Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice
Acasa » legislatie » legislatie
Cooperarea internationala pentru reprimarea consumului si traficului ilicit de droguri

Cooperarea internationala pentru reprimarea consumului si traficului ilicit de droguri




Cooperarea internationala pentru reprimarea consumului si traficului ilicit de droguri.

1. Privire de ansamblu asupra preocuparilor la nivel international pentru reprimarea consumului si traficului ilicit de droguri.

Bineinteles, acest fenomen nu a aparut peste noapte. Multe din drogurile care inspaimanta azi lumea sunt cunoscute de foarte multa vreme. Dar consumul lor era limitat la mici comunitati, in cadrul unui anume perimetru geografic sau cultural. O data cu dezvoltarea comertului si a comunicatiilor, drogurile si utilizarea lor s-au raspandit, depasind usor frontierele.

Spre sfarsitul veacului trecut a fost limpede ca sunt necesare masuri la nivel international pentru a pune stavila fluxului de droguri. In 1906, primul pas este facut in China: un decret interzice cultivarea macului pentru opiu; doi ani mai tarziu se interzice fumarea opiului.



In 1908 S.U.A. interzice utilizarea opiului in Filipine, in afara scopurilor medicale. In 1909, 13 puteri, avand interese in Extremul Orient, intrunesc la Shanghai Comisia Opiului, ce adopta 9 rezolutii, fara obligativitate. In 1912 este semnata la Haga prima Conventie internationala asupra stupefiantelor. Cand s-a infiintat in 1912 Liga Natiunilor, art. 23 din actul constitutiv stabilea un Comitet consultativ pentru traficul cu opiu si alte droguri periculoase.

La 19 februarie 1925 a fost semnata la Geneva Conventia internationala asupra opiului prin care guvernele erau rugate sa prezinte statistici anuale despre productia de opiu si frunza de coca si despre fabricarea, consumul, stocurile de stupefiante, importul si exportul cu aceste produse. La 13 iulie 1931 se semneaza la Geneva o Conventie pentru limitarea fabricarii si reglementarea distribuirii drogurilor narcotice cu scopul de a diminua cantitatile de droguri disponibile in fiecare tara sau teritoriu. La 26 iunie 1936 se semneaza tot la Geneva Conventia pentru suprimarea traficului ilicit de droguri periculoase, prin care se cere pedepsirea severa a traficantilor.

In anul 1946 ONU si-a asumat responsabilitatile Legii Natiunilor in privinta combaterii drogurilor. In luna februarie a aceluiasi an, la prima sa sesiune, Consiliul Economic si Social a creat Comisia pentru Stupefiante, compusa la inceput din 15 membri. Un protocol din 11 decembrie 1946 transfera Natiunilor Unite functiile exercitate mei inainte de Societatea Natiunilor in domeniul stupefiantelor.

La 19 noiembrie 1948 s-a semnat Protocolul de la Paris ce autorizeaza OMS sa supuna unui control international orice drog nou care nu poate fi controlat in virtutea dispozitiilor Conventiei din 1931 si care este susceptibil sa provoace toxicomania.

In iunie 1953 a fost adoptat la New York Protocolul asupra opiului. La 30 martie 1961 la sediul ONU se adopta Conventia unica asupra stupefiantelor, ce inlocuieste ce 9 tratate existente, simplifica organizarea controlului international, extinde controlul international asupra plantelor din care se extrag stupefiante naturale.

Se adopta Conventia din 1971 asupra substantelor psihotrope.

La sfarsitul anilor '70 Comisia pentru Droguri Narcotice a inceput, la sugestia Adunarii Generale a ONU sa studieze posibilitatea lansarii unei strategii pe termen lung privind controlul abuzului de droguri. In 1981 a fost prezentata strategia internationala pentru controlul abuzului de droguri, continand un program de actiune pe 5 ani in toate aspectele legate de droguri: control, abuz, trafic, tratament reabilitare, substituire de culturi. La 14 decembrie 1984 Adunarea Generala a ONU adopta Declaratia asupra controlului traficului cu droguri si a abuzului de droguri in care declara ca "productia ilegala, cererea ilegala, abuzul si traficul ilegal cu droguri impiedica programul economic si social, constituie o grava amenintare pentru securitatea si dezvoltarea multor tari si popoare si trebuie sa fie combatuta prin mijloace morale, legale si institutionale la nivel national, regional si international".

Prin rezolutia 40/122 din 13 decembrie 1985 Adunarea Generala adopta propunerea de organizare a unei Conferinte internationale asupra abuzului de droguri si traficului ilegal, care se va desfasura la Viena in 1987. 138 de tari, aproape 200 de organisme neguvernamentale si organizatii specializate si-au trimis reprezentanti la conferinta care, sub emblema "Da vietii, nu drogurilor!" urma sa dezvolte un "Plan cuprinzator de actiune".

2. Organisme internationale de lupta impotriva drogurilor.

A. Organisme cu vocatie mondiala create de ONU ca instrumente de lupta antidrog :

- Comisia pentru stupefiante. A fost creata in 1946. este una din cele 6 comisii tehnice ale Consiliului Economic si Social (ECOSOC) al ONU, fiind compusa din 40 de membri alesi de catre ECOSOC.

Componenta sa trebuie sa asigure o reprezentare geografica echitabila si participarea statelor care se confrunta cu probleme privind productia ilicita si consumul abuziv de droguri. Comisia se intruneste la Viena si determina politica ce trebuie adoptata pentru tot ceea ce priveste actiunea mondiala pentru a se asigura un control cat mai eficient al drogurilor. Conventia internationala ii ofera importante atributii in acest sens. La recomandarea O.M.S., Comisia ia decizii in legatura cu substantele pe care acesta le considera a fi supuse controlului international.

- Organizatia internationala de control al stupefiantelor (O.I.C.S.). a fost creata in 1961 prin Conventia unica a stupefiantelor si are atributii de control international al drogurilor. Este alcatuita din 13 membri, alesi datorita meritelor si competentei lor recunoscute.

O.I.C.S. are atributii de control international al drogurilor, atributii ce-i sunt conferite prin conventiile internationale. Este insarcinata sa urmareasca, in cooperare cu guvernele, situatia comertului ilicit de stupefiante.

