Creeaza.com - informatii profesionale despre


Simplitatea lucrurilor complicate - Referate profesionale unice
Acasa » afaceri » afaceri
Parerile managerilor contemporani despre etic/moral in afaceri

Parerile managerilor contemporani despre etic/moral in afaceri




Parerile managerilor contemporani despre etic/moral in afaceri

Mediul afacerilor se dezvolta in societatile caracterizate de proprietate privata, libertate economica si competitie. Chiar daca firmele sunt libere sa-si maximizeze profitul, intregul lor succes depinde de cererea consumatorului, mai pe larg, de pretentiile consumatorului si de puterea lui de cumparare. Pretentiile consumatorului au si componente etice de care trebuie sa se tina cont intr-un mediu competitiv.

Milton Friedman (n.1912) laureat al Premiului Nobel pentru Economie, este unul dintre aparatorii ferventi ai pietei libere, inclusiv de constrangeri etice care depasesc regulile proprii ale afacerilor si mai ales scopul esential: profitul. El acuza intelectualii de socialism si de faptul ca vor sa-i transforme pe oamenii de afaceri in 'marionete lipsite de libertate'. Orice implicare in caritate, in proiecte sociale care nu duc la cresterea profitului reprezinta un furt din buzunarul actionarilor, caci managerii corporatiilor nu trebuie si nici nu au competenta sa initieze politici publice. "Afacerile au drept scop maximizarea valorii detinute de actionari, printr-o folosire prudenta a resurselor organizationale limitate, atata vreme cat activitatile respective se situeaza in litera legii".



Aceasta optica implica guvernul in adoptarea legilor "potrivite" pentru lumea afacerilor. Argumentele pe care le aduce Friedman, pentru care guvernul ar trebui sa apere interesele firmelor si sa le exonereze de obligatiile "aditionale" fata de societate, sunt acelea ca afacerile profitabile servesc societatea prin crearea de locuri de munca, prin cresterea standardului de viata al proprietarilor si al salariatilor, pe de o parte; iar pe de alta parte firmele platesc taxele care sustin actiunile sociale ale guvernului.

Evident, ca majoritatea oamenilor percep mediul de afaceri mai putin nobil, fara scrupule, deoarece este legat de profit. In afara viciilor pe care, incontestabil, unii oameni de afaceri le detin, argumentele tipice impotriva asocierii etica-afaceri sunt, in principal, urmatoarele mituri:

Etica in afaceri este mai degraba o religie decat o stiinta manageriala;

Etica in afaceri este o disciplina buna pentru filosofi, academicieni si teologi;

Angajatii nostri au un comportament etic, deci nu avem nevoie de etica in afaceri;

Organizatia noastra nu are probleme cu legea, deci este etica;

Etica manageriala are putina relevanta practica.

Asemenea mituri nu sunt confirmate de realitate deoarece in ultimele doua decenii, lumea afacerilor a devenit un subiect academic; in occident au aparut scoli superioare in care business ethics (etica afacerilor) este o disciplina care se bucura de mare succes, iar oamenii de afaceri au inceput sa fie respectati pentru indeletnicirea lor onorabila. Dezvoltarea continua a nevoilor si a consumului au determinat necesitatea unor reglementari etice ale afacerilor, subiectul nemaifiind circumscris unor conotatii negative de genul imoralitatii afacerilor pe temeiul dat de faptul ca banul este numitorul comun al afacerilor.

Portretul oferit de Friedman este unidimensional si vine dintr-o veche separatie: 'afacerile sunt afaceri si morala e morala'. Aceste sfere nu pot sa fie amestecate.

Nu aceiasi pozitie o impartaseste un alt mare teoretician, Peter Drucker, in lucrarea sa Management, 1979. Argumentul competentei, sustine Drucker, este corect doar daca corporatiile isi propun proiecte de inginerie sociala, daca au competente privind discriminari la angajare, promovarile, poluarea. In activitatea unei corporatii cei care iau parte la desfasurarea unei afaceri nu sunt doar actionarii. Exista o categorie mai larga de participanti fata de care primii (actionarii) sunt doar o subclasa. Participantii sunt toti cei afectati de activitatea unei companii. Aici sunt inclusi: angajatii, consumatorii si furnizorii, comunitatea, mai pe larg, societatea. Toti acesti participanti au asteptari legitime si drepturi legitime.

In concluzie, nici una din institutiile umane nu poate exista mai mult timp fara un consens asupra a ceea ce este drept si ceea ce este rau.

