuie asezate jucariile, copiii deja le asezau. Spiritul de ordine l-am intarit prin motivatia ca papusile vor fi suparate ca ei nu le mai iubesc daca nu le aseaza la locul lor. Jucariile marunte care se puteau imprastia usor, le adunam impreuna cu copiii, dandu-le exemple din lumea vietuitoarelor, sub forma de joc: ' puisorii harnici ciugulesc bobite ' sau ' furnicute, gospodine, haideti adunati cu mine '.

Deci fara sa le dau impresia ca este ceva impus, obligatoriu prin formarea cerintelor sub forma de joc, am urmarit sa dezvolt copiilor spiritul de ordine, disciplina.

In cadrul activitatilor complementare, din partea a treia a programului zilnic, am solicitat copiii care s-au adaptat mai bine la programul gradinitei sa includa in jocul lor si copii mai timizi, mai retrasi.

In felul acesta am urmarit sa formez spiritul de colegialitate, prietenie, simpatie.

Motivatia pe care am folosit-o a fost aceea ca cei mai indrazneti sunt ' mamicile ' sau 'taticii', iar cei mai timizi sunt copiii sau fratiori mai mici. In acest fel am reusit sa le dau copiilor sentimentul de incredere in fortele proprii, de curaj pentru desfasurarea in conditii optime a activitatilor zilnice, am cautat sa trezesc copiilor trairi afective pozitive prin jocurile de creatie 'de-a familia', 'de-a gospodinele', 'de-a gradinita', impartind rolurile in functie de cerintele copiilor, sau de particularitatile individuale.

Explicatia morala, motivatia, exercitiul, exemplul moral au stat la baza regulilor, normelor morale pe care am cerut copiilor sa le duca la bun sfarsit.

d) Activitati specifice invatamantului prescolar in care pot fi valorificate resursele formative ale textului literar pentru copii.

Pornind de la constatarea ca experienta de viata a copilului este redusa si ca este 'bombardat' cu o multime de aspecte morale despre care nu are reprezentari, am folosit exemplele din textele literare accesibile particularitatilor de varsta si individuale.

Folosind exemplele de comportament pozitiv in opozitie cu cele negative din povesti, povestiri, schite, poezii despre animale si gaze, poezii cu caracter etic si satiric, am incercat sa le formulez copiilor reprezentari si notiuni despre ceea ce este bine si ceea ce este rau, ce este urat, ce este frumos. De asemenea cu ajutorul modelelor din operele literare m-am axat pe formarea trasaturilor pozitive de caracter dandu-le prin opozitie exemple de modele negative.

Folosind aprobarea pentru cele pozitive si dezaprobarea pentru cele negative le-am cerut copiilor ca si ei sa puna in practica exemplul personajelor care au trasaturi pozitive de caracter.

In activitatea de educare in, prin si pentru colectiv am dat curs principiului solicitarii morale cu ajutorul povestilor care exemplificau acest lucru. In cadrul activitatilor de povestire, basmele 'Casuta din oala', 'Manusa', 'Oul nazdravan', 'Muzicantii din Bremen', au fost primele pe care le-am citit copiilor. Le-am aratat cateva imagini avand grija sa fie cele mai sugestive si accesibile lor si apoi le-am expus actiunea textelor. Pentru intelegerea textului am facut trimitere la experienta practica a copilului.

Manusa sau oala, 'casutele' in care animalele isi gasisera pe rand locul au fost asemanate cu localul gradinitei in care copii veneau zilnic. Soricelul este primul personaj care hotaraste ca aceasta (oala, manusa) va fi casuta lui.

De fiecare data cand va solicita alt animal sa locuiasca in casuta voi scoate in evidenta politetea fiecaruia, care reiese din faptul ca ele se prezinta, adaugandu-si denumiri, nume ce simbolizeaza o trasatura caracteristica.

Repetarea formelor de prezentare, dialogul viu intre personaje, expunerea expresiva sunt cele care mentin treaza atentia si curiozitatea copiilor. Animalele si-au gasit locuinta in oala si manusa. Copiii si-au gasit loc de joaca, de activitati in gradinita. Numai ca este o diferenta intre sfarsitul basmelor si realitate. Animalele din poveste s-au speriat, fie datorita catelului care a gasit manusa si a dus-o mosneagului, fie ursului care s-a asezat pe oala si a spart-o.

Gradinita, 'casa copiilor' va ramane sa primeasca pentru mult timp pe cei ce locuiesc in ea. Aici copiii se pot juca cu multe jucarii frumoase, se pot juca cu prieteni, se pot imprieteni. Folosind explicatia morala le-am spus copiilor ca jocurile pot fi mult mai frumoase si atractive daca ei se joaca impreuna, se ajuta unii pe altii, isi impart jucariile in buna intelegere, vorbesc frumos unii cu altii, nu se cearta, nu se lovesc. Au grija de jucarii sa nu le rupa, sa nu le strice, sa le aseze frumos in rafturi.

Alt basm pe care l-am spus copiilor a fost 'Muzicantii din Bremen' de Fratii Grimm; am scos in evidenta faptul ca, atunci cand exista intelegere intre vietuitoare, la fel ca si intre oameni, reusesc sa invinga.