Programul ONU pentru Controlul International al drogurilor (P.N.U.C.I.D.). Acest organism a fost creat in decembrie 1990 prin Rezolutia nr. 179 a Adunarii Generale a ONU si cuprinde:

Secretariatul O.I.C.S.

Divizia de Stupefiante

Fondul ONU pentru lupta contra abuzului de droguri (F.N.U.L.A.D.)

Aflat sub autoritatea unui director executiv si avand sediul la Viena, P.N.U.C.I.D. are obiectiv principal mai buna coordonare si intarire a activitatilor ONU in domeniul luptei contra drogurilor.

P.N.U.C.I.D. se compune din 4 divizii, dupa cum urmeaza:

Divizia insarcinata cu aplicarea tratatelor si a aspectelor juridice care se refera atat la Secretariatul Comisiei Stupefiantelor cat si la OICS.

Divizia de Servicii Tehnice, constituita pe 6 sectiuni, astfel: reducerea ofertei, reducerea cererii, suprimarea traficului ilicit, ajutor stiintific, controlul productiei, asistenta juridica statelor membre.

Divizia de actiuni operative compusa dintr-un birou central si 4 birouri regionale

Divizia de coordonare interioara si exterioara este insarcinata cu raporturile dintre diferitele organe ale ONU ce au ca vocatie lupta antidrog si celelalte organizatii internationale.

Organizatia Mondiala a Sanatatii (OMS) este institutia specializata a ONU, insarcinata cu dirijarea si coordonarea activitatii privitoare la toate aspectele care privesc ingrijirea medicala a sanatatii, intelegand prin aceasta si prevenirea imbolnavirii si educatia pentru sanatate.

Conventiile internationale din 1961 si 1971 atribuie OMS responsabilitati precise in ceea ce priveste controlul stupefiantelor si inscierea lor in tabelele privitoare la droguri ce fac obiectul controlului.

OMS dezvolta programe de educare si formare de profesionosti in problama de sanatate.

Alte organisme ale ONU ce contribuie la lupta antidrog

Astfel de organisme pot fi citate:

Organizatia Internationala a Muncii (OIM)

Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura (UNESCO)

Centrul pentru Dezvoltarea Sociala si Afaceri Umanitare

Organizatia Maritima Internationala (OMI)

Organizatia Aviatiei Civile Internationale (OACI)

Uniunea Postala Internationala (UPU)

Organizatia Natiunilor Unite pentru Alimentatie si Agricultura (FAO)

Organizatia Natiunilor Unite pentru Dezvoltarea Industriala (ONUDI)

Programul Natiunilor Unite pentru dezvoltare (PNUD)

Programul Natiunilor Unite pentru Copii

Programul Alimentar Mondial.

B. Organisme interguvernamentale create pentru coordonarea luptei anidrog a statelor

a. Consiliul de Cooperare Vamala (CCV)

A fost creat printr-o Conventie incheiata la Bruxelles la 15.12.1950 grupand 104 tari membre si avand Secretariatul General la Bruxelles.

Are ca obiectiv principal simplificarea si armonizarea legislatiei vamale a statelor membre.

Coopereaza prin schimb de informatii privind traficul de droguri cu O.I.P.C.-INTERPOL

b. Grupa de Actiune Financiara asupra spalarii Capitalurilor (GAFI)

GAFI a fost creata in cadrul Conferintei la nivel inalt a tarilor cele mai industrializate din 1989, statele membre fondatoare fiind: Australia, Austri, Belgia, Canada, Spania, S.U.A., Franta, Italia, Japonia, Luxemburg, Olanda, Germania, Anglia, Suedia, Elvetia precum si Comisia CEE.

Obiectul GAFI este acela de a evaluare a rezultatelor cooperarii deja pusa in functiune pentru a se preveni utilizarea sistemului bancar si institutiilor financiare in scopul spalarii banilor.

C. Organisme cu vocatie continentala sau regionala

a)      Organisme europene

Grupul Pompidou. A fost creat in 1971 la initiativa presedintelui Frantei, G. Pompidou si a fost integrat in Consiliul Europei in anul 1980, avand ca membre toate statele CEE, Finlanda, Suedia, Norvegia, Elvetia, Austria, Turcia, Malta si Cipru.

Din 1986, Comisia CEE este asociata la actiunile grupei.

Obiectivul Grupului Pompidou il constituie executarea intr-o optica pluridisciplinara, a problemelor abuzului si traficului de droguri, avand astfel de obiective de cooperare si ci tarile est-europene.

Acordul Shengen - a fost creat ca urmare a semnarii Acordului cu acelasi nume, la 14 iunie 1985, intre tarile Benelux, R.F.G. si Franta.

Art. 8 al Acordului precizeaza ca statele semnatare se angajeaza sa lupte, pe teritoriul lor, contra traficului de droguri si sa-si coordoneze actiunile in acest domeniu, iar art. 19 precizeaza ca partile trebuie sa-si armonizeze legislatiile si reglementarile din acest punct de vedere.

Grupul TREVI a fost creat la Roma in 1976 ca loc de intalnire intre ministerele insarcinate cu ordinea publica ale tarilor din CEE.

Permite tratarea directa a problemelor de securitate si luare in considerare a coordonarii masurilor necesare.

Grupul de Asistenta Mutuala (S.A.M.) - A fost creat in 1967, odata cu semnarea Conventiei de la Naples si grupeaza administratiile vamale ale statelor membre CEE. Lupta contra traficului de droguri este unul dintre obiectivele esentiale ale SAM.

C.E.L.A.D. - este instanta din cadrul CEE care permite reuniunea celor 12 coordonatori nationali numiti de catre sefii de state si de guverne.

Misiunea atribuita CELAD-ului este de a elabora un plan european de lupta contra drogurilor, traducand in modalitati de actiuni concrete obiectivele prealabil definite in domeniul sanitar si social precum si in domeniul reprimarii traficului ilicit de droguri.

b)     Organisme extra-europene

CICAD - La o conferinta internationala din Brazilia din 1986 s-a stabilit Programul interamerican de la Rio de Janeiro contra consumului, productiei si traficului ilicit de stupefiante si substante psihotrope. Acest program a initiat crearea unei comisii Inter-Americane pentru Controlul Abuzului de Droduri (CICAD). Acesta numara in prezent 21 de tari membre si dispune de un secretariat executiv cu sediul la Washington. Bugetul sau este alimentat prin contributii voluntare.

