Sistemul monetar international

Sistemul monetar international

Monedele nationale internationalizate reprezinta monedele nationale cotate mai bine pe piata internationala si care sunt preluate in circuitul international.

Monedele nationale internaionalizate sunt: dolarul American, euro, yenul japonez, lira sterlina.

Monedele internationale sunt fie un etalon definit de catre institutiile financiare internationale, fie o moneda emisa de acestea (DST).

Avantajele si dezavantajele cursurilor libere flotante sau flexibile

Avantaje:

Permit statelor sa promoveze o politica economica financiara si monetara, independenta, in acest fel nemaifiind nevoite sa-si constituie reserve valutare inseminate pentru a putea intervene pe piata.

Franeaza miscarile speculative de capitaluri deoarece variatia cursurilor e permanenta, in felul acesta aparitia unor diferente semnificative este putin probabila

Stimuleaza competitivitatea externa a produselor nationale si inlatura posibilitatea ca unele tari sa aiba un avantaj prin practicarea dumpingului

Contribuie la echilibrul balantei de plati deoarece actioneaza direct asupra preturilor produselor importate  si exportate

Dezavantaje:

pot amplifica riscurile comerciale internationale si totodata introduce riscul valutar care afecteaza comertul international prin marirea preturilor dar si investitiile internationale

accentueaza inflatia deoarece instabilitatea valutara ii determina pe exportatori sa mareasca preturile

Teorii privind studierea cursului valutar

Studierea cursului de schimb a dus la aparitia unor teorii care analizeaza formarea sa si anume:

Teoria egalitatii puterilor de cumparare care considera ca daca bunurile care fac obiectul comertului international sunt perfect substituibile, atunci exista o relatie directa intre preturile lor exprimate in monedele tarilor respective, relatie care reprezinta cursul valutar

Teoria disponibilitatii titlurilor pe piata, teorie in care nivelul cursului valutar e influentat de volumul de titluri si devize existente pe piata.

Teoria reactiei exaggerate este definite ca fiind o amplitudine excesiva dar trecatoare a variatiei cursului de schimb ca raspuns la un diferentiat de inflatie anticipat

Diferentiatul de inflatie reprezinta procentul de variatie al inflatiei intre doua tari aflate in relatii de schimb.

Teoria presupune diferenta unui curs de schimb de echilibru pe termen lung care nu sufera nici tendinte de apreciere si nici conditii de depreciere si care depinde de balanta operatiunilor curente

Teoria ecartului unflat, aceasta explica evolutia cursului de schimb in situatia unei piete dominate de speculatie, adica in care vanzarile si cumpararile de valute se fac inafara actelor de comert si sunt decise de interesele agentilor economici.

Ecartul se calculeaza ca diferenta intre rata cursului de schimb la vedere si rata cursului de schimb de echilibru.

Metodele de stabilire a cursului valutar si factorii de influentare

Metodele actuale au in vedere nu doar stabilitatea puterilor de cumparare ci si evolutia in timp a acestora conform unor indici economici.

Primul model- modelul evolutiv- acest model are la baza puterea de cumparare stabilita in momentul present cand se tine seama de influentele provenite din partea unor factori financiari care au activate in trecut, de asemenea se analizeaza influentele premergatoare exercitate de productie si evaluarea ei in tara dar si de factorii politici si sociali interni din trecut. Modelul analizeaza influenta factorilor economici in prezent si prognozeaza raportul cerere- oferta.

Factorii care care influenteaza paritatea puterii de cumparare se clasifica in:

• Factori interni:

Factori economici de productie si evaluare prin prêt

Factori financiari

Factori din afara domeniului economic (politici social psihologice)

• Factori externi:

Situatia balantei de plati externe a ambelor tari

Raportul cerere- oferta privind monedele respective pe piata mondiala

Factori politici sau sociali specifici economiei mondiale

Al doilea model- modelul fleming- in cadrul acestuia fluctuatiile cursului de schimb sunt determinate de anticiparile miscarilor de capital ale valorilor, creantelor si a stabilitatii pe termen scurt a preturilor bunurilor si a salariilor. Abaterile cursului real de schimb de la nivelul puterii de cumparare se datoreaza unor cause structurale (care determina schimbari in preturile relative cum ar fi progresul ethnic, productivitatea, cresterea economica) si al unor cause conjuncturale (cele legate de viteza cu care au loc ajustarile pentru a ajunge la un nivel de echilibru pe diferite piete).