Managerii recunosc nevoia existentei normelor etice in activitatile pe care le intreprind zilnic. Deciziile elaborate la fiecare nivel al firmei sunt influentate de etica, indiferent daca aceste decizii afecteaza calitatea conditiilor de munca, sansa angajarii, siguranta muncitorilor si produselor, realitatea surprinsa de reclama etc.

Alti autori, printre care si Bernhard Görg, aduc in discutie problematica asa numitei "bonitati morale" a organizatiilor,  acordata de opinia publica, in sensul de "nota de buna purtare" si care este vazuta din doua puncte de vedere: cel al produselor fabricate de respectiva intreprindere si in al doilea rand dupa modul in care aceasta se comporta fata de personalul ei muncitor .

In legatura cu aceasta problema, in 1986 a aparut in SUA o carte care a starnit in jurul ei numeroase "emotii". Avea titlul: "Cota constiintei la corporatiile din America" si erau aici judecate, din punct de vedere al moralitatii 130 de intreprinderi. [3]



Dincolo de plusurile sau lacunele acestei publicatii, la acea vreme ea a adus in discutie o problema deosebit de importanta, si anume aceea ca nu numai calitatea unui produs sau raportul dintre pret si utilitatea produsului sunt factori hotaratori pentru consumatori, in deciziile lor de a cumpara un produs sau altul, ci si increderea si imaginea pe care o firma o dobandeste in societate, va influenta puternic succesul de piata. Bernard Görg vorbeste in cartea sa de posibila aparitie a unor ghiduri ale intreprinderilor (asa cum exista pentru hoteluri sau restaurante, de pilda), in care sa fie ierarhizate firmele cu ajutorul unor calificative ce marcheaza cota calitatilor lor morale. Actionarii, managerii si bancile vor astepta publicarea cotelor morale la fel de infrigurati cum asteapta azi calificativele financiare. Si daca nu vor actiona din convingere etica, atunci vor fi obligati sa o faca din considerente economice, pentru ca pe termen lung un calificativ moral slab va lasa urme in bilantul financiar. Fara indoiala, sensibilitatea sociala a opiniei publice a crescut nu numai fata de unele grupe de produse, ci si fata de intregi domenii, ramuri industriale.

Intr-unul din recentele sale editoriale intitulat "The World`s View of Multinationals", revista britanica The Economist ajungea la concluzia ca firmele multinationale reprezinta unul dintre cei mai reprezentativi factori ai progresului economic contemporan. Ele "raspandesc bogatia, munca, tehnologiile avansate si contribuie la ridicarea standardului de trai si imbunatatirea mediului de afaceri". In acelasi timp, corporatiile multinationale reprezinta latura cea mai vizibila a globalizarii".[4]

Legatura indisolubila intre etica si competitivitatea firmelor este confirmata si de fostul presedinte al IBM, John Akers, care sustine ca: "etica si competitivitatea sunt inseparabile. Noi concuram ca societate. O societate cu oameni care se ataca pe la spate, cu oameni care fura unii de la altii, in care fiecare document trebuie autentificat pentru ca nu poti avea incredere in cealalta persoana, in care orice cearta mica se sfarseste la tribunal, in care guvernul scrie maldare de reglementari, legand de maini si de picioare firma pentru a o face onesta, o asemenea societate nu va putea nicaieri sa concureze foarte mult sau cu succes.'

Managerii au inteles ca, fara etica, singura restrictie ramane legea. Fara etica, orice  tranzactie care nu a fost probata si inregistrata nu poate fi adevarata si de incredere.

O asemenea preocupare, din pacate, nu o regasim in cadrul organizatiilor din tara noastra, caci practicile manageriale pe care inca le intalnim confirma ca etica afacerilor nu constituie o problema care sa-i preocupe pe manageri; managerii romani considera ca, in economia de piata, a face afaceri profitabile si a avea un comportament etic sunt lucruri care se exclud reciproc.[5]



Friedman, Milton, Capitalism si libertate, Ed. Enciclopedica, Bucuresti, 1995.

Gorg, B., Managerii viitorului. Viitorul managerilor, Institutul European, Iasi, 1997.

Gorg, B., Op. citata, p.15.

Postelnicu, Gh., Postelnicu, C., Globalizarea economiei, Editura Economica, Bucuresti, 2000,p. 211.

Panaite C. Nica, coord., Managementul firmei, Editura Condor, Chisinau, 1994, p.93.







Politica de confidentialitate







creeaza logo.com Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate.
Toate documentele au caracter informativ cu scop educational.