Asociatia Natiunilor din sud-estul Asiei (ASEAN) - creata in 1967 si avand sediul la Djakarta, ASEAN cuprinde Indonezia, Malaesia, Filipine, Singapore, Thailanda si Brunei.

Scopul sau este de a asigura o cooperare regionala, promovarea intelegerii mutuale, accelerarea dezvoltarii economice, progresul social si cultural.

Desi nu dispune de o structura specifica pentru problemele legate de droguri, ASEAN este asociata la CEE pentru lansarea a doua programe privind, pe de o parte cercetarea in domeniu si formarea cadrelor, iar pe de alta parte prevenirea si controlul drogurilor.

Planul Colombo a fost creat in 1950. grupeaza 28 de state (din Asia, Oceania precum si Canada, S.U.A. si anglia).

Obiectivul sau este de a permite o cooperare si o asistenta tehnica mai ale in domeniul luptei contra abuzului si traficului ilicit de droguri.

3. Strategia internationala impotriva traficului ilicit si abuzului de droguri.

Initial, consumul de droguri nu era considerat a fi un lucru vatamator pentru societate, iar problemele create de acestea erau, in general, apreciate ca fiind ale individului si nu aveau dimensiuni ingrijoratoare pentru comunitate. Drogul, pe de alta parte, era un fenomen foarte localizat, care nu depasea decat rareori cadrul restrans al unui anumit popor si un anumit mediu cultural.

In anul 1920, Adunarea Societatii Natiunilor a autorizat infiintarea Comitetului Consultativ privind traficul de droguri daunatoare, urmat de Comitetul Central Permanent al Opiului si devenit ulterior Comitetul Central Permanent al Stupefiantelor.

In 1946 atributiile Comitetului Consultativ au fost preluate de catre Comisia de stupefiante, comisie tehnica de specialitate a E.C.O.S.O.C.

In 1959 este pus pe picioare Programul special de asistenta tehnica in domeniul stupefiantelor, menit sa ajute statele care solicitau sprijinul in solutionarea problemelor ridicate de stupefiante.

In anul 1971, O.N.U. creeaza Fondul Natiunilor Unite impotriva abuzului de droguri, un organism al sau cu caracter subsidiar avand insarcinari multiple cum ar fi:

limitarea ofertei de droguri, prin toate mijloacele si chiar prin substituirea culturilor, celor trei plante;

ameliorarea posibilitatilor de actiune a organelor insarcinate cu lupta impotriva traficului ilicit de droguri;

stabilirea de programe cu caracter educativ ori de propaganda impotriva abuzului crescand de droguri;

furnizarea mijloacelor materiale de punere la punct a metodelor de tratament si reinsertie sociala a toxicomanilor.

Pe de alta parte, un numar tot mai impresionant de institutii stiintifice dar si organisme neguvernamentale, organizeaza multiple reuniuni internationale avand ca principal subiect al ordinei de zi aceeasi problematica deosebit de complexa.

La sfarsitul anilor 1970 evidenta acutizare a problematicii specifice traficului ilicit si consumului de droguri, in afara cadrului terapeutic, solicita din partea statelor o actiune internationala tot mai concertata. Ca urmare a instructiunilor Adunarii Generale a O.N.U., Comisia de Stupefiante ia in studiu "posibilitatea lansarii unei strategii complete si viabile de control international, pe termen lung a abuzului de droguri".

Strategia elaborata se refera, nemijlocit, de la aspectele controlului, traficului ilicit si a abuzului de droguri, pana la tratamentul, readaptarea sociala a toxicomanilor si inlocuirea recoltelor de plante ce contin droguri, cu plante tehnice si profitabile economic.



Sintetizand scopurile urmarite de prima strategie internationala la care ne referim sunt cele care urmeaza:

imbunatatirea sistemului de control al drogurilor;

crearea unui echilibru intre cererea si oferta de droguri provenite din surse ilegale;

reducerea traficului ilicit de droguri;

reducerea cererii ilegale de droguri ilicite si prevenirea consumului impropriu ori ilicit de droguri aflate in circuitul legal;

tratarea in vederea dezintoxicarii, readaptarii si reintegrarii sociale a toxicomanilor.

Adunarea Generala a O.N.U. la data de 14 decembrie 1984 a adoptat Declaratia privind lupta impotriva traficului si abuzului de droguri. Acest lucru constituie un alt moment semnificativ in lupta dusa de cateva zeci de decenii de omenire impotriva teribilului flagel.

Sub egida O.N.U. a avut loc prima Conferinta Internationala privind abuzul si traficul ilicit de droguri din anul 1987, la nivel de ministri care a examinat chestiuni relative la abuzul si traficul ilicit de droguri. Directivele adoptate de catre Conferinta poarta numele de Schema multidisciplinara completa pentru viitoarele activitati in lupta impotriva abuzului de droguri.

Declaratia politica adoptata in unanimitate de Conferinta de la Viena din anul 1987 reafirma vointa politica a statelor care si-au trimis delegatii la aceasta manifestare de a actiona cu vigoare sporita impotriva periculosului flagel si stabileste termene pentru obtinerea unui deziderat major: o societate lipsita de droguri.

Cu prilejul celei de-a 71-a sesiuni extraordinare a sa, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat in luna martie 1990 un Program mondial de actiune care vizeaza, de asemenea, eliberarea comunitatii mondiale de pericolul drogurilor ilicite si starpirea fenomenului toxicomaniei. Sunt, din nou, trecute in revista actualele probleme ale cooperarii internationale impotriva productiei, ofertei, cererii, traficului si distribuirii ilegale de droguri, precum si modalitatile practice de largire a campului cooperarii si cresterii eficacitatii actiunilor cu caracter preventiv si coercitiv.

Tot Adunarea generala a O.N.U. a declarat, cu acest prilej, ultimul deceniu al secolului al XX-lea ca Decada Natiunilor Unite impotriva abuzului de droguri.