Pentru a intari aceasta norma, am adaugat versurile:

'Unde-i unul nu-i putere,

La nevoi, si la durere,

Unde-s doi puterea creste,

Si dusmanul nu sporeste.'

'Punguta cu doi bani' scrisa de Ion Creanga are ca personaj principal un cocos nazdravan. Din poveste nu ne dam seama de la inceput de calitatile sale. El este izgonit de acasa de catre mosneag drept pedeapsa ca nu facea si el oua, asa cum facea gaina babei. Cocosul pleaca speriat si umilit. Pe parcursul povestii, ne dam seama de puterile sale miraculoase; el inghite apa din fantana, cu ea stinge focul din cuptor. Inghite toata cireada de vite a boierului si toti galbenii din cufar.

Le-am explicat ca toate acestea s-au intamplat datorita perseverentei si curajului de care a dat dovada cocosul in diferite incercari la care a fost supus de lacomia boierului. Cocosul nu voia altceva decat punguta cu doi bani pe care o gasise si cu care voia sa se intoarca acasa la mosneag.

De fiecare data cand scapa dintr-o incercare, el mergea la boier si incepea sa cante:

'Cucurigu, boieri mari,

Dati punguta cu doi bani'

Din aceste versuri reiese lacomia boierului, care se bucura si de modesta suma de doi bani pe care ii gasise cocosul, si perseverenta cocosului care nu a renuntat pana cand boierul ia restituit punguta. Cocosul s-a intors acasa ca un erou, lasandu-l pe boier sarac si imbogatindu-l pe mosneag.

Le-am sugerat copiilor sa spuna ce s-ar fi intamplat daca n-ar fi insistat sa i se restituie punguta. Un alt sfarsit dat povestii de catre copii a fost acela ca ar fi ajuns acasa, mosul ii lua punguta si apoi il facea bors. Dar prin perseverenta si curajul lui a ajuns la mare cinste, cu ciubotele galbene si salba de aur la gat, mosneagul purtandu-l cu sine peste tot.

Personajele umane ale povestii, baba si mosneagul, sunt caracterizati astfel: 'mosul era un gura-casca, sau cum ati vrea sa-i ziceti'; 'baba zgarcita si rea la inima'.

Datorita rautatii ei, baba a fost pedepsita. Ea a fost cea care l-a indemnat pe mos sa-si bata cocosul ca sa-i faca oua si tot ea a fost cea care si-a omorat gaina fiindca nu i-a adus decat o margica.

La sfarsitul povestii am adaugat si cateva proverbe care reflectau moral ce se desprinde din poveste: 'Cu care mana dai, cu aceea primesti', care este valabil si pentru boier, iar pentru cocos: 'Cine staruie invinge', "Picatura mica gaureste piatra tare', 'Buturuga mica rastoarna carul mare'.

Materialele de care m-am folosit au fost imagini cu scene din poveste, siluete ale personajelor, film la calculator.

Am insistat de fiecare data cand am reluat povestea sa aprob trasaturile de caracter pozitive ale cocosului si sa dezaprob trasaturile negative ale babei si boierului, aratandu-le cum acestia si-au primit pedeapsa pentru rautatea si lacomia lor, iar cocosul a fost tinut la mare cinste de mosneag.

O alta poveste pe care le-am prezentat-o copiilor a fost 'Ursul pacalit de vulpe' scrisa de Ion Creanga. Aceasta poveste vrea sa spuna copiilor de ce nu are ursul coada. Siretenia, viclenia vulpii este cea care il face pe ursul lacom si credul pana la prostie sa-si piarda coada.

'..Ti, da ce mai de peste ai! Da-mi si mie, ca tare mi-i pofta!

-Ia mai puneti pofta-n cui, cumetre, ca doar nu pentru gustul altuia m-am muncit eu.

Daca ti-i asa pofta, du-te si-ti moaie coada-n balta, ca mine, si-i avea peste sa mananci."

Le-am explicat copiilor ca oricum ursul nu putea sa pescuiasca cu coada. Dar el, care nu era prea istet, a ascultat sfatul viclean al vulpii. Indurand frigul noptii geroase, neprinzand nici un peste si pe deasupra alegandu-se si fara coada, ursul merge sa o pedepseasca pe vulpe. Numai ca vulpea se astepta la razbunare din partea ursului si atunci ea s-a ascuns intr-o scorbura. Viclenia vulpii o face sa scape de pedeapsa pe care voia sa i-o dea ursul. Pentru credulitatea lui ursul a fost pedepsit, ramanand fara coada.

De aceea, oamenii spun uneori ca 'd-aia n-are ursul coada', fiindca "prostia se plateste".

Povestea 'Capra cu trei iezi' scrisa de acelasi indragit scriitor, are ca morala: 'Capul face, capul trage' sau 'Cine are urechi de auzit sa auda' sau ce se intampla atunci cand copiii nu asculta sfaturile parintesti. De asemenea, ce se intampla cand esti lacom si prefacut. Capra, inainte de a pleca de acasa, isi sfatuieste iezii:

-'Dragii mamei copilasi!eu ma duc in padure, ca sa mai aduc ceva de-ale mancarii. Dar voi incuiati usa dupa mine, ascultati unul de altul, si sa nu cumva sa deschideti pana ce nu veti auzi glasul meu. Cand oi veni eu, am sa va dau de stire ca sa ma cunoasteti Numai ca sfatul mamei pe-o ureche le-a intrat si pe alta le-a iesit' iezilor mare si mijlociu.

