Globalizarea si revolutia tehnica

La inceputul secolului XXI, doua mari fenomene transformasera radical toate aspectele vietii economice si sociale : globalizarea si revolutia tehnica.

Revolutia tehnica a luat nastere in Statele Unite, ea fiind tara care a beneficiat cu precadere de beneficiile acesteia. Patrunderea Internetului in tranzactiile economice a dat un avantaj competitiv firmelor americane in termeni de eficienta si productivitate, acesta fiind cel mai vizibil efect. Pentru a da un exemplu cu privire la avantajul creat, este util de precizat ca intre 1995 si 2001, rata medie de crestere economica in SUA a fost de 3.6 %, pe cand in Europa ea a fost de 2.4%. De asemenea, PIBul pe locuitor al Europei este de 69% din cel al SUA, iar productivitatea medie a muncii atinge doar 78% din media americana.

Liderii europeni, arhitectii unei Comunitati Economice Europene care are ca scop cresterea bunastarii pentru toti cetatenii sai, au devenit din ce in ce mai constienti de necesitatatea acoperirii decalajului aparut la cest nivel.

Politica UE pentru societatea informationala consta in politica de cercetare si tehnologie, cu scopul de a organiza cooperarea la diferite niveluri, de a coordona politicile nationale cu cele europene, a incuraja formarea de retele din echipe de cercetare si a creste mobilitatea indivizilor si ideilor.

Inca din deceniile trecute, au fost trasate programe speciale pentru sprijinirea societatii informationale, precum ESPRIT (1986) - tehnologia informatiei, urmate de de programe specializate in aplicatii telematice (transport, sanatate, invatamant la distanta) si programul RACE (tehnologii avansate in telecomunicatii).

In 2000, la intrunirea Consiliului European de la Lisabona, s-au trasat liniile « Strategiei de la Lisabona », care urmarea ca UE sa devina, pana in 2010, « cea mai competitiva si dinamica economie bazata pe cunoastere din lume, capabila sa-si sustina cresterea economica si sa ofere mai multe locuri de munca si o mai profunda solidaritate sociala ».

Strategia de la Lisabona este structurata pe capitole distincte (cercetare, educatie, accesul la internet si comertul electronic, dar si reforma sistemului de protectie sociala, care sa inlesneasca din perspectiva sociala aceste reforme).

Principalele initiative lansate cu acesta ocazie au fost :

• Initiativa Europei Electronice (eEurope), concretizat in Planul de Actiune eEurope 2002, urmareste : Internet mai ieftin, mai rapid, mai sigur, Investirea in oameni si in abilitatile lor si Stimularea utilizarii Internetului. Aceste obiective sunt grupate in 11 linii de actiune.
• Programul Tehnologiei Societatii Informationale in cadrul Programului pentru cercetare-dezvoltare. Acesta urmareste dezvoltarea tehnologiilor/ aplicatiilor necasare in domeniile urmarite de plan. Toatre activitatile de cercetare, dezvoltare si demonstrative (CDT), cuprinse in programe separate pana in acel moment, au fost regrupate in cadrul unuia singur, cu un buget de 3.6 mld. Euro.
• Programe complementare si masuri specifice . Acestea tintesc cresterea securitatii si confidentialitatii datelor, completarea pietei interne pentru Comert Electronic, Programul Econtent (dezvoltarea continutului cultural si lingvistic european), eLearning.
• Initiative regionale pentru cresterea inovarii, care se bazeaza pe 2 piloni : crearea IMM-urilor inovatoare si cresterea capacitatii de inovare a firmelor.
• Al 6-lea Program Cadru Multianual 2002-2006 Acesta este menit sa coordoneze politica UE de cercetare dezvoltare si va concretiza Zona de Cercetare Europeana. Bugetul propus este de 17.5 mld. Euro, cu o crestere nominala de 17 % fata de programul precedent.
• Venind in completarea strategiei de la Lisabona, la Goteborg, in 2001, a fost adoptata o strategie pentru dezvoltarea durabila, care adauga dimensiunea de mediu si sociala.

Cu toate acestea, rezultatele practice au fost foarte putin vizibile, si , dupa parerea impartasita de majoritatea liderilor de opinie, inclusiv oficiali UE, strategia de la Lisabona are foarte putine sanse de a fi pusa in practica pana la termenul stabilit- 2010. In martie 2004 , un nou comitet, condus de Wim Kok, fostul prim-ministru olandez, a fost format pentru a identifica masurile specifice necesare pentru atingerea obiectivelor propuse.

Cauzele recunoscute de majoritatea expertilor sunt aplicarea incompleta sau lipsa unei asemenea reforme pe pietei muncii si a produselor.

Sistemul de protectie sociala este greoi si foarte costisitor, fiind de asemenea de natura sa accentueze inflexibilitatea si lipsa motivatiei de formare/ schimbare a profesiei in randul anagajatilor. Strategia contine o precizare expresa cu privire la incluziunea sociala, ceea ce face imposibila transformarea rapida a structurii fortei de munca.

Pentru cresterea performantei, este nevoie de cresterea spiritului de concurenta, incepand de la sistemul universitar (precum in SUA) si pana la sistemul de protectie sociala.

O alta cauza a ineficientei este multitudinea obiectivelor incluse in programul strategiei. Acest lucru ingreuneaza gasirea instrumentelor cu care sa se poata opera.

Uniunea Europeana este confruntata, pe langa nevoia de a acoperi decalajul economic fata de SUA, cu o provocare demografica majora : imbatranirea populatiei, manifestata cel mai puternic in acest continent. Nerealizare reformei in prezent va avea astfel consecinte mult mai dramatice asupra generatiilor viitoare.

Privind comparativ Statele Unite si Uniunea Europeana, aceasta din urma este defavorizata si din punctul de vedere al guvernarii. Institutiile europene sunt inca slabe, daca nu ca autoritate, ci datorita lipsei de experienta in aplicarea unor politici structurale atat de complexe la nivelul a 24 de state.

In concluzie, provocarile cu care se confrunta Strategia de la Lisabona sunt complexe. Ele au radacini in chiar cultura poltica si economica a Europei, foarte diferita de a Statelor Unite. Pe de alta parte, UE este un actor global care doreste sa se afirme astfel, iar aceasta ambitie este probabil cel mai puternic argument pentru increderea ca performantele economiei « clasice » a UE vor fi in curand egalate de cele ale « noii economii ». 

Bibliografie :

Institutul European din Romania  « Noua economie din perspectiva aderarii Romaniei la UE », 2002

Pascal Fontaine « Europe in 12 Lessons », European Comission, Publications, 2004

The Economist, 17 May 2004, " How to put the Lisbon agenda back on track"

Grupul de Economie Aplicata (SOREC) « Romania : An Assessment of the Lisbon Scorecard", martie 2004.

www.europe.eu.int.