La randul lor, asa cum am mentionat mai sus, institutiile specializate depun diligentele in ariile lor de competenta pentru prevenirea si eradicarea traficului ilicit de droguri. In aceasta privinta sunt notabile activitatile desfasurate de Organizatia Internationala a Muncii, Organizatia Mondiala a Sanatatii , Organizatia Natiunilor Unite pentru Educatie, Stiinta si Cultura, Organizatia Maritima Internationala, Organizatia Aviatiei Civile Internationale, Uniunea Postala Universala si altele. Acestora li se adauga organizatii internationale cum sunt: Consiliul de Cooperare Vamala, Organizatia Internationala de Politie Criminala.

Programul Natiunilor Unite pentru controlul international al drogurilor (P.N.U.C.I.D)

Aceasta institutie cu vocatie universala, deosebita actualitate a fost creata in anul 1991 prin Rezolutia nr.45/179 a Adunarii Generale a O.N.U. din data de 21 decembrie 1990 si se integreaza la ora actuala toate structurile si functiile a trei servicii a Natiunilor Unite, care au ca sarcina lupta antidrog : Divizia de Stupefiante, Fondul Natiunilor Unite pentru Lupta Contra Abuzului de Droguri si Secretariatul Organului International de Control al Stupefiantelor.

Programul Natiunilor Unite pentru controlul international al drogurilor are ca sarcina exclusiva activitatile desfasurate de Natiunile Unite in materie. Orientarea si coordonarea tuturor cu alte organisme ale forului mondial si indeosebi cu institutiile specializate si alte organisme ajutand guvernele sa faca fata problematicii determinate de traficul ilicit si abuzul de droguri. 

O.I.P.C.- INTERPOL, organ vital in lupta antidrog.

1. Istoricul organizatiei

Succesul luptei impotriva criminalitatii internationale nu ar putea fi conceput fara o cooperare sincera intre autoritatile judiciare ale statelor interesate si fara sa se bazeze pe o intreaga gama de informatii operative, precise si mereu actualizate. Punerea in practica a acestei cooperari a dus la crearea unui organism specializat, respectiv Organizatia Internationala de Politie Criminala - INTERPOL.

Acest organism coordoneaza, ca un veritabil stat-major, actiunile concertate intreprinse de politiile tarilor afiliate pentru prevenirea si combaterea eficienta a criminalitatii internationale.

Crearea O.I.P.C. INTERPOL este legata de dinamica vietii sociale pe anumite arii geografice si, implicit, a fenomenului infractional ca o componenta aparte a acesteia.

In perioada 14-18 aprilie 1914, in Principatul Monaco are loc 'Primul congres de politie judiciara', manifestare in care se concretizeaza ideile de cooperare enuntate anterior. La acest congres au participat juristi si politisti din 14 state, printre care si din Romania si au fost dezbatute urmatoarele patru teme principale :

perfectionarea metodelor de identificare a infractorilor ;

crearea unui fisier central international;

imbunatatirea si optimizarea procedurii de urmarire a infractorilor.

unificarea procedurilor de extradare.

Dintre problemele abordate, singura finalizata printr-un acord a fost instituirea unui sistem unic de clasificare a infractorilor, dactiloscopia obtinand castig de cauza in dauna antropometriei.

In anul 1933 s-a tinut la Bucuresti cea de-a 16-a adunare generala a Comisiei Internationale de Politie Criminala. Rolul de gazda si animator al dezbaterilor 1-a indeplinit prefectul Politiei Capitalei, dr. Eugen Cristescu, delegatii prezenti manifestandu-si deschis recunostinta pentru atentia ce li s-a acordat pe parcursul reuniunii. Delegatii au fost primiti de insusi regele Carol al II-lea care a adresat invitatia ca peste doi ani reuniunea sa aiba loc tot la Bucuresti.

In anul 1956, cu ocazia celei de-a 25 Adunari Generale care a avut loc la Viena, Statutul O.I.P.C. a fost modernizat si adaptat la exigentele unei cooperari la scara mondiala. Totodata s-a hotarat schimbarea denumirii Comisiei Internationale de Politie Criminala in Organizatia Internationala de Politie Criminala.

De la an la an, numarul statelor membre a crescut, astfel incat, in 1967 numarul acestora era de 100, Romania afiliindu-se la O.I.P.C. INTERPOL in 1973, ocazie cu care tarii noastre i-a fost recunoscuta calitatea de membru fondator al organizatiei.

Dupa prabusirea sistemului comunist, statele din fostul 'lagar socialist' au aderat in corpore, astfel incat, in prezent numarul tarilor afiliate este de 170.

2. Organizarea si functionarea O.I.P.C.- INTERPOL.

Organele conducatoare

O.I.P.C. - INTERPOL este condusa de doua categorii de organe :

- organe reprezentative, care se reunesc in .mod periodic pentru a delibera, respectiv Adunarea Generala si Comitetul Executiv ;

- organe tehnice permanente, care asigura functionarea continua a cooperarii si pun in practica hotararile organelor deliberative. Acestea sunt : Secretariatul General si Birourile Centrale Nationale.

a) Adunarea Generala - este institutia suprema a Organizatiei care reuneste anual delegatiile oficiale ale tarilor afiliate. Sesiunile dureaza, de obicei, o saptamana, la lucruri putand lua parte, in calitate de observatori, si reprezentanti ai altor organizatii internationale.

Adunarea Generala are competenta de a decide in toate problemele referitoare la bunul mers al Organizatiei: directii, metode si mijloace ale cooperarii politienesti internationale, metodele de lupta impotriva criminalitatii internationale, programul de activitate viitoare, alegerea membrilor Comitetului Executiv si a altor functii prevazute de Statut.

b) Comitetul Executiv este format din 13 persoane alese prin vot secret de catre Adunarea Generala a Organizatiei.

Conform prevederilor art. 22 din Statut, Comitetul Executiv are ca atributii punerea in aplicare a hotararilor Adunarii Generale, pregatirea ordinii de zi a acesteia, aprobarea programului de lucru si a proiectului ordinii de zi, controlarea gestiunii Secretariatului General. De regula, Comitetul Executiv se reuneste de doua ori de an.