Ca urmare a neascultarii sfaturilor mamei lor ei au fost ucisi, crampotiti ca vai de ei. Deci cei doi iezi, cel mare si cel mijlociu care 'dau prin bat de obraznici ce erau' au fost pedepsiti, pe cand iedul cel mic care 'era harnic si cuminte' a ascultat de sfatul mamei sale si astfel a ramas in viata.

Pentru a arata deosebirea care era intre frati, scriitorul foloseste zicala 'sunt cinci degete la o mana si nu seamana unul cu altul'. Lacomia si fatarnicia lupului sunt pedepsite de catre capra:

'Ei, ei! Acum scoate lupe ce-ai mancat! Cu capra ti-ai pus in card? Capra ti-a venit de hac'.

Capra nu se lasa induplecata de rugamintile si vaietele lupului.

'-Valeu, cumatra, talpile mele! A, te rog scoate-ma ca-mi arde inima-n mine!

- Ba nu cumetre, ca asa mi-a ars si mie inima dupa iezisorii mei.

-'Ma ustura inima-n mine, cumatra! Ma rog, scoate-ma si nu-ti mai fa atata osanda cu mine!

- Moarte pentru moarte, cumetre, arsura pentru arsura, ca bine-o mai plesnisi odinioara cu cuvintele din scriptura.'

Dragostea mamei pentru copiii ei nu are margini si o determina sa nu aiba mila fata de raufacator.

Prin zicala ca: 'Orice nas isi are nasul' am aprobat pedeapsa pe care a primit-o lupul. Din aceasta poveste copii au inteles ca trebuie sa asculte de sfaturile parintilor.

Le-am spus copiilor ca si ei pot avea intamplari neplacute daca nu sunt ascultatori.

'Scufita rosie' scrisa de Ch. Perrault m-a ajutat sa reiau tema formarii reprezentarilor despre trasaturi negative de caracter care pot fi stopate cu exemple din literatura. Aratandu-le copiilor imaginile, pentru a le trezi curiozitatea, i-am rugat sa asculte povestea unei fetite care nu a ascultat de sfaturile mamei sale. Inainte de a pleca de acasa, mama ii spune Scufitei Rosii:

'Scufita Rosie, i-a baga in cosulet bucata asta de cozonac si sticla asta cu vin si du-le bunicii, ca e bolnava si slabita si bunatatile astea o s-o ajute sa-si revina in puteri. Da vezi de pleaca mai inainte de a se lasa zapuseala si cauta sa mergi frumos si sa nu te abati din drum; altfel, cine stie, de alergi, ai putea sa cazi si sa spargi sticla, si atunci bunicuta cu ce o sa se aleaga? Iar cand o fi sa intri in casa, nu uita sa-i dai bunicii 'buna dimineata' si vezi sa nu inceapa sa-ti umble ochii prin toate ungherele!

- Asa am sa fac! ii fagadui Scufita Rosie si-i dadu mana la plecare.'

Pe drum, intalnindu-se cu lupul si la indemnul acestuia, Scufita Rosie incepe sa adune flori, motivatia fiind aceea ca-i va face o bucurie bunicutei. In timp ce ea aduna flori, lupul lacom si prefacut, a ajuns la bunicuta, a inghitit-o si s-a asezat pe pat in locul ei. Scufita Rosie si-a amintit de bunicuta si a plecat repede spre casa acesteia. Cand a ajuns in odaie a cuprins-o nelinistea, incat isi spuse:

"Doamne, ce-o fi astazi cu mine, de mi-e asa frica? Ca doar alta data ma simteam atat de bine la bunicuta', am accentuat prin comparatie starea sufleteasca a fetitei ' azi ii era teama, altadata se simtea bine'. Sentimentul de vinovatie ca nu ascultase sfaturile mamei ii dadeau o stare de teama, de neliniste. Altadata ea nu se abatuse din drum si de aceea era cu sufletul linistit, impacata ca nu desconsiderase sfaturile mamei. Lupul, dupa ce a inghitit si pe Scufita Rosie, 'adormii si incepu sa sforaie de se cutremurau peretii'. Norocul lor a fost ca a trecut pe acolo vanatorul, care era un om bun la suflet, prieten cu bunicuta.

'Auzi el horaiturile si-si spuse: 'Bre, da tare mai sforaie batrana! Nu cumva i-o fi rau?' Intra in casa si-l vazu pe lup acolo. Vanatorul, care de multa vreme il cauta, a vrut sa-l impuste, dar s-a gandit ca poate lupul a inghitit-o pe batrana. Atunci a luat foarfeca si a inceput sa taie burta lupului".

Si aici am atras din nou atentia asupra comportamentului vanatorului. Daca el ar fi tras cu pusca in lup, ar fi fost posibil ca gloantele sa le raneasca pe bunicuta si pe Scufita Rosie. De aceea el a fost un adevarat salvator, un om cu sufletul bun. Dupa ce au iesit din burta lupului tare speriate, i-au umplut-o cu pietre. Cand lupul a vrut sa fuga 'pietroaiele atarnau atat de greu, ca dihania se prabusi la pamant si dadu ortul popii'.

