Reglementarea internationala a muncii - istoric

REGLEMENTAREA INTERNATIONALA A MUNCII istoric -

In timp, s-au incercat a se introduce mari reforme sociale pe taramul muncii - unitar si simultan - in cadrul dezvoltarii internationale a fortei de munca.

Prima etapa - Conferinta internationala pentru studiul problemelor de munca tinuta la Berlin la 5 februarie 1890. Au participat 14 state.

Au avut loc o serie de conferinte internationale care au dus la insemnate succese practice.

Razboiul mondial (I) a intrerupt aceasta colaborare.

Ganditori si promotori:

- Robert Owen - este primul care a lansat ideea unei legislatii internationale a muncii. In 1818 el lanseaza plenipotentiarilor Sfintei Aliante intruniti la Aix-la-Chapelle - un memoriu prin care cerea limitarea pe cale internationala a duratei muncii.

- Jerome Adolphe Blanqui in 1939 intr-un curs tinut la Facultatea de Economie Industriala din cadrul Sorbonei spune ca pentru a realiza aceasta idee, toate popoarele trebuie sa o adopte in acelasi timp.

- Daniel Legrand - in 1840 si 1853 trimite Berlinului, Petersburgului, Parisului - memorii prin care cere reducerea timpului de munca pentru copii, femei, barbati, repaus duminical. Acest memoriu a fost publicat de 4 ori : 1853, 1855, 1856, 1857 - aparand ca origine a dreptului international muncitoresc.

In 1856 Congresul International de la Bruxelles si in 1857 Congresul International de la Frankfurt - adopta ideea unei reglementari internationale a muncii.

Internationala I - a (1864 Londra) este un promotor frecvent al acestei idei.

In 1868 Louis Wolowski, economist francez propune o legislatie internationala a muncii, iar in 1873 ridica aceasta problema in adunarea nationala Franceza.

In congresul industriasilor de la Paris din 1881 in lucrarile de incheiere se arata ca " guvernele pot si trebuie pe calea negocierilor internationale sa reglementeze relatiile de munca".

Congresul de la Bienne - Elvetia, a organizat Federatia Muncitoreasca Elvetiana, si, a discutat problemele ocrotirii internationale a muncii. S-a cerut repaus saptamanal, reglementarea muncii pentru minori si femei, reglementarea muncii de noapte, ocrotirea muncii, s-a cerut statelor formularea unui oficiu international de ocrotire muncitoreasca.

Expozitia universala de la Paris a dat posibilitatea desfasurarii unor lucrari legate de legislatia industriala a muncii si a grabit evolutia acesteia spre unificare.

Ia fiinta Asociatia Internationala pentru Ocrotirea Muncii. Ia fiinta Oficiul International al Muncii.

Conferinta Internationala de la Berna. S-a discutat problema folosirii fosforului alb, si problema muncii de noapte pentru femei si minori.

O noua Conferinta Internationala la Berna, care stabileste durata maxima a zilei de munca pentru femei si minori la 10 ore.

Pana la razboi initiativele pe plan international in domeniul legislatiei muncii s-au manifestat doar asupra ocrotirii muncii avand in general caracter de revendicare.

Dupa razboi in Tratatul de Pace de la Versailles in Cap. XIII. "Munca", art. 387 - 426, si art. 427 au adus reglementari amanuntite raporturilor de munca.

Nu am enumerat actele europene si internationale de dupa anul 1919 - examinarea si prezentarea acestora urmand a face obiectul unei lucrari ulterioare.