Presedintele O.I.P.C. INTERPOL este ales pe o perioada de patru ani. Acesta prezideaza reuniunile Adunarii Generale si ale Comitetului Executiv, conlucrand strans cu Secretarul General al Organizatiei.

Secretariatul General al O.I.P.C. - INTERPOL este organismul administrativ si tehnic care asigura functionarea permanenta a organizatiei. In fapt, Secretariatul General este o administratie internationala care nu este subordonata nici unui guvern si care actioneaza in numele si pentru comunitatea internationala.

Secretariatul General comporta patru divizii specializate:

Divizia I - administrativa - are ca atributii principale pe cele legate de contabilitate si pregatirea bugetului, administrarea personalului si a serviciilor generale (telecomunicatii, traduceri, imprimerie etc.), pregatirea Adunarilor Generale si a altor reuniuni organizate de O.I.P.C.- INTERPOL .

Divizia II-a - de legatura si informatie criminala este insarcinata cu centralizarea si studierea afacerilor criminale ce impun cooperarea politieneasca internationala. Aceasta divizie tine la zi documentatia criminala si pe cea specializata a Organizatiei si este impartita, la randul ei, in patru subdivizii, din care primele trei sunt specializate intr-un sector important al criminalitatii internationale ;

subdivizia criminalitate generala;

subdivizia criminalitate economico-financiara;

subdivizia de stupefiante.

Divizia a III-a - juridica, documentare, formare profesionala realizeaza o serie de informari si studii privind problemele tehnice si juridice de politie, criminologie, drept penal si prevenirea, dezvoltarea unor noi metode si tehnici ale politiei stiintifice, organizarea si dotarea serviciilor de politie etc.

Divizia a IV-a - suport tehnic este compusa la randul ei din doua subdivizii: telecomunicatii si informatica, avand ca atributii sustinerea logistica a cooperarii politienesti internationale si folosirea celor mai avansate tehnici.

Birourile Centrale Nationale

Experienta a demonstrat ca in calea cooperarii politienesti internationale stau, in general, trei mari obstacole:

deosebirile de structuri intre politiile nationale, care fac adesea foarte dificila determinarea, din exterior, a serviciului competent sa rezolve un caz ori sa furnizeze o anumita informatie ;

barierele lingvistice ;

sistemele juridice diferite de la o tara la alta.

Pentru depasirea acestor inconveniente, in fiecare tara afiliata la O.I.P.C.- INTERPOL sarcinile cooperarii sunt incredintate unui serviciu permanent desemnat de catre autoritatile guvernamentale nationale. Acest serviciu constituie Biroul Central National -INTERPOL (B.C.N.).

De regula, acest rol este atribuit, in general unui serviciu de rang inalt si cu o competenta materiala extinsa, astfel incat sa fie capabil sa raspunda la orice solicitare a secretariatului General sau a altui Birou Central National si sa declanseze in orice moment o actiune politieneasca de anvergura, angajand, daca situatia impune, serviciile nationale competente.

3. Romania, membra a O.I.P.C.- INTERPOL.

Dupa terminarea razboiului si normalizarea relatiilor internationale, la initiativa dr. Johannes Schober, seful politiei austriece, s-au desfasurat la Viena, in perioada 3-7 septembrie 1923, lucrarile celui de-al doilea Congres de politie judiciara, insa cu o participare destul de restransa (tara gazda, Danemarca, Egipt, Franta, Germania, Grecia, Romania si Ungaria).

Importanta acestui congres consta in aceea ca participantii au hotarat crearea 'Comisiei Internationale de Politie Criminala' cu sediul la Viena, organism ce avea drept scop principal asigurarea cooperarii internationale in materie de politie.

Comisia si-a desfasurat activitatea in mod normal, prin reuniuni anuale, incluzand 34 de state pana in anul 1938, marea lor majoritatea fiind europene. Delegatia romana la sesiunile anuale ele comisiei a fost condusa, de fiecare data, de catre directorul general adjunct el politiei romane, dr. Eugen Bianu, care a fost ales si vicepresedinte si organizatiei, cu un mandat de trei ani.

Cea de-a 16-a adunare generala a Comisiei Internationale de Politie Criminala s-a tinut la Bucuresti,in anul 1933. Rolul de gazda si animator al dezbaterilor 1-a indeplinit prefectul Politiei Capitalei, dr. Eugen Cristescu, delegatii prezenti manifestandu-si deschis recunostinta pentru atentia ce li s-a acordat pe parcursul reuniunii. Delegatii au fost primiti de insusi regele Carol al II-lea care a adresat invitatia ca peste doi ani reuniunea sa aiba loc tot la Bucuresti.

Numarul statelor membre a crescut de la an la an, astfel incat, in 1967 numarul acestora era de 100, Romania afiliindu-se la O.I.P.C. INTERPOL in 1973, ocazie cu care tarii noastre i-a fost recunoscuta calitatea de membru fondator al organizatiei.

In vederea realizarii cooperarii internationalea Politiei Romane cu celelalte politii ale tarilor membre ale O.I.P.C.-Interpol,la 10 ianuarie 1973, in cadrul Inspectoratului General al Politiei a fost creat Biroul National Interpol.

In conformitate cu Instructiunile privind cooperarea politiei si altor unitatiale Ministerului de Interne nr. S/136/1991, Biroul National Interpol,ca untate centrala a Inspectoratului General al Politiei, are o serie de atributii specifice.

Ofiterii de legatura cu Biroul National Interpol,de la Inspectoratele Judetene de Politie (D.G.P.M.B.),Inspectoratele de politie Transporturi, D.G.C.C.O.A. si centrele zonale constituie una din modalitatile de apropiere a cooperarii politienesti internationale de unitatile operative locale ale politiei,astfel incat sa permita rezolvarea in cel mai scurt timp si cu eficienta sporita a solicitarilor de colaborare primite din strainatate ori transmise de autoritatile romane in alte tari.

Atributiile ofiterilor de legatura cu Biroul National Interpol.