Aceasta a fost pedeapsa pe care a primit-o lupul pentru lacomia si rautatea lui. Scufita Rosie gandi in sinea ei: 'De-acu inainte n-o sa ma mai abat niciodata din drum cand oi merge singura prin padure, ci o sa ascult povetele mamei'.

Le-am spus copiilor cateva proverbe care sa intareasca motivatia pedepsei pe care a primit-o:

'Lupu-si schimba parul, dar naravul ba',

'Cum imi dai buna ziua, asa-ti multumesc',

'Dupa fapta si rasplata'.

'Iedul cu trei capre' de Octav Pancu-Iasi arata copiilor ce li se intampla unora care sunt rasfatati, nepoliticosi, mofturosi.

Iedul din povestea noastra, este un copil rasfatat care simuleaza incapacitatea de a face cel mai elementar efort, el tot timpul cere ajutorul celor trei capre, vorba aceea: 'Lenesul la toate zice ca nu poate'.

Dimineata, nici nu deschidea bine ochii ca incepea sa porunceasca:

'-Capra-mama!

-Spune fiul meu iubit!

- Imbraca-ma. Nu pot singur'

Am atras atentia copiilor ca iedul era rasfatat, dar si dezordonat. Capra mama 'se apleca sa-i caute opincile sub pat, se urca pe dulap sa-i gaseasca nadragii si se baga dupa cuptor sa-i afle camasuica'. Intentia moralizatoare a scriitorului este vadita prin interventia:

'De, iedul nu obisnuia ca voi sa foloseasca spatarul scaunului sau cuierul. Isi arunca hainele pe unde nimerea". La fel iedul si cand trebuia sa manance:

'-Matusa-capra!

- Spune nepotelul meu drag!

- Ospateaza-ma. Nu pot singur"

Vorba aceea:'Pica para malaiata in gura lui natafleata'.

Dupa ce 'iedul zburda toata ziulica pe afara, seara se intindea in pat si poruncea:

-Capra-bunica!

- Spune nepotelul meu scump!

- Adoarme-ma! Nu pot singur'

Si asa traia iedul in fiecare zi. Dar s-a intamplat ca cele trei capre a trebuit sa mearga intr-o zi sa ajute capra cu trei iezi, careia i s-a insurat iedul cel mare. Iedul rasfatat a ramas singur acasa. Cand a strigat pe mama lui sa vina sa-l imbrace a aparut vulpea care i-a furat hainele. Dupa aceea a venit ursul, care in loc sa-l ospateze pe ied a infulecat el toata mancarea.

De-atata suparare si plans iedului i s-a facut somn. Lupul care trecea pe langa casa iedului l-a auzit si s-a oferit sa-l 'adoarma' el, incepand sa cante asa:

'- Nani, nani,

Nu mai cobori somn

Ca nu-i nevoie

Nani, nani, nani,

Am sa-l mananc

Pe iedul cel rasfatat

Razgaiat si alintat,

Nani, nani, nani'.

Iedul s-a speriat si a fugit. Seara, inapoindu-se acasa flamand si obosit, el zise:

'-Capra-mama, matusa-capra, capra-bunica, am sa va povestesc tot ce s-a intamplat, dar mai intai sa-mi caut niste haine cu care sa ma imbrac si apoi mananc ceva ca tare mi-e foame'. Aparitia vulpi hoate, a ursului lacom si a lupului hain, prin felul in care l-au pedepsit, l-au lecuit pe ied de deprinderile sale rele. Vorba aceea 'invatul are si dezvat' sau'orice nas isi are nasul '.

Povestea 'Ce a uitat Fanuca sa spuna' am citit-o copiilor rugandu-i sa fie atenti la comportamentul lui Fanuca. Acesta este un copil care trebuie sa mearga la gradinita. Bunica il sfatuieste:

'-Vezi Fanuca, nu uita cand intri in masina sa dai buna ziua'. Copilul o asigura pe bunicuta ca stie, dar cand pleaca uita ceva". Ce a uitat Fanuca sa spuna? (Sa-si ia ramas bun de la bunicuta).

Urca in masina alaturi de alti colegi. Fanuca uita sa le spuna 'buna dimineata'. In timpul jocurilor Fanuca nu stie sa ceara jucariile in mod politicos. Ce a uitat Fanuca sa spuna? ('Te rog frumos').

Fanuca, in timpul jocurilor in curtea gradinitei, tranteste o fetita fara sa-i spuna nimic ('Scuza-ma').

In timpul mesei Fanuca a uitat sa spuna 'multumesc 'atunci cand este servit.

Cand pleaca de la gradinita Fanuca uita sa spuna 'la revedere' colegilor sai.

Copii au inteles din aceasta poveste ca nu este bine sa uite ce trebuie sa spuna, asa cum 'a uitat' Fanuca. Dezaprobarea fata de comportamentul lui Fanuca, explicatia ca un copil este iubit si pentru faptul ca el stie sa se comporte cu ceilalti, comparatia cu comportamentul lui Strengarel pune bazele formarii unor notiuni de comportament pozitiv.

