Publicul tinta

Publicul tinta

Unul din aspectele definitorii ale marketingului in administratia publica este necesitatea ca institutiile de stat sa-si adapteze activitatea la cerintele grupului tinta de cetateni.

Publicul-tinta al institutiilor publice este deosebit de variat.

Institutiile statului pot intra in legatura cu urmatoarele categorii de public[1]:

publicul intern al organizatiei: sefi de birouri sau compartimente, functionari, manageri publici;

publicul extern al institutiei publice: presa, guvern, clienti, comunitatea locala (adica acele categorii care nu sunt direct conectate la organizatie);

public primar, secundar si marginal sunt categorii reprezentative numai pentru anumite tipuri de institutii publice, cum sunt ministerele, agentiile etc. Publicul primar poate sustine foarte mult (sau din contra) eforturile organizatiei. Celelalte doua categorii sunt mai putine sau chiar deloc implicate in sustinerea institutiei publice.

publicul traditional si viitor: angajatii si cetatenii actuali constituie publicul traditional, in schimb, tanara generatie reprezinta publicul viitor; ambele categorii pot fi deosebit de importante in succesul organizatiei;

public oponent, neimplicat si sustinator; o organizatie (si in special cea publica) vine in contact cu reprezentanti ai celor trei categorii mentionate.