-tin evidenta solicitarilor de cooperare de toate categoriile,transmise inspectoratului de politie respectiv,de catre Biroul National Interpol,la cererea altor Birouri Centrale Nationale si urmarirea rezolvarii lor in regim de urgenta sau in termene rezonabile in functie de volumul verificarilor necesasre clarificarii fiecarui caz;

-tin evidenta solicitarilor de cooperare internationale,formulate de subunitatile din componenta inspectoratului de politie si trimise Biroului National Interpolspre a fi trimise omologilor sai din strainatate;

-la ordinul conducerii inspectoratului ori la carerea cadrelor care au in lucru cauze pentru rezolvarea carora s-a solicitat cooperarea internationala,iau legatura cu cadrele B.N.I. in vederea impulsionarii primirii rezultatelor verificarilor in strainatate;

-transmit B.N.I.,la sfarsitul fiecarui an calendaristic,o situatie statistica privind solicitarile de cooperare politieneasca internationala adresate de subunitatile componente ale inspectoratului;

-participa la convocarile de instruire ce vor fi organizate de catre B.N.I.;

-propun conducerii inspectoratului masuri necesare a fi luate,pe plan local,pentru perfectionarea activitatii operative care vizeaza cooperarea politieneasca internationala;

-realizeaza,cu sprijinul B.N.I.,instruirea cadrelor inspectoratului cu privire la posibilitatile oferite de afilierea Politiei Romane la O.I.P.C.-Interpol pentru rezolvarea unor cauze aflate in lucru care prezintaelemente de extraneitate;

-acorda asistenta de specialitate pentru stabilirea si clarificarea problemelor ce pot fi rezolvate in cauze penale concrete,prin apelarea la instrumentele de cooperare instituite de O.I.P.C.-Interpol;

-urmaresc ca solicitarile de cooperare adresate Biroului National Interpol sa raspunda conditiilor precizate si sa fie conforme cu instructiunile aprobate prin Ordinul Ministrului de Interne nr. S/136/1991 privindcooperarea Politiei Romane si altor unitati ale Ministerului de Interne cu .

5. Politia europeana de combatere a drogurilor si pentru schimbul de informatii (EUROPOL).

In sesiunea plenara a Parlamentului European din ianuarie 1993, s-a dezbatut problema constituirii Europolului. In afara luptei impotriva drogurilor acest organism se va preocupa si de crima organizata, cu accent asupra infractiunilor cu pericol social ridicat, fraudelor din domeniul informativ si al documentelor, furturilor de autovehicule si a altor obiecte de valoare, a faptelor de natura sa afecteze mediul inconjurator, cat si celor referitoare la traficul de organe si fiinte umane.

In ceea ce priveste participantii la Europol se considera oportun ca pentru inceput sa fie creat un centru de colectare si schimb de informatii, reunind cele 15 state membre ale Uniunii Europene, tarile Asociatiei Europene a Liberului Schimb, precum si state asociate ale U.E., care vor beneficia de un statut de observator. In ceea ce priveste sarcinile Europol acestea sunt limitate deocamdata la colectarea, sistematizarea si schimbul de informatii.



In ce priveste controlul politic al Parlamentului European asupra Europol, el se va exercita in cadrul dreptului de informare si de anchetare a acestuia, completat prin controalele parlamentelor nationale ce pot proceda la interogarea ministrilor.

Conventia Europol

La 26 iulie 1995 a fost semnata la Bruxelles Conventia Europol. Obiectivul Europol va fi de a imbunatati cooperarea si colaborarea dintre autoritatile competente ale statelor membre in activitatea de prevenire si combatere a terorismului, a traficului ilegal de stupefiante si alte forme importante ale criminalitatii internationale acolo unde, exista indicii sigure ca este implicata o structura criminala de tip organizat si ca doua sau mai multe state membre sunt afectate.

Anterior, incepand din 3 ianuarie 1944 a functionat ca predecesor a Europol Departamentul de droguri al Europol (EDU).

Conform actului de aderare, EDU va actiona ca o echipa neoperationala pentru schimbul si analiza de date si informatii, cand acestea privesc doua sau mai multe state membre astfel:

a)      traficul ilicit de stupefiante

b)      traficul ilicit de substante nucleare si radio-active

c)      infractiuni ce implica retele clandestine de emigranti

d)     traficul ilicit de vehicule

e)      terorismul, care va fi inclus dupa ratificarea Conventiei, plus activitati in care sunt implicate organizatii criminale si actiuni de spalare a banilor.

Brigada europeana de droguri (BED)

BED este prima treapta a Europolului deschisa oficial la 16 februarie 1994 la Haga, intr-o cladire care anterior a fost folosita de catre Organizatia Olandeza de Informatie privind Delictele. BED opereaza pe o baza determinata si trebuie sa se preocupe numai cu informatiile privind traficul ilicit de droguri si activitatile de spalare a banilor asociate acestuia.

BED schimba si analizeaza datele privind traficul de droguri, organizatiile criminale implicate si operatiunile conexate de spalare a banilor care afecteaza statele membre. Obiectivul ei este sa ajute efectiv actiuni ale politiei s altor agenti de impunere a legii. Fiecare stat membru este conectat la BED printr-o singura brigada nationala, canale care cer de la si spre agentiile nationale de impunere a legii.

Lucratorii Europol au acces doar la bazele de date relevante in tarile lor, iar regimul impus datelor personale este guvernat de catre propriul sistem national privind protectia informatiilor.

Orice stat membru care primeste informatia de la o intercomunicare cu un alt lucrator, trebuie sa acorde formatiei acelasi grad de protectie pe care aceasta il primea in statul din care provine.

Brigazii europene de droguri ii lipseste un statut legal si deci nu poate intra in relatii oficiale cu alte corpuri internationale cum ar fi Interpolul.

ANEXA I

Clasificari de ordin stiintific ale drogurilor

A. Clasificarea facuta de savantul francez Pierre Deniker:

Psiholepticele

Hipnotice

barbiturice si nebarbiturice

Tranchilizante si sedative clasice

benzodiazepinele

Neuroleptice

fenotiazinele, reserpinicele, butirofenonele, benzamidele etc.

Regulatoarele umorului

saruri de litiu

Psihoanaleptice

Stimulatoare ale starii de veghe

amfetaminele etc.

Antidepresoare stimulente ale umorului

Imipramina si derivatii triciclici hidrazinele, I.M.A.O.

Alte stimulente

fosforicele, acidul ascorbic etc.