Coliba iepurasului culeasa de O. Capita este o alta povestire din care am putut sa exemplific cu ajutorul personajelor ce inseamna bunatatea, lacomia, ingamfarea, prietenia, istetimea. Cele doua personaje ale povestii sunt iepurasul si vulpea. Fiecare avea cate o coliba. A vulpii era scobita in gheata iar a iepurelui era din coaja de tei. Vulpea l-a sacait pe iepuras toata iarna laudandu-se: -'Coliba mea, e luminoasa, iar a ta e intunecoasa'. Ramanand fara coliba, fiindca i s-a topit in timpul verii, vulpea i1 roaga pe iepuras: '-Iepurasule, lasa-ma sa stau la tine in pridvor'. Iepurasul, milos, bun la inima, o lasa pe vulpea cea vicleana sa intre in curte, sa se aseze apoi pe lavita, la urma pe cuptor. Dupa aceea vulpea l-a izgonit pe iepuras: '-Iesi afara urecheatule, n-am pofta sa mai locuiesc cu tine'. Trecand pe acolo niste caini s-au oferit sa-l ajute pe iepuras sa-si recapete coliba izgonind-o pe vulpe. Aceasta insa ii ameninta:

'Cand m-oi infuria

Si m-oi arata

Farame va fac

Si va vin de hac'.

Cainii s-au speriat si au fugit. S-au oferit pe rand lupul, ursul sa-l ajute, dar s-au speriat si ei de amenintarile vulpii. Cocosul, ultimul care s-a oferit s-o izgoneasca pe vulpe a fost mai istet decat celelalte animale. S-a folosit si el de amenintare si si-a laudat si el puterile:

Cucurigu!

Sunt cocos

Cu pinten ros

Pe umar tin coasa,

Vulpea ticaloasa

S-o gonesc din casa'

Amenintarea cocosului se repeta pentru a o determina pe vulpe, care nu vroia sa plece din coliba iepurasului, s-o ia la sanatoasa.

Cand a vazut cat de hotarat este cocosul s-a speriat si a fugit: 'Iepurasul si cocosul s-au mutat impreuna si au dus-o imparateste'. Asa ca 'Cine rade la urma rade mai bine' si 'prietenul la nevoie se cunoaste'.

Datorita accesibilitatii, povestea am folosit-o creand joc dramatizare, dandu-le copiilor posibilitatea sa participe activ la insusirea acestor insusiri morale.

Ingamfarea, laudarosenia, sunt alte trasaturi negative de caracter care, cu ajutorul povestilor pot fi stopate.

"Frunza" de Emil Garleanu este o schita in care sunt redate, prin comparatie cu cele ale omului, trairile unei frunze. Frunza poate fi om. Asa le-am si sugerat copiilor. Asa cum viata unui om are mai multe cicluri: copilarie, tinerete, maturitate, batranete si frunza mai intai este mugur in timpul primaverii, aceasta este copilaria ei. Copiii se sperie de multe lucruri pe care nu le cunosc, se bucura de lucrurile frumoase si placute, se supara, se intristeaza de cele care nu le plac. Primavara se transforma in vara. Copilaria se transforma in tinerete. Frunza isi gaseste o prietena. Este o pasarica ce si-a gasit adapost sub dansa, la umbra. 'Si frunza se bucura, acoperi cum putu mai bine pasarica'. Sentimentul ca esti util, ca poti ajuta pe cineva iti creaza un sentiment de bucurie, de multumire.

Si asa zi de zi pasarica venea sa se adaposteasca de arsita soarelui, multumindu-i cu cantecul ei. Cand a venit toamna frunza tanjea, ingalbenea, puterile ii erau din ce in ce mai slabite, pasarea venea tot mai rar. Acum isi dorea ca prietena ei, pasarica, sa vina mai des pe la ea, sa o incurajeze, s-o ajute sa fie mai vesela cantandu-i ca asta vara. Dar tocmai pasarea a fost aceea care prin falfaitul aripilor ei a facut ca frunza sa cada alaturi de celelalte frunze.

Realizand paralelismul intre frunza si om cu ajutorul observarii aspectelor vietii unei plante si a unui om, putem spune ca Emil Garleanu a realizat o schita filozofica. Pe langa sentimentele de compasiune scriitorul trezeste in copii dragostea pentru natura, pentru frumusetea ei.

Pentru reglarea sistemului frenatoriu care pune bazele disciplinei, tolerantei, respectului fata de altii, trebuie intotdeauna sa ai rabdare, sa asculti ceea ce spun altii.

Pentru formarea disciplinelor igienice am citit copiilor povestea 'Maricica' de Luiza Vladescu. Motivatia pe care am folosit-o a fost cea care este cuprinsa in poveste. Copiii nu vor primi in jocul lor pe cei care sunt murdari, de asemenea jucariile nu vor dori sa se joace cu ei, fiindca le-ar murdarii. Ca mijloc de intarire a acestor deprinderi, am folosit jocul de masa. In acest context le-am spus copiilor si cateva poezii despre obiectele de toaleta individuale si modul in care sa le foloseasca.

Maricica e o fetita vesela si vioaie de la grupa mica. Numai ca ei nu prea ii place sa se spele pe fata, pe dinti, nu-i place sa se pieptene. Considera ca sapunul, apa, pieptenele si periuta de dinti nu ii sunt prieteni.

