Tahicardii cu reintrare atrio-ventriculara ce apar in sindromul de preexcitatie

Tahicardii cu reintrare atrio-ventriculara ce apar in sindromul de preexcitatie

Preexcitatia ventriculara este definita ca activarea prematura a unei parti sau a intregului miocard ventricular printr-un impuls supraventricular, datorita existentei unei cai accesorii ce poate fi unica sau multipla si poate conduce stimulul anterograd sau retrograd.

Calea accesorie:

conduce mai repede impulsul;

are perioada refractara mai lunga, ce poate varia in functie de concentratia electrolitilor, pH etc.

se termina in miocardul ventricular sub forma de arborizatie (laba de gasca);

poate fi situata de-a lungul inelului mitral sau tricuspidian, anterior, lateral sau mijlociu, apropiata de NAV.

Cea mai frecventa si cea mai caracteristica forma a preexcitatiei ventriculare este cea care apare datorita existentei fasciculului atrio-ventricular Kent.

Sindromul poate fi descoperit in urma unei inregistrari ECG de rutina sau in urma unor aritmii.

ECG se caracterizeaza prin:

existenta undei D - depolarizare crestata in portiunea initiala a QRS, in functie de locul fasciculului accesor; unda D este expresia cantitatii de miocard ventricular depolarizat pe calea accesorie; daca cantitatea de miocard este mare T durata undei D creste;

scurtarea intervalului PR (interval < 0.12s

Pacientii care au cale accesorie pot avea perioade cand pe ECG nu apare unda D deoarece perioada refractara a caii accesorii poate fi mai mare T nu este obligatorie aparitia aritmiilor la acesti pacienti.

Daca sindromul de preexcitatie dezvoltat prin fasciculul Kent este insotit de tahicardie paroxistica atunci se numeste sindrom Wolff-Parkinson-White.

Tipurile de aritmii intalnite in sindromul WPW sunt:

tahicardia atrio-ventriculara reintranta - se intalneste la 60% din bolnavii cu WPW si poate fi indusa de o extrasistola supraventriculara dar si de o depolarizare ventriculara precoce prin fasciculul accesor. In functie de traseul impulsului de depolarizare conducerea poate fi:

ortodromica - impulsul coboara la ventriculi pe calea normala si se intoarce la atrii pe calea accesorie T complexe QRS normale cu unda P la distanta dupa QRS si caracter retrograd;

antidromica - impulsul coboara pe calea accesorie integral, producand depolarizarea ventriculara si urca la atrii prin fasciculul His si NAV T complexe ventriculare largi; necesita diagnostic diferential cu tahicardiile ventriculare.

forme speciale - pentru cei cu mai multe cai accesorii.

FiA - incidenta mai redusa; aritmie paroxistica cu frecventa ventriculara peste 180 bpm, cu distante RR 250msec. Necesita tratamentul agresiv al WPW - ablatia fasciculului accesor.

FlA

FiV

Clinic - sincope; in sarcina cresc recurentele de aritmie.

Tratamentul tahicardiilor atrio-ventriculare reintrante:

Conversie cu SEE;

I.v. medicamente eficiente ce actioneaza pe calea accesorie: Procainamida, Cordarone (actioneaza pe calea accesorie si pe cea normala); in tratamentul acut al tahicardiei cu reintrare se poate folosi orice medicament ce blocheaza calea normala: b-blocante, blocante de Ca²⁺, adenozina (foarte eficienta);

In cazul FA sau FlA - Procainamida, Flecainida, Cordarone; NU se administreaza Digoxin, b-blocante, blocante de Ca²⁺ pentru ca blocheaza calea normala si trece pe calea accesorie;

Profilaxie - la cei cu reintrari: Cordarone sau Sotalol 160-320 mg/zi; ablatia caii accesorii.