Psihodisleptice

Halucinogenele si onirogenele

mescalina, lysergiamida, psilocybina, cannabinoizii

Stupefiantele

morfina, heroina, cocaina etc.

Alcoolul s derivatii sai

alcoolul, eterul etc.

B. Clasificarea facuta de profesorul Louis L. Lemin in lucrarea "Les paradis artificiels" (5 grupe):

a)       EUPHORICA - in care vom intalni unele substante si produse cu proprietati euforizante si calmante ale vietii afective a omului, adica acele care diminueaza ori suspenda activitatea de perceptie, punand "subiectul intr-o stare agreabila de bine fizic si psihic". Acestea sunt: opiul si derivatii sai, adica morfina si heroina, codeina, precum si frunzele de coca si cocaina.

b)      PHANTASTICA - unde se grupeaza substante cu proprietati halucinogene de origine vegetala: mescalina, canepa indiana, Amanita muscaria, alcaloizii de natura solanocee: Belladona, Jusquiame, care "dau loc unei excitari cerebrale ce se manifesta sub forma de deformari a senzatiilor, a viziunilor si halucinatiilor".

c)       INEBRANTICA (imbatatoarele): alcoolul, eterul, cloroformul, benzenul, protoxidul de azot, "corpuri susceptibile de sinteza chimica, ele dau dupa o prima faza de excitare loc unei depresii care poate merge pana la suspendarea temporara a cunostintei".

d)      HYPNOTICA (agentii inducatori ai somnului): cloralul, barbituricele, peraldehida, sulfanolul, bromura de potasiu, bromuralul, kama-kama

e)       EXCITANTIA (substante cu proprietati stimulente si tonifiante): droguri cofeinice (cafeaua, ceaiul, cola, mate, guarana, cacao), camforul, khatul, tutunul, betelul, care "procura fara alterarea constiintei, o stare de stimulare cerebrala cu manifestari mai mult sau mai putin marcante".

ANEXA II

Clasificari de ordin medical al drogurilor

Clasificarea facuta in anul 1971 de Organizatia Mondiala a Sanatatii:

Drogul

Dependenta psihica

Dependenta fizica

Toleranta

Alcoolul

de la mijlocie la marcata

de la mijlocie la marcata

sigura

Amfetamina

de la mijlocie la marcata

minima

lipsa

Barbiturice

de la mijlocie la marcata

de la mijlocie la marcata

substantiala

Cannabis

de la mijlocie la marcata

minima

posibila la doze mari

Opiacee

de la mijlocie la marcata

marcata

marcata

Cocaina

de la mijlocie la marcata

lipsa



lipsa

Khat

de la mijlocie la marcata

minima

minima

Halucinogene

de la mijlocie la marcata

lipsa

poate fi marcata la anumiti agenti

Solventi inhalanti

de la mijlocie la marcata

minima

posibila la anumiti agenti

ANEXA III

Conventia O.N.U. privind combatere traficului de stupefiante

Substantele care sunt folosite in mod frecvent in procesul de fabricarii ilicite de stupefiante sau substante psihotrope.

Partile adopta masuri pe care le considera adecvate pentru a impiedica deturnarea substantelor inscrise in Tabelul I si Tabelul II in scopul fabricarii ilicite de droguri si substante psihotrope si cooperare in acest scop.

Daca una dintre parti sau Organizatia Mondiala a Sanatatii se afla in posesia unor informatii referitoare la o substanta care inca nu este supusa controlului international si care pot face necesara includerea ei intr-unul din tabelele prezentei conventii, acestea vor adresa secretarului general o notificare insotita de toate informatiile adecvate. Aceasta procedura va fi, de asemenea, aplicata atunci cand una dintre parti sau Organizatia Mondiala a Sanatatii se va afla in posesia unor informatii justificand trecerea unei substante din Tabelul I in Tabelul II sau invers.

Secretarul General va comunica aceasta notificare, precum si orice informatii pe care le va considera potrivite, partilor, comisiei si, daca notificarea a fost facuta de una dintre parti, Organizatiei Mondiale a Sanatatii.

El comunica comisiei de evaluare a substantelor, indicand unul dintre efectele prealabile includerii sale in Tabelul I sau Tabelul II atat asupra realizarii ilicite cat si asupra fabricarii ilicite si, daca e cazul, fac recomandari cu privire la masuri de controlare ar fi adecvate pentru substanta mentionata.

Tinand seama de comunicarea Organizatiei Mondiale a Sanatatii ale carei aprecieri vor fi hotaratoare in domeniul medical si stiintific si luand in considerare factorii de ordin economic, social, juridic, administrativ, precum si toti ceilalti factori pe care Organizatia Mondiala a Sanatatii ii va considera potriviti, comisia va putea sa adauge respectiva substanta in Tabelul I sau II

Orice decizie luata de catre comisiei in virtutea prezentului articol va fi comunicata de catre Secretarul General tuturor statelor si altor entitati care sunt parti la prezenta Conventie, Organizatiei Mondiale a Sanatatii, precum si organului. Ea intra in vigoare pentru fiecare dintre parti la 180 de zile de la data comunicarii sale.

a) Deciziile luate de conventie in virtutea prezentului articol vor putea fi supuse revizuirii de catre Consiliu, daca una dintre parti va formula o cerere in decurs de 180 de zile de la primirea notificarii hotararii. Cererea de revizuire va trebui sa fie adresata Secretarului General in acelasi timp cu toate informatiile adecvate care o motiveaza.

b) Secretarul General ca comunica o copie dupa cererea de revizuire si informatiile adecvate comisiei, Organizatiei Mondiale a Sanatatii si tuturor partilor invitandu-le sa-i comunice observatiile lor in decurs de 90 de zile. Toate observatiile astfel primite vor fi supuse examinarii Consiliului.

a) Sub rezerva caracterului general al dispozitiilor paragrafului 1 al prezentului articol si dispozitiile Conventiei din 1961, Conventiei din 1962 modificata si Conventiei din 1971, partile iau masurile pe care le cred de cuviinta pentru a controla, pe teritoriul sau fabricarea si distribuirea substantelor inscrise in Tabelul I si II.

b) In acest scop partile pot:

sa exercite o supraveghere asupra tuturor persoanelor si intreprinderilor special autorizate care se indeletnicesc cu fabricare, comercializarea sau cu distribuirea substantelor mentionate;

sa supuna unui regim de licente sau altor masuri de control similare intreprinderile si cladirile in care poate fi facut acest comert sau aceasta distributie;

sa faca in asa fel incat masuri de securitate sa fie luate fata de aceste intreprinderi si aceste cladiri de asa maniera incat sa impiedice furtul sau sustragerea stocurilor prin alte moduri.