-'Nu vreau sa vorbesc cu voi. Le scoate limba suparata. Tu, apa, esti rece si odata, cand m-am spalat pe fata mi-ai alunecat pe gat. Tu, sapunule te bagi unde nu-ti fierbe oala! Cand vreau sa ma dau cu sapun numai pe frunte si pe obraji, tu mi te bagi in urechi si-n nas si-n ochi Cu pieptenele sunt suparata ca ma trage de par Si cu tine, perie de dinti, nu vreau sa vorbesc, ca ai pasta amara si ma ustura limba Sa ma lasati in pace!

Considera ca prietenii sai adevarati ii sunt canafiorii si fundita cerandu-le mereu parerea'

'-Sunt murdarica?

Hmmmii raspund fundita si canafiorii. Esti gatita draga noastra'. La gradinita, Maricica voind sa participe la jocuri este refuzata de ceilalti copii:

'-Nu te baga, ca nu esti pieptanata'

'-Nu te aleg, Maricica, fiindca esti murdarica.'

Si jucariile procedeaza la fel cand Maricica vrea sa se joace cu ele.

'-Taci, taci! Striga ursuletul. Esti o fundita mincinoasa. Azi nu s-a spalat deloc. Eu cu Maricica nu ma joc si ursuletul se rasuceste si sare din mainile Maricicai.'

La fel ii spune si papusa, cand Maricica vrea sa se joace cu ea:

'-Lasa-ma-n pace! Imi murdaresti rochita cu mainile tale mudare!.. Lasa-ma"

Vazand ca nimeni nu vrea sa se joace cu ea, Maricica incepe sa planga. Toti copiii rad de ea fiindca s-a manjit si mai tare.

Ajunsa acasa fetita cere ajutorul celor pe care era suparata. Dupa ce s-a spalat cu sapun, pe dinti cu periuta si cu pasta de dinti, si apoi s-a pieptanat, Maricica s-a facut curata si frumoasa. Acum apa si sapunul, pieptenele si pasta de dinti ii canta:

'-Maricica, Maricica, nu mai esti o murdarica.

Esti o fata curatica, cum sunt toti din grupa mica'.

A fi curat inseamna a fi sanatos, a fi respectat si indragit de cei din jurul tau. Le-am recitat copiilor poeziile:

BATISTA

Batista mea-i micuta

Si nasul mititel

Voi fi copil cuminte,

Sa am grija de el,

Ca sa nu zica lumea

Uite-l pe murdarel!

CUM SE SPALA NICUSOR

Cum se spala Nicusor

Cu sapun la spalator

Si cu apa plici, plici, plici,

Hai, copii, veniti aici!

"Tomita iepurasul" scrisa de Alexandru Mitru, este o poveste accesibila pe care le-am spus-o copiilor.

Tomita, personajul povestirii, este un laudaros. Scriitorul sfatuieste pe cei care asculta povestea asa ' Sa nu te iei dupa fricos.. Cine se ia dupa fricos ajunge.. O sa vedeti indata unde ajunge! Animalele din padure se sfatuiau sa-si aleaga un conducator, pentru a merge la bataliile contra vanatorului. Cum se sfatuiau ei asa, apare Tomita iepurasul vesel nevoie mare. Cand a fost intrebat care-i motivul veseliei, el a raspuns: '-L-am doborat., l-am repezit cu dintii, si hat, hat, ca si cum n-ar fi fost.

- Pe cine? A intrebat cu spaima cerbul.

- Pe un dusman! A inceput sa-si dea aere Tomita vazand ca-i ascultat de toti.'

Explicatia pe care o da scriitorul ne arata ca 'dusmanul' lui Tomita era un trunchi subtire de vita salbatica. Dar iepurasul nu le spunea celorlalti acest lucru. Celelalte animale, naive, hotarasc sa-l aleaga pe Tomita conducatorul lor.

'La toate se asteptase Tomita, dar ca sa fie hatman in batalie si sa-l rapuna pe vanator, la asta nu. Incepuse sa tremure. Iepurasul a plecat in cautarea vanatorului. 'Inima lui Tomita era numai atata, cat varful acului'. Comparatia este falofita pentru a arata cat de frica ii era iepurasului.

Auzind fosnetele padurii, Tomita ' S-a intors intr-o clipita Si fugi..! Si fugi.' Cand a inceput sa se insereze, iepurasul si-a vazut umbra si socotea ca-i vanatorul in urma lui, de aceea fugea din ce in ce mai repede. Cand s-a intors noaptea la celelalte animale, iar a inceput sa se laude:

'De veneati dupa mine, il rapuneam pe vanator, dar voi m-ati lasat singur. Animalele au inceput sa rada. Il urmarise-n zbor vulturul. Vazuse tot si povestise. Au ras dihaniile de Tomita. Si l-au luat la goana.

Cine se teme de fosnetul frunzelor, nu are ce cauta in padure. Din acea zi, salbaticiunile ca lupul, vulpea, ursul si vulturul il fugaresc pe iepuras.'

Le e necaz ca l-au avut hatman.'

Pedeapsa pe care a primit-o iepurasul pentru laudarosenia lui, a fost ca toate celelalte animale au ras de el si l-au alungat din padure.'Lauda de sine, nu miroase a bine', "Gaina care caraie nu oua, si omul, de se lauda, nu face nimic'.

Pentru formarea unor reprezentari si notiuni morale la copii, am avut in vedere poeziile despre vietuitoare, care, prin exemplele pe care le dau, arata copiilor lumea acestora, dandu-le pilda de harnicie, bunatate sufleteasca, altruism, critica trasaturile negative de caracter, dezaprobandu-le.

George Toparceanu zugraveste in poeziile sale mici vietati. Balada unui greier mic este o poezie in care poetul imbina umorul cu melancolia, atribuindu-i greierului trairi si stari specific umane, trezind in sufletul copiilor compasiunea pentru sfarsitul lui tragic.

'Dar de-acus,

Zise el cu glas sfarsit

Ridicand un piciorus,

Dar de-acus s-a ispravit.

Cri - cri - cri

Toamna gri

Tare-s mic si necajit.'

Antropomorfizarea greierului trezeste in sufletul copiilor simpatia fata de suferintele acestuia.

Poezia 'Cati ca voi' satirizeaza ingamfarea cocosului si a gainii in antiteza cu modestia pitigoiului.

'-Ia te uita, ma rog tie,

Cat de sus ne-am inaltat

Si incep sa strige cu glas mare:

'-Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!

-Nimeni-nu-mai-e-ca-noi!'

Pitigoiul cu toate ca era mititel, ca infatisare, stia mult mai multe decat acestia si le-a raspuns:

'-Cati ca voi!.. Cati ca voi!..'

Otilia Cazimir imbina creatia, sensibilitatea feminina a Elenei Farago cu observatia fina si surprinzatoare a lui George Toparceanu. Imaginile sunt familiare copiilor.

"Gospodina" este o poezie in care sunt aratate harnicia si dragostea pentru ordine a furnicii, de aceea se si spune ca 'e harnica precum furnica' despre cel care munceste.

'Si-s grabita, si-s grabita,

Ca mi-i casa ne-ngrijita,

Si mi-s rufele le soare,

Si copiii cer mancare!

Nu, la noi in musuroi,

Nu e timp pentru zabava,

Ca de n-am fi de isprava,

Ar fi vai si amar de noi!'

Furnica, prin harnicia ei este un model demn de urmat.

Gandacelul este o poezie care are urmari tragice, datorita comportamentului necugetat al unui copil. Comparatia dintre comportamentul unui gandacel si al unui copil face posibila empatia si de aici compasiunea copiilor pentru sfarsitul micilor vietati:

'Copil ca tine sunt si eu

Si-mi place sa ma joc si mie

Si mila trebuie sa-ti fie

De spaima si de plansul meu'

Uneori regretul copilului despre fapta facuta este tardiv:

'Si-a incercat sa-l mai invie,

Suflandu-i aripile-n vant,

Dar a cazut in tarana frant

Si-ntepenit pentru vecie. '

In timpul jocurilor in aer liber am rugat copiii sa observe viata gazelor, a pasarilor, a fluturilor. Asa cum oamenii merg la diferite treburi, si vietuitoarele au diferite sarcini de indeplinit: furnicile aduna hrana, pasarile isi construiesc cuib, clocesc, isi hranesc si isi pazesc puii de dusmani, albinele aduna nectar ca sa faca miere. De aceea trebuie sa le ocrotim, sa nu le facem rau, pentru ca si ele sunt folositoare, au o familie care le iubeste si care le simte lipsa, atunci cand nu se mai intorc in sanul ei.

'Catelusul schiop' este o alta poezie care urmareste sa sadeasca in sufletul copiilor dragostea pentru animale si deasemenea reflecteaza antiteza dintre comportamentul cainelui si cel al copilului.

Catelusul este foarte trist ca nu se poate juca si el cu copiii. Un copil 'rau' l-a lovit cu o piatra in picior,

'Si-am zacut, si-am plans atata,

De credeam ca am sa mor.'

Catelusul se poarta mai intelept decat copilul care l-a lovit:

'Si-as putea sa-l musc odata

De picior, sa ma razbun,

Dar il las asa sa vada Raul,

Ca un biet catel are inima mai buna

Decat a avut-o el.'

"Puisorul motat" este o alta poezie cu tenta moralizatoare. Sunt criticati acei copii care sunt dezordonati, murdari, neascultatori, si din cauza aceasta isi necajesc parintii.

Mesajul etic al poeziei este receptat de copii prin comparatia dintre 'puisorul motat' si 'fratiorii sai'. Puisorul este motat pentru ca este ascultator.

'Dar eu stau cu mama mea

Si mi-i drag s-ascult de ea

Si de-aceea sunt motat

Ca-s cuminte si motat'.

Admiratia pentru tinuta ordonata si curata a puisorului este rasplata pentru curatenia lui. Puisorii ceilalti, fratiorii lui, cand sunt chemati de mama lor 'fug pe-afara ', 'plang si zbiara':

'Si de aceea-s nespalati

Si desculti si nemotati.'