In ce priveste substantele si produsele stupefiante, fiecare parte are urmatoarele sarcini:

a) stabileste si mentine un sistem de supraveghere a Conventiei internationale cu substante incluse in Tabelul I si II in scopul de a asuma detectarea operatiunilor suspecte. Aceste sisteme de suprafata trebuie sa fie puse in functiune in stransa colaborare cu fabricantii, importatorii, vanzatorii en-gros si en-detail ce semnaleaza autoritatilor competente operatiunile suspecte.

b) confisca orice substanta inscrisa in Tabelul I si II daca exista suficiente dovezi ca acestea sunt destinate sa serveasca la fabricarea ilicita a unui stupefiant sau substanta psihotropa.

c) informeaza cat mai rapid posibil autoritatile si serviciile competente ale partilor interesate daca exista motive pentru a crede ca o substanta inscrisa in Tabelul I sau II e importata, exportata sau in tranzit in scopul fabricarii ilicite de stupefiante sau substante psihotrope.

Atunci cand una din parti furnizeaza informatii celeilalte conform paragrafului 9 al prezentului articol, ea poate solicita partii care le primeste sa pastreze caracterul confidential al oricarui secret economic, industrial, comercial sau profesional.

Fiecare parte furnizeaza anual organului, in forma si modalitatea definita de acesta si utilizand formele care vor fi furnizate, informatii cu privire la:

a) cantitatea de substante inscrise in Tabelul I si II care au fost confiscate si daca se cunoaste originea lor;

b) orice alta substanta care nu este inscrisa in Tabelul I si II dar care a fost identificata ca servind la fabricarea ilicita de stupefiante sau substante psihotrope.

c) metode de fabricare ilicita.

12.Organul intocmeste un raport anual catre Comisia cu privire la aplicarea prezentului articol, iar Comisia examineaza periodic daca Tabelele I si II sunt adecvate si competente.

13.Dispozitiile prezentului articol nu se aplica nici la preparatele farmaceutice, nici la alte preparate ce contin substante inscrise in Tabelul I si II si compuse astfel incat substantele mentionate sa nu poata fi utilizata cu usurinta, nici extrase prin mijloace usor de aplicat.

Substante Utilizare ilicita

1. efedrina metanofetamina

2. pseudo-efedrina metanofetamina

3. 1 fenil 2 propanona amfetamina

ergometrina LSD

5. ergometrina LSD

6. acid lisergic LSD

7. N acid acetil antranilic metaglucona

8. 3,4 metilendioni fenil 2 propanona metaglucona

9. isosafrol amfetamine substituite

10. safrol amfetamine substituite

11. piperonal amfetamine substituite

12. anhidrida acetica heroina, metaglucona

13. acidul antranilic mecloglucona

1 acidul fenil acetic amfetamina, metamfetamina

15. piperidina P.C.P.(fenilciclicinie)

16. acetona cocaina, heroina

17. eter etilic cocaina, heroina

18. metiletilcetona cocaina, heroina

19. toluen cocaina, heroina

20. permanganat de potasiu cocaina

21. acid sulfuric cocaina

22. acid clorhidric cocaina, heroina

BIBLIOGRAFIE

Constitutia Romaniei;

Codul penal al Romaniei, publicat in Buletinul Oficial 79 bis/1968;

Legea 73/1969 privind regimul produselor 5i substantelor stupefiante, publicata in Buletinul Oficial nr.154/1969;

Instructiunea 103/1970;

Legea 3/1978 privind asigurarea sanatatii populatiei, publicata in Buletinul Oficial nr.54/1978;

Decretul 466/1979 privind regimul produselor si substantelor toxice, publicata in Buletinul Oficial nr.2/1980;

Legea 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei, publicata in Monitorul Oficial nr.163/1991;

H.G. 75/1991 pentru stabilirea si sanctionarea contraventiilor la regimul produselor si substantelor stupefiante, publicata in Monitorul Oficial nr.26/1991;

H.G. 32/1993 privind unele masuri de reorganizare a activitatii vamale, publicata in Monitorul Oficial nr.23/1993;

O.G.125/1998 privind infiintarea, organizarea si functionarea Agentiei Nationale a Medicamentului, publicata in Monitorul Oficial nr.329/1998;

O.U.G. 152/1999 privind produsele medicamentoase de uz uman, publicata in Monitorul Oficial nr.508/1999;

Legea 143/2000 privind combaterea traficului si consumului ilicit de droguri, publicata in Monitorul Oficial nr.362/2000;

H.G. 1359/2000 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a dispozitiilor legii 143/2000, publicata in Monitorul Oficial nr.46/2001;

H.G. 534/1999 privind infiintarea Comitetului Interministerial de lupta impotriva drogurilor, publicat in Monitorul Oficial nr.329/1999;

H.G. 22/2001 privind organizarea si functionarea Ministerului Sanatatii si Familiei, publicata in Monitorul Oficial nr.16/2001;

Conventia unica asupra stupefiantelor din 30.03.1961, document O.N.U.;

Conventia asupra substantelor psihotrope, 1971 Document O.N.U.;

Rezolutia 3034/1972 a Adunarii generale a O.N.U., vizand prevenirea si reprimarea terorismului si studierea cauzelor lui profunde, in documentele sesiunii a XXVII-a;

Raspunsul Guvernului Romaniei in problema terorismului international depus la Secretariatul O.N.U. la 16.08.1973;

Conventia Europeana pentru reprimarea terorismului din 27.01.1977 de la Strassbourg;

Drept penal, Partea speciala - Gheorghe Nistorescu, Vasile Dobrinoiu, Editura Continent XXI, 1995;







Politica de confidentialitate







creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.