Aprobarea pentru atitudinea puisorului motat si dezaprobarea pentru fratiorii lui murdari, desculti, nemotati, vor fi cele care ii vor determina pe copii sa urmeze exemplul 'puisorului motat'.

Pentru a le da inca din copilarie, o orientare asupra specificului muncii in diferite profesiuni, am cautat, prin intermediul poeziilor sa le formez copiilor deprinderi de munca, de harnicie, de respect pentru cei ce muncesc si pentru ceea ce ei creeaza. Indeplinirea unor activitati practice cat de mici, pe masura puterilor lor, perseverenta, ducerea la bun sfarsit a unui lucru inceput da satisfactie, incredere in fortele proprii, curaj, bucurie.

Copilul, deocamdata, este un constructor din cuburi colorate. Cand va deveni adult, va fi un constructor pe un santier adevarat.

Copilul de la sat are posibilitatea sa-si ajute, pe masura puterilor lui, parintii. Copilul intelege ca impreuna munca are mai mult spor si rasplata va fi pe masura.

'Si-mi mai place ca ne-aduna

Sa lucram toti impreuna.

Uite, astazi, bunaoara,

Mama si c-o surioara

Tata si cu toti baietii

Sapa sant si-ndreapta apa

Ca sa ude varza, ceapa,

Rosiile, castravetii,

Morcovii si pastarnacul!

Sa le adunam cu sacul

Bunul, buna, amandoi

La cartofi fac cuiburi noi

Iara noi, cei mititei

Suntem la plivit ardei.'

(Emilia Caldararu-In gradina de legume)

Munca pe care o face este la mare cinste. Ea aduce bucurie, multumire.

Prin tematica lor variata, aceste poezii cuprind o bogatie de valori instructive-educative, care-i pregatesc pe copii pentru viata, facand sa vibreze, si in acelasi timp, sa innobileze toata gama de sentimente ale copilului.

Dragostea fata de familie, de satul natal si fata de parinti, este una din componentele cele mai timpurii ale patriotismului pe baza careia se formeaza alte componente mai complexe.

Copilul devine sensibil la poeziile ce-i pot exprima dorinta, de a sarbatorii 'ziua mamei' si capata reprezentarea sarbatorilor care privesc nu numai cercul lui restrans, ci o colectivitate sociala, nationala.

Cu ajutorul reprezentarilor, ajutat prin ritmuri si rime, i se deschid copilului orizonturile dragostei de tara. Versurile, conturate in hotarele imaginarului, copilariei, sunt raportate la modelele lui umane: parinti, educatoare, oameni cunoscuti lui, la intamplarile care se petrec in jurul sau.

Pornind de la universal familial si familiar al copilului am fost preocupata sa pun bazele reprezentarilor si formarii notiunii de patriotism, despre iubire de limba, despre iubire de tara, despre iubire de neam.

Poezia 'Acasa' a Emiliei Caldararu sugereaza linistea, bucuria copilului, dragostea pentru parinti:

'Bine e la noi acasa!

Nu e lume mai frumoasa

Cum e cuibul parintesc

Unde eu traiesc si cresc.'

Copilul se simte ocrotit de cei apropriati lui, se simte in siguranta:

'Tata, mama, si bunici,

Eu si fratiorii mici,

Toti aici suntem uniti

Bucurosi si fericiti.'

Folosind comparatia le-am explicat copiilor ca tara este ca o casa mai mare, in care oamenii muncesc impreuna, se ajuta unii pe altii, se respecta, se iubesc.

Acestia toti formeaza la un loc poporul roman.

In afara familiei, venind la gradinita, copilul incepe sa cunoasca si alte forme de grup, alte persoane.

Educatoarea este una din persoanele adulte cu care copilul vine in contact:

'Ea ne e a doua mama

Ea ne-nvata tot ce-i bun,

Ea ne-nvata cat de mandru

E acest pamant strabun'

'.. bine e cu ea alaturi

Si e vesel de nespus,

Si la munca si la joc'

(Educatoarea noastra)

Admiratia fata de frumusetile naturii se impleteste cu sentimentul de dragoste fata de mama, facand sa inmugureasca in inima copilului dragostea de plaiurile natale:

'De dragul tau pamantul

De ghiocei e plin,

Si vin cocorii-n zare,

Si cerul e senin'

'Invata-ma ce-i bine, fereste-ma de rau,

Iar eu voi creste vrednic

Si bun de dragul tau.'

(Elena Dragos-'Mamei')

Tot ceea ce il inconjoara pe copil, ceea ce el cunoaste si exista in apropierea lui, ii trezeste sentimente.

Patria inseamna spatiu si oameni, de-a lungul veacurilor, care au creat si au impus valori, continuitatea si demnitatea neamului romanesc, asa cum spune si Otilia Cazimir cu multa dragoste si admiratie:

'Frumoasa mi-e tara straveche,

Intinsa pe munti si pe vai,

Cu fete cu flori la ureche,

Cu mandri si ageri flacai!

Frumoasa mi-e tara cea noua

Cand rade cu ras tineresc,

Cum rade gradina cand ploua

Si florile cand infloresc!'

(Otilia Cazimir-'Tara mea')

Cu ajutorul acestor versuri se infiripa sentimentul de mandrie in sufletul copilului ca apartine unui popor, unei tari care are atatea frumuseti.